(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Biblioteca TPA (vol. 1-54)"

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§ 




Cuvintele duhovnicesti 

9 
II 

(Jumal 2002-2004) 



t 



Teologie pentru azi 



Bucuresti 
2011' 



C4 m sa va vorbesc astazi despre incendii. Sper sa nu fi^i 
surprin§\, pentru ca n-am sa ma refer numai la incendiile 
normale - cand ifi arde casa, spre exemplu - ci §i la incendiile 
existentiale. 

Cand focul aprinde acoperi§ul casei §i cand alergi 
disperat sa stingi focul uifi de tine. Te chinui sa sco^i apa mai 
repede din fantana, trimi^i dupa oameni sa te ajute, te 
aventurezi sa intri in foe, pentru ca sa salvezi unele lucruri. 

Pe care sa le sco^i mai intdill Ce sa qi prima datdl\ l\i 
vine sa sco^i multe din foe. Chiar tot ce ai in casa...Dar s-ar 
putea sa nu mai po^i, sa nu mai ai timp... pentru ca salvarea 
lucrurilor din foe se face in contratimp. 

Focul mananca toata agoniseala noastra iar noi ne 
vedem neputincio§i §i fara vreo for^a ca sa-1 putem opri. 

Doar rugaciunea ne poate scapa. Dar ca sa te rogi, 
trebuie sa ai incredere in Dumnezeu, sa-L sim^i pe El al tdu, 
adica un Prieten. Daca nu-L sim^i Prieten vei §i uita sa / te 
rogi, atunci, in acele clipe, cand focul devord toata agoniseala 
ta de-o via^a. 

Prive§ti §i plangi. Plansul ^i se poate transforma in 
amintirea pdcatelor tale sau in blesteme, in blasfemii la adresa 
lui Dumnezeu. Dracuiturile s-ar putea inte^ii. 

Fara cuviin^a, II po^i blestema pe Dumnezeu sau pe tine 
insu^i. Spumegi de manie, de ura. 

„De ce nu s-a aprins focul la vecinil\ De ce tocmai 
mze?!!Dece£?M?! !!"... 

§i aceste cuvinte, aceste ganduri te pot tortura zile §i 
nopti intregi. Ele te pot scoate din sdrite zile la rand §i te pot 
impinge la o necredinfa §i mai mare, daca deja nu crezi. 

Dar ce rost are sa va vorbesc eu despre astfel de lucruri? 

Focul §i ce rdmdne dupa ce el se stinge mi s-a parut o 
buna introducere la vorbirea despre durere. 

Intr-o carte de Dogmaticd am gasit o fraza frumoasa 
candva. Aici se spunea despre durere, ca „este pustiirea ce a 
ramas dupa ce a trecutfocuF (Dogmatica, Bucuresti, ed. 1958, 
p. 631), prin/oc in^elegandu-se lanful pldcerilor de tot felul. 

Spunem, mai in glumd sau mai in serios, ca „suntem in 
focuri" cand avem de rezolvat ceva urgent, ceva presant. 
Suntem in focuri, adica in dureri. 

Dar putem sa spunem, ca suntem §i „in focurile 
patimilor" cand ne referim la dorinte perverse. 



Perversitatea e un foe anormal - pentru cine lupta 
impotriva ei - dar pentru aceia care sunt lega^i de moda zilei 
de astazi ea impinge la multe nereguli. 

l\\ dore§ti sa te culci cu femeia aproapelui tau §i acest 
lucru cere multe blestema^ii sau dore§ti sa ai o bijuterie, pe 
care ai vazut-o in geamul unui magazin de lux §i pentru asta 
vrei sa furi. 

§i de aici incepe predica de astazi. 

Pe masura ce dore§ti ceva, suferi pentru acel ceva. Daca 
dore§ti sa inve}i carte, atunci trebuie sa suferi zile in §ir ca sa 
inve^i sa scrii, sa cite§ti, sa treci examene. . . 

Daca dore§ti sa te lupti cupatimile tale, atunci trebuie sa 
poste§ti, sa te chinui, sa suferi, sa te rogi, sa te spovede^ti 
mereu, sa i^i rastigne§ti voia. 

Dore§ti, dar nu vrei sa suferi?] Atunci nu po^i reu§i. 
Dar, intr-o alta ordine de idei, a dori inseamna a-^i face 
pldcere, a cauta placere, satisfac^ie. 

Mananci mult, bei mult, cau^i placerea sexuala mereu 
sau placerea de a privi imagini pomografice §i, pe cat cau^i 
mai mult placerea, sim^i ca te scindezi in tine insu^i, ca te 
imbolnave§ti, ca te pierzi in detaliile pe care le detesti. 

Placerea dore§te mai multa pldcere. Insa placerea na§te 
durere, suferin^e, boli...§i, in sfar§it, moarte. Moartea apare la 
sfar§it. Dar pe ea ti-o pregdte§ti prin toate placerile care-^i fac 
pldcere tdmpitd, nerationala. 

Sfantul Maxim Marturisitorul a vorbit despre pldcere §i 
durere in raspunsul al 6-lea catre egumenul Talasie^. Aceasta 
dumnezeiasca minte a Bisericii, prea curata si plina de 
intelepciune, spunea ca placerea din simfuri, placerea 
pacatoasa, a intrat prin pdcat in firea Sfantului Adam §i ca ea 
nu a existat in om de la inceput . 

Pacatuind Sfantul Adam, el a facut ca placerea sa de 
Dumnezeu sa devina pldcere de lucruri, placere de ceea ce se 
vede in apropiere . 

Astfel, omul a inceput sa doreasca lucruri impotriva 
firii, impotriva lui insu§i. El „§i-a vazut placerea mi§cdndu-se 
potrivnic firii, spre lucrurile sensibile"^, spre lucrurile care-1 
inconjurau §i pe care le gasea atrdgdtoare, tentante. 



' A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Maxim_M%C4%83rturisitorul. 

2 *** piiocalia Romdneasca (FR), vol 3, trad, intr. §i note de Pr. Prof. Acad. Dr. 

Dumitru Staniloae, ed. a Il-a, Ed. Harisma, Bucuresti, 1994, p. 336-347. 

^ Idem, p. 336. 

"" Idem, p. 337. 

^ Ibidem. 




Simturile omene^ti au devenit ni§te curse pentru el. Prin 
simfuri, omul a inceput sa se ispiteasca pe sine §i sa doreasca 
raul. lar raul na§te mereu pacate. . . 

Dumnezeu insa nu ne-a lasat din mana! El a infipt in 
placere, „ca pe un mijloc de pedepsire, durerea"*'. 

In mijlocul placerii sau ca rezultat al ei apare durerea. 
Consecin^a placerii devine durerea §i aceasta duce la moarte, 
la un sfar§it al vietii fizice, prin degradarea pe care o produce 
in om. 

Placerea ca pacat sau ca foe al patimilor e contrara 
ra^iunii §i firii umane, pentru ca nu a existat in om de la 
inceput. 

Ea apare in firea noastra dupa pacat, dupa. primul pacat 
al primului om. Impotriva placerii e durerea iar durerea are 
rolul de a „inldtura placerea potrivnicd firii" . 

Daca m-a^i intreba ce rost are nevointa in Ortodoxie, v- 
a§ raspunde: ea inldturd placerea pacatoasa din noi si 
stagnarea noastra in rau, in lene, in nelucrare. 



Ibidem. 
' Ibidem. 



Nevoin^a, austeritatea personala inlatura din noi 
incendiul patimilor. Ea este un furtun de apd rece, cu mare 
presiune §i care stinge acest/oc al Satanei din trupul nostru. 

Mai important decat focul din jurul nostru e focul 
sufletesc din noi inline. 

Fara post, fara rugaciune, fara rabdare, fara multa-multa 
rabdare nu putem sa stingem/ocw/ ru§inos al poftei. 

La o varsta tanara, in adolescen^a, lucrurile sunt mai 
complicate. Uneori hormonii le fac feste §i celor in varsta, mai 
ales in jurul punctului dificil al menopauzei §i andropauzei. 
Dar pofta poate fi disciplinatd, reorientata. 

Daca i^i indrep^i inima §i gandul numai spre Dumnezeu, 
atunci II vei dori numai pe El. Pofta, dorinta noastra, care 
acum e indreptata spre sexualitate, spre bani, spre petreceri, 
daca e reindreptata spre Dumnezeu va deveni una sfanta. 

Pldcerea sufletului e una singurd dar depinde pe ce o 
centrdm: pe Dumnezeu sau pe lucruri. 

Fie dar, iubi^ii mei, sa-L iubim pe Dumnezeu maipresus 
de orice §i de noi inline. Daca El e in noi, atunci fericirea 
noastra tfdrd margini. Daca vre^i sa fi\i fericifi, trebuie sa stiti 
atunci ca Hristos e fericirea voastrdl Alege^i-L pe El §i nu ve^i 
regreta niciodata. El va Ya.potoli orice mi§care de§ucheatd din 
voi intr-o pace fara de sfdr§it. Amin! 



riugdciunile de seard ale Ceaslovului^ sunt rugaciunile 

pe care le spunem zilnic, inainte de somn, ca pe ni§te ultime 
gdnduri in fa^a lui Dumnezeu sau ca pe ni§te puncte de plecare 
in medita^iile noastre premergatoare somnului. 

Noaptea §i somnul. . . 

lar somnul e un mister in care nu §tim ce o sa ne aiureze 
inima {cf Is. Sir. 34, 5, ed. BOR 1988: „Ghicitul, tdlcuirea 
semnelor §i visele de§arte sunt ca la aceea care este gata sd 
nascd; inima aiureazd). 

Vreau sa ma opresc asupra Rugdciunii cinstitei Cruci, a 
rugaciunii fmale^. E rugaciunea in timpul careia ne inchindm 
pernele, patura, patul. 



' A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ceaslov. 

*** Ceaslov, tiparit de PFP Ji 
(reeditare a ed. 1973), p. 175-176. 



' *** Ceaslov, tiparit de PFP Justinian, ed. a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1993 



O rugaciune foarte speciala §i aceasta, datorita 
continutului ei. 

Primele cuvinte ale rugaciunii pot nedumeri pe cineva 
neavizat. Te poate intreba: Ce inseamna „Sa invie Dumnezeu", 
daca El a inviat dejal De unde sd mai inviel 

Din punct de vedere istoric, omul are dreptate: El a 
inviat a treia zi din mor^i. Insa, din punct de vedere personal, 
Hristos trebuie sd invie in not sau noi sd viem (aten^ie la 
cuvantul acesta special!) intru El, sa fim vii, in mod 
duhovnice§te, intru El, in dragostea Lui. 

In Sfantul Botez ne-am ingropat cu Hristos §i am inviat 
impreuna cu El. Acest lucru semnificativ pentru via^a noastra, 
ni-1 confirma Sfantul Apostol Pavel: caci „ne-am ingropat cu 
El, in moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a inviat 
din mor^i, prin slava Tatalui, a§a sd umbldm §i noi intru 
innoirea vie0' (Rom. 6, 4, ed. BOR 1988). 

Sfantul Botez e adevdrata noastrd na§tere, na^terea/rm 
excelen}d. 

In prima rugaciune a slujbei Sfantului Botez citim: „fa 
sa ia chip Hristosul Tau in acesta ce se va na§te din nou prin a 
mea nevrednicie"^°. Pentru ca Sfantul Botez e „na§terea de 
sus", „din apa §i din Duh" (In. 3, 3, 5, ed. BOR 1988), despre 
care li vorbea lisus lui Nicodim. 

Am inviat impreuna cu El, cu lisus Cel lubit din apa 
sfin^ita a cristelni^ei dar pacatele, patimile ne-au omordt mai 
apoi. 

Tocmai de aceea, acum §i mereu cerem, ca El sd invie in 
noi, sa ne faca din nou ai Lui §i sd risipeascd din inima, mintea 
§i trupul nostru pe vrdjma§ii Lui, care au devenit §i ai no§tri. 

/v 11 

In rugaciunea Sfantului Sofronie al lerusalimului , tot 
de la Sfantul Botez, vrdjma§ii sau vrdjma§ul, singularizat, 
poarta numele de „duhul eel intunecat", de „duh viclean". 

Vrajma§ii no§tri sunt intunecafi, sunt vicleni, profita de 
orice ocazie pentru ca sa ne faca rau. Ei sunt diavolii. 

Pe ace§tia trebuie sd-i risipeascd Dumnezeu §i nu pe cei 
care ne fac rdu in primul rand. 

Autorul acestei rugaciuni duhovnicesti - necunoscut mie 
la aceasta data - folose§te primele doua versete ale Ps. 67 (care 
fac parte §i din stihurile Pa§telui) - stihuri profetice - pentru a 
ne fi pavdzd in noapte impotriva diavolului. 



10 *** Molitfelnic, ed. a 5-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1992, p. 32. 



"idem, p. 34. 



Dumnezeu sa invie in noi, in inima noastra §i de acolo 
sa-i risipeasca pe vrajma§ii nostri. Caci „prin Botez ne-a scos 
cu sila din robie"^^ - din robia demonilor - dandu-ne sa 
implinim „poruncile libertatif }^ 

Nu e de ajuns numai safim, sa existam pur §i simplu pe 
acest pamant - „sa vegetam" spun unii, nu fara mutate - ci 
trebuie safim liberi, liberi de robia pacatului §i in adevar, caci 
adevarul, el, singurul, neface liberi (In. 8, 32). 

Sa fim liberi, liberi de pacat...§i, in acela§i timp - sau 
asta presupune §i faptul - de a fi liberi fafd de vrdjma§ii 
spirituali, de demoni. 

De la fata Domnului sa fuga cei ce-L urasc pe El - 
spune rugaciunea. Cei ce-L urasc, binein^eles ca. fug de la fa^a 
Lui. Nu pot suporta slava Sa, mare^ia slavei Sale. 

Dar problema practica - §i care trebuie rezolvata - e 
alungarea demonilor de la chipul lui Dumnezeu din om, spre 
care Dumnezeu prive§te. 

Ace§ti vrajma§i ai no§tri se cuibdresc, i§i fac cuibul, ca 
ni§te fiin^e parazitare, in noi inline. De aceea, impotriva lor 
cerem harul dumnezeiesc pentru ca sd-i alunge pe ace§ti 
huligani spirituali, pe aceste fiin^e care ne urasc continuu §i 
care 11 urasc §i pe El, pe Dumnezeu, cu §i mai multa 
inver^unare. 

O ura salbatica, o ura plina de rdzbunare. 

Cu toata aceasta ura indreptatd spre fiin^a noastra, 
Sfantul Serafim de Sarov ne indeamna, cu blande^e: „Cat 
despre diavol, sa nu ne temem de el. Cei care se teme de 
Dumnezeu, ii vine de hac diavolului. Fa^a de el (de eel 
credincios n. n.), diavolul este neputincios''^^ . 

Tocmai de aceea: „sa piara cum piere fumul". Sa fuga 
de la noi, asa „cum se tope§te ceara de la fa^a focului". 

Fumul §i repeziciunea cu care se tope§te lumanarea 
aprinsa reprezinta similitudini cu fuga demonilor din noi. 

Cand vine harul Sau in noi, demonii fug. Smerenia ii 
alunga pe draci, pentru ca ei nu o suporta: e prea 
dumnezeiascd. 

Smerenia e „haina lui Dumnezeu", e chenoza, e 
de§ertare, e condifia asumatd de Fiul lui Dumnezeu pentru 
mantuirea omului. 



'^ Sfantul Marcu Ascetul, in FR, vol. 1, trad., intr. §i note de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru 
Staniloae, ed. a IV-a, Ed. Harisma, Bucuresti, 1993, p. 349. 
" Ibidem. 

*** Viafa, invd{dturile §i profetiile Sfdntului Serafim din Sarov, trad, de Arhim. 
Paulin Lecca, Schitul Sfantul Serafim de Sarov, 1999, p. 139-140. 



8 



Din fa^a smereniei pier diavolii, pentru ca smerenia e 
iubire profunda de Dumnezeu, Care S-a smerit din dragoste 
profunda pentru oameni. 

Nu po^i sa fii smerit, daca nu cuno^ti ca Dumnezeu e 
iubire §i ca El, Cel care e Iubire, si-a aratat iubirea Sa pana la 
Cruce, pana la aceasta moarte extrem de chinuitoare. 

Sfanta Cruce este iubire pentru ca Fiul lui Dumnezeu si- 
a ales-o Sie§i, ca sa arate ca iubirea merge pana la capdt §i ca 
ea, iubirea, e mai tare decat moartea. 

Despre moartea lui lisus Hristos, despre asumarea 
„substitutiva"^^ a mor^ii de catre El, adica in locul nostru - 
pentru ca noi nu puteam face asta datoritd pdcatului - Fericitul 
Dumitru Staniloae spunea, intr-o lucrare a sa de tinerete: 

„Moartea altora a trebuit sa o ia lisus asupra Sa pentru 
ca a luat pdcatul lor. Pacatul atrage dupa sine moartea. §i 
fiindca a luat pdcatul tuturor, a trebuit sa ia §i moartea 
tuturor" . 

El a luat „moartea tuturor", dandu-ne via^a la to}i prin 
Sfantul Botez. 

Am ie§it din apa aceea sfintitd - pe care mul^i o hulesc 
§i o contestd - drep fiii lui Dumnezeu dupa har. 

Am ie§it imaculati, albi mai mult decat zapada, dupa 
cum dorea §i Sfantul Proroc Isaia {of Is. 1,18, ed. BOR 1988). 

Ne-am spalat, am lepadat „pe omul eel vechi, stricat de 
poftele in§elaciunii"^^ §i am devenit pdrta§i invierii^^ 
Domnului, plini fiind de lumina §i frumuse}ea orbitoare a 
harului Prea Sfintei Treimi. 

Iubirea lui Dumnezeu e in noi. La fel §i pacea §i cura^ia 
§i smerenia §i toata fapta cea buna, pentru ca am fost pecetlui^i 
cu „pecetea darului Sfantului Duh"^^. 

O mare taina, o mare putere, pe care o observam numai 
lucrand impotriva diavolului. 

„Arata-ne pe to^i biruitori pana la sfdr§if\ se roaga 
preotul in taina, intr-o alta rugaciune a Sfantului Botez. 

Aidoma lui, cerem §i noi biruinfa impotriva diavolului, 
prin semnul Sfmtei Cruci, in rugaciunea pe care o discutdm. 



'^ Pr. Prof. Dr. John Breck, Darul sacru al vietii, trad. §i cuvant inainte de PS Dr. Irineu 
Pop Bistriteanul, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2001, p. 272. Parintele John spune ad 
litteram: „natura substitutiva a suferintei lui Hristos". 

Dumitru Staniloae, lisus Hristos sau Restaurarea omului, ed. a Il-a, Ed. Omniscop, 
Craiova, 1993, p. 313. 

Molitfelnic, ed. cit, p. 34. 



17 *** 



'* Ibidem, 
"idem, p. 38. 



De la fa^a celor care II iubesc pe Dumnezeu §i care se 
inchina, se insemneaza cu semnul Crucii, diavolul safuga. 

Sa se departeze vrajma§ul nostru, pentru ca sa ne 
bucuram §i sa ne veselim „maintea lui Dumnezeu". 

Sa ne desfatam in veselie duhovniceasca {cf. Ps. 67, 3, 
ed. BOR 1988) inaintea Lui. Bucuria invingerii diavolului e o 
bucurie care ne-a venit prin Cruce. Nu trebuie sa uitam acest 
lucru niciodata! 

Bucuria ne-a venit prin suferinta Crucii. Prin moartea 
Domnului lisus Hristos am sim^it bucuria, am trait-o. 

§i bucuria invierii din pacat o simfim tot prin suferinta, 
prin suferinta ascezei. Asceza ne invie din pacate, ne face vii, 
prin rastignirea in noi a tuturor pacatelor. Tocmai de aceea ne 
bucuram prin Cruce, pentru ca din ea ne vine toata bucuria. 

„Bucura-te, prea cinstita §i de via^a facatoare crucea 
Domnului" - ii spunem Sfintei Cruci - §i prin aceasta n-o 
insufletim, ci ne manifestdm revdrsarea inimii, preaplinul 
dragostei noastre, pentru modul in care am primit tot binele, 
toata fericirea. 

Cineva - un coleg de facultate - m-a intrebat in mod 
expres despre acest lucru, daca nu cumva Ortodoxia socote^te 
Sfanta Cruce o persoand, un obiect insufletit, con§tient. 

Lui - §i mie, de altfel - ii raspund acum, spunandu-i ca 
Sfanta Ortodoxie nu insuflete§te ceea ce in mod normal nu are 
suflet, ci ea §tie sa exprime, foarte profund, sim^amintele cele 
mai curate §i mai sfinte ale oamenilor. 

lubim Crucea pentru ca n-o separdm de Cel care a 
sfin^it-o cu sangele Sau eel dumnezeiesc. 

Ea e „preacinstita", pentru ca e mult Idudatd §i mult 
mdritd de fiecare dintre noi, dar §i de 0§tile cere§ti, pentru ca e 
smerenia iubirii Fiului lui Dumnezeu intrupat. 

Ea e „facatoare de via^a", pentru ca ne-a adus Via^a, pe 
Cel care ne da sd-L mdncdm §i sd-L bem, pentru ca sa avem 
viatd in noi din bel§ug. 

„Trupul Meu este adevdrata mdncare §i Sangele Meu, 
adevdrata bduturd'' (In. 6, 55, ed. BOR 1988), ne spune lisus 
Cel Prea Dulce. 

Pentru ca cel care se impdrtd§e§te cu El are viata 
ve§nicd in el insu§i, in trupul lui. 

Crucea da viatd din Hristos, nu de la sine. Fara Hristos, 
crucea ar fi ramas un obiect de torturd al unci epoci demult 
apuse. Ar fi ramas o vechiturd a istoriei, un blam al pacatelor 
mari. 



10 



Dar, prin El, ea da viafa oricarui crede, ca lisus e Fiul 
lui Dumnezeu intrupat. 

Lui Anania, Domnul i-a spus despre Sfantul Pavel: „Eu 
ii voi arata cdte trebuie sd pdtimeascd el pentru numele Meu" 
(F. Ap. 9, 16, ed. BOR 1988). Adica ii voi arata lui Pavel ce 
valoare §i ce addncime are Crucea, suferin^a, durerea, rabdarea 
durerii pentru Mine. 

§i Sfantul Pavel a gustat bucuria care vine din durere, 
din durerea suportatd pentru adevarul §i dragostea lui lisus, 
Cel mult Patimitor, pentru ca el a ajuns sd spund - atat de 
maret - : „eu pe toate le socotesc ca sunt pagubd, fa^a de 
indltimea cunoa§terii lui lisus Hristos, Domnul meu, pentru 
Care m-am lipsit de toate §i le privesc drept gunoaie, ca pe 
Hristos sd dobdndesc'XFilip. 3, 8, ed. BOR 1988). 

Crucea, puterea Crucii. Puterea ei este puterea lui 
Hristos, Cel rastignit pe Cruce. El e Domnul, in al Cdrui nume 
sau pentru al Cdrui nume tot genunchiul se pleacd (Filip. 2, 
10), de voie sau fara voie. 

Prin moartea Sa, El S-a pogorat la lad §i a calcat, prin 
ridicarea celor Drep^i din lad, a Sfm^ilor Vechiului Testament, 
puterea diavolului. 

Diavolul SLWQSiputere peste cei cslvq pdcdtuiau. lar Sfin^ii 
- pana la Hristos - mergeau tot in lad, pentru ca nu se stricase 
puterea Satanei §i, in primul rand, nu se spdlase pacatul 
Protoparin^ilor. 

Dar, prin Cruce, ace§tia - Sfm^ii Vechiului Testament §i 
noi - am scapat de sub puterea diavolului, pentru a avea in 
aceasta - in Sfanta Cruce -puterea §i motivul alungarii „a tot 
pizma§ului". 

Satana, tot el e §i „pizma§ul", cel care ne pizmuie§te, ne 
invidiaza. Ne invidiaza lini§tea, pocain^a, smerenia, pe care el 
nu le are §i de care fuge necontenit. 

Ne rugam Sfmtei Cruci sd ne ajute. Nu in sensul ca ea 
arfio persoand - dupa cum am mai precizat - ci in sensul ca 
puterea lui Hristos, prin Sfanta Cruce, ni sefaceprezentd. 

Spunem „Sfanta Cruce, ajuta-mi!" §i in^elegem, de fapt: 
„Doamne, Cel care ai invins prin Cruce, ajuta-ne noua, cu 
puterea ei, cu puterea care iese din Tine j^rm ea!". 

Crucea nu e separatd de Hristos. Hristos lucreazd prin 
Cruce, i§i arata puterea §i iubirea prin Cruce, i§i revarsa prin 
ea bogdtia de har. 



11 



Ne rugam ca Hristos, datorita Crucii Sale, a Jertfei Sale, 
sa ne ajute, alaturi de rugaciunile Prea Curatei Maicii Sale §i 
ale tuturor Sfm^ilor Sai. 

Faptul ca in cultul ortodox ne inchinam Sfmtei Cruci nu 
e unul lipsit de importanta dogmatica. Prin aceasta facem ca 
Jertfa Domnului sa fie ceea ce este: punctul central al 
rascumpararii noastre din mana diavolului. 

Punand Crucea inaintea noastra, Sfanta Biserica ne arata 
de unde vine puterea noii noastre vie}i eclesiale, inceputul 
invierii noastre interioare. 

Ne inchinam Crucii pentru ca ne inchinam lui Hristos. 
Si pentru ca ne inchinam Domnului §i Dumnezeului nostru §i 
pentru ca-L iubim pe El, tocmai de aceea iubim tot ceea ce a 
facut El pentru noi §i, in special, iubim Crucea Lui. 

Ea este „arma asupra diavolului". Ea e puterea lui 
Hristos. E mediul prin care Hristos Dumnezeu I§i arata razele 
incandescente ale dumnezeirii Sale. 

Suntem „strdini §i cdldtorr (Evr. 11, 13, ed. BOR 
1988), pentru ca mergem j^rm Cruce spre Hristos. 

Asumandu-ne calea ingustd (Mt. 7, 14), ne-am asumat 
Galea crucii, ingustimea, austeritatea vie^ii duhovnice§ti. 

Ne-am pus de la inceput cu fa^a spre Hristos, dar cu 
picioarele indreptandu-ne spre spini, spre balaurii §i scorpiile 
ladului. 

Crucea e o muncire de sine impotriva rdutd}ii voinfei 
personale. E un supliciu, un chin §i, in cele din urma, o 
moarte, o omordre a rdului din noi. 

Punandu-se rugaciunea aceasta la finalul rugdciunilor 
personale de seard, s-a pus, ca semn distinctiv al cre§tinului 
ortodox, purificarea necontenitd depatimi. 

Ortodoxul e ascet. 

E o intrupare necontenitd a ascezei. 

El nu se lauda ca a atins culmi ametitoare sau ca deja e 
mdntuit, ci el luptd neincetat, cu privirea a^intita la Hristos, 
Care il intdre§te continuu. 

Chiar daca mergem spre somn, cu alte cuvinte, nu 
trebuie sa uitam ca via^a noastra e o luptd duhovniceascd §i ca 
somnul intra §i el in viafa noastra morald. 

Citind, spicuind Dictionarul enciclopedic de iudaism - 
pe care 1-am cumparat de curand, si care are multe lucruri, 
foarte multe lucruri hulitoare, dupa cum era de a§teptat - am 



^^ Ed. Hasefer, Bucuresti, 2001. 



12 



gasit in el insa si o mica rugaciune evreiasca, care trebuie 
rostita inainte de culcare, in care doua fragmente mi-au atras 
aten^ia in mod placut: Jorni somnul pe ochii mei §i atipirea pe 
pleoapele mele" §i „sa nu ma adoarmd somnul mor^ii''^^ Si 
aceste doua idei le gasim, intr-un alt fel spuse, §i in rugaciunile 
noastre. 

Daca e ceva placut, folositor - vorba Sfantului Vasile 
eel Mare - trebuie sd ne facem albind, ca sa il colectdm de 
acolo {Omilia cdtre tineri). 

Dar privind harul rugaciunilor noastre, naturalefea §i 
gingd§ia expresiilor straine palesc deodata. 

intr-o rugaciune a Sfantului Teodor Studitul^^ - ca 
pregdtire pentru somn - gasim scris: „da-mi §i mie, Hristoase 
al meu, Cuvinte al lui Dumnezeu, somnul dulce, u§or §i degrab 
trecator, plin de visurile cele bune §i izbavit de nalucirile cele 

94 

rele" - ca apropiere de prima expresie evreiasca iar de a 
doua - aproape identice - avem primul tropar, de dinainte de 
a^ezarea in pat: „ca nu cumva sd adorm intru moarte"" . 

Pe cand expresiile evreie§ti cer - prima - somn iar a 
doua - pdzirea viefii - expresiile ortodoxe au amandoua in 
vedere viafa morald, neadormirea in pdcat. 

Moartea nu trebuie sd ne gdseascd nepregdtiti. Aceasta 
e chintesenfa rugaciunii de seara §i a tuturor rugaciunilor 
ortodoxe. 



In vasta opera a Sfantului loan Gura de Aur^*' gasim §i 

o predica rostita in ziua Bobotezei, pare-se netradusd in 
romane§te sau eel pu^in eu nu cunosc aceasta traducere. 

Mi-a fost tradusa din limba engleza de cineva foarte 
iubif^ §i in ea am gasit o marturie absolut prefioasd despre 
Sfdnta Agheasmd Mare. 



^' Idem, p. 681. 

^^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_cel_Mare. 

^' Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Studitul. 

Sfantul Nicodim Aghioritul, Apanthisma. Rugaciunile Sfintilor Parinfi, Ed. Sofia, 



Manastirea Petru Voda, Bucuresti, 1999, p. 215. 
25 *** Ceaslov, ed. cit., p. 175. 
^* Un blog romanesc dedicat siesi: http://www.ic 
^^ De doamna preoteasa, de viitoarea mea sotie. 



13 



Spune Sfantul loan: „E1 a fost botezat (Hristos n. n.) §i a 
sfintit firea apei. Pentru ca astazi, luand apa (de la Sfantul 
loca§ n. n.), o ducem acasa §i o pastram tot anul, din moment 
ce azi s-au sfintit apele; §i un fenomen evident se intampla: 
aceste ape in esen^a lor nu se stricd odata cu trecerea timpului 
ci, luate astazi, pentru tot anul §i chiar pentru doi sau trei ani, 
raman nestricate §i proaspete, dupa care mult timp nu 
inceteaza de afi apa, ca §i cum arfi luatd dinfdntdna". 

Marturia lui este atat de limpede, incat orice om cu bun 
simt o recunoa§te §i o acceptd. E o marturie care inchide gura 
neoprotestan^ilor, care sunt intotdeauna avizi de „documente" 
§i de „marturii striate §i nefalsifiicato". 

Acest fragment e o parte, o mica fdrdmd a Sfmtei 
Tradi|ii, a autenticitdfii viefii biserice§ti. Marturiile Sfmtei 
Tradifii sunt relevante numai daca ^i le impropriezi, daca ^i le 
asumi si daca observi identitatea de experientd eclesiald cu 
timpurile trecute ale Bisericii. 

Astfel, Sfdnta Agheasmd Mare e o marturie eclesiald a 
Botezului Domnului Hristos dar, in acela§i timp, §i a divino- 
umanitdtii Sale. 

A fost botezat ca un om dar a sfinfit firea apei ca un 
Dumnezeu, El fiind Dumnezeu intrupat. 

Aceasta apd sfiinfitd ramane un document viu al 
istoricitdtii Sfantului Sau Botez. 

Sfantul Botez sau Teofania Sa, ardtarea Sa oamenilor, 
revelarea Sa umanita^ii, va fi urmata - dupa cum bine preciza 
Sfantul loan, tot in predica de care ne ocupam - de cea de „a 
doua, (din)...viitor, care se va intampla cu slava la sfdr§itul 
lumii", a chipului acestei lumi. 

Botezul Sdu §i a doua Sa venire intru slavd sunt revelari 
ale divinitdfii Sale. Oamenii au recunoscut §i vor recunoa§te in 
ziua venirii Sale, ca Cel care vine e Hristos, Fiul lui Dumnezeu 
intrupat. Care S-a botezat in Jordan. 

Predica are §i alte aspecte deosebit de interesante. 

Botezul „evreiesc", eel al Vechiului Testament, „spdla 
necura^iile, dar nu indepdrta pacatele". Ei „nu erau eliberafi de 
vind", de mustrarea con^tiin^ei, de pacate, ci numai de 
necurdtia trupeascd. 

Nu era deci soteriologic ci corporal, pentru ca viza 
intre^inerea curdfiei trupe§ti. 



14 



Botezul Sfantului loan Botezatorul era unul 
intermediar. intre eel evreiese §i eel ortodox. 

Sfantul loan Gura de Aur il nume§te foarte plastie: „era 
ca un pod intre eele doua botezuri, eondueand prin el insu§i de 
la. primul catre ultimur. 

Sfantul loan, glasul eel viu al pustiei, „a cerut §i a 
sfdtuit pentru convertirea de la viciu la fapte bune §i la 
incredere in nadejdea mantuirii §i in implinirea faptelor bune". 
Botezul lui CQYQa. pocdinfd, roade vrednice de pocain^a (Mt. 3, 
8), compatibile cu pocain^a. 

El indemna la moralitate. Am putea spune ca era un 
botez prin care se promitea o via^a morala. 

Dar acest botez - ca unul intermediar - „nu imparfea 
(oamenilor pe) Duhul Sfant §i nu ddruia iertareprin har". 

Aceste mari binefaceri le promite oamenilor §i le 
daruie§te Sfantul Botez al ortodoc§ilor. 

Acum, cele doua botezuri au incetat §i in locul lor a 
ramas al treilea: al ortodoc§ilor. 

Sfantul loan Gura de Aur, dupa ce eviden^iaza fiecare 
botez in parte, arata ca lisus nu s-a botezat cu niciunul din cele 
trei enumerate mai sus, pentru ca El nu a avut pacat §i nici nu 
avea nevoie sa primeasca pe Duhul Sfant, pentru ca era 
deofiin0 cu El §i Duhul Se odihnea intru El, intru lisus 
Hristos. 

Motivele Botezului Sau au fost in numar de doua: ca sa 
fie cunoscut de popor §i pentru ca El sa implineascd toate 
poruncile, „toata dreptatea" (Mt. 3, 15, ed. BOR 1988). 

Duhul Sfant - spune Sfantul loan - „S-a pogorat (acum 
n. n.) anun^and mila universald a lui Dumnezeu §i aratand 
odata cu ea, ca omul duhovnicesc trebuie sa fie ginga§, simplu 
§ipur (nevinovat)". 

Fraze extrem de calde §i de sensibile. Sensibilitatea 
imbibata de har a Sfantului loan Gura de Aur este foarte 
emo^ionanta. Insa avem de-a face cu o emo^ie profund 
asceticd, calma, ca un surds al curdtiei §i al nepdtimirii. 

Opera lui e uimitoare in acest sens. De fapt, Sfantul loan 
exceleazd in toate domeniile de care s-a ocupat. 

El a vorbit cu o profunda atenfie §i infelegere de fiecare 
data, cu o precizie extrem de rard. Trebuie sa-i urmam 
exemplul in aceasta direc^ie. Dar asta inseamna o intelegere 



^* A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Botez%C4%83torul. 



15 



ampla a subiectului de care ne ocupam §i addnca in acela§i 
timp. 

Ne trebuie ascetism in car^ile §i cuvantarile noastre, 
atentie, logicd duhovniceascd, acrivie pentru fiecare cuvant, 
pentru fiecare litera, pentru fiecare virgula. 



M 



m observat in fiin^a unui barbat placerea de a face 

rdu, bucuria de a distruge un copac fara niciun motiv 
temeinic. O bucurie satanicd. 

Exista, din nefericire, §i astfel de bucurii. 

Se bucura ca oamenii sufera. Sau se bucura, ca cei pe 
care ii gelozesc ei sunt acum in mare necaz. In infatuarea lor, 
astfel de oameni considera aceasta rdutate un mod amuzant de 
a-^i trai via^a, o aventurd de care se simt capabili. 

Sunt infioratoare treptele mojiciei, ale pacatului. Se 
folosesc de cuvinte ca sa se ascunda, sa dispre^uiasca, sa 
intinda tot felul de curse. 

Oamenii duplicitari sunt foarte urdfi suflete^te. Ei se 
imprietenesc cu tine, te lauda, te asculta, te ajuta, pentru ca sd 
te vdndd numai si numai din invidie. 

Ce sa faci acum? Sa nu mai vorbe§ti cu nimeni? Sa nu 
mai ai incredere in nimeni? Acest lucru nu e o solu}ie 
rafionald. 

Trebuie sa te rogi lui Dumnezeu §i sa ai discemamant. 
Trebuie sa discernem tot ceea ce ni se intampla. Sa discernem 
cu mintea lui Hristos. 

Exista §i oameni loiali, oameni cucernici, oameni ai lui 
Dumnezeu. Nu sunt numai impostori, ci §i Sfinfi pe pamantul 
asta. 

In vremea de azi, nu §tim in ce parte sa ne indreptam. 
Nu §tim ce sd facem, pentru ca nu vedem prea multe 
posibilitdti pentru un om cucernic. 

E u§or sa fii imoral - §i mul^i te acceptd a§a - dar e 
foarte greu sa fii cucernic, pentru ca cei nedrep^i i^i invidiazd 
lini§tea §i cumin^enia ta. 

Satana ii pune pe „oamenii sai" sa se lege de tine. Tu nu 
le faci nimic, dar pe ei ii incomodezi. Vazandu-te, e§ti o 
mustrare pentru ei chiar §i tdcdnd. 



16 



Greu §i urdt lucru e betia. Datorita barba^ilor din familia 
mea, care sunt imbdcsiti de aceasta patima, am urat be^ia in 
mod instinctiv. 

Urmarile be^iei lor le-am trait pe propria-mi piele §i ele 
m-au dezgustat profund. fipete, dracuituri, injuraturi, 
blesteme, laude ticaloase, nebunie... 

Pacatul e o nebunie. El nu te lasa sd te concentrezi 
asupra lucrului bun, a lucrului folositor. 

In bine, ajungi la un moment dat, cand te afunzi in el. 
Pana nu uitam ca existd rdu §i pana nu ne afunddm cu toatd 
fiinta in bine, in pace, in har, nu suntem cu totul ai lui 
Dumnezeu. 

Mai ramane un rest. Mai ramane o micd virare in noroi, 
in pacate. 

Pe calea duhovniceasca ne poarta smerenia §i iubirea. 

Harul Sau, prin virtu^i, ne duce mai departe, ne trage 
dupa El, binein^eles: cu totala noastrd voin0. 

Dorul dupd bine intalne§te dorin^a lui Dumnezeu de a 
ne umple de tot binele. Impreuna cu El, in mod sinergic, ne 
mantuim. Nu eu pentru mine. Ci eu §i Dumnezeu pentru 
Dumnezeu. §i daca ceva q pentru Dumnezeu, din iubire pentru 
El, atunci e §i pentru tine. 

Asist cu consternare in cadrul slujbelor noastre 
bisericesti - cele atat de dumnezeie§ti, de prea teologice - la 
caiSLplictiseald nasc in cei care vin la Sfanta Biserica. 

Cei care au o frecven^a de cateva decenii la Biserica se 
lauda numai cu frecvenfa, dar nu se vad §i roadele ei. Doar 
dupa roade ii veti cunoa§te, dupa in^elegerea lor, dupa 
virtu^ile, smerenia §i lini§tea lor. 

Cei incepatori, proaspat convertiti sau reconvertifi sunt 
debusolafi. Nu §tiu ce sd facd, de unde sa inceapa viata lor 
ortodoxa §i pentru ca nu au buni sfdtuitori - de multe ori se 
intampla asta - ajung numai sa imite aberafiile liturgice si 
comportamentale ale celor pe care i-au gasit aici, in Biserica si 
care nici ei nu au avut de unde sa invete lucruri fundamental, 
in consonanta cu intreaga Traditie teologica si ascetica a 
Bisericii. 

Am spus aberatii §i nu-mi retrag afirma^ia. Tot felul de 
semne, de apucdturi, de obiceiuri neconforme cu Ortodoxia au 
intrat in Sfintele noastre Biserici. 

Explica^ii care mai de care mai tdmpite, mai neroade 
auzi cu adresa la lucrari foarte subtile, de marefinete teologica 
si duhovniceasca. 



17 



Mintea trupeasca i§i spune aici cuvantul, in locul celei 
duhovnice§ti. Ce e mai grav e ca slujitorii altarului - mul^i 
dintre ei, prea multi, din pacate - au aceea§i minte trupeasca, 
care face mult rau credincio§ilor Sfintei Biserici si prin care se 
dau explicatii neconforme cu modul de luminare si de sfintire 
al oamenilor. 

Ascultam predici pline de neadevaruri, formulate astfel 
din nestiintd teologicd crasd si din lipsd de experienta 
duhovniceascd, cu continut ^ati, adesea insa spuse pe un ton 
docent, care iritd profund §i nu inva^a pe cineva ceva. 

Se predica pe ei mai ales §i mai pu^in pe Hristos. lar 
cand vor sd-L predice pe El sunt stangaci, incoeren^i, doar 
aluzivi. 

Primirea Tainei Sfmtei Hirotonii nu te scapa automat de 
ne^tiin^a, de prostie, de patimi, de lipsa de vocalic. Se reped la 
posturi, la avantaje materiale, la propriul lor bine, uitdnd - sau 
ne§tiind - ca binele preotului e binele duhovnicesc al 
enoria§ilor lui §i nu propria sa situafie bund. 

Se complac in multe lucruri nepermise. De fapt, ne 
compldcem. Uitam cine suntem sau nu ne intereseazd cine 
suntem. Prin ceea ce facem dam apd la moard celor care rad 
de prea sfanta noastra credin^a, cea atat de nestudiata, de 
necunoscuta, de neiubita la modul activ, pertinent. Le dam 
motive sd-§i batdjoc de noi. 

Cuvinte u§oare §i seci, luate de ici sau de colo, netrecute 
prin ei, la mul^i predicatori ai ierarhiei noastre bisericesti. 
Vorbesc ca si cand nimeni nu si-ar da seama ca habar au ce 
spun, ca sunt o insultd la adresa ideii de propovdduire /acuta 
in numele Domnului. 

Ma doare sufletul auzindu-i §i scriind aceste lucruri 
despre ei. Un adevar foarte dureros pentru to^i. Un adevar 
ingrat, nenorocit... 

Cei care indraznesc sa vorbeasca in harul lui Dumnezeu 
din ierarhie, monahi sau mireni sunt etichetati in chip §i fel. 

Ne etichetdm prosteste unii pe altii in loc sa ne ajutdm 
frdteste. 

Traim o lupta imensa intre noi si nu numai in noi. Dar 
eel care rabda - nu pu}in - ci pdnd la sfdr§it, acela se va 
mdntui. 

Grija de Sfmtele Biserici, de impodobirea lor, de 
reconstruirea si intretinerea lor q foarte bund. Dar si mai bund 
e ingrijirea de sufletele pdstorifilor. 



18 



Riscam sa avem Biserici si MansLStirifoartefrumoase in 
care sa nu mai vina aproape nimeni. 

Riscam sa pierdem din vedere lucrul eel mai important: 
oamenii, cei care zidesc Bisericile si fara de care Bisericile nu 
stau in picioare. Si, de fapt, nici nu ne intereseaza 
Bisericile. ..daca nu avem oameni in ele. Daca in ele nu mai 
intra nimeni... q\q devin muzee. 

O Biserica frumoasa cu suflete urate e aidoma unui 
palat imperial plin cu totfelul dejivine. 

Doamne, nu ne uita! Nu lasa Sfanta Ta Biserica de 
ru§ine, de ocara tuturor necredincio§ilor. Lumineaza mintea 
noastra ca sa facem voia Ta §i sa ne mantuim cu to^ii. 

Uitam sa fim recunoscatori. 

Pierdem timpul cu orice de pe lumea asta dar mai pu^in 
cu rugaciunea. Nu §tim ca rugaciunea e un gdnd, un suspin, un 
gest, cateva cuvinte din inima pentru al^ii §i pentru noi. 

Ma privesc §i observ cat de multe lucruri imi lipsesc. 
Ma cutremur de nesimfirea mea, de pofta mea nestdpdnitd, de 
egoismul meu, de infatuarea mea, de mdndria mea lucifericd. 

Aceste grozdvii interioare ma cutremura pentru ca sunt 
inspdimdntdtoare. 

§i pana cand nu te apuci sa lup^i cu mo§trii din tine nu 
po^i sa fii al lui Dumnezeu, nu po^i sdfii ortodox. 

La noi timpul nu se mdsoard in bani - ca in etica 
economiei concuren^iale - ci in virtute. O singura deviza 
avem: trebuie sd iubimpe Dumnezeu §ipe oameni. 

Drumurile te obosesc daca e§ti sldbit mental, daca e§ti 
obosit mental. Cei care lucreaza mult cu capul in^eleg ce e 
aceea oboseala. Pur §i simplu cazi de-ampicioarelea. 

Ajung uneori atdt de obosit incat nu mai am putere sa 
vorbesc, sa ma mi§c, sa fac §i cele mai simple gesturi. 

Dar aceasta oboseala e bund pentru ca te umile§te, l\i 
arata neputinfele tale. Bolile ne arata ca suntem dependenfi - 
cu trup §i suflet - de mila lui Dumnezeu. 

Una e sd crezi cdpofi sdfaci ceva §i alta e sdfaci. 

Cand incep §i sfdr§esc un lucru am intotdeauna impresia 
ca am fsicut preapu}in. 

Suntem slabi, o, uimitor de slabil 

Cine cunoa§te treptele sldbiciunii §tie sa aiba mild §i 
respect fa^a de oameni. 

Via^a ascetica/«ra cdderi il trateaza pe om de sus, cu o 
autoritate fariseicd. Dar cine a trecut prin ispite, prin caderi, 
prin boli, necazuri, neputin^e, neajunsuri §i a cunoscut mila lui 



19 



Dumnezeu din destul, acela are mila §i lacrimi §i consideratie 
pentru cei care sufera, pentru cei care plang, pentru cei care 
suspina, pentru cei ce sunt in brafele singurata^ii §i ale 
deznadejdii. 

Sa avem mila! In locul glasului rdstit sau a multelor 
explicatii, sa avem cuvinte bldnde, spuse din inima, care sd 
intre la inimd, care sa intre la inima celor necdjifi. 

Sa iubim rugdciunile celor sdracil 

Ajutorul dat lor e rugdciune. Se intoarce asupra noastra 
ca urmdri ale rugaciunii lor spre Dumnezeu. 

lubirea niciodata nu pierde nimic chiar daca e jignita, 
batuta, hulita, indurerata, chiar crucificata. Ea nu cade 
niciodata. Ea ne face sd nu cddem, pentru ca iubim pe 
Dumnezeu §i pe oameni §i pentru Qijertfim tot. 

Ce poate fi maifrumos decat sd-I sluje§ti lui Dumnezeu? 
Ce poate fi mai sfdnt decat sd mori din dragoste pentru altull 

lubirea e o taina pe care o cunosc numai cei care o au ii 
ei in§i§i. 

Un suflet neortodox - Simone Weil^^ - a spus un lucru 
foarte adevarat: „Pacatul e o incercare de a umple un goF. 

El pare ca umple un gol. Exista o falsd safietate a 
pacatului care nu dureaza insa prea mult. Dupa un pacat, 
sufletul dore§te alt pdcat, pentru ca pacatul nu il impline§te 
ontologic pe om. 

El i^i da senza^ia ca te umple pe masura ce, de fapt, te 
gole§te de orice bine. E „o incercare"... insa una nerentabild. 
Pierzi, cand crezi ca tocmai atunci cd§tigi. 

Confundam adesea bucuria reald cu „veselia" 
pacatului. 

Spectacolele live, showurile televizate, filmele de tot 
felul ne produc senza^ia falsa de plin, de divertisment, de 
desfdtare. Insa nimic nu este mai efemer decat aceasta 
senzafie. 

O muncd imensd pentru un efect halucinant de o clipd. 

Eu respect filmele mai mult pentru munca consumatd 
pentru ele decat pentru „educativul" lor (daca el exista intru 
catva). 

Laudam munca lor, a acestor actori, regizori, scenografi, 
figuran^i mult prea mult, nedrept de mult dar uitam sa laudam 
munca trudnicd §i cea mai cinstitd si absolut necesard a 
agricultorilor, a fermierilor, a celor din fabrici, a celor din 



^' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Simone_Weil. 



20 



mine, a celor care ne asigura transportul, sanatatea, viata 
pasnica... 

Munca grea, obositoare, epuizanta. 

Ai mila, Doamne, de to^i cei care muncesc §i trudesc 
nespus de mult in lumea asta, care traiesc in saracie lucie si in 
coditii inumane si intare§te puterile lor cele slabe! 

Trebuie sa recunoa§tem cine suntem §i sa dam cinstire 
tuturor, caci la to^i putem sa gasim un motiv de lauda. 

Nu numai sd mustrdm, ci sd §i Iduddml 

Autoritatea trebuie imbinata cu mila §i cu smerenia. 

Avem nevoie de multd smerenie pentru via^a aceasta. 



S. 



>unete stridente, enervantc.Nu sunt astfel, sistemele 
de alarma, declan§ate, ale ma§inilor? Sau sunetele intermitente 
ale telefonului? Sau ale ceasului? 

Dar tot in acest fel sunt §i mustrdrile con§tiin^ei: 
intermitente, suparatoare, dureroase, enervante, daca nu le iei 
in seama. 

Sistemele de alarma sunt personificdri ale mustrarilor de 
con§tiin^a personale. Ele sunt cdinii depazd ai automobili§tilor 
dar au §i conota^ia spirituals a avertismentelor morale. 

Unde ne-am uitat sufletul? Unde suntem pleca^i, cand 
sufletul nostru este fwvdii, jefuit de Satana? Unde suntem noi? 

Toate aceste intrebari au profunde conotatii 
duhovnice§ti. 

Tehnicizarea accentuata a vie^ii noastre ne demonstreaza 
cat de enervanta e lipsa de sens, haosul, impersonalismul. 

Folosim ma§ini pe care nu le-am construit personal, dar 
le-am cumparat §i le folosim fara a ne intreba cine le-a facut, 
din ce le-a facut, in ce scop le-a facut. Ma refer la scopul real 
al producerii lor. 

Ne laudam cu munca altora, ca §i cand ar fi propria 
noastrd munca. Dar, mai ales, ne raportam la munca altora, la 
via^a altora, fara sa ne intereseze cine sunt ace§ti „altii" §i ce 
vor ei in defmitiv. 

Adesea aud ca „viata n-are sens". Dar corect este: noi nu 
§tim ca ea are sens sau nu to^i §tim sensul viefii. 



21 



Mul^i alearga dupa idealuri, dupa idei, dupa 
sentimente... Insa implinirea noastra e Hristos, epersoana Lui. 

Insa oricat de mult trambiteaza Sfanta Ortodoxie acest 
mare adevar, cafericirea noastra este Hristos, oamenii raman 
nepasatori. Foarte mul^i dintre ei. 

Te love§ti de inimile lor ca de un zid. Le vorbe§ti §i 
cuvintele tree pe langa ei. Durerea te covar§e§te. Incerci §i 
ganduri de deznadejde in fa^a unor astfel de oameni. 

Se ascund dar se lauda ca sunt „puternici". 

Banii sunt socoti\i prineipiul vital al vie^ii lor §i i§i pierd 
orice omenie, orice bunatate. 

Suferim enorm din cauza raeirii dragostei sau a absenfei 
ei. 

Un cuvant bun iipoate salva pe oameni. 

in via^a - imi spunea cineva - trebuie sa la§i he de 
„buna ziua". Trebuie sa fii om, un om generos, un om de 
caracter, un om integru. 

Chiar daca n-am lasat lucruri mari in urma, daca am 
lasat in urma, la moartea noastra, oameni care ne iubese, care 
ne respeeta eu adevar at, am lasat totul, tot ce era mai bun. 

Daca nimeni nu pldnge absen^a noastra, atunci am trait 
egoist. Ne-am pierdut via^a ca exemple rele pentru ceilal^i. 

Trebuie sa ie§im din „culcu§ul nostru" pentru iubirea de 
oameni. Uneori trebuie sa ifijertfe^ti timpul, nervii, rabdarea, 
via^a pentru oameni. Din iubire pentru ei. Trebuie sa le ara^i 
eum ii iube§te Dumnezeu pe oameni, cum a§teapta El 
mantuirea oamenilor. Cu cat dor, cu cata induio§are ii chema, 
ii ocrote§te, ii bucura. 

Eterodoc§ii ne-au imbdesit cu imaginea unui Dumnezeu 
anost, ireal, neafectuos. Neavand imaginea Lui in ei, neavand 
chipul Lui in ei, ca reflex al dragostei lor de El §i al Lui de ei, 
tot povestesc despre un Dumnezeu fantomd, care nu are nimic 
de-a face cu Dumnezeu, cu Dumnezeul nostru. 

Dumnezeul lor e un idol. Al nostru e viu. 

Morala lor, comportamentul lor e un manierism searbdd 
pentru ca nu au o viafd duhovniceascd. 

Neavand pe Duhul iubirii nu cunosc iubirea Tatalui 
pentru Fiul §i nici iubirea Tatalui, prin Fiul, pentru oameni. 

Ei se limiteaza la tot felul de supozi^ii, de tertipuri 
„teologice", de interpretari aberante, fara a intra in esenta viefii 
adevdrate. 



22 



Nu pot §i nici nu §tiu via}a adevarata. Nu vad smerenia, 
dragostea, cura^ia, cumin^enia, sfin^enia dreptei cunoa§teri de 
Dumnezeu. 

§i tocmai de aceea o scriitura ortodoxa nu e facila 
pentru ei. Ei nu se umplu din smerenia ei. Nu in^eleg impulsul 
din cauza caruia a fast scrisa, pentru ca Duhul nu striga §i din 
Qv. Avva! Parinte! 

Trecem prea u§or, uluitor de u§or peste marele adevdr: 
ca nu putem in^elege Sfanta Ortodoxie fara harul Prea Sfmtei 
Treimi. Fara Duhul in noi nu putem pricepe nicio iota din 
maldarele de car^i sfinte ale noastre. 

Ne ratacim ne§tiind Scripturile §i nici puterea lui 
Dumnezeu, adica harul Sau. Mergem aiurea, la intamplare. §i 
de aceea ne permitem sa spunem tot felul de ineptii, care mai 
de care mai caraghioase despre dreapta credin^a. 

Pentru ca lumea nu-L cunoa§te pe Dumnezeu, de aceea 
nici nu accepta ilumindrile Lui. I se par prea „banale", prea 
„ne§tiintifice", pe cand §tiinfa in Teologie e cea mai draceasca 
cugetare ^i prostie posibild. 

Ne ratacim §i nici macar nu consideram ca am facut 
vreun rau sau ca nu suntem ortodoc§i. 

Suntem ortodocsi fara simtirea harului si a lumindrii 
Sahl Putem fi? Eu cred, ca in adevaratul sens al cuvantului nu 
putem. 

Suntem prea departe de adevdrul sfant al Sfintei 
Ortodoxii. 

O, Doamne, cat intuneric in min^ile noastre! Cata 
neincredere, cata prostie, cata infatuare gasim in noi §i cu toate 
acestea nu nepasa. 

Pasivitatea noastra e exasperantd. 

Ne targuim cu ladul in noi, dandu-i sufletul pe degeaba, 
in mod gratuit. 



lubi^i-i pe copiii dumneavoastra^", pe cei care va fac 
bine, pe rude, casa, pamantul pe care-1 locui^i §i pe care il ave^i 



^'' Avem aici doua fragmente din ceea ce eu numeam pe atunci „motive omiletice". Ma 
gandeam ce a^fi putut sa le spun unor oameni, daca le-a§ fi vorbit in mod deschis. 
Gandindu-ma la acest lucru, improvizam multe atitudini predicatoriale ji improvizajiile, 
unele dintre ele, le scriam §i prin ele ma transpuneam in situajia de apredica. 



23 



in posesie, intr-un cuvant: tot ce va apar^ine mai mult sau mai 
putin!...Insa trebuie sa stiti ca aceasta iubire Qpar^iala. 

A iubi un fragment nu se compara cu a iubi totul. Si a 
iubi tot ce exista nu se compara cu iubirea de Dumnezeu. 

Daca tot iubim atatea lucruri, de ce sa nu facem un pas 
mai mare? Daca tot suntem in stare sa suferim pentru ceva, sa 
luptam pentru ceva, de ce sa nu suferim §i sa nu luptam pentru 
adevdratul Bine, care este Dumnezeu? 

Iubirea lui Dumnezeu e sensul ultim sau scopul pe care 
il are iubirea de indeplinit. Daca II iubim pe El, ne iubim §i 
familia, pentru ca El ne inva^a sa ne respectdm §i sa ne iubim 
pe cei dragi ai no§tri. 

Copilul nostru e lumina noastra...Dar el e un dar al lui 
Dumnezeu. Daca uitam ca fata sau baiatul nostru e al lui 
Dumnezeu, e de la El, atunci incepem sa-i dracuim, sa-i 
blestemam, sa-i uram. 

Sa privim in noi! Sa fim aten^i la cea ce credem despre 
cei din jur\ Cum ii consideram? Dar cum ne considera §i ei pe 
noi? Daca ne devenim indiferenti unii altora ajungem sa tipam 
de atata singuratate §i urat, de§i suntem in mijlocul ora§ului. 

Daca vrea copilul o jucarie §i i-o po^i cumpara, 
cumpara-i-o iar daca nu po^i sa faci a§a ceva pentru el, atunci 
inva^a-1 realitatea: suntem sdraci §i nu ne permiteml 

Trebuie sa in^eleaga ca nu ii vrei rdul. Ca e§ti de partea 
lui, ca suferi pentru el §i ca §i ^ie if i pare rdu ca nu po^i sa ii iei 
o jucarie, jucaria care ii place lui. 

Copilul simte iubirea, simte grija dar ^iperversitatea. 

E bine sa facem copii, sa-i dorim, sa ne rugam lui 
Dumnezeu sa ne dea copii dar, in acela§i timp, e bine sa ne §i 
cura^im de pacate pentru noi §i pentru copiii no§tri, ca ace§tia 
sa nu urmeze ticalo§iile §i nebuniile noastre. 

Parin^ii sunt vinova^i pentru copiii lor, cand sunt 
iresponsabili fa^a de ei. 

Daca nu esti in stare sau nu vrei sa ii intelegi si sa-i 
ajuti, atunci mai bine nu mai faci copii. Nu mai fa copii, daca 
nu esti in stare sa le dai o educafie bund sau sa renunti la tine 
pentru ei. 

Faci copii §i ii la§i aiurea. E pldcutd sexualitatea...insa 
ea are consecinte faptice. 



Am inclus aici aceste cautari de voce, pentru ca se integreaza organic perioadei in care 
se scria aceasta carte. Din pacate n-am putut sa predic nimanui la acea varsta plina de 
entuziasm ji bucurie duhovniceasca. 



24 



Daca i^i place sa fact dragoste, atunci trebuie sa §i dai 
dragoste celor pe care iifaci din dragoste. 

Insa a iubi un copil pentru a ^i-l face sclav sau a-1 iubi 
pentru a spera sd te umple de bani, de avere, de trai bun dupa 
urma lui e iara§i o nebunie de care trebuie sa scapam. 

Aruncam pe umerii lor poverile noastre, fara sa 
admitem ca fiecare are responsabilitdti proprii. 

Ce trebuie sa facem, oameni buni? Sa iubim! lubirea 
niciodata nu ne face de ru§ine. Nu ne lasa sa fim arata^i cu 
degetul. 

Sa iubim binele §i nu sa ivibmiprostituarea. 

Astazi, cand spui „iube§te", omul se gande§te mai intai 
la a pdcdtui, decat Xo-a da o mdnd de ajutor, la a respecta §i a 
intretine o familie, la a-i respecta pe cei care ne-au ndscut §i 
crescut. 

lubi^i pe Dumnezeu §i pe oameni! Face^i din inimile 
dumneavoastra o masd a frdtietdtii la care sa mancam cu to^ii 
§i sa nu ne certam pentru te miri ce. Acest lucru vrea 
Dumnezeu de la noi! 

Sa ne iubim intre noi, pentru ca sa inva^am sd-L iubim 
pe El, pe Cel care ne iube§te mai mult decat sperdm §i 
intelegem noi. 

Nu conteaza la Dumnezeu cine e§ti, de unde vii, ca^i ani 
ai sau de e§ti barbat sau femeie, ci unde mergi. Pentru 
Dumnezeu conteaza ce vrei sd faci cu via^a ta, ce crezi tu ca e 
via^a ta, cui dai tu via^a ta. 

Ortodoxia este practicd §i tocmai de aceea e sfinfenia 
intrupatd. 

Noi nu filosofam despre cai verzi pe pere^i, ci vorbim 
despre lucruri existente, palpabile, adevarate. 

lubi^i fra^i, ceea ce conteaza e sa avem puterea sd ne 
privim unii pe alfii in ochi §i sd le mulfumim celorlalti pentru 
ceea ce sunt ei. Dar §i sa ne cerem unii altora iertare. 

Trebuie sa fim sinceri cu noi macar o clipd, macar atat, 
pentru ca vine clipa cand to^i o sd fim atat de sinceri cat n-am 
fost niciodata... 



25 



r roblema cea mai importanta a predicii nu e aceea ca 
ea sa fie placuta in general, ci ca ea sa aiba efecte in cei care o 
asculta, in cei care o and pentru prima data. 

Po^i sa vorbe§ti nefinisat, chiar barbar pentru un anume 
fel de public... Dar daca aiprins cu aceste cuvinte sufletele care 
te asculta, atunci predica ta e cea mai stralucita dintre toate. 

Si asta, pentru ca una e ceea ce vrem noi sa spunem si 
alta Qputerea de intelegere a publicului nostru credincios. 

Si astfel, daca te-am convins pentru Hristos, atunci 
predica a fost una fericitd. Daca prin ea nimeni nu a infeles 
nimic nou, atunci am vorbit la perefii Bisericii, care au 
zugravi^i pe ei numai Sfin^i. 

Predica trebuie sa ii urce pe cei de jos pe perefii Sfmtei 
Biserici, adica sa ii faca sa doreascd sa fie Sfiinti, ca si cei 
pictati pe peretii Bisericii. 

Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa fie spus cu putere §i 
puterea harului Sdu e aceea care ii mi§cd pe oameni, care ii 
face sa simta tinerefea vesnicd a sfin^eniei. 

O, cuvantul e o for^a cu care na§ti sau te sinucizil 



V, 



■neori aud vehiculandu-se ideea „mitologiei" care ar 
exista in Sfintele Scripturi. Mituri, pove§ti, fabulatii... 

Primele doua capitole ale car^ii Facerea sunt desemnate 
de unii teologi drept „descrieri mitologice". Oare asta 
inseamna ca sunt doar „basme", ca sunt „inven^ii"? 

De ce n-ar fi ni§te realitdti dumnezeie§ti, inspirate de 
Sfantul Duh? De ce nu?! 

Ne place sa socotim ca in unele vremuri „s-a gre§it", ca 
acei oameni nu erau „savanti" §i „speciali§ti" in „Biblie" cum 
suntem noi dar, in schimb, nu ne place sa admitem ca toate 
acestea ale Revelatiei pastrate de Biserica sunt realitdti, ca 
Sfanta Scriptura exprima realitdfi divino-umane. 

Ace§ti teologi insa se bazeazd pe ceva cand afirma 
aceste lucruri. Darpe ce anume? 

Nu am gasit incd vreun pasaj in Sfanta Scriptura, care sa 
spuna ca primele doua capitole ale ei sunt „nazareli", aidoma 
cu ceea ce gasim in cultele pagane. Si nici nu cred ca am sd-l 
gdses c.Inssi exista altul §i altele, pasaje coerente si bogate in 



26 



teologie, care spun ca toata Scriptura e insuflata de Sfdntul 
Duh. 

Sfantul Moise e dovedit de acesti teologi drept „un 
personaj care compileaza", pentru ca sa poata scrie cartea 
Facerea. Compileaza mai multe surse... 

Daca cartea Facerea insa e o carte „umana", eu nu o 
accept. Dar daca ea este inspiratd de Dumnezeu §i scrisd 
teandric, atunci nu ma tern sa spun ca o accept cu toata inima. 

De ce primele doua capitole din Sfanta Scriptura sunt 
„mitologice"? 

Un autor ca Paul Evdokimov^^ sus^ine acest lucru, 
spunand urmatoarele: „structura mitologicd indispensabild §i 
voitd ca atare. . .(in) istorisirea creatiei §i a cdderif . 



S^el mai urdt lucru intr-o viata de om mi se pare a fi 
faptul de a ajunge cu patimi grosolane pana la adanci 
batrane^i. 

Deopotriva, barba^i §i femeie, ajung la batrane^e cu 
patimile vii ale tinere^ii mai mult sau mai pu^in modificate. 

De aceea, mitul respectabilitdtii, ca §i acela al 
impartialitdtii cad, cand e vorba sa privim pe om in adevdrata 
lui realitate. 

O femeie respectabild, o doamna respectabild, un domn 
respectabil... Si in spatele tuturor acestor etichete se ascunde, 
de fapt, de foarte multe ori, in mod gretos, realitatea depravata 
a unui tanar ambi^ios, pervers, decazut. 

Nu pun semnul de egalitate intre maturitate §i 
adolescentism dar constat acelea§i mi§cdri spre rdu si la unii si 
la altii. Pentru ca patimile sunt acelea§i: la fel de vii si de 
nevindecate. 

Care e, pana la urma, diferenta intre grosoldnie §i 
rafinament intr-o patimdl Nu sunt, de fapt, grade diferite ale 
aceluia§i rdul 

Intr-un film pe care 1-am vazut astazi, trei in§i - doi 
barba^i §i o femeie - planuiesc sa jefuiascd o banca §i pana la 
\xvm2ijefuiesc mai multe. 



^' A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Evdokimov. 

^^ Paul Evdokimov, Ortodoxia, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1996, p. 208. 



27 



Un plan riguros ii duce la o reu§ita imensa. Fura sute 
de mil de dolari din banii statului. Pana aici nimic interesant 
un film american banal §i oarecum de succes. 

Insa infractorul principal era un mare escroc, un mare 
spargator de banci, care simulase o amnezie parfiala, fiind 
imobilizat intr-un carucior medical. 

El e ajutat de propria lui asistenta medicala, careia i se 
alaturase §i so^ul ei, si aceasta numai din ideea de a face ceva 
special. 

AstfQl, furtul se transforma intr-o aventura. 

Fac abstrac^ie de sanctiunile legii §i femeia fuge cu 
barbatul, destul de in vdrsta in compara^ie cu ea, cu 
imobilizatul in carucior. 

El putea sd lifie bunic... 

Ajung la fmalul filmului in situa^ia de a fura ni§te 
bijuterii. Femeia invoca faptul ca trebuie sa i se scoata inelul 
de pe mana, de catre bijutier, in altd parte, iar imobilizatul in 
carucior, care parea foarte bolnav, se ridica din carucior §i 
prada magazinul. 

El fusese lasat singur in magazin in ideea ca era grav 
bolnav. 

Morala filmului e de profunzime. Ca sd intelegi nu 
trebuie sd tepierzi in detalii de suprafa^a. 

Tanara se casatorise cu so^ul ei din timpul liceului. O 
iubire romantica, pe atunci compatibild, dar care acum nu o 
mai implinea pe femeie. 

Marele infractor, cu imaginea lui de om foarte 
descurcdret, ofascineazd pe tanara so^ie. 

Tanarul e arestat de poli^ie §i cei doi scapa... 

Cu alte cuvinte, fugi dupa un alt bdrbat nu pentru ca te 
impline§te in mod real, ci pentru ca iti creeazd iluzia ca el i}i 
poate implini visele. 

Fascinatia ia locul rafiunii, a echilibrului, facandu-te sa 
te compor^i cu totul diferit decat pana acum. 

Contemporaneitatea noastra traie§te aproape ca in filme. 
Filmele ne dicteazd acte de comportament, atitudini, reac^ii. 

Avem idealuri feminine §i masculine dupa regulile 
gdndirii trupe§ti §i dupa acestea alergdm frenetic, pierzand 
mult timp §i multa energie. 

Dar §ti^i ce nu facem noi? Nu ne uitam atent la cei din 
jurul nostru, la cei care ne iubesc in mod real §i nu auzim 
glasul lor datorita scufunddrii noastre in vise, in euforii, in 
a§teptdri. 



28 



Idealuri de§arte am putea spune dar reale. 

Problema nu e sd intelegi ca ele ne distrug viafa - caci 
asta este evident - ci marea problema e sd-i admitem pe to^i 
asa cum ne admitem - chiar daca ne place sau nu - pe noi 
inline. 

„E sexy. Imi place! E o femeie pe care mi-as dori-d", ar 
putea spune cineva despre o femeie, despre femeia aceasta, 
cea de pe coperta revistei acesteia sau despre cea care trece 
acum pe strada... 

Si spune acest lucru pentru ca o prive§te trupe§te, 
vazand in ea numai o femeie bund la pat. 

Dar ce ar spune, acela§i barbat, despre o femeie urdtd, 
grasa, cu bube pe maini §i pe tot trupul, cu picioare grase?. . .0 
femeie urdtd. ..Ax spune, ca nu-i trebuie pentru ca §i pe aceasta 
o prive§te numai trupe§te. 

Reclamele ne-au inva^at sa iubim numai femeile 
frumoase, femeile cu decolteuri, cu sanii mari, cu fuste scurte, 
cu rochii transparente, fara sa ne spuna cefac toatd ziua astfel 
de femei...sau din ce bani se pastreaza atat de bine. 

Dar via^a de zi cu zi ne arata - intorcandu-ne astfel in 
mod brutal cu picioarele pe pamant - ca femeile §i barba^ii nu 
sunt to^i frumo§i, extraordinari, ca nu sunt to^i fotogenici §i, 
mai ales, ca nu to^i i§i permit sa aiba haine de lux §i, mai mult, 
unii nu au nici ce manca, nici unde sta, nici cu cine discuta... 

Nu a^i vazut oameni care vorbesc cu cainii, pentru ca nu 
au oameni Idngd eil 

N-a^i vazut batrani pe care nu-i iube§te nimeni §i care i§i 
doresc moartea, pentru ca nu mai suportd via^a de zi cu zi? 

E bine ca din cand in cand sa ne mai oprim din vise §i sa 
maiprivim si injurul nostru. 

Poate vom vedea durerea, suferin^a, patimile care nu 
dispar cu vdrsta, ci se amplified §i mai mult. 

E corect sa il aten^ionezi pe un copil sa nu se uite la 
filme porno, sa nu se masturbeze, sa nu se culce cu prima care 
ii apare in fa^a §i sa a§tepte, in mod cast, clipa binecuvantata a 
casatoriei, cu rabdare, cu incredere... 

Dar ce sa-i spun celui matur, care face acelea§i lucruril 
El nu e un copil. ..B\ stie cefacc.DsLY prefera sd nu gdndeascd 
matur... 

Observand via^a sufleteasca a oamenilor ne dam seama 
ca avem patimi comune, pe langa un pamant comun, un soare 
comun, o ^ara comund, o limba comund. 



29 



Datoria noastra de constiinta este aceea de a intelege ca 
purificarea de patimi e o nevoie tot la fel de elementara cum e 
pastrarea lini§tii in bloc sau prep aratul mesei de seam. 

O problematizare acuta a spiritualita^ii, dar oarecum 
exageratd ne-a facut sa vedem in via}a duhovniceasca o 
indeletnicire de lux a omului §i nu o normalitate. 

Daca ar fi ceva „extraordinar" in via^a noastra, cum ar 
mai fi in^eleasa porunca: „rugati-va neincetat" sau „iubiti pe 
vrajma§ii vo§tri"? 

Daca ar fi numai CQwa. foarte pregdtit tot parcursul vie^ii 
noastre spirituale §i nu s-ar amesteca cu munca, cu existen^a de 
zi cu zi, cum ar mai fi poruncile divine implinite in mod 
neincetat, permanent de catre noi? 

Interpretarea „pretioasa" a vie^ii duhovnice§ti nu e 
pentru a o intensifica in viafa unui mirean, a unui credincios 
care traie§te in lume, ci pentru a face din via}a duhovniceasca 
o perspectiva pur monasticd sau anahoreticd §i de a-1 
transforma pe credinciosul mirean intr-un inadaptat, intr-un 
om care incurca lumea in propria sa casa §i in perimetrul sau 
de activitate sociala. 

Observ - si e foarte dureroasa pentru mine observafia 
aceasta - ca anumite cercuri monastice din Romania dar si din 
alte tari ortodoxe incearca sd-i interpreteze pe Sfm^ii Parin^i §i 
via^a duhovniceasca, exclusiv dintr-o perspectiva a etosului 
monahal, fara sa se gandeasca la „normalul" viefii mirenilor 
sau al preotilor de mir oricat de anormal ar fi sau ar parea el 
pentru acestia. 

Insa aici nu cred ca e vorba despre o infelegere ampld a 
vietii duhovnicesti ci despre alte considerente. 

Pentru ca nu exista o luptd reald, in Biserica noastra, 
intre monahism §i mirenism ci acestea sunt doar doud direcfii, 
ale aceleia§i cdi spre mdntuire, care se intrepdtrund reciproc. 

Cine proclama o separable netd intre viata de mdndstire 
§i via}a de enorie e incurajat de alte duhuri §i nu de Duhul 
Sfant, de Duhul comuniunii §i al in^elegerii reciproce. 

Mul^i mireni cred ca pot afla un rdspuns personal despre 
ei de la parin^ii ieromonahi din Manastiri si de aceea se due 
buluc la Manastire pentru rdspunsuri pentru o viata 
mireneascd. 

Insa adevarul e ca adevdratele rdspunsuri, valabile 
pentru ei §i in cuno§tin0 de cauzd, le poate da numai un preot 
mirean induhovnicit, care vede mult mai bine realitatea in care 
ei trdiesc pentru ca §i el trdie§te tot acolo. 



30 



Dupa cum pe un frate monah nu-1 poate indruma eel mai 
bine un preot de mir, ci un ieromonah, care induhovnieit fiind 
§i familiarizat cu problemele Sfmtei Manastiri, §tie ee ii 
trebuie acestuia. 

Pentru raspunsuri eomune ne trebuie viefi eomune. 

Unii afirma ca viafa monahala e mai grea iar al^ii ca 
viata mireneasea e mai grea. Dar adevarul nepartinitor e ca 
ambele vie^i - pentru ca sunt vieti pentru Hristos - sunt grele. 

Ne desparfim unii de al^ii, ne separdm nu privind la 
Hristos, ci pentru ca vrem sa ne dam lecfii unii altora. 

inva^am in forfd, pedepsim in forfd, potrivit legii, a 
canoanelor noastrc.Dar, in ultima instan^a, ne lipse§te ultima 
lectie a Mantuitorului nostru, fara de care celelalte nu isi 
gasesc rostul: sa ne aplecdm §i sa spdlam picioarele 
ucenicilor. 

E u§or sa atragi aten^ia, sa fii moralizator, sa fii aspru, 
sa pYoduci panicd prin apari^ia ta §i toata lumea sa se teamd de 
tine cum nu se teme nici de Dumnezeu, dar e greu - pentru 
mul^i - sa se prefaca ca nu §tiu, ca nu au auzit pacatele altora, 
ca nu ii cunosc pe cei care ii insultd §i le dau lectiiprostute. 

Si asta din iubire pentru ei §i din dorin^a de a-si pdstra 
pacea sufletului. 

Mdretia nu se na§te dinforfd, ci din smerenie. 

Cand vrei sa te impui cu orice pret, atunci ri§ti ca nimeni 
sa nu-ti dea importantd. 

Adesea, oamenii nu vor sa fie profunzi cu tine. Ei te 
judeca repede. l\i pun o etichetd (lucrul eel mai pueril... si mai 
comod in acelasi timp) §i au terminat-o cu tine. 

Dar daca ai iubire, daca e§ti smerit §i unii i§i dau seama 
de acest lucru, de faptul ca au gresit in ceea ce te priveste si 
vazand ca au gresit in privinta ta iti aprofundeazd viata, 
cuvintele, gesturile si te inteleg, incep sa te inteleagd... Sicesista. 
e cea mai mare inspdimdntare pe care o pot avea. 

Domnul nostru e inspdimdntdtor pentru noi nu pentru ca 
e Atotputernic, ci pentru ca El S-a smerit atdt de mult pentru 
noi, atat de incredibil, incat a inspdimdntat intreaga creatie. 

Chenoza Lui ne inspaimanta mai mult decat 
Atotputernicia Lui. Pentru ca prima presupune o smerenie 
plind de iubire pentru noi, o smerenie care ne covdr§e§te pana 
la lacrimi §i cutremur. 

Nu e§ti mare cand e§ti arogant. 

Ci e§ti mare cand tu afirmi ca e§ti mic §i tofi se 
cutremurd de smerenia ta. 



31 




Imi aduc aminte de Sfantul Nifon, patriarhul 
Constantinopolului . 

El, marele patriarh, ajunge sa munceasca la vite §i to^i 
sa-1 trateze ca pe unul oarecare. El, care stralucea de har §i de 
minuni. Atunci era eel mai mare: cand era in cea mai mare 
smerenie, cand nimeni nu dadea doi bani pe el. 

Pana nu invatam sa ne smerim, nu cunoa§tem iubirea lui 
Dumnezeu §i iubirea pentru oameni. Smerindu-ne vedem 
frumusetea oamenilor sub haina urdtd a atator pacate. 

Intr-o carte a Parintelui Savatie - una dintre vocile tinere 
ale Ortodoxiei romane§ti de astazi - se relateaza o intamplare 
din viata Sfantului loan de Kronstadt . 

Acesta e surprins de un credincios in timp ce se uita la o 
poza cu ofemeie goald. Credinciosul, §ocat, il intreaba: „Cum, 
Parinte, va uita^i la a§a cevalV\ lar Dumnezeiescul loan ii 
raspunde: „Da, ma uit cefdpturd minunatd a facut Dumnezeu 
pentru afi mama"" . 

Cu alte cuvinte, nu e un pacat sa prive§ti ofemeie goald, 
ci e un pacat sa o prive§ti goala pentru a pdcdtui in inima ta. 



A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/augustll.htm. 
^"^ Idem: http://orthodoxwiki.org/John_of_Kronstadt. 

^^ lerod. Savatie Ba§tovoi, In cautarea aproapelui pierdut, Ed. Marineasa, Timi§oara, 
2002, p. 116. 



32 



Dumnezeie§tii Parin^i ne aten^ioneaza safugim defemei 
nu pentru ca ele ar fi ceva „necurat" pentru barbati, ci pentru 
ca suntem slabi §i cadem repede in patima desfranarii. 

In esen^a, sa-^i vezi so^ia ta goala nu e un pdcat. Dar sa 
vrei sa vezi femei goale, pentru ca e§ti pervers atunci 
pacatuie§ti. 

Rani addnci...l^u ne dam seama ce addncimi ale rdului 
ne aduc pacatele, pentru ca nu cunoa§tem cat de addncd §i cat 
de largd poate fi inima noastra. 

Rdutatea pdcatului e singura noastra boald reald dar ea, 
adevdrata boald, nu intereseaza pe mul^i. 

Vedem atatea lucruri, atatea evenimente §i tot suntem 
sau ramanem insensibili. Framantarile din te miri ce motiv, 
noptile nedormite din cauza unui gand, a unci fapte, a unci 
vorbe, ne fac o mie de griji...Dar cat ne frdmdntdm pentru 
pacatele noastre? 

Dar daca ne gdndim la pdcate nu inseamna insa ca 
trebuie sa fim, in mod neaparat, obsedafi de ele, dupa cum a ne 
gandi la ce mdncdm azi nu inseamna sa fim obseda^i de 
mdncare in mod neaparat. 

Muncile noastre, oricare ar fie ele, sunt grele. Ne 
epuizam repede. 

Am considerable pentru oricine care munce§te, care 
obose§te, care transpird pentru binele lui §i al familiei lui 
macar. 

E greu sa in^elegi munca tuturora, sufletul lor, via^a lor. 
\\\ trebuie mult timp, multe analize, multe discu^ii pentru a 
in^elege un om §i, in acela§i timp, pentru a in^elege ca e§ti 
mereu la inceput, mereu la inceput cu infelegerea lui. 

Privind dintr-o asemenea perspectiva, Fericitul Dumitru 
Staniloae a ajuns sa vorbeasca despre apofatismul persoanei 
umane analog apofatismului absolut al persoanelor treimice. 

Teologia Sfm^iei sale necesita multe aprofunddri. 
Mdrefia persoanei lui §i a operei lui este incalculabild. Binele 
substantial, imens, pe care el 1-a facut teologiei romane§ti si 
romanilor e greu de definit, de observat. 

Mul^umim Jiq, Doamne, pentru robul Tau Dumitru 
Teologul, Parintele nostru §i pentru sfmtele lui rugaciuni - caci 
credem ca a cd§tigat indrdzneald la Tine - miluie§te-ne pe noi, 
pacato§ii! 

Pagini subtile, profunde, argumentate, acrivice. Pagini 
de mare traire duhovniceasca. Teologia lui e asemenea 
Sfm^ilor Parin^i iar el e unul dintre ace§tia. 



33 



Noi, Biserica Ortodoxa, nu avem Sfinti Parinti doar 
pana in secolul al Vlll-lea sau pana in secolul al XVI-lea, ci 
pana astazi. 

Sfinti Parinfi sunt to^i cei care au aparat dreapta 
invafatura, mai mult sau mai pu^in in scris dar, in primul rand, 
prin tot ceea ce aufacut in via^a lor. 

Pe cat ne intelegem Sfm^ii, pe atat ii pretuim, ii iubim §i 
cu atat §tim ce safacem cu via^a noastra. 

Tot in cartea lui Evdokimov - la care m-am referit mai 
sus - am gasit o propozi^ie care relativizeaza multe realita^i 
sau da prilejul la multe comentarii meschine §i contestari ale 
Sfin^ilor Parinti. 

Spune autorul: „Notiunea de infailibilitate a Parin^ilor §i 
a tuturor elementelor Tradi^iei nu este altceva decat o 
conceptie rabinica, sau necunoa§terea situa^iei exacte" . 

Cu alte cuvinte, sa fim in situatia de „a ne teme" sa le 
credem toate afirma^iile, pentru a ajunge, in cele din urma, sa 
nu mai credem nicio afirma}ie sau sa stam in dubiu la orice 
rand scris de catre ei, pentru ca ne temem ca ar putea fi o 
eroare. 

Gre§elile pe care el le enumera ar fi „neoplatonismul" 
Sfin^ilor Dionisie Areopagitul §i Grigorie de Nyssa, acuza de 
„mesalianism" la adresa Sfantului Macarie Egipteanul, 
„elementele echivoce" din operele Sfantului Isaac Sirul §i 
Sfantul Efrem Sirul, „aristotelismul" Sfantului loan 
Damaschin etc., in ultima instan^a, nefiind nimic adevdrat 
din toate acestea, ci preludri necritice ale teologiei eterodoxe. 

E u§or de in^eles afirma^iile depd§ite de timp, 
ne§tiin^ifice pentru vremea noastra ale Sfin^ilor Parinti, vizavi 
de cosmos, de vreo §tiin^a sau realitate a tehnicii, pentru ca 
distanta tehnologicd dintre ei si noi este enormd. 

Dar iara§i sunt evidente iubirea lor, adevarul inva^aturii 
lor, sfin^enia vietii lor, care nu sunt supuse schimbdrii. 

§i noi, cu siguranta, vom parea „pro§ti" pentru cei de 
dupa noi, daca ne comparam la domeniul cunoasterii si al 
tehnologiei... 

Dar daca trdim in Dumnezeu §i ne vom sfiinti viafa nu 
vom fi pro§ti pentru ca suntem Sfiinfi - cu mila lui Dumnezeu - 
ci pentru ca nu am §tiut, la timpul nostru, vreo particularitate 
sau lege a materiel sau a cosmosului, care au fost intelese dupa 
epoca in care noi am trait. 



^* Paul Evdokimov, Ortodoxia, ed. cit., p. 21 1. 
" Ibidem. 



34 



Ceea ce noua, celor de astazi, ni se pare „ne§tiinta" la 
Sfmtii Parin^i era atunci o mare §tim}a §i cultura, o cultura 
enciclopeda. 

Observam la mul^i dintre ei o mare cultura, o vasta 
cunoa§tere a §tiin^elor, a artelor, a religiilor §i a vie^ii sociale 
contemporane lor. 

Sa le urmam exemplul, daca credem caputem mai multl 

lar eu nu taxez persoanele, ci afirma}iile lor! Aceste 
afirmatii nasc mult rau. 



l<3e§i manualul de Dogmaticd din 1958 afirma ca 

Traditia dumnezeiascd incepe, i§i are inceputul in Tradifia 
premozaicd, in cele 8 izvoare insa ale Sfintei Traditii 
statornice nu se gase§te inclus niciun element al acestei par^i 
de istorie religioasd. 

Nu §tiu daca Biserica noastra a precizat/o«r?e ^-/gMr ce e 
corect, ce i§i insu§e§te si ce nu din religia premozaicd §i 
mozaicd. E un subiect de cercetare. 

Traditia ca memorie vie a Bisericii e un alt subiect 
special. 

Teologii, Sfin}ii sau poporul pastreaza Traditia? Sau 
ambele laturi in partel 

Autorii Dogmaticii din 1958 vorbesc §i de o Tradifie 
tainicd a poporului. Ar fi fost foarte interesant sa se specifice 
in ce consta contribufia ^i particularitatea poporului in aceasta 
situa^ie. 

Cat mai putem inva^a teologie de la popor, fara o 
induhovnicire a lor de catre ierarhie? 

Poporul §i ierarhia i§i addncesc unii altora credin^a. 
lerarhia inva^a poporul iar poporul inva^a de la ierarhie. Dar, in 
acela§i timp, §i ierarhia inva^a din puterea §i frumuse^ea 
credinfei poporului. 

Poate ca numai in aceasta simbiozd fireascd putem vorbi 
de pdstrarea tainicd a Sfintei Tradifii, prin trairea ei de 
poporul ortodox. 

Protestan^ii sus^in ca textele neclare, „confuze" se 
talmacesc prin cele „clare". 



35 



Dar care sunt „clare", daca realitatea clarita^ii ^ine de 
persoana ca atare, care incearca sa le infeleaga §i nu de o 
obiectivitate strictal 

Cine decide §i pe ce criterii claritatea sau obscuritatea 
unui text scriptural? 

Autoritatea supremd a Sfintei Scripturi la protestan^i e 
de fatada, pentru ca ei permit orice traducere a ei, fara a 
respecta o traducere consacratd. 

Din faptul ca ra^ionam despre cosmos, in^elegem ca 
lumea a fost creata pentru om §i nu omul pentru lume. 

Fericitul Dumitru Staniloae observa foarte corect faptul, 
ca suntem con§tiinta lumii, gandirea lumii. Pentru ca suntem 
singura fiin^a de pe pamant, distinctd de cosmos, dar facand in 
acela§i timp parte din el, care valorificdm ra^ionalitatea lumii 
§i pe a noastra proprie. 

Cunoscand ratiunile lucrurilor ne dam seama deputerea 
§i addncimea ra^iunii noastre mladiate de har. Ne dam seama 
de valoarea chipului lui Dumnezeu din om §i de scopul pozitiv 
al vie^ii noastre. 

Profesorul Vladimir Lossky subliniaza ceva foarte 
important pentru via^a interna a Prea Sfmtei Treimi: ca 
relatiile de origine I originare arata diversitatea ipostaticd a 
Celor trei persoane §i nu constituirea acestei diversita^i^^. 

Faptul na§terii §i al purcederii din Tatdl indica realitatea 
a trei persoane §i nu modul in care sepetrece acest lucru. 

Noi nu aflam modul na§terii Fiului §i, respectiv, al 
purcederii Duhului Sfant din Tatal, ci faptul ca exista trei 
persoane in Dumnezeu §i ca doua dintre ele i§i au originea in 
Tatal. 



[liai in gluma sau mai in serios, in revista Level, din 
august 2002, gasim un mic articol in care citim: 

„in urma unui test condus de catre Akio Mori, un 
profesor la Colegiul Universitar din Nihon ce studiaza ^tiin^e 
umane intersociale, s-au descoperit urmatoarele: cu cat un om 



Cf. Dupd chipul §i asemdnarea lui Dumnezeu, p. 72. E vorba de prima edifie 
romaneasca a carjii. 



36 



se joaca mai mult la calculator, cu atat regiunea frontala a 
creierului prezinta o activitate mai redusa. 

Aceasta zona a creierului se pare ca ar fi raspunzatoare 
pentru activitatea noastra emotionala §i inventiva. 

Mai mult chiar, activitatea creierului pierduta in timpul 
activita^ilor acestea recreative pe calculator nu s-au recuperat 
in pQYiosidQlQ petrecute departe de acest instrument malefic..." 
(p. 9). 

Subscriu acestui cercetator, pentru ca am observat aceste 
urmari pe propria mea piele. Oboseala mentald §i lipsa de 
gdnduri manifestata ca un vacuum mental sunt efecte 
secundare ale programelor PC. 



„r erihorezei" Sfantului loan Damaschin, Fericitul 

Dumitru Staniloae i-a alaturat un sinonim neologic §i anume pe 
acela de „intersubiectivitate divina", pe cand „Persona" a 
primit denumirea de „Subiect divin". 



Platura e facuta pentru con^tiinfa omului §i ea ii cere 

omului, cu o mufenie grditoare, sa se foloseasca de ea cu 
intelepciune. 

„Daca e§ti om" - spune natura - „folose§te-ma pentru 
induhovnicirea ta. Nu ma folosi in mod meschin, ci cufolos, in 
mod productiv". 

Daca intelegem natura din jurul nostru o respectdm §i o 
respectam - uimitor lucru! - pentru ca e „rationalitate 
plasticizata"^^. 

Ea e rafiune, ra^iune sadita de Dumnezeu, pentru ca noi 
sa avem con§tiin^a cd-I slujim lui Dumnezeu salvand §i 
respectand natura. 

A salva opddure inseamna a avea con§tiin}d. 

Inseamna a-}i pdsa de prezentul tdu dar, mai ales, de 
prezentul urma§ilor tai. 

Con^tiin^a dreapta are mild §i respect. E duioasd. Cine 
nu mai §tie sa fie simplu, natural cu natura, sa o respecte, nu 



^^ C/ TDO, vol. l,p. 225. 



37 



mai §tie ce e normalitatea. §i-a pierdut gustul pentru adevar, 
pentru bine §i inoata intr-o via^a plina de valuri imense. 

Trebuie sa intelegem ca toate au ca sens pe Dumnezeu. 

Nu ne e nimic indiferentl 

Avem responsabilitate pentru tot ce exista §i pentru tot 
ce suntem noi. Daca „nu mai conteaza nimic" §i „nu mai 
contam deloc" dar ne permitem sa pacatuim, frazele noastre 
parut dramatice ne arata ca pe ni§te farsori morali, ca pe unii 
care se mintpe ei insist crezand ca ii mintpe al}ii. 

Crea^ia i§i are sensul in om pentru ca el o gdnde§te, el o 
apreciazd. El observa slava lui Dumnezeu in fapturi, faptul ca 
Dumnezeu e minunat, absolut minunat in tot ceea ce face. 

Niciodata nu pierdem ceva daca fructificdm pierderea 
suferita pentru via^a noastra duhovniceasca. Cu alte cuvinte, 
tot ceea ce pierdem cd§tigdm, daca gdndim duhovniceste 
lucrurile. Tot ceea ce pierdem, prin pocain^a §i rugaciune 
in^elegem ca e un beneficiu duhovnicesc pentru noi. 

Dumnezeu ne cere un sacrificiu personal, o muncd 
personala pentru a pune in YQlicf darurile primite de la El. 

Dumnezeu ne cere raspunsul nostru afirmativ, „pecetea 
valorificatoare" a oboselii noastre. 

Putem face din oboseald o expresie a iubirii. Oboseala 
devine iubire cand a obosi inseamna a muncii pentru bine, a 
muncii din iubire §i pentru iubire. 

Oboseala ca iubire dar §i ca incordare zilnicd. 

Vrei sa-^i iube§ti familia, oamenii §i munce§ti pentru ei 
in meseria pe care o ai. Binein^eles: o meserie cuviincioasd. 

Dar ce te faci, cand cineva ca§tiga bani din furturi, din 
in§elatorii, din prostitu^ie? Cum devin ace§ti bani o valoare a 
iubirii? 

Poate parea meschin, dar §i ace§ti bani pot fifolosifi in 
bine, de el, de ea sau de altii...de§i nu invaf pe nimeni la 
pdcate. 

Ce fac eu7 Ce fac ei'? Sunt intrebari cu multe explicafii. 

Obose§ti intrebandu-te §i cautand raspunsuri...Dar 
problema de fond e sd-i aju}i, in mod real, j^e oameni. 

Viafa ca o cruce: o tema evanghelica. Via^a presupune 
faptul de a o trdi ortodox. 



"*" Idem, p. 236. 



38 



r entru cine vorbim noi: pentru unii, pentru o tagma 

teologica, pentru ni§te oameni ale§i sau pentru to}i 
credinciosii? Am devenit vorbitorii numai ai unora sau suntem 
vorbitorii tuturoral 

Daca nu vorbim pentru tofi atunci sa ii concediem din 
Biserica pe aceia pentru care nu avem cuvinte. §i cine sunt 
aceial Copiii, oamenii simpli, handicapa^ii, infractorii, 
oamenii de moravuri usoare, cei care ne dispretuiesc. Ace§tia 
sunt eliminati din planul nostru catehetico-omiletic pentru ca 
ei nu ne infeleg. 

Dar de ce nu ne infeleg, oameni buni? Ei nu ne in^eleg 
sau noi nu mai in^elegem ca trebuie sa vorbim pentru tofi §i pe 
intelesul tuturoral 

Jinem la stil, la prezenfa predicatorului, a preotului 
marturisitor, in detrimentul grijii fata de sufletul celor pentru 
care credem ca vorbim dar habar avem de ei. 

Noi vorbim §i ei nu ne infeleg. Sa fie oare to^i scrdntitil 
Sa fie oare to^i nebuni in ultimul grad si acesta e motivul 
pentru care nu ne inteleg si nu ne urmeazd predicilel 

Numai noi insa suntem indiferenti fata de ei, pentru ca 
vovh'mi Jdrd sa ne intereseze daca ne inteleg cei care par sa ne 
asculte. 

Si nu stim ce sa predicam... pentru ca nu ne ascultdm 
oamenii. Nu ne intereseaza cine sunt, ce vor, cat pot sa 
inteleaga, ce sunt dispusi sa faca... 



F 



ericitul Dumitru Staniloae vorbea in TDO, vol. 2, p. 
233 , despre „setea nesfdr§itd de iubire a inimii noastre". 
Daca credem acest mare adevdr atunci nu ne mai miram deloc 
nici de sfintenie §i nici de monstruozitdfi. 

Setea de Dumnezeu ne sfm^e§te, pe cand setea de rdu - 
care e lipsa iubirii din noi - ne face sa-i ingrozim pe mul^i. 

II putem iubi pe Dumnezeu pana la a uimi toate 
veacurile sau putem ingrozi, prin nebunia noastra, pe to^i care 
afla despre noi. 



"*' Toate citarile din Dogmatica sa le facem din a doua editie romaneasca. 



39 



lubirea raului, dorin^a de a face rau vine din capacitatea 
noastra nesfar§ita de a dori, de a trai, de a experia. Raul pe care 
il facem porne§te din addncul fiintei noastre aplecate spre rau. 

El e o sete distructivd, o expresie a vietii care e, de fapt, 
moarte. Traim in rau ca §i cand am fi vii dar nu suntem. 

Moartea e propria noastra pldcere de a uri, pe care o 
putem numi, din orgoliu, „viata". Via^a te impline§te. Binele te 
impline§te. 

Raul, nu. Raul te gole§te, te insingureaza, i^i scade 
for^ele, i^i distruge personalitatea, te dezumanizeaza. 

El te face rece ca un slot de gheatd. l\\ transforma chipul 
mXr-ofiard cufa0 umand. 

De aceea, for^a cu care facem raul, for^a cu care 
ajungem violatori sau uciga§i in serie e aceeasi forta cu care 
puteam ajunge Sfinti. 

E o mi§care simpla: de la a dori raul la a dori pe 
Dumnezeu. E atat de simplu!... 



in manualul de Morald din 1979-1980 se accentueaza 

foarte mult libertatea §i rationalitatea moralitdtii dar nu se 
spune niciun cuvant despre pnevmatizarea fiin^ei noastre prin 
faptele morale. 

Faptele morale sunt in^elese aici ca deplin imanente de§i 
se vorbe§te continuu de raportarea lor la Legea morald. 

De fapt, raportarea la Legea morald e tot o raportare 
imanentistd ce presupune ojudecatd trupeascd a omului. 

O astfel dejudecatd o aflam in multe car^i §i manuale de 
teologie, ca o „neputinta" aparte a unor teologi. 

Ce facem in acest caz ca cititoril 

Extragem esentialul, neuitand sa lasam loc pentru infinit 
mai mult in in^elegerea teologiei ortodoxe. 

Treptele gdndirii trupesti nu se regasesc in gdndirea 
duhovniceascd dar ele pot fifolositoare pentru precizie, pentru 
oarecare precizie a exprimdrii. 



40 



l<Jaca Sfantul loan Gura de Aur spunea undeva, ca 
legea Duhului e Insu§i Duhul Sfdnt , cum putem infelege 
poruncile evanghelice, toate poruncile Noului Testament, fara 
harul Sfantului Duh? 

Cum putem percepe adevaratul sens al Scripturii Sfmte 
fara Cel care este insd§i esenta eil 

Daca trecem peste marele adevdr, ca numai trdind in 
harul lui Dumnezeu suntem cu adevdrat ortodoc§i, toata 
teologia noastra devine o simpld filosofie umand dupa masura 
propriei noastre gdndiri rdtdcite §i cdzute. 



o n subiect bun de cercetare §i in^elegere: „Elementele 
constitutive ale con§tiin}ei morale dupa Sfin^ii Parin^i". 

Modul de formare, componentele ei, sciziuni intre 
con§tiin}a morald §i ideile considerate bune o buna bucata de 
timp, cre§terea ei, adevaratele mustrdri de con§tiintd §i falsele 
mustrdri de con^tiin^a, con^tiin^a duhovniceasca §i 
discernamantul, iertarea §i realitatea sufletului. . . 

In ce fel con§tiin}a este glasul lui Dumnezeu? 

Am gasit in TMO, vol. 1 , ca intr-o scriere a sa Calvin"^^ 
considera con§tiinta drept „glasul lui Dumnezeu". 

A§a am numit-o §i eu odatd, dar m-am gandit la cu totul 
altceva decat s-a gandit Calvin. 

E mult prea complex acest subiect. Aproape ca nici nu 
§tim cdnd incepem sa despdrfim binele de rdu. 

E o neta diferen^a insa intre binele §i rdul gandit in afara 
Sfin^ilor Parin^i §i acela gandit impreund cu ei sau urmdnd 
exemplul lor. 

Binele §i raul se relativizeazd foarte mult fara o gdndire 
duhovniceascd. Ba chiar nici nu §tim cum arata binele §i rdul 
fara harul lui Dumnezeu. 

Problema con§tiin}ei morale este un subiect foarte bun 
pentru cercetare. 



^^ Cf. TMO {Teologia Morald Ortodoxa), vol. 1, p. 140. 
"*' A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin. 



41 



Vste oare ceva „imposibil", ca atunci cand un student 
este examinat oral §i i se pun intrebari, sa aiba §i el dreptul la 
intrebari, la care sa raspunda profesorul examinator? 

Mi se pare foarte drept ca profesorul sau studentul sa 
recunoasca faptul, ca nu §tiu unele lucruri, ca nu §tiu multe 
lucruri. 

Din cele pe care spunem ca nu le cunoa§tem eu vad §i 
seriozitatea celui care le cauta. 

Aspira^iile noastre neimplinite vorbesc despre 
addncimea noastrd de spirit. 

In masura in care primim notd numai pentru cele pe care 
le-am refinut sau numai pentru ceea ce putem sa facem, cred 
ca reducem persoana umana lapreapufin. 

Paleta valoricd a notarii, teritoriul notarii ar trebui sa fie 
infinit de larg §i sa ^ina seama §i de factori ca: ereditatea, 
sexul, atmosfera familiala, abilita^i, poten^e, ne§tiin^a, 
confuzie, aspira^ii, cercetare personala, pasiuni, colaje ideatice, 
rein^elegeri, comentarii, reflec^ii, timpul liber etc. 

Trebuie sa dam o notd studentului privindu-1 in mediul 
lui de via0, raportandu-ne la capacitd}ile §i incapacitd0e lui 
reale. 

E inuman sa cerem tuturor acelea§i standarde §i e ilogic 
sa nu observi diferen^ele de vdrstd §i de preocupare ale 
studen^ilor. 



Vorbim despre virtufi ca despre ceva pe care le 
percepem dar nu le putem defini foarte bine, pentru ca nu le 
putem imprejmui §i delimita cu acuratete. 

Lasam loc apofaticului, pentru ca altceva nu putem face. 
Si acest lucru e conform cu spiritualitatea noastra ortodoxa. 



42 



^fantul Serafim de Sarov ne aten^iona ca oboseala 
na§te tristete iar veselia alunga oboseala. Un sfat mic dar mare 
in importanta. 

Astazi observam cum oboseala ne umple de pesimism, 
de tristete, de ganduri negre. 

Descurajarea care ne vine din lipsa banilor, din atatea 
datorii pe care le avem, din cauza bolilor pentru care nu avem 
bani sa le tratam, ne duce la o frica de viitor §i la o ware a 
viefii. 

Un pic de mers pe afara, de contemplare a lucrurilor 
frumoase, o conversable placuta §i vesela, un pic de veselie ne 
fac foarte bine. 

Cu inima grea nu po^i sa te rogi decat cu mare greutate. 

Veselia ponderata §i calmul ne pot aranja o stare 
interioara de rugaciune. 

Rugaciunea trebuie sa aiba har dar §i aer. 

§tiu: e greu sa dai sfaturi pentru toata lumea §i un sfat 
general nu ajuta, in mod direct, in cazuri particulare. 

Noi gre§im de multe ori socotind sfaturile Sfin^ilor 
Parin^i ca fiind bune pentru oricine, in orice zi §i oricdnd. Una 
e litera lor, altul e infelesul nostru §i altul e addncul de har al 
cuvintelor lor. 

Riscam, mul^i dintre noi, sa devenim fundamentali§ti, 
pentru ca aparam litera, fara a apara, in acela§i timp, §i duhul 
ei. Si asta: pentru nedesdvdr§irea noastrd. 

In loc sa zicem: „a§a zic Sfm^ii Parin^i", smerit §i 
normal arfi sa spunem: „a§a inteleg eu ca zic ei". 

Veselia alunga oboseala. E vorba de veselia naturala, 
cuviincioasd. 

Un mare tratament ne-a dat Sfantul Serafim aici §i, in 
acela§i timp, eel maifiresc cu putin^a. 

Cand ne apucam sa citim car^i sfinte mai to^i avem 
mintea plina de vise. Vrem sa facem minuni, sa avem puteri 
speciale, sa ne luptam precum Sfm^ii §i sa-i biruim pe draci 
dintr-un foe. 

Insa, in cele din urma, in^elegem ca acele car^i ne intorc 
Isifirescul, la naturalul scaldat in har §i in pace al omului, la o 
viafd cumpdtatd. 

Plecam cu multe vise §i ne intoarcem goi. 

De fapt, suntem goi. Si a fi cu adevarat gol, adica sdrac 
cu duhul, inseamna a fi plin de bogdfie haricd, care se na§te 
din sdrdcia de ganduri §i de vise de§arte. 



43 



Suferim mult pentru ca nu comunicam intr-un mod real. 

Mi-e dor de ziua cand a§ putea vorbi cu oamenii de la 
inima la inima, cand a§ putea sa spun, fara frica sau ru§ine, 
cine sunt §i ce vreau. 

Atat de mult am uitat cine suntem incat nu mai credem 
ca-putemfi cineva. 

Traim cu o triste^e adanca. Suntem tri§ti pentru pacatele 
noastre §i pentru pacatele din ceilal^i. Problema e sa ni le 
plangem §i pe ale noastre §i pe ale altora, ca §i cand toate ar fi 
ale noastre. 

Ispita, marea ispita, ca ceea ce spunem noi in aceste 
car^i este „o pura idealitate", ne face tare netrebnici. 

Religia a ajuns o gluma pentru mul^i §i asta, mai ales, 
din ne§tiin}a §i din cauza inmultirii patimilor in ei. 

Rad pentru ca sunt mintUi sau sfatuifi prost. 

O, Doamne, multe ispite ne ma.i framdntdl Ne e ru§ine 
sa ne manifestdm ortodox. Ni se pare, multora dintre noi, un 
„handicap" Sfanta Ortodoxie. 

Unii se lupta cu grdsimea de pe ei iar al^ii cu faptul ca 
nu suntfrumo§i. Suferim de faptul cum ardtdm §i mai pu^in de 
cine suntem. 

Distrac^ii u§oare, decazute. Pierdem mult timp aiurea, pe 
nimicuri. §i de aceea mul^i tineri dar §i adul^i se simt goi, 
neimplini^i. 

Trece distractia...Dar cartea necititd, rugaciunea 
nerostitd, pacatul nemdrturisit, omul pe care nu l-am ajutat, 
toate acestea nu mai pot fi recuperate atat de u§or. De fapt, nu 
mai pot fi recuperate niciodata. 

Ne pare rau dar am pierdut acel timp. 

Valorificati timpul! Face^i-l sa rdsune in voi pentru 
ve§nicie! 

Timpul in care n-ai facut ceva bun e un timp mort. E ca 
§i cand n-arfifost al tdu. 

Face^i din via^a voastra un timp, care sa vd bage in 
ve^nicie fericifi §i nu cu spasmuri de groazd. 

Murim oricum...Dar depinde cum. Si acest cum, acest 
mic cum ne face o inve§nicire ce n-o putem schimba. 

Oboseala aduce tristefea. Dar ea poate/'/en daca suntem 
impreuna cu Hristos intr-o continud deschidere catre oameni §i 
natura. 

Sa ie§i la o plimbare inseamna sa te bucuri de Hristos, 
de tot ceea ce a creat El. 



44 



Plimbarea e o vizita in pamantul binecuvantarii lui 
Dumnezeu. 

Nu e pacat sa teplimbi, sa iei aer! 

Pacat e sa stai inchis in casa §i sa crezi ca aceasta e o 
virtute, chiar daca nu o fsici pentru Hristos. 



In Introducere in Teologia liturgica a parintelui 
Alexander Schmemann'^'^ nu am gasit niciuna dintre „gre§elile" 
prezentate in articolul parintelui Cornel Toma, traducatorul ei 
in romana. 

De la autorul inovator pe taram liturgic am in^eles multe 
lucruri, care imi deschid o noua perspectiva asupra cultului. 

Pacat insa de concep^ia gre§ita vizavi de Sfantul 
Dionisie Areopagitul. 



\/itesc pe Sfantul loan Gura de Aur in edi^ia de Oxonia. 
Voi nota in continuare cateva intelegeri asupra Epistolei I 
catre Timotei^^, pe care mi le-am notat pe ni§te foi, in timp ce 
citeam. 

Sfantul Pavel il iubea mult pe Sfantul Timotei'^*'. El scrie 
Sfm^ilor Timotei §i Tit „fiindca numai acestora li se 
incredintasera Biserici""^^ iar pe ceilal^i iipurta cu dansul. 

Cu alte cuvinte I §i II Tim §i Tit sunt epistole care \m de 
statutul eclesial al destinatarilor. 

Scopul scrierii: Sfantul Timotei are nevoie de inva^atura 
„cuvenitd dascalului" . 



^ Un salt in memoria sa: http://www.schmemann.org/. 

*** Comentariile Sfdntului loan Gura de Aur la Epistolele Sfdntului Pavel, Epistola I 
cdtre Timotei, trad, din lb. gr. de PS. Theodosie A. Ploe§teanu, ed. Oxonia, Ed. 
Ateherele grafice Socec & co., Societate anonima, Bucuresti, 1911. Citarile din aceasta 
edijie vor fi remaniate lingvistic pentru ca sa corespundd limbajului curent. 
'^^ Idem, p. 4. 
"^^ Ibidem. 
^^ Ibidem. 



45 



La 1, 1 se arata ca epistola nu e o adresa omeneasca ci 
apostolica. Ea are autoritate divina. lisus Domnul e numit 
„nadejdea noastra" in acest verset. 

Sfantul loan spune ca s-a facut aceasta conform cu Ps. 
64, 6: ,jS[ddejdea tuturor marginilor pamantului". 

Citarea abundenta a textelor scripturale la Sfantul loan 

este uluitoare. Pe drept cuvant el cunoa§tea toatd Sfanta 

Scriptura pe de rost. Fragmente mici de text. El prive§te in 

amdnunt, nu ca noi. Noi folosim textele in intregime, nu 

fdrdme de text. 

Cum se comporta, cum ar trebui sd se comporte eel care 
a invafd pe altii, preotul in spe^a? Raspunde Sfantul loan: 
„Dascalul trebuie sd sufere primejdii, §i chiar mat mult decat 
ucenicii""^^. Trimitere la Mt. 26, 31. 

Diavolul it pizmuie§te mult pe preo^i §i dore§te sd-i 
nimiceascd, pentru ca sd le risipeascd turmele cuvantatoare. 

Astazi, cand spui „turma cuvantatoare" suna pentru 
mul^i „aiurea". E inradacinata in mintea noastra expresia: 
„spirit de turma", care e tot una cu a spune: „prostie in masa" 
sau: „prostie in grup". 

Dar Sfantul loan spune turmd sau Scriptura spune a§a, 
nu pentru ca ii considera pe oameni o adundturd de pro§ti, ci 
pentru a exprima docilitatea, blande^ea oilor, deci pentru a 
arata ceva pozitiv despre membrii Sfintei Biserici. 

Exemplul parabolic nu urmare§te identificarea totald cu 
acela, ci eviden}ierea unor trdsdturi specifice, pe care trebuie 
sd ni le insu^im personal. 

Suntem turma lui Dumnezeu pentru ca ne pa§te, ne 
conduce Pdstorul eel bun. 

Daca avem bldndefea §i ascultarea oilor in fa^a lui 
Dumnezeu atunci suntem o turmd cuvdntdtoare veritabild. 

Postmodernitatea ne-a inva^at sd uitdm anumi^i termeni. 
Mai cu seama pe cq\ foarte plini de sens §i de aceea nu putem 
renunfa la ei. 

Pentru Sfantul loan, „fm intru credintff' (I Tim. 1, 2) 
este o expresie „mangaietoare"^°. Credinfa 1-a facut pe Sfantul 
TimotQi fiu al Sfantului Pavel sau dragostea pentru credintd. 

El spune ca expresia „dupa porunca" este mat energicd 
decat cuvantul „chemat"...§i a§a estel Porunca trebuie 
implinitd. 



"'^ Idem, p. 6. 
^^ Idem, p. 7. 



46 



Pentru ca il nume§te „fiu adevarat", Sfantul Pavel i§i 
arata marea dragoste pentru Sfantul Timotei. 

Observ cum Sfantul loan Gura de Aur sta, se odihne§te 
asupra textului. Mediteaza indelung. Cauta tot felul de 
ramificatii ale versetelor §i pe acelea le comenteaza. El se 
bucurd ca face acest lucru. Asta e toata via^a lui: intelegerea. 

De aceea car^ile lui suni pline de miez, de observatie, de 
frumusete, de har. El insistdl 

Dumnezeule mare, cate nopfi §i zile a pierdut acest om 
al Tau facand acest lucru? Gate ore, cate zeci de ore?... 

Ga sa caut un text imi ia timp, daca nu §tiu prea bine 
unde sd-l gdsesc. A face o notd de subsol, uneori, este egal cu 
apierde ore sau zile in §ir. Nu gase§ti car^ile, paginile. . . 

Trebuie sd cite§ti multQ pentru ca sd §tiiputin. 

Dar el nu era in lumea bibliotecilor savante §i a 
calculatoarelor ca noi! Gum ai reu§it, Dumnezeiescule Parinte 
al teologilor? Gu cate eforturi? Inima §i mintea ta, trupul tau 
cat au avut de suferit? E inspdimdntdtor de sfdnt efortul lui. 

O munca uria§a. El a dat pdine la mii de comentatori si 
traducatori de dupa el. O, Sfmte mult prea iubit, ajuta-mi sd 
md bucur de intelegerea cuvintelor tale! Ajuta-mi sd md 
veselesc intru tinel 

La 2, 1 a scris „mila", pentru ca tremura „de grija lui"^\ 
a Sfantului Timotei. „Dascalii, mai ales, au nevoie de o mai 
mare mild'" , scrie Sfantul loan. Gata sensibilitate!... 

Sfantul loan se minuna de cuvintele Sfantului Pavel iar 
eu de sensibilitatea lui vizavi de Sfantul Pavel, ca §i de 
sensibilitatea Sfantului Pavel fa^a de Sfantul Timotei. Trebuie 
sa ai o inimd sensibild. 

Un ortodox care nu §tie sd fie atent, sensibil cu tot ceea 
ce exista, nu e un ortodox cu adevdrat. 

li nume§te pe slujitorii lui Dumnezeu „dascali". El ii 
vede mai intai ca vorbitori §i povdtuitori ai credincio§ilor §i 
numai dupa aceea ca liturghisitori. Astazi e tocmai invers: ei 
slujesc mai mult §i vorbesc mai pufin. Gred ca e un mare rdu 
aceasta inversiune, pentru ca oamenii asista la slujba ca la un 
spectacol pe care nu il inteleg. 

Spune Sfantul loan: „Daca Dumnezeu este Tatd Se §i 
ingrije§te ca §i tatdl de copif . 



^' Idem, p. 8. 
^^ Idem, p. 9. 

53 



Ibidem. 



47 



Trebuie reeviden^iata paternitatea lui Dumnezeu in 
randurile credincio§ilor ortodoc§i. Poate ca am pierdut ideea - 
in mod practic - a fratietatii intre noi. Ea e mult mai slaba 
acum. Ma in§el, eu? Ar trebuie sa ne sim^im cu to^ii fiii 
aceluia§i Tata §i sa ne manifestam ca atare. „Tata ceresc" ar 
trebui sa aiba rezonanfa enorma in fiin^a noastra. 

La 1, 3 Sfantul Pavel vorbe§te aproape cu „voce de 
sluga" . Rela^ia dascal - ucenic QYa.pe deplin evanghelica. 

Apostolul §i lerarhul nu erau superiorul §i inferiorul, ci 
Apostolul se simtea inferior ca sa fie Invafator iar lerarhul era 
ridicat de Invafator, pentru ca sa se comporte ca un Ucenic 
smerit. 

Puterea ca smerenie. O mare taina. O taina adanca, 
abisala. 

Nu suntem mari cand poruncim, ci atunci cand §tergem 
picioarele ucenicilor §i le sdrutdm cu dragoste. Am repetat §i 
voi repeta acest mare adevar care ma umple de emo}ie adanca 
§i de lacrimi. 

Sentimentul dragostei s-a viciat enorm in mentalitatea 
contemporanilor mei. „Dragoste" rimeaza acum cu „sex". 
Sexualitatea apare ca o chintesentd a dragostei, in care nu mai 
e nimic sfdnt, nimic pozitiv. 

Exagerarile anilor '60-70 din secolul al XX-lea au 
inceput sa se intoarcd impotriva noastra. Suferim de pe urma 
propriilor noastre defulari. 

Lumea de azi e o tor0 a pasiunilor, a patimilor 
luxuriante. Asistam la o degradare uluitoare a mentalita^ilor §i 
a moravurilor societa^ii in ansamblul ei. §i, cu toate acestea, 
trebuie sa fim smerifi, sa fim ortodoc§i. 

In 1, 3 apare „te-am rugat" in locul lui „te-am indemnat" 
din edi^ia BOR 1988. Sfantul Pavel se purta a§a „nu fa^a de toti 
ucenicii. . . ci numai de cei bldnzi §i virtuo§f' . 

Pe cei care te asculta li rogi, nu le porunce§ti. Porunca e 
pentru cei neascultdtori, pentru „cei stricatf . 

A fi stricat inseamna a avea moravuri urate. Astazi prin 
„stricat" se poate in^elege §i „nebun la cap". 

Uneori ar putea fi folosit acest cuvant §i pentru a 
desemna nebunia morald, lipsa de gdndire evlavioasd. Insa nu 
se folose§te in adevaratul sens al lui, eel evlavios, cand el 
desemneaza pe cei cu bolipsihice ereditare sau dobdndite. 



^^ Ibidem. 
'^ Ibidem. 
^'' Ibidem. 



48 



In Efes era un templu al Artemidei. Sfantul loan 
aminte§te de el, pentru ca in Efes a fost §i Sfantul Pavel, dar 
acolo a propovaduit §i Sfantul Timotei (1,3). 

Sfantul Timotei a propovaduit impotriva unor pseudo- 

en 

inva^atori iudei . Acei fal§i „dascali" doreau cu tot dinadinsul 
sa aiba §i ei ucenici ca §i Sfantul Pavel. Insa nu doreau §i viafa 
lui: via^a lui sfdnta. 

La 1, 4 aflam despre basme §i genealogii iudaice. 
Sfantul loan Hrisostom spune: „pYm...mituri sau basme, el nu 
in^elegea Legea (se referea la Sfantul Pavel); sa nu fie! - ci 
vrea sa spuna despre acele falsificari, de acele mistificari §i de 

CO 

acele credinte de^arte"" . 

Evreii se laudau cu pdrintii lor. De aceea se §i ocupau 
de genealogii. Unii pot obiecta, ca evreii doreau sa-§i pastreze 
nealteratd continuitatea de neam, impreuna cu monoteismul. 

Dar Sfantul loan declara, ca prin genealogii evreii 
doreau „sa aiba a§a-zis o slava in istorie, §i sa se creada a avea 
o mat mare experientd" .^^ 

Problema e ca §i astazi gasim acest defect monoman la 
evrei. In accep^iunea zilei, po^i fi numit „antisemit" nu numai 
daca lupti impotriva evreilor, dar chiar §i daca spui adevdrul 
despre evrei. 

Gasim astazi o politica acerba de ridicare a mozaismului 
pe primele nivele ale mass-mediei, dar nu pentru a arata 
suferinta lor, de multe ori reala si inuman de mare, ci pentru a 
prezenta infumurarea lui §i dorinfa de monopolizare 
ideologic^ a mapamondului. 

Vor sa fie primii... dar Dumnezeu nu ii vrea primii. 
Eforturile lor sememe sunt fard rezultat. 

Sfantul loan spune aici o fraza, care rupta din context ne 
face sa ajungem la sintagma, atat de mult si aiurea uzitata: 
„crede §i nu cerceta". Neacceptand curiozitatea unora de a §tii 
totul''", Sfantul loan scrie: „Unde este credinfd, nu este nevoie 
de cercetare". 

Insa „a cerceta" de aici nu se refera la cercetarea 
§tiin}ificd, ci la cercetare in sensul de curiozitate 
necredincioasd, de trecere peste hotare, peste limite in 
domeniul credintei. 



" Ibidem. 
^'^ Idem, p. 10. 
^' Ibidem. 
'^*' Ibidem. 
*■' Ibidem. 



49 



El intreaba: „Unde nu trebuie nimic a cerne, de ce sa fie 
nevoie de cercetare?" . 

Unde sa mergi mai departe de adevarul ca Dumnezeu e 
unul §i Trei persoane in acela§i timpl Cercetarea ca negatie in 
domeniul credintei e ceva care nu ne poate folosi nicidecum. 

O astfel de „cercetare" nu e conforma cu sensul real al 
cuvantului. 

A cerceta inseamna a cunoa§te impreuna cu Dumnezeu, 
calauzit de El. 

A cerceta are limite fire§ti, normale. 

A incerca sa treci peste limite sau a spune ca omul nu 
are limite in domeniul cunoasterii teologice si ca el II poate 
cunoaste pe Dumneazeu asa cum Se cunoaste Acesta pe Sine 
inseamna afi necredincios, a lupta cu Dumnezeu. 

Tocmai de aceea, §i Sfantul loan spune: „Cercetarea 
este rdsturnarea credintei" . 

O cercetare care nu are ca sens pe Dumnezeu e o 
cercetare care nu-§i atinge scopul. „Cel ce cauta §i cerceteaza, 
niciodata nu afla. Cel ce cerceteaza, nu poate sa creada"^'* §i nu 
poate sa creada, pentru ca se indoie§te. 

Ar fi interesanta o analiza a unor romano-catolici la 
acest pasaj. Intelectualismul teologiei romano-catolice intoarce 
totul pe toate par^ile §i pana la urma alege tot calea gre§itd sau 
ambigud. Ambiguitatea tratatelor romano-catolice de teologie 
QStQ proverbiald. 

Problema e ca unii teologi de-ai no§tri se mai 
imbolnavesc §i ei de defectele lor sau ale protestan^ilor. Nu am 
insa nimic cu oamenii, e problema lor cum gdndesc, ci am 
aversiune fata de gdndirea lor neortodoxd, pe care nu vreau sa 
o accept. Acest lucru e luat in dezbatere intotdeauna, atunci 
cand ma pronun^ impotriva lor. 

Nici Sfantul loan nu are nimic cu cei pe care-i combate, 
ci cu metehnele lor. Spune el: „credinta lini§te§te cugetul"*'^. 
Foarte adevarat! 

Referindu-se la Mt. 7, 7 §i In. 5, 39, el spune ca in 
primul verset este vorba „de cerere §i de o dorin}d 
arzdtoare''^^ §i ca in al doilea se dore§te tocmai a se „scoate 



^^ Ibidem. 
" Ibidem. 
" Ibidem. 
" Ibidem. 
'■'' Ibidem. 



50 



acea poftff'^^ de cunoa§tere din inima omului. Se opre§te 
asupra lui: „cercetati Scripturile". 

in aceasta directie el spune: „afland §i cunoscand 
exactitatea lor, noi sa facem aceasta nu pentru ca pururea sa 
cercetam, ci ca cercetand sa incetdm cu acest obicer . 

El cerceteaza Sfanta Scriptura pentru ca sa nu mai 
cerceteze. §i pentru ca afla exactitatea in^elesului, el renun^a la 
o cercetare continua, pentru ca aceasta cercetare continua ar 
insemna necredintd din partea lui. 

Aceasta e calea exegezeil Exegeza nu e o inaintare 
de§dn}ata in textul Scripturii Sfinte, ci o gdsire a exactitdtii 
adevdrului, o in^elegere evlavioasd, cu limite, a sensului §i 
continutului ei. Limitele insa sunt personale §i nu un standard 
nivelator. Fiecare simte cat poate sa in^eleaga daca e luminat 
de Dumnezeu. 

Spune Sfantul loan: „mari lucruri a voit Dumnezeu sa 
ne dea, insa ra^ionamentele noastre pamante§ti nu primesc 
mdretia iconomiilor Lui"*'^. §i in acest sens: „cercetarea este 
contrard iconomiei lui Dumnezeu" . 

A te intreba de ce a fdcut Dumnezeu una sau alta 
inseamna a-L dispretui. A cerceta in acest mod e neconform cu 
Sfanta Scriptura. 

Daca dorim un principiu exegetic din acest pasaj, atunci 
acel principiu ar suna in felul urmator: cerceteaza cu credinfd. 
A pune credinfa dedesubtul cercetdrii inseamna a nu crede. 
Cercetarea trebuie sa sporeascd credinfa, s-o alimenteze §i nu 
s-o diminueze. 

Sfantul loan neaga falsa „nelini§te" religioasa. Spune el: 
trebuie „sa primim binefacerile Lui §i sa ne facem mai buni, §i 
sa nu ne indoim de nimic, nici sa disputdm §i sa cernem, de ce 
a§a §i nu in alt f el, ci sdfim lini§ti}i cu cugetul. 

Caci ceea ce credin^a reu§e§te sa clddeascd, cercetarea 
ddrdmd. Cum ddrdmdl Lasand cugetul sa se ocupe cu 

71 

cercetdri zadarnice, prin care se scoate afar a credin^a" . 

Ajungem necredincio§i, daca cercetam cu atenfie §i cu 
evlavie fiecare cuvant al Sfintei Scripturi sau cuvintele 
Sfm^ilor Parin^i? Nu, in niciun caz! Ne imbogdtim §i ne 
fundamentdm §i mai bine credin^a, activdnd-o in via^a noastra. 

Evreii au observat Legea dar au impiedicat credin^a. 

"■^ Ibidem. 
"■^ Idem, p. 11. 
"' Ibidem. 
™ Ibidem. 
'' Ibidem. 



51 



La fel §i grecii, ca unii „ce-§i numarau zeii"^^. Sfantul 
loan vorbe§te pertinent de aceasta stare defapt. 

Ar trebui sa cercetam §i noi istoria mai atent pentru a 
pricepe aceste lucruri. In lucrurile omene§ti, spune Sfantul 
loan, „ne trebuie sa discernem cu tot de-amanuntul"^^ dar in 
cele care sunt de la Dumnezeu e nevoie „mai mult a le prefui §i 
a le crede"^^. 

Credin^a. O dovada a credin^ei proprii. „Intaia dovada 
pe care tu o dai ca §tii pe Dumnezeu este aceea de a crede 
toate cele grdite, fard a cere dovezi peste dovezf . 

Morbul indoielii nu are ce cauta in domeniul credintei, 
pentru ca Cel care ni Se reveleazd este Dumnezeu si El nu vrea 
sa ne mintd, sa ne duca in eroare. 

Sfantul loan Gura de Aur il nume§te pe Pitagora 
,fermecdtor §i mag'''^^. Daca am cauta in cdrfi defdosofie sau 
in istorii ale culturii 1-am gasi prezentat pe Pitagora drept 
intelept, gdnditor,filosof^i mai pu^in ca ceea ce era el de fapt. 

Sfantul loan il denume§te aici din punctul de vedere al 
moralitdtii §i al ocupatiei sale. Tocmai de aceea pozi^ia lui nu 
este agreatd de necredinciosi si chiar de unii credinciosi, care 
nu cerceteaza cu atentie istoria umanitatii. 

Filosofia §i cultura in general il observa pe om rupt de 
arealul sau de cele mai multe ori §i numai in aspectele 
interesante din punct de vedere cultural sau din punctul de 
vedere al istoriei ideilor. Sfantul loan insa pleaca aici de la 
matricea gdndirii lui Pitagora. 

Magia nu poate cunoa§te adevdrul mdntuitor §i de aceea 
Pitagora nu poate fi un reper neapdrat pentru cre§tini. 

Avem de-a face cu un discurs polemic. 

Grecii antici sunt pu§i in antiteza cu cre§tinii §i pierd in 
mod evident in fa^a celor din urma. Intreaga cultura antica 
pagana e catalogata de Sfantul loan drept o suma de „credin|e 

77 

pline deprostie §i nebunie'" . 

Nu §tiu ca^i dintre litera^ii no§tri inteleg acest adevar. Si 
de ce nu il inteleg? Pentru ca nu il judeca pe om in functie de 
teologia lui si de viata lui ci vad ideile rupte de om si de viata 
lui morald si de credinta acestuia. 



'^ Ibidem, 
"idem, p. 11-12. 
'"idem, p. 12. 
'^ Ibidem. 
'* Ibidem. 
" Ibidem. 



52 



Din punctul de vedere al credintei §i al moralei lor, 
grecii antici au avut un mod de via^a dezumanizant, degradant. 
in compara^ie cu via^a lor, via^a ortodoxa este o „intelepciune 

no 

adevdrata" . 

Un alt adevar: „Pentru a crede este nevoie sd afli, iar nu 
sd dispufi, de a crede fdrd indoiald iar nu a de a pune inainte 
rationamente umane" . 

In locul disputelor teologice §i a ra}ionamentelor 
filosofice Sfanta Ortodoxie propune credintajdrd de indoiald. 

Credin^a e act revelational, insu§it prin Revelafie §i 
tocmai de aceea ea nu poate fi in^elasa ca. presupunere. 

Credem bazandu-ne pe vorbele lui Dumnezeu §i de 
aceea „indoiala axiologica" nu are relevant pentru 
spiritualitatea ortodoxa. 

Credinta a fost dintotdeauna baza sfinteniei. De aceea, 
spune §i Sfantul loan: „prin credinta to^i cei din vechime 
[Sfin^ii] au fost Idudafi §i fara de aceasta toate se rdstoarnd pe 
dos-''. 

Cat de observabild este realitatea acestei rdsturndri in 
zile noastre! Lipsa credintei ii face pe mul^i sa caute cerul pe 
pdmdnt spre nefericirea lor prezenta §i eterna. Sfantul loan da 
o in^elegere larga credintei in josul pagii a 12-a. 

El arata ca aceasta, credinta, este expresia oricarei 
activitdti sociale: „Nici afaceri financiare, nici me§te§uguri, §i 

Q 1 

in fine nimic din toate acestea nu pot fi fdrd credinta'" . 

Imprumuturile bancare se dau pe baza unor garan}ii 
financiare dar §i verbale. 

Cumparam un produs sperand ca e bun §i urcam intr-un 
tren cu nddejdea, ca o sa ne duca in lini§te la destina^ie §i ca nu 
o sa deraieze. 



via^a duhovniceasca scrie in harul Duhului Sfant §i 

acest lucru te umple, i^i da o intelegere a modului cum trebuie 
sd te curdte§ti de patimi, pe cand intelectualismul i^i umple 



'^ Ibidem. 
™ Ibidem. 
•*" Ibidem. 
**' Ibidem. 



53 



inima cu date, cu precizari care nu te ajuta in mod 
fundamental. 

Am vrut sa citesc Omul recent (2001) a lui Horia 

on 

Roman Patapievici §i am gasit o carte eruditd, cu unele idei 
defortd, insa nu §i o carte integrald, care sa iti poatd schimba 
viafa. 

Car^ile duhovnice§ti nu sai publicitatea celor trupe§ti si a 
celor intelectuale, pentru ca cei care vorbesc de bine despre 
cdr}ile sfinte sunt cu mult maiputini. 

Dar 1-am luat si 1-am citit pe Sfantul Ignatie 
Briancianinov §i mi-a umplut imediat inima. 

O fraza speciala, plina de adevar: „postului savar^it cu 
dreaptd socotintd ii urmeaza dorirea de rugdciune" . 

Daca poste§ti cu discerndmdnt nu te a§teapta salvarea 
spitalului la usa, ci mdrirea poftei de a te ruga lui Dumnezeu, 
de a-1 canta Lui. Postul care ne scurteazd via^a e un atentat la 
existen^a noastra pamanteasca §i nu o unealtd asceticd. 

Alinierea ortodoxului de azi la marturiile Sfmtei Tradi^ii 
se face prea brutal. Vrem sa ne intrecem in post §i rugdciune 
cu Sfin^ii Parin^i, dar nu suntem aten^i la mdsura noastra, la 
cat pot trupul §i mintea noastra sa reziste. 

Postul care nu ia in calcul conditiile concrete ale vie^ii 
noastre e o mdcinare nebuneascd a sanata^ii proprii. 

Eu nu laud sdndtatea de dragul de a o avea sau burta 
mare datorita imbuibarii, ci constat adevarul, cum ca postul 
adevarat il fortified pe om, il intremeazd duhovnice§te §i nu il 
epuizeazd. 

Noi privim la ce trebuie sa facem, la calendarul felului 
de aposti §i vrem sa il implinim integral. 

Dar noi nu traim cu to^ii la fel, nu avem to^i aceea§i 
vdrstd sau acelea§i condifii prielnice de postire. 

A posti pentru ca „a§a ni se cere" e o sfinfire a legii in 
ea insa§i, care ne imbolndveste §i nu o tacticd duhovniceascd 
in lupta cu patimile. 

Dupa post, spune Sfantul Ignatie, acest prea mare 
cunoscdtor al vietii de taina a Ortodoxiei, trebuie sa ai o 
dorin0 binecuvdntatd de rugdciune. 

Postul e supletea care te inva^a sa te rogi. E acea stare 
care te face propriu rugaciunii, marturisirii in fa^a Domnului. 



*^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia-Roman_Patapievici. 
*' Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Briancianinov. 

Sfantul Ignatie Briancianinov, Cdlduza rugatorului. Izbdvirea de durerile ostenelilor 
zadarnice. Experienfe ascetice, vol. IV, trad, de Adrian §i Xenia Tanasescu-Vlas, Ed. 
Sofia, Bucwesti, 2001, p. 23. 



54 



Rugaciunea e mereu o confesiune. Inveti sa fii sincer in 
rela^iile cu oamenii, din cauza rugaciunii §i a cuvintelor de 
dragoste pe care I le adresezi lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu 
po^i sa-I spui tot, tot ce ai pe inima. In fa^a Lui te de^erfi. In 
fa^a Lui i^i spui toata j96>v«r« singurata^ii §i a durerii tale. 

Pu^in mai incolo, Sfantul Ignatie vorbe§te de o mare 
fericire: de „fericirea de a fi gasit [un] povafuitor 
duhovnicesc in vremurile noastre"^^. 

In timpul nostru, Sfm^ii Parin^i care scriu au con§tiin^a 
acuta ca lucrarile lor, car^ile lor sunt o oazd, o rezervatie a 
adevdrului. 

Pe de o parte, Sfantul Ignatie ne inva^a sa traim §i azi 
ortodox iar, pe de alta parte, §tie ca indrumdtorii sunt pu}im. 

A cerceta chilia Invdtdtorului tdu inseamna a te umple 
de harul Duhului Sfdnt. E o mare taina viafa trditd sub 
povdtuire duhovniceascd. A§a se transmite adevdrul Sfintei 
Ortodoxii: tacit, nebagat in seama de oameni! 

Harul dumnezeiesc te inva^a „tacerea necurmatff'^^ . 
Tacerea duhovniceasca e o afundare in in^elegerea 
dumnezeiasca, e o rugaciune continua, e pofta de a te bucura 
continuuu de Dumnezeu in tacerea §i pacea inimii tale. Sunt 

on 

imense „bunata^ile ce iau na§tere din tdcere'" . 

Sfantul Ignatie le pune sub tdcere pentru ca noi sa le 
ca§tigam cufapta. 

Tot ceea ce nu ne spun Sfm^ii Parin^i nu inseamna ca ni 
le ascund, ci asta o fac pentru ca noi sd ne bucurdm de ele, de 
toate aceste lucruri nespuse, la timpul lor. 

Tacerea na§te adancire in sine, vederea pacatelor proprii, 
boga^ie de rugaciune, lacrimi in^elegatoare, in^elegeri 
dumnezeie§ti, vederea curselor vrajma§ului, vederea luminii 
dumnezeie§ti. 

Nu e vorba de o tdcere seacd §i paseistd, ci de tacerea 
vie, rugatoare, plina de dragoste de Dumnezeu §i de oameni. 

Tacerea care na§te lauda de sine, impotrivire la scrierile 
Sfm^ilor Parin^i, dezgust, frica, re^inerea de la a merge la 
Sfanta Biserica §i de a te spovedi §i imparta^i e o tdcere 
pdcdtoasd, netrebnica. 

E tacerea in§eldrii, in§elare despre care Sfantul Ignatie a 
scris atdt de mult. Darul dumnezeiesc de a vedea patimile §i 



85 



Idem, p. 25. 
^^ Idem, p. 26. 
^'^ Ibidem. 



55 



cursele Satanei e mmXfoarte mare iar Sfantul Ignatie 1-a avut 
dinplin. 

Candva nu intelegeam cat de mult tefolosesc car^ile sale 
iar acum imi pare rau de reticenta pe care dracii mi-o aduceau 
vizavi de car^ile lui §i eu o credeam in mare parte. 

Trebuie sa te lepezi de toate §iretlicurile dracilor §i ele 
sunt multe. Trebuie sa ne rugam mult ca Domnul sa ne 
intelepteascd in ceea ce prive§te cursele Satanei. 

Frica cea buna e „frica de cdile §i cdrdrile din marea 
min^ii"^^. Sfantul Ignatie vorbe^te de „flacara ravnei"^^, care 
trecej^e^^e toate necazurile §i ispitele. 

In pagina urmatoare pune problema patimilor 
„reinviate" in fiin^a noastra: „Patimile, care prin harul lui 
Dumnezeu erau deja omordte in suflet §i nimicite in minte prin 
uitarea aducerii aminte de ele, prind sa se puna iara§i in 
mi§care §i sa sileascd sufletul la lucrarea lor" . 

Patimile sunt omordte insa de harul lui Dumnezeu §i nu 
de noil Noi trebuie sa luptdm cu ele, dar Dumnezeu e Cel care 
le vindecd. Ar trebui sa refinem acest amanunt foarte 
important. 

Saturarea pantecelui mereu e „lucru porcesc"^\ 
Vrdjma§ii insa sunt „unelte ale Dumnezeie§tii Pronii" . 

Pe cat par ei ca ne incur ca pe atat ne ajutd. 

Scopul vie^ii umane e mdntuirea iar nu confortul. 

Tindem spre sfm^enie, spre cura^irea de patimi §i spre 
umplerea de harul Sfantului Duh. 

Tot ceea ce ne face prieteni cu Dumnezeu este un lucru 
bun. 

Un vecin s-a sinucis de curand pentru ca a pierdut ni§te 
bani sau i-au fast fur ati. Stupoare! Toata lumea se intreba de 
ce a facut-o. Insa nimeni nu vorbea cu el, pe cand traia, despre 
ceea ce simtea, despre ce traia acest om... 

Si acum, dupa ce nimeni nu 1-a ajutat, toata lumea se 
mira de cum aputut sdfacd acest gest... 

Nu mai traim ortodox! De aceea credem ca putem face 
orice. O, Doamne, ai mila de neputin^ele robilor Tai §i ajuta-le 
lor! Sldbiciunea §i confartul ne coboara in lad. 

Da-ne putere, Doamne! da-ne curaj in lupta cu patimile 
acestei lumi! 

**** Idem, p. 27. 
**' Ibidem. 
'" Idem, p. 28. 
" Ibidem. 
'^ Idem, p. 30. 



56 



Maine, fratele Ion se insoard cu Daniela §i ma voi duce 
cu sora Floarea, cu bunica mea, la nunta. Dar el nu mai e cu 
mine ci, deodata, mi-a devenit un strain. Eu le doresc tot 
binele §i mdntuirea lor, dar nu cred ca sunt compatibili. Nu 
cred ca sunt compatibili in a se sprijini unul pe altul in viafa 
dupd Dumnezeu. 

Deodata §i-a taiat barba, a renun^at la sfatuirea cu mine, 
a inceput sa fie indrdzne} §i s-a dat departea lor, numai ca sa-i 
fie bine material. O, confortul acesta nu e de la Dumnezeul 

Ajuta-le lor, Doamne, §i ai mila de infatuarea lor §i ma 
iarta §i pe mine, ticalosul! Poate ca eu gre§esc, dar nu simt un 
bine in casatoria asta, un bine real. La fel a fost §i cu parintele 
Valentin, cat §i cu Tudorel, despre care nu mai §tiu nimic. 

Am ramas doar cu roaba Ta, Gianina, Doamne, cu cea 
care imi e stdlpul §i braful iubirii §i al nddejdii melel Ea mi-e 
singura cu adevarat credincioasd. 

Ai mila de viitoarea mea so^ie, lubite Doamne, §i ne 
intare§te mereu! Ajuta-ne §i ne iarta §i ne miluie§te! 

O defmi^ie a Sfantului Ignatie: „Calea nedreptdfii 
inseamna impreuna-vorbire cu gdndurile §i cu visarea"^^ . 

Imi pare rau ca nu am avut un prieten, de varsta mea, cu 
adevdrat §i to^i pritenii mei s-au dovedit mincinosi si invidiosi. 

Insa ortodoxul care nu §tie sa fie un bun priten §i un 
confident autentic nu cred ca este un ortodox adevdrat. 

Ma doare nepdsarea, indiferenfa §i fuga tuturor dupd 
cele ale lumii acesteia. O, Doamne, trimite-mi robi 
credincio^i, pe oamenii Tai, impreuna cu care sa ne mdntuiml 

Prea Ymi\\ifarisei. Prea multe chipuri cu doudfe^e. 

Sfantul Ignatie nume§te aici nedreptatea drept inceputul 
pdcatelor, starea de involburare a pacatului. Cugete nedrepte. 

Prin aceste cugete se viciaza sentimentele bune. 

Comentariu la I Cor. 15, 50: „Nu numai simfirile 
trupe§ti grosolane ale omului vechi, ci §i simfirile mai subfiri, 
uneori foarte subfiri, care vin din mi§carea sdngelui, sunt 
lepddate de Dumnezeu"" . 

Simtirile omului cazut §i „lucrarea subfire a patimilor §i 
duhurilor asupra sangelui se face deslu§itd abia cand inima 
simte in sine lucrarea Sfantului Duh. Sim^irea se lamure§te 
prin simfire" . 



" Idem, p. 32. 
'"idem, p. 32-33. 
'^ Idem, p. 33. 



57 



Cortina neintelegerii cade de pe ochii inimii cand vine 
harul lui Dumnezeu. 

Ca^i cred dintre ortodocsii nostri acest mare adevar al 
experientei duhovnciesti? Nu-1 cred multi, pentru ca nu l-au 
trait. §i pentru ca nu II simtpe Dumnezeu, prin harul Sau, in ei 
insisi, de aceea to^i se cred foarte de^tepti §i infelepti §i 
duhovnice§ti cand ei nu au habar de ceea ce spun. 

Vai noua! Ne-am adancit in ne§tiintd aproape cu totul. 

Daca raul are lucrdri subfiri, harul lui Dumnezeu cum 
de „nu are"?! Despatimirea, cura^irea de patimi insa e o 
lucrarefina §i nu orice inima §i mintQ poate sd o perceapd. 

O, cat de subtili trebuie sa fim si noi avem simturi 
animalicel 

O lamurire in plus: „pana ce se face ardtatd lucrarea 
Duhului in inima, lucrarea subtire a sangelui ramane fie cu 
totul neinteleasd, fie pu^in in}eleasd, §i poate fi luata drept 
lucrare a harului, daca nevoitorul nu va avea fereala 
cuvenita 

Putem confunda, pe scurt, trupescul cu duhovnicescul. 

Putem confunda spurcata mi§care a sangelui, ca 
desfdnarea §i mdndria, cu stari de elevare spirituald, cand noi 
suntem inca in lad. 

Rugdciunea lui lisus este rugdciunea invierii. A 
recunoa§te ca e§ti pdcdtos §i a cere mild dumnezeiascd 
inseamna a cere inviere. Inima noastra trebuie sd invie. 

Trebuie sa ne umplem de harul Sau, de lumina Sa 
dumnezeiasca. Ca sa fim fii ai Luminii, trebuie sa stam in 
lumina dumnezeiascd. 

Semnul Sfmtei Cruci §i rugaciunea catre Domnul lisus 
Hristos sunt drumul de la cruce la inviere, drumul nostru 
personal spre viata vesnicd. 

Trebuie sd murim pentru lume pentru ca sa fim vii 
pentru Domnul. AM cale nu exista, caci asta e calea Lui: „de 
la moarte la via0 §i de pepdmdnt la cef {Canonul Invierii). 

Ne trebuie un „plans statornic"^^, adica in orice situafie 
a vie^ii noastre. 

Intr-o emisiune televizata se punea problema minunilor 
„naturale" care s-au intamplat in ziua mor^ii Domnului. Un 
participant la discu^ie sus^inea ca ele au de-a face cu eclipsele 
§i cu un cutremur de pdmdnt, ce s-ar fi petrecut in Vinerea 



'" Ibidem. 
'^ Idem, p. 34. 



58 



Mare. Tot acest profesor sus^inea ca Domnul nu avea 33 de ani 
cand a murit ci vreo 37-38 de ani. 

Ce po^i spune, cand „noii" cercetatori sunt mai 
„de§tepti" decat martorii Sfintei Tradi^ii? 

Parintele profesor care se afla la acest talk-show a 
sus^inut ca e vorba de minuni, ceea ce e adevarat, dar nu a 
subliniat cu tarie, ca era vorba de Domnul Hristos, de moartea 
Sa mantuitoare §i sfm^itoare pentru noi §i nu de orice fel de 
minuni. 

Comentariul pe care 1-am facut la Sdptdmdna 
Patimilor a eviden^iat faptul ca natura §i Puterile cere§ti s-au 
inspdimdntat de moartea Sa §i acesta e adevdratul rdspuns. 

Cum sa nu se inspdimdnte crea^ia, cand Creatorul it 
rabdd pe oamenii care II batjocoresc? Cum sa priveasca crea^ia 
atata umilintd, marea, covar§itoarea, negrdita umilintd a 
Domnului? 

E o intrebare tembela, nebuneasca aceea, de a intreba 
cum de au fast posibil astfel de minuni la moartea Lui. Daca 
nu crezi in aceste minuni, nu po^i crede nici in Cel depe cruce, 
in Dumnezeul tau. 

§i cum sa nu crezi in Dumnezeul tau? Credin^a in 
Dumnezeu este atat de fireascd, atat de normald, incat nici n- 
ar trebui discutatd. 

Dar noi am decdzut mult. Avem nevoie de multe 
cuvinte, nu pentru ca sd ne curdfim de patimi, ci pentru a 
deveni, a redeveni ni§te oameni cu gustul adevdrului. Nu mai 
zic sa facem lucruri mari, dar noi nici de cele mici nu mai 
vrem sd ne apucdm. 

Ar trebui sa ii cercetam pe Sfm^ii Parin^i in ceea ce 
prive§te evenimentul invierii Sfintilor de dupa Moartea 
Domnului. 

Aceasta inviere a Sfintilor arata ca Domnul S-a pogorat 
la lad ca un Biruitor, sco^andu-i pe Sfin^i afard din lad. 

Ei s-au ardtat celor din cetatea lerusalimului. Cine s-a 
aratat? Cui s-au aratat? Nu §tiu. 

Proiectul meu referitor la viata Sfantului Hie 
Tezviteanul^^ (o privire duhovniceasca asupra vie^ii sale) mi-a 
fost reamintit de un parinte profesor. Imi pare rau ca l-am 
abandonat iar acum nu mai am timpul necesar. Gasisem date 



In lucrarea mea de Licenfa in Teologie. A se vedea, pentu download: 
http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/23/saptamana-patimilor-%c8%99i-saptamana- 
luminata-teza-de-licen%c8%9ba-20 1 0/. 
"a se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie20.htm. 



59 



la Sfantul Vasile eel Mare §i la Sfantul Maxim in „Ambigua". 
O earte a unei earmelite mi-a sugerat mai multe trimiteri la 
Sfm^ii Parin|i. 

In omilia a 88-a la Sfantul Matei, Sfantul loan Gura de 
Aur ne prezinta aspeetul invierii Sfintilor de dupa moartea 
Domnului, dar nu ne da date concrete^^^. 

Asistentul^"^ de la Dogmatica m-a bucurat in cateva 
randuri cu sublinierile sale teologice. Ajuta-1, Doamne, pe 
robul Tau §i familia lui §i miluie§te-i pe ei! 

Ultima data ne-a propus la un seminar de Dogmatica o 
discu^ie despre nestricaciunea trupului Domnului de dupa 
rastignirea Sa. 

Se baza pe discursul imnografic al Sdptdmdnii Luminate 
§i era de acord cu pozi^ia Sfantului Justinian Imparatul. 

Discu^ia despre starea originard a omului mi-a placut 
foarte mult, deoarece se fundamenta pe Sfm^ii Parin^i cu o 
mare dexteritate. 

Faca-se voia Ta, Doamne, in el §i in to^i cei care apara 
credinta ortodoxa in cuno§tin0 de cauzdl Ai mila de 
mdrturisitorii Tdi §i ii mtdre§te pe ei! 

Sfantul Ignatie il nume§te pe Satana „heruvimul 

1 09 

cazut" §i face o prezentare interioard a Raiului §i a celui 
care nu ne lasd sa intram in el. 

Heruvimul cdzut are o arma de foe „cu carc.umbla 
inlduntrul nostru, oprindu-ne intrarea in tainicul rai 
dumnezeiesc al gdndurilor §i al sim0mintelor 
duhovnice§tr . 

Aceasta armd de foe sunt tocmai „feluritele aprinderi 
ale sangelui"^"'^. 

Prin translarea vorbirii despre Raiul „fizic" (mai bine zis 
duhovnicesc §i trupesc in acela§i timp) in vorbirea despre 
Raiul din Iduntru, realita^ile Sfmtei Scripturi prind concretete 
interioard in fiin^a noastra. Diavolul ne impiedica prin simtiri 
pdgdne ca sa gustam, cu inima, adevaratele simtiri 
duhovnice§ti. 

Despre desfdtarea parut duhovniceascd, Sfantul Ignatie 
scrie: „nu este altceva decat desfdtare cu slavd de§artd sub}ire, 
semeafd cugetare subfire ^ipatimd a dulcetii subtire" . 



""' C/ PSB 23, p. 983-984. 

'*" E vorba despre Asist. Drd. Jean Nedelea. 

'"^ Sfantul Ignatie Briancianinov, Calauza rugatorului..., op. cit., p. 34. 

'"^ Ibidem. 

'"^ Ibidem. 

'"^ Idem, p. 35. 



60 



Astfel de oameni trebuie sa dea o mare lupta cu ei m§i§i, 
pentru ca sa-§i dea seama de in§elarea in care sunt. 

Satana le spune ca ei nu sunt in§elati, ci tocmai cei care 
traiesc viafa sfdnta sunt in§elati. Chiar §i celor care traiesc 
intru harul lui Dumnezeu, Satana le spune uneori ca sunt in 
in§elare §i ca nu e harul in ei. 

Sfantul Ignatie spune undeva, ca eel care nu se crede 
in§elat acela este in in§elare. §i acest lucru efoarte adevdrat. 

Dar prin aceasta el nu spune nici aceea, ca to^i care au 
primit harul lui Dumnezeu nu mai sunt prin^i dcpatimi sau de 
in§elare, ci ca in§elarea masivd, groaznica e aceea care crede 
toate cele ale trupului drept lucruri duhovnice§ti, careia ii 
place pdcatul §i crede ca traie§te lucruri sfinte. 

§i pe mine Satana m-a luptat mult cu aceasta teamd 
demonicd. Am cunoscut in§elarea cea groaznica, care mi-a fost 
ingdduitd de Dumnezeu pentru marea mea mandrie §i cand a 
venit la mine iara§i harul Sau, sim^irea Lui caldd §i 
curdfitoare, demonii imi insinuau ca e vorba tot de „in§elare". 
Dar de data asta era o minciund, cu toate ca eu sunt foarte 
pacatos §i netrebnic. 

Diavolii rdstdlmdcesc in noi Sfintele Scripturi §i pe 
Sfm^ii no§tri. 

Patimile despre care vorbe§te aici Sfantul Ignatie sunt 
foarte perfide. Le gasesc la eretici §i nu ma mira faptul sau la 
fra^i de-ai no§tri, care inca sejoacd cu via^a lor. 

Slava de§artd subfire te impinge sd ie§i infafd, sa te faci 
cunoscut cu obstinatie, sa rdstdlmdce^ti scrierile sfmte cu 
preten^ia ca spui lucruri noi, „tainice" pentru cei de pana 
acum. I^i da o mare incredere in tine. Te face sa te crezi 
„sfant", „ales", in stare de lucruri mari. Apare aici o rdvnd a 
sdngelui, o rayna fdrd control, din semeata cugetare subfire. 

In aceasta stare nu vrei sd-l asculfi pe altul pentru ca tu 
„^tii foarte bine'' ceea ce ai defdcut. 

Patima subfire a dulcefii te face sa-^i contorizezi mereu 
mi§cdrile inimii §i orice aprindere §i dulceafd morbidd este 
crezuta de tine drept o mi§care a harului. 

Omul in§elat nu poate disceme cele ale Satanei de cele 
ale Sfdntului Duh. E un mare adevdrl 

Daca pe cei duhovnice§ti, Satana ii luptd prin astfel de 
texte sfmte, ma gandesc cu durere la cata neordnduiald §i 
teamd sade§te el in cei care nu §tiu prea multe, in mod practic, 
dar le citesc. 



61 



Un amanunt hotarator: mi§carile duhovnice§ti „mcep 
atunci cand tac mi§carile patimilor suflete^ti, [acestea] fiind 

V J • •"106 

oprite de smereme 

Aceasta oprire a patimilor de catre smerenie e o stare pe 
care o in^elegi numai cand o traie§ti. 

Alt citat: „Slava de§arta este curvie fa^a de slava cea 

1 07 

adevdrata" , adica de slava dumnezeiascd. 

Curvia slavei de§arte se manifesta prin aceea ca e o 
unire nelegiuitd intre mintirea de sine §i pldcerea perversa de 
a pldcea oamenilor pdcdto§i. E o curvie pentru ca sufletul nu 
se une§te cu Dumnezeu in acest caz ci cu diavolul. 

De aceea, in Vechiul Testament ruperea rela^iei cu 
Dumnezeu era desemnata drept desfrdnare, pentru ca.fecioria 
sufletului se unea cu zeii, care erau demoni. 

Starea de „zdrobire indelungata" ^°^ a inimii e o continud 
pocdintd. 

Ajuta-mi, Sfmte Ignatie, pentru ca sa in^eleg sfmtele tale 
car^i cu inimd smeritd §i ma miluie§te! 

Zdrobirea inimii. Sfantul David o cere de la noi in 
psalmul 50. 

Gasesc o nota unde e scris: neimprd§tierea mintii e 
daruita de Domnul inaintea tuturor celorlalte daruri 
duhovmce§ti^^^ . 

Mintea nu mai e interesatd decat de Domnul §i de faptul 
de a-L iubi pe El. E o stare haricd §i nu are nimic de-a face cu 
concentrarea sau cu forfarea mintii pentru a nu mai avea 
niciunfel de gdnduri. 

Lucrarile Sfantului Duh apar ca „o tihnd neobi§nuitd, 
[de unde vine]... omordrea fa^a de lume, fa^a de indulcirea cu 

de§ertaciunea §i pacato§enia ei, fa^a de slujirile in mijlocul 

^.„iio_^ 

Intr-o alta pagina acesta spune: „ucenicului iubit al 
Duhului i se descopera tainele cre§tinismuluf' . 

O, ce mare adevar! Pentru ca nu §tim pe cele ale 
Duhului, datorita nepasarii §i ticalo§iei noastre, confundam 
cre§tinismul, Ortodoxia cu o sumd de apucdturi bdbe§ti, cu tot 
felul de superstitii §i obiceiuri ale locului, cu exprimari 
„teologice" de§ucheate. 



""• Ibidem. 
'"' Idem, p. 36 



""* Idem, p. 37. 

'*" Sfantul Calist §i Sfantul Ignatie Xanthopol, cf. Idem, n. 41, p. 265. 

""idem, p. 38. 

'"idem, p. 41. 



62 



Cineva i^i spune ca exista strigoi §i e ortodox. Altul iti 
spune sa crezi in pase magnetice harice iar altul, in nebunia 
lui, i^i spune ca patimile se transmit ereditar sau ca omul e 
sortit la o anume via^a §i acest lucru nu poate fi schimbat de 
nimeni. §i to^i ace§tia se cred ortodoc§i. E o mare durere. 
Omul pacatos e atat de fascinat de rdu incat lui ii este 
indiferent binele. 

Te asculta daca ii spui despre draci, despre demonizafi, 
despre aparitii satanice §i despre vrdji, dar se plictise^te 
repede cand ii spui despre minuni §i despre vie^ile Sfintilor. 
Aproape ca il apuca picoteala cand ii vorbe§ti despre ceea ce 
vrea Dumnezeu de la noi. 

Repulsia pe care o simt la cei care ma vad pe strada, cu 
barba mare §i in negru, Qplind de urd. 

Dracii imi zdmbesc din acoli^ii lui. Sunt in}ele§i din start 
sa ma denigreze. Modul meu de a fi ii sfideazd, ii enerveaza, ii 
face sa ma dracuie §i sa ma injure §i sa huleasca pe Dumnezeu. 

Ce sa fac? Sa devin ca eil Sa redevin ca ei? Nu! 

Toti cei care vor sd-I slujeascd lui Dumnezeu vor fi 
prigoniti si minimalizati si, pe seama lor, se vor inventa tot 
felul de mituri. O prigoana rece, ca rdzboiul rece, care poate sa 
se transforme in persecu0fd}i§e. 

Faca-se voia Ta, Dumnezeul meu! Ai mila de noi §i ne 
iarta! 

119 

„Fericita stare de vitejie intru Hristos" e o alta lucrare 
minunatd a harului dumnezeiesc. Pentru eel care nu crede in 
Dumnezeu realitatea harului este ceva de nein}eles. Harul 
trebuie trait, sim^it, pentru ca sa te pronun^i infavoarea lui. 

Mie mi-e foarte greu sa explic unui om ce este harul, 
pentru ca va in^elege de fiecare data ceva aiurea, ceva 
neconform cu realitatea. Nici nu §tiu daca pot sa explic cuiva 
ce este harul dumnezeiesc. 

Darurile harice sunt numite de Sfantul Ignatie „intipdriri 
dumnezeie§ti"^^^ 

Sfantul Grigorie Sinaitul e citat in pagina 46 §i el 
vorbe§te despre „puterea rugaciunii"^^"^. Rugaciunea. zdrobe§te 
„pacatul §i puterile cele potrivnice"^^^. 



'"ibidem. 
"^ Idem, p. 43. 
'"^ Idem, p. 46. 
"^ Ibidem. 



63 



Jntocmirea pa^nica"^^*' e „buna con^tiin^a"^^'' iar „prea 
pa§nica, fiindca mintea vede in sine duhovnice§te harul 
SfantuluiDuh"^^l 

In pagina 47 da sfaturi celor duhovnice§ti §i vorbe§te de 
altfel de patimi: care nu mai dau buzna in om oricum. 

Pentru cei care diupacea Duhului, Sfantul Ignatie scrie: 
„In tot chipul trebuie sa ne straduim a pazi pacea sufleteasca §i 
a nu ne tulbura de necazurile pe care ni le pricinuiesc al|ii. 
Pentru aceasta e nevoie de a ne sili in tot chipul sa infrdnam 
mania §i sa pazim, prin mijlocirea luarii-aminte, mintea §i 
inima de mi§carile cele necuviincioase...'"^^^ . 

Daca Sfantul Ignatie ar fi crezut, ca unii din ziua de azi, 
ca Sfm^ii nu mai simt in ei nicio patimd §i ca Sfm^ii sunt ca 
stdlpul sau cafierul de tari la orice ispita, de ce ar mai fi scris 
astfel de lucruri, despre cei in care este sdld§luit harul 
Sfantului Duh? 

El §tia insa din experienfa ca patimile nu sunt moarte cu 
totul in eel in care vine harul lui Dumnezeu §i ca numai cu El 
trebuie sa luptdm impotriva lor. 

Sfantul Ignatie ne pova^uie^te sa avem „duh bucuros, iar 
nu intristaf'^^^ . El spune asta despre duh si nu despre 
gdlgdirea inimii patima§e. 

Duhul bucuros este acela in care triste^ea nu e oarbd iar 
bucuria e un semn al infelegerii slavei lui Dumnezeu care 
cuprinde totul. 

Ma opresc aici cu citirea car^ii Sfantului Ignatie de§i 
abia sunt la inceput. A§a cred ca ar trebui sa discutdm orice 
cuvant al Sfm^ilor Parin^i, orice tropar al slujbelor noastre, 
orice amdnunt al credin^ei §i al evlaviei. 

Daca nu le discutam, atunci nu nepasd de ele... 



l<3atorita unci persoane care m-a vizitat de curand, 

Dumnezeu mi-a luminat mintea, pentru ca sa in^eleg addncul 
in§eldrii in care ne aflam. 



'"■Ibidem, 
"'idem, p. 47. 
"** Ibidem, 
'"ibidem. 
'^° Ibidem. 



64 



Cei ne^coli^i sufera din cauza prostiei §i a superstitiei, 
pe cand intelectualii sufera din cauza schemelor ateie de 
gdndire semanate la tot pasul in dezvoltarea noastra scolara si 
sociala. 

In Sfanta Biserica ii intalnim §i pe unii §i pe al^ii iar 
problemele lor sunt enorme. 

Cei care nu au citit invdtdtura de credinta cred in tot 
felul de nebunii iar cei care au citit pu}in din ea o interpreteazd 
dupd cum ii taie capul. 

Conjugate, lenea §i prostia dau multa bataie de cap celor 
care vor sd-i povdtuiascd pe oameni. 

Nu se in^elege rolul lui Dumnezeu in mantuirea omului, 
cura^irea de patimi, pacatul, virtutea. Se socote§te „sminteala" 
orice lucru, tocmai pentru ca sd nu termindm odatd cu rdutatea 
§i cu lenea. 

Cei care se „smintesc" din orice nu au o inimd largd §i 
nicio minte smeritd, cuprinzatoare. 

Daca tot nu infelegi ceva, atunci nu mai trage concluzii 
pripite. Taci, a§teapta! Daca nu in^elegi ceva, de ce nu te acuzi 
pe tine ca nu infelegi, ci il acuzi /?e eel dinfafa ta, ca i^i spune 
lucruri care te depd§escl De ce nu socote§ti ca neintelegerea \i 
se datoreaza ^ie in exclusivitatel 

E nefiresc sa-i acuzi pe al^ii ca te smintesc, cand propria 
ta via^a e una opacd §i rece, care nu face pldcere multor 
oameni. 

Am vazut de multe ori invidie eras a in spatele grijii 
pdrut duhovnice^ti fa^a de autorii de carte religioasd. Pe motiv 
ca unii ar fi prea tran§anti pentru varsta lor, se gandeau ca ei 
nu ar mai trebui sd scrie. 

Dar adevdrata problemd a acelora era invidia lor ca nu 
puteau sd ii intreacd pe cei care scriu. 

Cand nu putem sd rddem de cineva atunci il detestdm §i 
in loc sd-l Iduddm pentru lucrurile lui bune §i sd ne bucurdm 
de darurile Sfdntului Duh, pe care acela le are de la 
Dumnezeu, noi tocmai pe acela il detestdm, adica pe eel pe 
care il iube§te Dumnezeu. 

Inimile acre §i fricoase sunt acelea in care troneaza 
necredinta §i indoiala. 

Mul^i nu vor sa iasa in evidenfd cu nimic, ca sa nu le fie 
stingherita propria lor lene, duplicitatea de care suferd. 

Cred ca cei care nu au §tiut sa faca pdcate mari, nici 
fapte mari nu §tiu sa faca. Nu spun prin aceasta ca trebuie sd 
pdcdtuim sau ca e bine sd avem o via0 dezordonatd, pentru ca 



65 



sa intelegem sa facem fapte bune, ci faptul, ca eel eare nu 
iube§te binele cuforfa cu care a iubit odata raul sau cu care se 
poate iubi raul, nu faee parte dintre credincio§ii adevdrafi, ei 
dintre eei cdldufi. 

Observam eu to^ii cum iubim vieiile, ee plaeere enormd 
avem pentru ele. 

De ee erede^i, iubitii mei, ea eei eredineio§i trebuie sa 
aiba o mai mica plaeere pentru a lucrafaptele bune? 

Dimpotriva: trebuie sd-L iubim pe Dumnezeu mai mult 
deeat am iubit pdcatul, deoareee Dumnezeu e absolut. 

Lucrurile se fac la timpul lor. 

Munca minufioasd e grea dar e singura care-1 impline§te 
pe om. 

Dupa ee faci vreun lucru trebuie sa ai inima bucuroasd, 
implinita, plina de pace. 

Uneori gre§im, pentru ca dam sfaturi mai presus de 
in^elegerea celor care ni le cer. Insa, alteori, sfaturile care nu 
sunt date la timpul lor, pe acelea Dumnezeu le randuie§te ca sa 
le in^elegem cdndva si ele ne vor ajuta mult mai tdrziu. 
Sfaturile rodesc in func^ie de inima noastrd §i, mai ales, de 
dispozifia noastrd interioard. 

Sufar o dezamdgire, mai bine zis o durere tdioasd in 
sufletul meu, cand simt cum trdiesc oamenii. 

Pacatele lor, indiscre^iile lor, prostia, badarania, 
indelicatetea lor ma infioara, ma umplu de iarnd, de un frig ce 
imi inghea^a inima. 

Numai rugaciunea imi alungd aceasta durere, pentru ca 
harul lui Dumnezeu e eel care il invie pe om §i numai harul 
Sau poate aduce o licdrire de via0 intr-un om ruinat, intr-un 
om sfdrdmat de pacate. 

Doamne, scoate-ne din nebunia noastra! Ajuta-ne sa Te 
sim^im, sa I^i percepem prezen^a. Atat de mult ne-am abatut de 
la Tine, incat nici nu mai in^elegem ca exi^ti §i existen^a Ta o 
socotim opovard. 



k\ stazi diminea^a am pierdut trenul...insa am inva^at de 
mult timp, sa nu-mi mai para rdu daca pierd ceva, pentru ca 
atunci Dumnezeu vrea sa imi arate altceva mai bun, prin mila 
Sa cea nemasurata fa^a de noi. 



66 



Am a§teptat in pace ca sa vad ce se va intampla. §i 
Dumnezeu, o §tiu prea bine, ne invafa multe daca suntem 
aten}i. 

In fa^a mea s-au urcat doi batrani: neingrijiti ca aspect 
dar lini§titi. Erau oameni munci^i, oameni saraci, ce facusera §i 
ei o „afacere" la Bucure§ti. 

Nici nu se a§ezara bine §i unul dintre ei aduse vorba de 
datoria de 8 mii de lei pe care celalalt avea sd i-o dea. Celalalt 
numara monezile §i ii dadu banii confratelui sau, pentru ca sa 
fie cinstit (vorba lui) pdnd la capdt. 

Saracia ne-a facut mult prea saraci. ..T^q aceea orice ban 
conteazd...^\x nu a§ fi dat importantd la o asemenea suma de 
bani, de-a dreptul elementard, dar pentru ei amandoi aceasta 
suma conta, era importantd. 

De-a lungul drumului, cei doi au mai a^ipit. Au vorbit 
pu^in §i, mai ales, mi-a placut ca nici unul nu s-a dat in 
spectacol §i nici nu a drdcuit in fata mea. 

De multe ori mi se intampla astfel de scene pe aceasta 
ruta. Unii dracuie in fata mea din ambi^ie, al^ii din enervare, 
al^ii din ciuda, al^ii pentru ca e la modd, pe cand al^ii din 
Satanism pur. Le place sd isi batdjoc de mine, vazand ca sunt 
om credincios... 

Dar cea care era dezinvoltd §i spunea totul cu gura mare 
era doamna de langa umarul meu stang, care calatorea cu un 
copil al ei facut cu primul barbat, impreuna cu o prietena de la 
ea din sat §i cu care a vorbit, in mod aprins, tot drumul. 

De cand s-a urcat in tren a devenit imediat vedetd. Avea 
ni§te blugi stram^i pe ea, o bluzica prin care i se vedea sutienul 
de culoare neagra iar sanii ii erau expu§i foarte bine. 

Discu^ia dintre cele doua a fost supra saturatd de 
confesiuni spuse in gura mare. Cea care se confesa era 
doamna careia i-am descris costumatia. 

A inceput cu faptul ca a avortat. A marturisit acest lucru 
cu foarte mare deta§are. Al doilea sot ^1 ei este §ofer de tir §i 
cand vine din cursa o vrea „ca. femeie'\ 

Dupa aceea a urmat povestirea cu ceea ce facuse in 
noaptea precedenta. Din cauza ca i-a fost foarte cald a dormit 
goald. Fiul ei a intrebat-o: „Mami, a§a dormi tu?!". Nu a mai 
dat raspuns la aceasta intrebare §i, e de la sine in^eles, ca nu ii 
este ru§ine sa se expuna goala in fa^a fiului ei. 

Fiul luase premiul intai. Este in clasa intaia C. 

Cum o va vedea acest fm pe mama lui peste ca^iva ani? 
Va avea ceva sd-i repro^ezel 



67 



li e frica de pldnsul de la morfi. Nu mananca mezeluri §i 
s-a casatorit la 26 de ani cu un chelner. A fost muncitoare la un 
depozit al CFR-ului, in Bucure§ti, apoi vanzatoare §i putea lua 
§i ea o inghetata, fara ca sd o §tie patronul. 

Batranii din fa^a mea se uitau la ea din cand in cand, 
pentru ca debitul ei verbal era imens. Ma uitam §i eu...Nu 
aveai cum sa nu o auzi...si nici sd nu te intereseze ceea ce ea 
spunea, pentru ca o facea cu multd dezinvolturd si in mod 
sfdtos. 

Femeia insa care s-a destdinuit in gura mare (caci asta a 
fost minunea lui Dumnezeu din ziua aceasta) are totu§i o inimd 
bund. 

I§i iubeste un bunic al ei, de 80 de ani, care atunci cand 
a vizitat-o a avut ame^eala, lucru care a panicat-o foarte mult. 

A§ putea sd continui cu ceea ce am auzit... 

Esen^ialul insa e acesta: cum mai putea sa vorbeasca o 
astfel de femeie? Ea se lauda ca e „o doamna §i jumatate", dar 
eu am in^eles, iar §i iar, cat de rau e sa fii necredincios. 

Ce urat e sa nu fii cuviincios, subtil dar §i cat de 
enervant e sa te prefaci lini§tit, intelectual, cand suferi de tot 
felul de boli suflete§ti §i mentale. 

Ea nu m-a inspaimantat. Confesiunile ei sincere m-au 
facut sa nadajduiesc, sa ma rog pentru ea, ca Dumnezeu sd o 
miluiascd. 

Au fost cazuri cand persoane parut cuviincioase §i 
serioase m-au uimit prin bdddrdnia §i nebunia lor. 

Dar ea nu m-a enervat nicidecum. Din ea emana o 
bundtate pe care nici ea nu cred ca o infelegea prea bine. 

Nu e nimic mai urat insa, ca cineva care te ia cu 
teologia, sa sfar§easca prin a-^i cere sd te culci cu ea. 

Dar cand vrei sd te confesezi sincer, atunci nu mai e§ti 
un om urat, ci unul care te umplii defrumusete. 

Una dintre ipitirile mele prin femei a fost cu Ecaterina 
(nici nu §tiu daca acesta e numele ei adevdrat), care a dorit sa 
ma convinga de faptul ca e nebund pentru Hristos dar s-a 
dovedit, mai apoi, ca a vrut sa vada daca nu cumva md culc cu 
ea. 

Imi batea aproape zilnic in u§a, din momentul cand n- 
am mai vrut sd vorbesc cu ea. Imi aducea flori §i le punea in 
fata blocului, ma blestema, ma dracuia, imi canta „Ve§nica 
pomenire!" impreuna cu alte prietene ale ei de curvdrdsie, ma 
denigrau in chip §i fel. 



68 



Nebunia, orgoliul lor ranit a fost unealta prin care 
demonii m-au ispitit multe zile la rand. Cred ca a ^inut totul 
peste doi ani de zile. 

Vedeam in ele pe demonii care le manau sa faca ceea ce 
faceau. Binein^eles ca nici lor nu le prea placea sa stea tot 
timpul de mine. Insa orgoliul lor a fost nemasurat. 

Era inspaimdntatoare starea lor interioara. Nu credeam 
sd vdd §i sd simt o atat de mare invidie §i rdutate in jurul meu. 

Nu ma a§teptam la multe dintre cele care s-au intamplat: 
nici la cele bune §i nici la cele rele. Mi-a§ fi dorit ca multe 
lucruri sa se fi intamplat altfel...DsLr §tiu ca Dumnezeu nu 
gre§e§te niciodatd cu fiecare dintre noi. 

Nu §tiu cum o chema pe femeia din tren. Pot sa ma rog 
pentru cineva fara sa-i §tiu numele. Pot sa ma rog §i sa ma 
doara pentru cineva care nu m-a vazut niciodata, dar despre 
care eu am auzit. 

Putem sa ne rugam mereu pentru tofi oamenii §i putem 
sa nu mai fim insensibili §i putem sa nu ne mai stresdm prea 
mult unul pe altul. Putem! Putem multe dar facemj9M/me, cand 
acest pu^in, pu^inul de afi sincer, e atdt de u§or defdcut. 

Am revazut doi colegi de facultate (de fapt mai multi 
intre timp) §i parca simt ca nu ne mai leagd nimic. 

Poate ca nu ne-a legat nimic niciodata. 

Aseara am vazut o emisiune, in care un seminarist dadea 
§paga fo§tilor lui spirituali. M-a durut sufletul. Poate ca 
Dumnezeu vrea sd ne smereascd sau Satana i§i bate joe de noi 
§i vrea ca §i mai mul^i sa aiba o pdrere foarte proastd despre 
preo^i. 

Ideea de preot in capul oamenilor este ori o caricaturd 
mentald ori o fiintd cereascd care trdie§te pe pdmdnt. Cer 
multe de la preo^i §i nu le dau niciun exemplu bun prin via^a 
lor. 

Cei doi batranii stateau lini^tifi §i nu se ingrijeau de 
faptul cum aratd. Unul dintre ei awQa. prafpQ borurile palariei 
dar nu se sinchisea de acest lucru. 

Eu am coborat. Ei au mers mai departe. In acest tren nu 
am auzit cuvintepur §i simplu, ci fragmente de via0. 

Am Stat langa ei §i le-am sim^it pulsul interior al vie^ii 
lor. 

Consateanca, care asculta, era §i ea buruiatd mental. Ei 
nu-i placea ca so^ul sau sd vind de la serviciu §i sd tacd. Ei ii 
vine sd }ipe intr-o astfel de situa^ie. 



69 



Doamna „valabila" insa, a adus in discu^ie un element 
foarte interesant. Primului ei so^, la ora 12 noaptea, ii venea sa 
piece de acasa. I se facusera vraji. 

Acolo unde nu e pic de religiozitate, demonii i§i fac 
mendrele cum vor. 

De fapt demonii sunt ni§te fiin^e foarte nefericite. De la 
un timp, Domnul mi-a dat sa am mila de ei §i sa-i 
compatimesc. Eu pot sa ma spovedesc, sa imi para rau pentru 
ceea ce am facut, dar ei se afunda mereu in §i mai mult 
intuneric. 

Sarmanii, sunt tare nefericiti! Sunt avizi de rautate §i in 
acela§i timp devin §i mai singuri §i mai intunecati. 

Intunericul lor se rasfrdnge §i asupra celor nepocditi. 

O, pocain^a indumnezeitoare! 

O, pocain^a, o, scara spre cer! 

O, pocain^a, de care ne ru§indm sd vorbim §i careia i^i 
rostim numele cu jumdtate de gurdl 

O, pocain^a, ce a§ dori sa fii in toate inimile 
pamantenilor! 

O, pocain^a, ce m-ai facut dintr-un tembel, un om ce 
incepe sd i§i revind ! 

Bunicul meu nu are nevoie de sfaturile mele. Parin^ii 
mei „§tiu ce fac" iar bunica - singura mea bucurie - ma 
tradeaza §i ea cateodata, cu o tradare pe care nici macar nu o 
poate con§tientiza. 

Cand ma uit la bunicul meu §i la faptul cum se luptd cu 
Dumnezeu ma inspaimant. El 1-a ridicat de nu §tiu cate ori din 
moarte, il face sa aiba ie§iri afara, il face sa se poata plimba, sa 
ne vada...Si, pentru el, Dumnezeu e in continuare o „prostie" 
iar frazele mele sunt „politica". 

Rdbdarea lui Dumnezeu cu noi, prin exemplul lui, mi s- 
a fsicut foarte explicitd. Dumnezeu ne rabda mult, mult de tot, 
pentru ca El ne mhQ^tQfdrd safiu. 

191 

„Fara sa^iu" este o expresie a lui Emil Botta (din titlul 
unui carti a sa de poeme, publicata in 1976), care mie imi 
spune multe de cand am citit-o. Ea exprima foarte bine iubirea 
lui Dumnezeu pentru lume. 

Pe el il iarta Dumnezeu, pe mine ma iarta, ne iarta pe 
toti. El ne iarta §i suportarea Lui se nume§te iubire. Trebuie sa 
inva^am cu lacrimi in ochi aceasta iubire sl lui Dumnezeu fa^a 
de noi. Dumnezu ne suporta! 



'^' A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Botta. 



70 



O, El ne suporta §i noi nici macar nu §tim sa ne 
suportam pe noi inline! El suporta toate neregulile pe care le 
facem noi iar noi suntem ni§te nemulfumitori. 

Am pierdut un tren dar am fast atent. A§a cum trebuie sa 
fim aten^i la rugaciune sau la citire, tot la fel trebuie sa fim 
atenti la oamenii din jurul nostru §i la ce se intdmpla cu noi. 

Putem descifra voia lui Dumnezeu cu noi §i ce trebuie 
sa facem pentru al^ii. 

Sfantul loan Gura de Aur spunea ca mdinile sdracilor 
sunt doctoria sufletelor noastre. Mainile lor intinse ne vindecd 
bolile suflete^ti. 

Daca ii asculti pe oameni §i te rogi pentru ei, te vindeci 
de judecarea altora, de nesim^ire, de egoism, de indiferen^a, de 
indelicatete, de ura, de paganatate. 

Iar daca ei te „rasplatesc" pe tine, bunatatea ta, cu rele §i 
cu nerecuno^tinfa, atunci trebuie sa te bucuri. Pentru ca 
in^elegi cat de rdu ai fi tu fard harul lui Dumnezeu, cat de 
nesimfa ai fi, cat de pu^in ai putea rdbda §i cat de mult 
conteazd iubirea fa^a de oameni §i rabdarea in ispite §i 
necazuri. 

Cautand referin^e bibliografice mi-am dat seama ca §tiu 
doar cdteva versete din Sfanta Scriptura pe de rost §i cdteva 
locuri, pe bajbaite, de la Sfm^ii Parin^i. Adica nu cam §tiu 
nimic. 

§i am mai in^eles ca mdntuirea §i teologia sunt cele mai 
grele lucruri §i cele mai u§oare in acela§i timp. 

Am in^eles ca pofi muri fara ca nimeni sa vrea sa te 
inteleagd, ca po^i muri in chinuri grele, ca po^i cadea in orice 
clipa in eel mai mare §i greu pdcat, de care pana mai ieri nu te 
credeai in stare, ca po^i oricand sa nu mai ai un picior sau sa ^i 
se arda fa^a intr-un incendiu, ca suntem singuri fara Dumnezeu 
§i ca pritenii sunt rari §i, in locul lor, al prietenilor pe care ni-i 
dorim si nu ii avem sunt mul^i §arlatani, care se numesc 
prieteni ai no§tri. 

Am in^eles, Doamne, pentru ca Tu mi-ai dat sa in^eleg 
cat defragili suntem §i cat de u§or ne smite§te pacatul! 

Multe ispite ne pandesc. Demonii vor sa se bucure pe 
ruinele triste^ilor noastre. 

Oboseala se acumuleaza continuu §i inima mi-e parca un 
ochi, care are lacrimi nepldnse, care nu §tiu de ce nu izbucnesc 
din ea. Inima mea vrea sa planga §i nu poate. Doamne, da-mi 
sa-mi plang ticdlo§ia inimii mele! Da-mi sa-mi plang 
nesimtireal 



71 



Maine voi merge la Inva^atorul, la Dumnezeiescul Hie 
vazatorul de Dumnezeu. 

El e eel care §tie cum sa-mi vorbeasca. 

E singurul de pe acest pamant. 

Doamne, nu am cuvinte sa-Ji mul^umesc pentru mila Ta 
§i pentru iubirea Ta cu mine, netrebnicul, pentru ca mi 1-ai dat 
mie, pe robul Tau Hie, Parintele §i Invatatorul meu 
preadumnezeiesc ! 

Ce a§ fi facut Qufara eP.l Unde a§ fi fost acumlW Mi-e 
§i frica sa ma gdndesc. 

Cei din Turnu Magurele nici nu au habar ca un Sfant 
atat de prea minunat traie§te langa ei intr-un anonimat 
sfiddtor. El e Sfdntul din mijlocul indiferentei. 

Ajuta-i, Doamne, lui §i sfin^e§te via^a lui mereu §i pentru 
sfintele lui rugaciuni, miluie§te-ma §i pe mine, pacatosul! 

O, mireasma binejdcdtoare a caietelor lui! 

O, dulceata §i indltimea ametitoare a cuvintelor sale! 

Totul Qfrumusete la tine, Dumnezeiescule Hie! 

Totul e lumind §i sfintenie cople§itoare\ 

Fara tine, inima mea e strdind. E fdrd dragoste §i fdrd 
sd o inteleagd cineva la modul abisal, cum numai tu ai inteles- 
o. 

Dupa moartea ta se asterne tacerea... 



II 99 
n disputa cu Purrhus, Sfantul Maxim Marturisitorul 

afirma libertatea omului ca o consecintd directd a faptului ca 
omul e creat dupd chipul lui Dumnezeu. 

Spunea el: „Daca omul a fost creat dupd chipul fericitei 
Dumnezeiri Celei mai presus de fiin^a - firea dumnezeiasca 
fiind liberd - omul are ofire liberd pentru ca este cu adevdrat 
chipul ei" . 

Cu alte cuvinte, libertatea noastra este o consecintd 
teologicd §i nu o consecin^a „naturalista", in sensul teoriei 
evolutioniste. 



'^^C/PG91,col304C. 

Cf. lerom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat. Mistagogia timpului liturgic, 
trad, de Diac. loan I. lea jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2000, n. 10, p. 407. 



72 



Libertatea omului implica statutul sau de creatura. 
Numai pentru ca omul este creat de Dumnezeu, dupa chipul 
Sau, omul e liber in dependenta fa^a de Dumnezeu. 

Facut dupa chipul lui Dumnezeu, omul trebuie sd tindd 
spre El pentru ca sa-§i consolideze libertatea sau libertatea 
duhovniceasca consta tocmai in faptul de a tinde necontenit 
spre Arhetipul divin al omului, adica spre Creatorul sau. 



H 



1 94 

oadele placerii" . O expresie dintr-un imn al 

Triodului. Prin aceasta se arata consecintele primului pacat. 

Mancand din rodul oprit, in om s-au facut vizibile 
roadele acestei pldceri nepermise. Omul a fost „dezbracat de 
lumina"^^^ prin pacat. El a fost deposedat, „dezbracat de 
nevinova^ie"^^*'. 

Gasesc aici o constatare foarte pertinenta: „Moartea n- 
are in teologia bizantina sensul unci pedepse. Ea pare mai 
degraba un efect suplimentar al milostivirii dumnezeie§ti care 
pune astfel o limitd extinderii pacatului, impiedicandu-1 sd 
devind nemuritor"^^^ . 

Moartea e o ie§ire din har §i nu o pedeapsd exterioard, 
impusa de Dumnezeu. Moartea vine in om ca o consecin}d a 
primului pacat comis, ca o alegere. 

Moartea - dupa expresia parintelui Makarios - „cufunda 
sufletul mai degraba in uimire decat in disperare''^^^ . 

Pentru a indica uimirea omului in fa^a mor^ii, Sfm^ia sa 
apeleaza la idiomela „Plang §i ma tanguiesc..." a Sfantului 
loan Damaschin. 

Pentru cei „adormiti", parintele il folose§te pe 
„defuncti" (care nu mai sunt angrena}i in func^iile 

vitale). 

Insa defunct prezinta via^a numai din punct de vedere 
biologic, fara substrat etern. Cred ca mai corect e termenul de 
adormit, pentru ca are o completd relevantd dogmaticd. 



^^^ Idem, p. 40. 
'^^ Ibidem. 
'^^ Idem, p. 41. 
'^' Ibidem. 
^^^ Ibidem. 



73 



\/ interesanta folosirea lui „a cadea" in imnologia 

ortodoxa. Cand se vorbe§te despre pacatul Sfin^ilor 
Protoparin^i se vorbe§te despre cadere. Omul a cazut. Omul a 
cazut din har. Caderea te face gol §i te lasa pradd patimilor 
salbatice. 

Omul cade. Harul e vazut de catre noi ca eel care tine pe 
om pe verticala, pe verticala binelui. 

Daca nu mai e§ti in har ajungi asemenea animalelor, 
tdrdndu-te pe pamant. 

Voca}ia omului e aceea de afi in har. 



C 



onform cuvantului grecesc nebunia este un anti- 



,129 

zel . 



Vtasim intr-un text al Triodului: „imbrdcdmintea de 
multefeluri a gandurilor ru^inoase'' . 

Gandurile pacatului au haine diferite. Ele arata 
strdlucitor §i sunt diferite. Sunt diferite dar formeaza un singur 
rdu. 

Ele se deosebesc doar in faptul ca vizeaza rele diferite, 
dar, in esenta, reprezinta acela§i lucru: pacatul, patima. 

Sfantul Maxim Marturisitorul arata ca patimile survin in 
om in urma unci „mhihfdrd minte''^^\ 

Tocmai de aceea spunea Vladimir Lossky, daca nu 
grecesc cumva, ca patimile sunt „impersonale". 

Poate ca acesta a urmat cuvintelor Sfantului Antonie eel 
Mare: „Omul cu adevarat rational are o singura grija: sd 
asculte de Dumnezeul tuturor §i sd-Iplacd Lui" . 



'^' Idem, p. 44. 

"° Cf. Ibidem. 

''' Ibidem. 

''^ Cf. Filocalia Romdneascd, vol. 1, trad, de Pr. Dumitru Staniloae, ed. 1946, p. 3. 



74 



Patimile sunt un consum afectiv fara logica 
duhovniceasca. Ele presupun o iubire viciata §i o minte 
perversa. 

In Filocalia Romdneasca, vol. 2, ed. 1947, Fericitul 
Dumitru Staniloae folose§te expresia: „iubire nerationaW^^^ . 

Pacatul este „o auto-idolatrie"^^"^ , spunea si parintele 
Makarios. 



>Ofantul Isaac Sirul, in Cuvdntul 27^^^ afirma, ca cei din 

gheena ladului „vor fi biciuiti de biciul lubirii". Caci „iubirea 
se face chin in cei lepada^i"^^*'. 

Ei nu vor suporta iubirea dumnezeiasca pentru ca nu s- 
au deschis ei in timpul vietii lor terestre. 

Pentru cei din lad este un chin sa iubeasca. §i de aceea 
iubirea lui Dumnezeu ii chinuie, pentru ca ei nu o acceptd. 

Autorul nostru, parintele Makarios, spune foarte corect 
faptul, ca „pacatul anticipeazd ladul" . 

Pacatul, ca separare de Dumnezeu, anticipeaza ladul, 
care e o separare eternd de Dumnezeu. 

De la o separare temporard trecem la una eternd. 

Sfantul Grigorie de Nazianz spunea ca osandi^ii „vor 
vedea ca Foe pe Cei ce nu L-au vazut ca Lumind'" . 

Lumina divina, plina de bucurie §i viafd pentru Sfm^i e 
perceputa de cei pacato§i ca foe, ca pedeapsd, ca un chin 
insuportabil. 

Iubirea chinuie. 

Iubirea ii chinuie pe cei care nu au iubit, pe cei care L- 
au negat pe Dumnezeu §i pe aproapele lor. 

Sfantul loan Damaschin, in Dialog contra maniheilor 
afirma, ca: „pedeapsa nu e altceva decat/ocw/ poftei, rauta^ii §i 
al pacatului lipsit de obiecf . 

Daca pentru Sfantul Grigorie de Nazianz starea celor 
chinui^i e o urmare a neiubirii venite din partea lor, pentru 
Sfantul loan Damaschin pedeapsa ladului este o auto- 
pedepsire. 



''^ Cf. ed. cit. supra, p. 57. 

''"* lerom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat..., op. cit., p. 44. 

''^C/Idem,p. 411,n. 11. 

''*' Idem, p. 49. 

'" Idem, p. 50. 

''** Cf. Cuv. 21, 2 din PG 35, col 1084. 

''' Dialog contra maniheilor, 1, 36, in PG 94, col. 441 C, cf. Idem, p. 412, n. 14. 



75 



Ei se chinuie din cauza propriilor lor patimi 
nesatisjacute. Ei cauta materia pacatului dar nu o gasesc, 
pentru ca nu o mai au. 

A§a ca, Sfantul Grigorie vede pacatul ca indiferen}a, pe 
cand Sfantul loan Damaschin il vede ca auto-suficienta. 

Indiferenta §i auto-suficienta insa au ca punct de plecare 
necredinta. Daca nu crezi, atunci i^i sunt indiferenfi 
Dumnezeu, aproapele, natura din jur §i te centrezi numai pe 
tine. l\i focalizezi activitatea numai asupra propriilor tale 
pofte. 



3 



m observat ca Fericitul Hie vazatorul de Dumnezeu 
se exprima in scrierile sale tot la fel de „neingrijit" ca §i mine. 
Pe el il intereseaza ceea ce spune §i mai pu^in cum o spune. 

Dar, de§i nu suntem prea atenfi la cum spunem ceea ce 
spunem, ne intereseaza insa sd Jim intele§i. De§i nu explicam 
prea bine lucrurile... 

Scrie ca sa-i placa lui. Scrie in acord cu simplitatea, cu 
smerenia sa. §i tocmai asta observi ca nu place la cititorii 
no§tri. 

Sfantul loan Gura de Aur (am observat in / Timotei), ca 
folose§te §i el gerunziul tot la fel de „nepotrivit" ca §i mine. 

Scriem altcumva. Scrisul duhovnicesc nu are §abloane. 

„Neingrijirea" Sfin^ilor Parin^i are un talc al ei. Talcul 
acesta trebuie cautat in smerenia lor. 

Scrisul, privit ca interior sufletului, are ni§te coordonate 
care ne depd§esc. Observ acest lucru din ce in ce mai mult. 

Oricat a§ incerca sd scriu bine, simt ca am multe 
deficiente. Nu §tiu daca pot fi satisfdcut de modul cum spun un 
lucru. 

Ajuta-mi, Doamne, §i smere§te sufletul meu! Sunt un 
mare ticalos. 



76 



rlugaciunea ortodoxa ne propune mereu sa 
con§tientizam moartea. Auzim adesea sintagma: „mai inainte 
de sfar§it"... 

Pentru ca in Ortodoxie moartea e un sfdr§it al faptelor 
personale purificatoare. 

Oare nu trebuie sa vedem in faptele bune un mod de 
purificare a noastra de patimi §i nu o acumulare patrimoniala 
de fapte, in felul unui depozit personal de fapte bune? 

Faptele bune purified, il cura^esc pe om de patimi. 
Aceasta e pozifia ortodoxa ! 

Ideea de „depozit" de fapte bune personale miroase a 
supozi^ie romano-catolica. 



„\/uptorul cain^ei"^'^*' arata intensitatea propriei noastre 

pocain^e. Cain^a trebuie sa vina din dragostea de Dumnezeu. 

Cand cain^a se manifesta cu adevarat atunci ea este o 
ardere a pacatelor trecutului, o renunfare la ceea ce am facut 
rau in via^a noastra. 



r entru Sfantul loan Scararul^"^^ gdndul la moarte este 

„mireasa monahului" . 

Nunta ca moarte are concretefe duhovniceascd, 
deoarece mortificarea (ca expresie a morfii pentru aceasta 
lume) traverseaza moartea ca pe o poartd de intdlnire cu 
Mirele ceresc. 

Moartea nu il inspdimdntd pe nevoitorul ortodox. Ea ii 
aduce bucurie, implinire, revelare a frumuse^ii cere§ti daca 
sufletul nostru e curat. 

Eu md logodesc cu moartea, cu gdndul la moarte, pentru 
ca doresc comuniunea vesnicd cu Via}a cea ipostaticd, cu 
Hristos, Dumnezeul nostru. 



''" Idem, p. 52. 

''^ A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Sc%C4%83rarul. 

'''^ Cf. Scara 3, 20, in PG. 88, col. 665 D, apud lerom. Makarios Simonopetritul, Tridoul 

explicat..., op. cit., p. 413, n. 47. 



11 



Gandul la moarte nu are pentru noi accente nihiliste sau 
de resemnare, ci accente pascale sau maritale. 

Ma insotesc cu moartea. Cuget la ea mereu. O iubesc ca 
pe o mireasd a sufletului meu, pentru ca ma face imun la 
tenta^iile prezentului. Rapit de inal^imea ei, de seriozitatea §i 
fagaduin^ele ei, moartea ma transportd spre contemplatie. 

Cuget, ma rog, iubesc §i moartea ma insofe^te 
pretutindeni. O simt ca pe o limita dar, in acela§i timp, §i ca pe 
oprezenfa care ma lmi§te§te. 

Moartea este un principiu ascetic, daca, dupa prezen^a ei 
episodica, fugitiva, urmeaza Hristos Domnul. Ea este o poarta 
care te poate veseli sau intrista. 

Pentru mul^i, ea nu spune nimic. Pe cand, pentru cei ai 
lui Hristos, moartea vorbe§te cu accente profunde. Dar cine sta 
sa-i perceapd sensul ei addncl 



„LSacrimi de strdpungere"^^^ . Lacrimi care sa strapunga 
duritatea inimii. Cain^a strdpunge inima §i inima plina de 
cain^a na§te lacrimi. Lacrimile nu se provoacd. Ele vin de la 
sine, atunci cand vin din pdrerea de rdu, din simtirea rdului 
sdvdr§it. 



I<Jaca pacatele il mi§cd pe om spre lucruri, pocain^a 
trebuie sa se exprime §i ea prin fapte care mi§cd lucurile. 

Pe cand raul se folose§te de lucruri pentru a le 
devaloriza, binele se arata in afard printr-o imprimare a 
sinceritdtii pocdintei in lucruri. 

Pocain^a vede in mod sfdnt rela^ia ei cu lucrurile din jur. 

Lucrurile, obiectele, fiin^ele nu mai suni folosite pdtima§ 
de eel care se pocdie§te, ci cu mdsurd, in mod cuviincios. 



143 



lerom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat..., op. cit., p. 68. 



78 



Mo 



bnahul trebuie sa fie o „fiinta liturgica''^^^ , spune 

autorul nostru. Dar eu cred ca §i mireanul trebuie sa fie la fel. 

Oare s-a gandit cineva la o umplere duhovniceasca a 
timpului unui mirean? 

Mireanul poate contempla §i se poate ruga in fiecare 
sector al vie^ii sale. Trebuie sa le explicam oamenilor ca 
rugaciunea nu presupune numai o stare de addnca concentrare 
§i o pozifie absolut traditionald (adica in genunchi sau in 
picioare), ci o stare diversd, mobila. 

Acest „te po^i ruga oricand §i oriunde" trebuie explicat 
dinduntru, de cineva care trdie§te astfel rugaciunea. 

Rugaciunea arata „deosebif' , in aparen^a, in fa^a 
televizorului, pe strada, la veceu sau la cumparaturi dar, in 
esen^a, peste tot facem aceea§i rugdciune. 

Avem o percep^ie proastd despre rugaciune, cand 
credem ca nu putem sa ne rugam in anumite locuri care par 
„nepermise". 

Spre exemplu am spus ca ne putem ruga stand pe 
veceu... §i mul^i se pot scandaliza. Dar de ce nu pot sa ma rog 
§i acolo? Oare via^a pe care mi-o petrec la veceu, petecul de 
via^a pe care il petrec acolo sau stand in pat, nu fac parte tot 
din via}a meal 

Ma pot ruga cu cuvinte proprii, cu cuvintele mele. Ma 
pot ruga pentru oricine §i pentru orice. 

Rugaciunea e un gand cu multe puncte de suspensie. 

Suferin^a se amesteca cu rugaciunea mea. Ea o evoca §i 
evoca tot felul de amintiri, de gesturi, de intamplari din via^a 
mea. 

Imi aduc aminte de ceva, de cineva, vad ceva §i ma rog 
pentru ajutorul lor, pentru frumuse^ea acelui lucru sau pentru 
scaparea cu bine din acea ispita. 

Ma rog §i ma simt adanc bdgat in lad §i ma rog. 

Mai conteaza locul, cand eu sunt concentrat asupra a 
ceea ce ma rog, cand rugaciunea e totul pentru mine §i eu sunt 
desprins cu mintea de tot §i toate §i sunt numai acolo, in 
rugaciune? 

Eu ma simt in lad §i ma rog pentru fratii mei. 

Exista o „pudicitate" foarte pacatoasa in noi, care ne 
separd rugaciunea de faptele noastre biologice, de anumite 
fapte biologice. 

"^ Idem, p. 87. 



79 



A te ruga in timp ce fact dragoste cu sotia ta pare o 
„mare abera^ie" pentru multi. §i aceasta, deoarece biologicul 
nostru, trupul nostra nu mai e sim^it ca avand sensul sau in 
Dumnezeu, ci e privit, in mod eretic, ca sediu al tuturor 
pdcatelor. 

Cu alte cuvinte ne e ru§ine de noi. Ne e ru§ine ca 
mergem la veceu, ca ne ba§im, ca facem dragoste cu so^ia 
noastra. Ne sim^im penibili ca suntem de la sat §i nu de la 
ora§, ca suntem saraci §i nu bogafi, ca suntem maipro§ti decat 
cei pe care noi ii consideram de§tepti. 

Avem o ru§ine pacdtoasd. Aceasta ru§ine demonica, 
adanc inculcatd in noi, ne face sd ne depdrtdm unii de al^ii. 

De ce sa te disociezi de trecutul tau? 

De ce sd te dezgu§ti de ceysipermis? 

Aceasta e o „ru§ine" care ascunde adevdrata ru§ine. Ne 
e ru§ine de ce trebuie sd facem §i este normal sd facem §i nu 
ne e ru§ine de lucrurile care nu ni se permit. 

Traim o atrac^ie continua spre umbrd. Sfantul Adam s-a 
ascuns. Dupa ce pacatuim ne ascundem, vrem sa ni se piarda 
urma. 

E corect a§a? Fugim de responsabilitate. Ne e greu sa 
recunoa§tem anumite lucruri, numai pentru ca nu suntem 
deci^i pentru o schimbare radicald. Consideram schimbarea, 
metanoia ca fiind riscantd. Facem bine ceea ce facem?... 

Dumnezeie§tii Parin^i scriau concentrat. Uneori ne e 
foarte greu sa-i urmarim. Scriau aforistic, sentential §i uneori 
se raportau §i la via^a cotidiana, la experien^a unuia sau a 
altuia. 

Astazi omenirea alearga dupa exprimdri personale §i, 
mai ales, cotidiene. 

Ne intereseaza numai ce face acela, cum face ceea ce 
face, ce gande§te, ce simte. Ne intereseaza /?5;7?o/6>g/« umand 
dar nu §i taina duhovniceascd a omului. 

Cititorul dore§te adesea un Sfdnt transparent cu totul, 
care sd nu find nimic pentru el. Vrea sa-1 §tie, sa afle tot ce §tie 
acela. 

Tocmai de aceea il intreaba pe Sfant (daca el e incd in 
via0) tot felul de lucruri banale, uneori foarte banale. 

Sfantul inca in via^a e mereu tachinat, persecutat mental 
§i fizic de tot felul de intrebdri. 

Ce ne spune acest lucru? Ca trebuie sa vorbim excesiv 
depractic, la propriu despre cum se trdie§te in Ortodoxie. 



80 



Oamenii tocmai asta nu §tiu: cum traie§te un ortodox 
care i§i sfin}e§te viafa zilnic. 

Cred ca trebuie sa simplificdm limbajul prin care facem 
cunoscuta Ortodoxia §i nu indltimea vie^ii duhovnice§ti. 

Limbajul trebuie sa tinda spre perceperea tuturora. 

Daca nu ne facem intele§i de catre to^i oamenii, aratam 
ca nu traim cu adevarat ortodox. 

Cineva care §tie ce trebuie sa spuna, poate sa spuna 
dupa mintea §i infelegerea fiecaruia orice lucru ar fi intrebat. 

Via^a ortodoxa, pe dinauntru, e o minune, o mare 
minune, o minune colosald. 

Fa^a ta poate fi crispatd sau poate parea crispata dar in 
tine sd ai Raiul, sa ai o bucurie inexprimabild. 

La oamenii duhovnice§ti aparenfele pot fi foarte 
in§eldtoare. 

Logica strazii, autonomia gandirii nu concordd cu 
intimitatea Ortodoxiei. 

Parem „aberan^i" in multe pentru lumea de astazi, 
tocmai pentru ca traim cu o logica care transcende istoria. 

Nu suntem in}ele§i. Suntem necunoscufi unii pentru 
al^ii. 

Prospetimea §i pldcerea vie^ii ortodoxe il pot revitaliza 
pe un om care s-a sim^it „autonom" pana mai ieri. §i asta 
pentru ca ea reprezinta normalitatea. 

Asceza §i rugdciunea ortodoxa reprezinta normalitatea, 
o lupta continua pentru normalitate. Pare-se ca e greu de 
in^eles acest imens adevdr. 

Nu putem, mul^i dintre noi, sa in^elegem faptul, ca 
libertatea se ob^ine numai „riscand" ortodox. 

Ortodoxia e vazuta numai pe afard, dar nu §i din 
nduntru. Tocmai de aceea ortodoc§ii sunt acuza^i de tot felul 
de nerozii §i suntem suspectafi tot timpul. 

Omul percepe de la noi numai mdrunfyurile vietii 
ortodoxe §i, mai ales, pe cele nefaste §i mxfondul problemei. 
Avem nevoie sd ne explicdm via^a, sa o explicam de-a fir-a- 
par. Trebuie sa explicam corect §i concret taina credin^ei 
noastre. 

Putem depa§i defectul schematismului prin care ne 
prezentdm Ortodoxia. Putem sa exprimam Ortodoxia daca o 
explicdm in termeni proprii, simplu, delicat, cu prospe^ime, 
fara complica^ii sterile. 

Daca incercam sd conceptualizdm experien^a 
duhovniceasca avem numai o literaturd anostd, rece, calculata. 



81 



Putem sa explicam atat valentele abisale ale vietii 
noastre, cat §i de ce suntem atdt deprost infele^i de catre al^ii. 



S 



fantul Maxim Marturisitorul indica o striata ascezd, 



,145 



o „stricta infrdnare" in limbajul sau, pentru subjugarea 
„patimilor carnii"^'^''. 

E foarte corecta precizarea sa, pentru ca strictetea 
aceasta presupune o metodd de la care nu te aba^i in niciun 
moment. 

Referitor la acest lucru, observ printre ortodoc§ii mei o 
acceptare formald a unicitdtii persoanei, dar fara sa-i respecte 
§i statutul eipractic. 

Nu prea ^inem cont de acomodarea vietii duhovnice^ti 
la persoana care o inglobeaza, la nivelul de impropriere 
personald a credin^ei. 

Din aceasta cauza ne manifestam dezinteresul fa^a de 
anumi^i Sfm^i, pentru ca nu in^elegem ca avem nevoie de orice 
filtrare personald a adevarului mantuitor. 

Avem nevoie de mdrturia personald a credin^ei tuturor 
Sfm^ilor §i nu numai de mdrturia unora, care ne plac noua mai 
mult. 

Daca vrem sa fim cu adevarat ecumenici I universali, 
atunci trebuie sa ne impropriem modul personal de existentd 
al tuturor Sfin^ilor §i al tuturor oamenilor pe care putem sa ii 
cunoa§tem §i cat putem sd cuprindem din tot ceea ce exista. 

Conteaza valentele proprii, nu egalitarismul lor. 

Daca mergem in continuare pe un limbaj teologic 
comun, impersonal, vom da prea pu^ina importan^a alteritdtii, 
comuniunii, relatiilor personale care implica sfm^enie §i 
dragoste. 

Prin acest limbaj teologic standardizat pierdem tocmai 
esen^ialul: simfirea viefii, a ceea ce este propriu vietii 
ortodoxe. 

Md enerveazd §i ne enerveazd, chiar daca nu o 
recunoa§tem deschis mul^i dintre noi, impersonalul. 



'"^ Cf. Idem, p. 89. 
""■ Ibidem. 



82 



Intr-un talk-show ne place diversitatea personala, 
impetuozitatea fiecaruia, noutatea fiecaruia. Daca presupunem 
ca suntem cu to^ii o apa §i un pamdnt, atunci via^a noastra e 
cea mai dezolantd realitate. 

Dar via^a ortodoxa e j9/m« de har, de lumind divind. 

Daca fiecare ne-am manifesta admira^ia, fericirea, 
regretul, suferin^a cu adevarat, atunci nu ne-am exprima-o in 
cuvinte impersonale, gata pregatite intr-o carte, ci intr-un mod 
propriu. 

Atunci, daca suntem si putem fi personali, de ce 
liniarizdm §i dezumanizdm via^a ortodoxa, atunci cand ne 
apucam sd scriem despre eal 

Via^a ortodoxa e sim^ita de fiecare intr-un mod personal 
§i nu to^i sim^im toate lafel. 

Comitem o mare crimd axiologicd §i ontologicd in 
primul rand, cand rupem viafa ortodoxa de noi, de fiecare 
dintre noi, care o putem exprima. 

Car^ile de teologie cu un limbaj impersonal, §ablonard 
pierd §i vor pierde din ce in ce mai mult teren in lumea de 
astazi, care ne impinge sa fim mult mai energici, mult mai 
proprii, mai personali in ceea ce spunem §i facem. 



>Ofantul Grigorie al Nyssei spune ca omul, ca sa fie al 
lui Dumnezeu, „va transfera puterea dragostei sale de la 
lucrurile trupe§ti spre contemplarea inteligibild §i imateriald a 
Binelui''^^^ . 

Cum arata acest transfer? Ca o purificare a dragostei 
noastre de accente maladive, pacatoase. 

Nu transfer sexualitatea (lucru imposibil), ci dorin^a 
spre lucruri, placer ea. Placerea pentru oameni sau lucruri 
devine o pldcere pentru Dumnezeu, pentru ca inaintarea 
noastra in bine, purifica placerea, o sfm^e^te. 

Dorind pe Dumnezeu, placandu-mi voia Sa, cuvintele 
Sale, placerea mea se umple §i ea de har §i se departeaza de 
dorin^e pamante§ti. 

In acceptia contemporana deformatd ni se spune mereu 
ca placerea e un rdu dar nu §i ca e si eel mai mare bine al 
omului, cand e redirectionata de la lucruri spre Dumnezeu. 



''^ Despre Fericiri 5, in SC 119, p. 336, cf. Idem, p. 426, n. 24. Citatul este cf. Idem, p. 
91. 



83 



Placerea verticalizata, placerea plina de har, de bine, de 
frumos este placerea dQ afi cu Dumnezeu §i in Dumnezeu. 



Ofantul Vasile eel Mare spunea ca „postul e inceputul 

1 dS 

pocain^ei" . De ce? Pentru ca pocainta inseamna abtinere, 
infrdnare. Nu po^i sa te pocaie§ti fara renunfare. Caci tocmai 
in renunfare sta scopul pocdintei. In renuntarea la tine, la tine 
celvechi... 







expresie imnica profunda: „muntele rugaciunilor"^'^^. 

Trimitere la cartea Ie§irea §i la Sfantul Moise. 

Rugaciunea e o urcare pe munte...Si mun^ii de 
rugaciune te inalfd spre cerul contempla^iei §i al vederilor 
dumnezeie§ti. O mare realitate! 

A urea pe munte inseamna a urea, prin rugdeiune, la 
vederea luminii dumnezeie§ti. 



Plu mai cunoa§tem natura, animalele, pamantul. 

Civilizafia ne-a rupt de naturalul, de fireseul v\Q\n, pentru o 
\\m\Q fabrieatd de om. 

Tocmai de aceea am ajuns mult prea puerili in ceea ce 
prive§te aspeetele tainiee ale lumii in care traim. 

Cand descoperim cate ceva din marea taind a lumii ne 
bucuram cu multa exuberan^a, tocmai pentru ca nesoeotim 
zilnie ceea ce Dumnezeu a facut „bune foarte". 



""* Idem, p. 96. 
"" Idem, p. 99. 



84 



>Ofantul loan Gura de Aur nume§te dezlegarile din 
Postul Mare, din sambete §i duminici (afara de Sdmbata 
Mare), drept : „statii de oprire" sau „case de odihna" . 



V/ate responsabilitdti au episcopii, egumenii, preo^ii! 

Ar trebui sa §tii totul despre oameni ca sa te injugi la o 
asemenea munca. Sfanta Preo^ie e o mare muncd. 

Pacat ca astazi nu mai observam greutatea, greutatea 
imensd §i responsabilitatea cople§itoare sl hirotoniei. Trebuie 
sa fii sfant, curat, putemic, cu trup fara boli. 

Travaliul Sfintei Preo^ii e imens dar noi ii luam numai 
onorurile, fara a lua §i responsabilitatea ei. 

Povara este Inspdimdntdtoare dar §i mdreatd. 

O, Doamne, unde vom gasi atdta putere in noi inline! 



llabdarea e una dintre caile care ne fac sd intrdm in 
„marea taina a Crucii" . 

Rabzi, suferi, patime§ti §i observi ce valenfe intime are 
crucea. Privita ca obiect de venerafie, crucea e semnul 
mdntuitor... Dar cand suferi cu Hristos afli ce inseamna asceza 
§i greutatea mdntuirii in tine insu^i. 

Crucea devine atunci viafa ta, o parte din tine, ceva care 
te caracterizeazd. 

A suferi pentru Hristos devine o §tiin0 proprie, o 
in^elegere proprie a crucii. 

Nu mai e§ti distant de cruce in via^a ascetica, pentru ca 
ai devenit pdrta§, prin durere, prin suferin^a, prin renun^are §i 
lacrimi, la taina imensa, inexprimabila a Crucii Lui. 



'^^ Idem, p. 110. 
'^' Idem, p. 140. 



85 



„[Tlartiriul con§tiin^ei"^^^. Aceasta sintagma indica 
lupta grea pe care o are con^tiin^a supla, atenta, delicata. 

O astfel de con§tiin^a ii impune ortodoxului o via0 
martirica, un martiriu ascetic. 

Con§tiin^a, ca for decizional centrat pe voia lui 
Dumnezeu, imprima cre§tinului ortodox starea de a renunfa 
mereu la sine msu§i. 

Renun^am clipa de clipa, ne topim via^a pentru voia lui 
Dumnezeu. 

A trai ortodox inseamna a fi un martir prin excelenfa, 
un martir al ascezei, al rabdarii, al suferin^ei adanci, nesesizate 
de catre mul^i. 



In vie^ile Sfin^ilor pustiei exista parabola „oglinzii 

apei"^^^ Daca te prive§ti intr-o apa lini§tita i^i vezi chipul. ..dar 
§i defectele. Daca apa se tulburd nu mai vezi nimic. 

Concluzie: „cand sta lini§tit [nevoitorul], mai cu seama 
in pustie, atunci i§i vede lipsurile sale" . 

Lini§tirea sau retragerea ne scoate la iveald patimile. 
Tocmai de aceea in locurile de singurdtate le afli, cu 
precadere, pe cele care exista in tine. ..si la care nu iei aminte 
atunci cand te gasesti in rumoarea lumii. 



Ofantul Teodor Studitul vorbe§te la un moment dat de 

o „curiozitate trdndavd"^^^ . Uneori ma lupta aceasta patima, ca 
revers al oboselii mari pe care o traiesc atunci. E o lene careia 
ii plac perversita^ile, ascunsurile oamenilor. O lene care 
despicd firul in patru. 



''' Ibidem. 

'"idem, p. 143. 

^^^ Ibidem. 

'" Epistola a 2-a, Ul , in PG. 99, col 1434 D, cf. Idem, p. 446, n. 27. 



86 



LSa o privire mai atenta asupra car^ii parintelui 

Makarios Simonopetritul {Triodul explicat, ed. Deisis), cat §i a 
celei a parintelui Schmemann, pe care am citit-o de curand , 
observi ca ei nu au date istorice dare despre cult §i 
componentele cultului. 

Prea purine cunoscute mXv-\mpuhoi de necunoscute. 

Ceea ce pare §tim}ific aici sunt numai argumentdrile 
largi, exhaustive §i, in acele§i timp, generale. 

insa, daca iei aceste car^i §i ceri de la ele date fixe, ani, 
nume, Qxp\ica.\u primare, ele nu te pot ajuta cu nimic. 

Ma intreb §i ne intrebam cu to^ii: nu au gasit datele 
acestea despre cult in Traditie sau ele nu exista? Sunt car^i 
/acute in grabd sau nu se vrea sd se §tie ceva sigur despre 
propria noastra istorie eclesiala? 

In studiile istorice, eel mai mult ma enerveaza cuvantul 
„probabil", dar care e afirmat ca o certitudine, cu o morga 
savanta care ma scoate din sdrite. 

Probabilitdfile in materie de teologie si cult nu ma 
satisfac nicidecum. Imi dau repulsie. 

Pe mine ma intereseaza lucrurile addnci, adevdrul, 
credibilul, ceea ce trebuie sa marturisim/ara dubii, dar acestea 
sunt tratate parca intr-un mod indiferent. 

Comentam, cautam §i totu§i suntem impreci§i. 

Eu sufdr imens acum pentru ca nu am date, nu am studii 
teologice Idmuritoare, nu am evidence, clarificdri. Sufar enorm 
din aceasta cauza: din cauza lipsei surselor primare, care sa 
imi certifiice cautarile. Voi suferi mereu de lips a lor... 

Nu pot sa vorbesc despre multe lucruri despre care a§ 
vrea sa vorbesc in detaliu tocmai pentru ca nu am datele 
necesare cu care sd imi argumentez cercetarile. 

Parintele Makarios nu a aratat pana la urma in aceasta 
carte a sa doctorala, daca rugaciunea Sfantului Efrem e a 
Sfdntului Efrem, cand a inceput sa se faca metanii, cand a 
inceput sd se rosteascd in cult cartea Facerea etc. 

Pentru ca nu facem decat sa ne legam de unele fapte 
§tiute §i brodam in jurul lor o istorie §ubredd. Parca ne e teamd 
sa aflam adevdrul despre noi inline sau nu ne mai intereseaza 
adevdrul, adevarul eclesial, care e insasi inima vietii noastre. 



E vorba de Introducere in Teologia Liturgica. 



87 



Imi doresc sa aprofundez continuu istoria, 
spiritualitatea, cultul, dogmele Sfintei Biserici Ortodoxe. 
Aceasta e viafa meal Acest lucru ma implme§te cu totull 

Ajuta-mi, Prea Curata Maica, sa gasesc din toate acestea 
pe care mi le doresc imens §i sa ma addncesc in adevarul 
dumnezeiesc in mod continuu sub acoperdmdntul §i ocrotirea 
ta cea preamilostivdl 



-Ofantul Teolipt al Filadelfiei spune ceva frumos despre 
rolul citirii car^ilor duhovnice§ti. Car^ile se citesc pentru „ca sa 
po^i cugeta la ele in timpul noptif . 

Ele se citesc pentru o reinnoire a cugetdrii, atat de 
obosita de rugaciune §i asceza. Citirea e un motiv de cugetare 
dar §i unul de aprofundare. 

Cite§ti ziua §i aprofundezi in minte ceea ce cite§ti. Prin 
citire devii o bibliotecd interioard, o sursa de cugetare 
continud. 

Citirile te hranesc, te delecteaza, te umplu de miresme 
harice. Citirile duhovnicesti au rolul de a reinviora, de a 
odihni §i de a reinvigora cugetarea. 

Cuge^i la cele sfmte. §i pentru ca faci acest lucru sim^i 
cum gdse§ti motive noi sa te rogi, sa te bucuri, sa te 
entuziasmezi. 



>Opune autorul nostru, parintele Makarios 
Simonopetritul: „dupa obiceiul athonit, Miezonoptica trebuie 

1 SS 

inceputd cu rugdciunile diminetif . 

Daca rugdciunile diminefii insa sunt spuse la miezul 
noptii §i in Sfdnta Bisericd, atunci accentele eshatologice §i 
nocturne pe care le gasim in textul lor sunt aspecte 
regulamentare, normale. 



157 
158 



lerom. Makarios Simonopetritul, Tridoul explicat..., op. cit., p. 161. 
Idem. n. 458. n. 2. 



88 



Ne§tiind acest amanunt tipiconal nu intelegem de ce 
apar in rugaciunile dimineatii idei despre noapte §i despre a 
doua venire a Domnului, care sunt specifice Miezonopticii §i 
deniei din Lunea Mare a Sfintelor Patimi. 



VJianina [Piciorus] mi-a deschis astazi ochii cu privire 
la minciuna inva^amantului de stat. Materiile §colare sunt 
disparate, antagonice §i restrictive. Nu pleci, dupa ce termini 
§coala, cu ceva complementar ci cu lucruri care nu se leaga in 
capul tau. 

Cand in^elegi acest lucru incepi sa suferi, e§ti dezamagit 
ca ai fost mintit in mod sistematic. 

De ce vor sa fim mintitil Poate pentru ca sa nu fim 
addnc inrdddcina}i in adevdr, ci ni§te/?/«/e §ubrede, fara/or/a 
morald. 



LSucrarile teologice academice sufera de un 

intelectualism excesiv. Parca ne e frica sa ne exteriorizdm 
sentimentele. Fugim pur §i simplu de noi inline. 

Ne e teama sa fim cataloga^i „neacademici" §i 
„ne§tiintifici" daca suntem sau parem a fi „prea personali". 

Pe masura ce votam ideatic personalismul, pe atat il 
negdm in via^a noastra cotidiana. 

Oare nu ne torturdm prea mult? Sufletul simte ca se 
trddeazd in acest mod. 

In goana noastra dupa explicatii savante uitam ca 
teologia e pentru tofi §i a tuturor. 

Ne retragem degeaba in turnuri de filde§, pentru ca nu 
neplacem nici noi pe noi inline §i nici al^ii. 

Mintea fara inima e prea aridd §i Jdrd adevdr. Mintea 
fara inima e un spafiu al ineptiilor, al probabilitdtilor §i al 
supozitiilor de tot felul. 

Ce are defect inima noastra? Ea nu poate gdndi 
teologicl 



89 



Ajungand numai creiere putem fi asocia^i foarte bine cu 
computerele dar nu si cu ni§te persoane umane sensibile si 
atente. 

Spunem mereu ca persoana presupune comuniunea, dar 
in scrisul nostru nu acceptam comuniunea §i comunicarea mai 
ales, ci ne impunem punctul nostru de vedere, adica 
individualismul. 

Ne situam in mod jalnic sub ceea ce afirmam. 

Militam pentru concretete §i pentru expuneri explicite, 
pentru veridicitate insa, paradoxal, ciuntim in mod fatal 
adevarul despre noi inline printr-o unilaterala luare in calcul 
a persoanei umane. 

Omul e un intreg §i a§a trebuie sd-l luam. 

Injumdtdtirea lui, chiar §i numai mentald, ne face sa 
vorbim despre mor}i §i nu despre un cre§tin ortodox viu. 

Trebuie sa admitem ca nu §tim sa ne raportam prin 
intermediul scrisului, in mod sincer, la oamenii pe care ii 
vizam. 

Sinceritatea e un prim pas in sfera aceasta a intelegerii 
modului cum se scrie pentru oameni vii, pentru oameni luafi in 
integralitatea lor. 



>Ofantul Ignatie al Antiohiei scria: ,J)ragostea mea a 
fost rastignitff'^^^ . Prin aceasta el desemna faptul, ca din iubire 
pentru Hristos trebuie sd-fi rdstigne§ti ascetic intreaga ta fiin^a. 

Hristos este Dragostea ce S-a rdstignit pentru noi, pe de 
o parte dar, pe de alta parte, §i iubirea noastra pentru El este 
rdstignitd, pentru ca suportd mereu chinuri §i tinde sa mearga 
astfel pana la capat. 

Moartea devine pentru Sfantul Ignatie o pofiune a iubirii 
care vrea sa se jertfeasca. Nu exista alternativd pentru iubirea 
careia / se cere sa abjure. 



'^' Cf. Ep. Catre Romani 6, 1 §i 7, 2, cf. Idem, p. 523, n. 140. Citatul e cf. Idem, p. 354. 



90 



e dureros pentru mine, ca aceasta carte minunata este 
patata de negarea vie^ii Sfintei Maria Egipteanca, pe care a 
scris-o Sfantul Sofronie. Parintele Makarios Simonopetritul 
face o gre§eala imensa confundand pe Sfanta Maria 
Egipteanca cu Sfanta Maria din Palestina^*'". 



Oe ce sa ma ascundl Pana la urma se vor §tii toate 

pacatele mele §i cat timp am pierdut pacatuind. Grija de multe 
ma scoate de la rugaciune. Mancarea multa ma aprinde §i 
oboseala ma face sa nu ma pot concentra. 

Ni se pare ca avem raspunsuri, ca putem sa facem tot ce 
nepunem in gdnd dar nu este a§a. 

Ma simt atat de insignifiant, incat imi dau seama ca n- 
am in^eles nimic despre mine §i despre ce este lumea aceasta. 

Oamenii simt nevoia sa comunice dar nu §tiu de unde sa 
inceapd, cu ce sa inceapa un dialog real. 

Uneori ne impotmolim in ceea ce §tim, in ceea ce am 
inva^at, in ceea ce am primit sau in presupuneri. 

Lipsa de comuniune ne dezumanizeazd. 

Faptul ca n-ai cui vorbi §i ca daca totu§i vorbe§ti cuiva, 
vrei sa \\ se vorbeasca tot lafel de sincer, ma mistuie. 

Adevarul nostru interior nu se separa total de minciuna. 

Cunoa§tem cum sa facem din eel mai mare adevdr, 
datorita pervertirii noastre, cea mai mare minciuna. 

Interpretam tendentios multe lucruri. 

Ne e frica sa fim responsabili. 

Aratam ca avem, prin toate astea, prea pu^ind credinfa. 

Ne gandim via^a cafiinie autonome. 

Simt cum mintea mea a devenit sofistd. 

Cand mintea incepe sa gdndeascd via^a, inima se 
rdce§te. Sunt un sloi de ghea^a. 

O, Doamne, reaprinde dragostea mea pentru Tine! Da- 
mi iara§i inima aceea sincerd §i neprefdcutd, cu care sa-fi 
slujesc Xie pururea! Simt ca sunt departe de Tine, Dumnezeul 
meu, cat §i de oameni. 

Ma ingra§, devin molatic, nepasator, avar, desfranat...Pe 
zi ce trece sunt tot maipervers. Pacatul e in mine. E viul 



""" Idem, p. 359. 



91 



Unde mi-e gandul? Ce vreau sa fac? Gandurile, atunci 
cand devin mai tari decat tine, te fac sclavul lor fara voia ta. 

Simt insa sa citesc. Ma bucura nespus citirea 
Dumnezeie§tilor Parin^i. 

Nu mai pot insa citi repede, ca pana acum, pentru ca ma 
opresc la fragmente, la nuance. Mintea mea se opreste in 
cuvinte. 

Acum imi dau seama cate trebuie sa §tiu, cat de multe 
trebuie sa §tiu. 

Trebuie sa citesc cu metoda. 

Pentru ca sa scriu imi trebuie trimiteri iar eu nu am 
adesea notite cu trimiteri complete. 

Imi dau seama ca pana acum am citit fara metoda. Insa 
asa am simtit sa citesc: ca un vulcan, ca un foe care mistuie tot\ 

Sunt atatea probleme teologice de cercetat, pe care simt 
ca vreau sa le studiez neincetat, incat ma simt neajutorat cu 
totul. 

Faca-se voia Ta intru mine, Dumnezeule! Dupa cum 
vrei Tu sa se faca cu mine! 

Mandria noastra se strica in noi cand accepfi ru§inea, 
cand ifi recuno§ti lipsa ta de logica, prostia, propria-^i in§elare. 

Ru§inea pentru pacatele noastre e rdbdare. E o ascezd a 
mintii si a inimii, a intregii noastre fiinte. 

5 5 -' C 5 

Asceza cuprinde tot ceea ce faci pentru a arde in mod 
cuvios in fa^a lui Dumnezeu. 

Din asceza fac parte §i respira^ia §i somnul §i mesele, 
citirile, rugaciunile, metaniile, durerile, nefericirea... totul. 
Trebuie sa vedem intreaga noastra viafd, cu toate 
compartimentele ei, ca slujitoare a lui Dumnezeu. 

De multe ori facem gre§eala sa observam doar 
gandurile rele dar nu §i pe demonul care ne influeneteazd 
pentru ca sa le avem. 

Gre§im prin faptul ca privim binele §i raul in mod 
impersonal, fara. sa le identificdm in noi. 

Binele e o influenza haricd iar raul o influenza satanicd. 

Demonii se lipesc de noi la propriu, de sufletul §i trupul 
nostru §i aduc in noi ganduri, tendin^e, sentimente care nu ne 
apar^in. 

Ne panicam, mul^i dintre noi, pentru ca nu §tim acest 
lucru. Nu §tim cui ii apar^in aceste ganduri, sentimente, 
tendinte care se nasc in noi deodata, fara voia noastra, fara sa 
ne asteptdm la ele. 



92 



Demonii vin §i gandesc in noi, in locul nostru! Si 
gandurile lor par safie gandurile noastre. 

Ei se bran§eaza la fiin^a noastra §i noi devenim un 
mediu al rauta^ii lor. 

Cand smerenia ii indeparteaza de la noi atunci observam 
cine a gdndit in noi, adica in locul nostru. Atunci sim^im cine 
ne §optea ganduri rele. 

Dar §i Sfin^ii vin la noi §i noi ii simtim pe ei. Ei nu vin la 
noi fara ca noi sd nu-i simtim. Sfm^ii lui Dumnezeu nu ne 
trimit un har de la depdrtare ci vin §i ne viziteazd personal. 

Ei coboara la noi §i in noi. 

Simtim prezen^a lor, rugaciunea lor, acoperamantul lor. 
Prezen^a lor ne bucurd, ne intare§te, ne inflacareaza. 

O, cat de minunat e sa traie§ti in Dumnezeul E o fericire 
zilnica. Pe masura ce te vezi maipdcdtos, pe atat te umpli de §i 
mai mult har. 

Sunt mandru §i imi ascund pacatele. 

Nu vorbesc explicit cand ma marturisesc §i nu cer 
sfaturi. 

Sunt anumi^i draci care i^i aduc o mare frica, o fried 
irafionald. Te apuca frica din senin. Nu mai po^i vorbi de atata 
frica. 

E o suferin^a imensa pe pamant. Daca ne-am pdtrunde 
de suferin^a aceasta am fi cu to^ii bolnavi de inimd, daca nu 
mor}i. 

Ii vezi cum sufera §i nu poti sa-i aju^i. Te rogi pentru ei, 
ii compatime§ti dar nu ai cu ce sa-i aju^i. 

Sunt prea mul^i suferinzi in jurul nostru. Sunt mul^i 
suferinzi pe care po^i sa ii recuno§ti imediat dar sunt mai mul^i 
cei care au dureri ascunse. 

Lucrez cu greu, scriu cu greu la cartea Inva^atorului, a 
Fericitului Hie vazatorul de Dumnezeu. Trebuie sa fiufoarte 
concentrat la multiplicitatea sensurilor pe care cuvintele sale o 
incumba. 

Scrisul sau este imens. 

Imens este §i el, prea imens. 

Sfm^ii sunt indlfimi ametitoare. 

Sunt obosit dar nu md pot odihni. Oboseala ma face sa 
fiu neproductiv dar nu-mi pot permite luxul de a pierde timpul. 

Via^a este o continud pronie. Dumnezeu duce pe fiecare 
spre ceva anume. La inceput nu §tu prea bine spre ce anume te 



93 



duce dar, pe parcurs, in^elegi (El te lumineaza!) care e voia 
Lui. 

Pronosticurile ca §i idealurile sunt fafete ale slavei 
de^arte. 

Via^a e mult mai surprinzdtoare decat am crezut noi. 

in mediul teologic academic de astazi daca nu e§ti atent, 
te pierzi, te perverte§ti. Comoditatea ia loc ascezei §i 
speculatia vorbe§te in locul ilumindrii. 

Faci compromisuri pe care initial nu le accep^i dar apoi 
le trdie§ti, le supor^i. 

Avem o prea mavQ permisivitate. 

Acest lucru, in timp, ne distruge sufletul. 

Suferim de o larghefe distructivd. 

Spui una in mod „oficial" iar in particular ifi spui 
adevdratul tdu crez. 

Traiesc o duplicitate in materie de credin^a datorita 
unora dintre profesorii pe care ii am, pentru ca sa-mi pot 
continua studiile teologice §i sa nu-mi provoc durerifdrd rost. 
Sunt constrans sa fac asta, adica sa-mi restrdng marturisirea de 
credin^a. 

Pana cand? Cui ii voi spune toate lucrurile in care credl 

Am nevoie sa-mi verific credin^a, opiniile, crezul meu. 
Trebuie sa studiez, sa caut, sa citesc asiduu. 

Nu ma indoiesc de nimic, ci caut marturii tot mai 
profunde si concrete ale Sfm^ilor despre adevdrata via0 
ortodoxd. 

A verifica credinfa inseamna a o aprofunda. 

Vreau sa ma imboga^esc in cunoa§tere §i in rugaciune. 
Faca-se voia Ta, Doamne! Lumineaza-mi mintea §i ma 
miluie§te! Alunga de la mine in§elarea vie^ii mele §i lenea, 
pentru ca sa fac voia Ta! 

Nu §tiu multe lucruri. 

Studiile teologice postuniversitare le fac pentru a citi §i 
a trdi, pe cat in^eleg, ceea ce citesc. 

Exista un demon care te face sa te indoie§ti §i de ceea ce 
§tii ca e adevdrat. Nu-1 crede^i! Va va tulbura mult. 

Cand sunte^i asaltafi de ganduri §i de sentimente nu 
luptati cu inver§unare impotriva lor, ci rabda^i-le in pace. 

Observa^i unde vor sa va duca. 

Observa^i totul rugandu-va. 

A intoarce mintea la lucruri frumoase e mult mai 
folositoare decat orice altceva, atunci cand suntem atacafi de 
demoni. 



94 



Daca demonii vad ca primim iluminari dumnezeie§ti, 
atunci ne spun ca §tim toate lucrurile. Nimic mai fals! 
Dumnezeu ne lumineaza pentru lucrurile care ne folosesc §i 
pentru care ne rugam §i nu pentru toate lucrurile. 

Oricand trebuie rugaciune. 

Daca am in^eles ceva, atunci sa nu ne a§teptam sa ne 
cada la picioare intreaga cunoa§tere teologica. 

Trebuie sa ne smerim mult, mult de tot. 

infumurarea vine tocmai din aceste purine semne ale 
milei divine in^elese insa egoist. 

Cuno§ti mx pentru tine §i atat, ci pentru tofi. 

Cunoa§terea trebuie imparfita cu to^i. 

lubirea, cura^ia, curajul, rabdarea sunt virtual personale 
dar §i comunitare. 

Cand II vezi pe Dumnezeu numai pentru tine, atunci ui^i 
ca El este al tuturora §i ca vrea pentru tofi ceea ce vrea §i 
pentru tine. 

Smerenia te inva^a cine e aproapele tau, ce inseamna el 
pentru Dumnezeu §i pentru tine. 

Smerenia e o expresie a adevarului oamenilor. Ea se 
ofera. Ea iese in intdmpinarea altora pentru a se intelege pe 
sine. 

Fara efortul de a ie§i din egoism, din „implinirea" pur- 
personald, nu exista dragoste cre§tin-ortodoxd. 

Dragostea e cruce iar crucea e grea. Daca crucea e grea 
§i dragostea e tot la fel de grea ca §i crucea. 

Suferin^a ortodoxa e mdntuitoare. 

Daca te crezi „implinit" atunci nu mai vrei sa suferi. Dar 
daca vrei sa suferi, atunci te sim^i neimplinit intotdeauna. 

Cuvintele sunt addnci. Pacatul nostru este acela ca le 
folosim numai la suprafa0, rmmm periferic. 



k\ pare in noi, uneori, frica de a nu gre§i, de§i facem 
lucruri bune. Demonii ne aduc gandul de „a nu fi in§ela}f\ 
pentru a ne opri din lucrul eel bun. Dimpotriva, atunci cand 
suntem in§ela}i, ne da sa avem toate motivele de a nu intelege 
acest lucru: propria noasta decadentd. 



95 



Citim una §i demonii ne inspira altceva. Nu trebuie sa 
ne temem de aceste manevre ale lor. 

Afundarea in rugaciune. 

Daca ne pierdem increderea, indrazneala cea buna vom 
fi purta^i de demoni prin tot felul de/nc/ §i co§maruri. 

E o lupta la toate nivelele. Lupta mentala e o lupta care 
mizeaza pe detalii, pe scrupule. 

Cand nu putem lupta mental foarte bine, atunci atacurile 
sunt mult mai incisive. 

Trebuie sa ne pastram calmul, odihna sufletului. In 
boala sau necazuri, daca ne pierdem cu firea, nu facem decat 
sa ne agravdm §i mai mult situa^ia. 

Slava JiQ, Doamne, pentru toate! 



>Otudiul pur lingvistic al textelor sfinte nu coboard in 

strafundurile Duhului. 

Uneori suntem declara^i „pieti§ti" pentru ca pdrem a 
scrie „cu fraze de la Sfin^i". Dar ca sa fii dovedit fals pietist 
inseamna sa vii vazut textele si viata^ra harul Sdu, scriind 
din afara sfinteniei §i dupa indicii literare de suprafa^a. 

O fovrmxXdi folositd deja nu e caducd, daca suscita noi §i 
noi intelegeri. 

Cuvintele Sfin^ilor nu imbdtrdnesc niciodata, pentru ca 
Duhul le innoie§te mereu in noi. 



Ciud adesea sintagma inepta: „lumina taboricd'". 

Lumina necreata nu tine insa de muntele acesta §i nici de 
trecut. 

Ea nu a ie§it din munte pentru ca sa fie a muntelui, ci din 
dumnezeirea Domnului lisus Hristos. 



96 




3 



stazi seara, la Manastirea Sfdntul Antim din 
Bucuresti, am sarutat craniul Sfantului loan Cassian^''^ 

Emana har §i putere dumnezeiasca de la 3-4 metri 
distan^a. 

Sfmte loane, nu ne uita pe noi niciodata! 



A se vedea: http://orthodoxwiki.org/John_Cassian. 



97 



Constatdri care md dor 



V/onstat in modul de a lucra al filologilor o hiba 

elementara. Daca gasesc un text la cineva, care consund ca 
idee cu ceva din opera vreunui Sfant Parinte §i vor sa-1 scoata 
pe acela cu basmaua curatd, spun ca respectivul Sfant Parinte 
a luat de la scriitorul cu pricina textul „ilicit". 

Cu alte cuvinte, in accep^ia lor, nu pot exista texte 
aproape identice in operele a doi oameni. 

De ce oare? De ce nu pot suporta „teologii recen^i" - 
vorba Sfantului Grigorie Palama - ca pentru a scrie, nu ai 
nevoie de a te lua dupd unul sau altul, ci de a gdndi tu singur, 
luminat fiind de harul Sfantului Duh? 

Gasesc adesea aceasta minciuna „§tiin^ifica" in car^i 
pretins „teologice". 

Li se punj9e seama Sfin^ilor Parin^i tot felul de influenfe 
uluitor dQ false. 

Si auzi peste tot, ba ca au fost influenfafi de Platon, ba 
de Aristotel sau Plotin, ba de eretici ca Origen, Evagrie, Didim 
sau Teodor de Mopsuestia...insa in niciun caz nu se spune ca 
au fost influentati, luminati, sprijiniti de harul lui Dumnezeu, 
de Sfanta Scriptura, de ceilal^i Sfm^i Parin^i, cand se poate 
constata foarte u§or ca Sfm^ii se citeazd si se certified unii pe 
al^ii. 

Gasesc peste tot articole §i studii despre Sfin^i, facute de 
„teologi" care contestd sfm^enia §i care se gandesc prea pufin 
la mantuirea propriului lor suflet §i trup. 

Se fac cariere §tiinfifice §i universitare pe baza 
Dumnezeie§tilor Parin^i iar cei care le fac nu ajung sa moara 
nici macar ortodox. Nu e ciudat? ! 

Am o imensa durere in suflet, cand vad ca ei, tocmai ei, 
Sfm^ii lui Dumnezeu sunt considera^i „§arlatani", „impostori", 
„ne§tiutori", cand denigratorii lor nu sunt nici pana la glezna 
lor. 

Autorii pseudo-teologiei actuale sunt invidio§i insa pe 
Sfin^ii pe care-i citeaza §i in fa^a lor se simt inferiori. 

Tocmai de aceea le si neaga orice mdretie Sfm^ilor, 
pentru ca ii cople§e§te mare^ia lor. Ace§tia traiesc un mare 
pacat: pdcatul impotriva Sfantului Duh, pentru ca Acela e Cel 



98 



care vorbe§te in Sfmtii pe care ei ii insulta intr-un mod 
nepermis, josnic. 

„Teologii" de azi scriu rece, calculat, obiectiv, §tiintific 
dar nu prea au ce spune. 

Ce inseamna un scris §tiintificl Sa ai presupuneri, 
pareri, opinii, fara sa §tii macar despre ce e vorba cu adevarat 
in problema pe care o discu^i. 

Sunt negafi Sfm^ii de catre ace§ti autori pentru ca i-au 
gustat §i i-au inteles preaputin. 

Demonii vorbesc prin ei. Pentru ca de aceea se tern de 
adevar §i sar in sus de doi metri cand sunt tra§i la rdspundere 
pentru ceea ce scriu. 

Mul^i presupun ca §tiu o limba straina. E la modd sa 
spui ca §tii multe limbi strdine. Insa pentru ei o limbd strdind 
inseamna doar sa cunoasca semnele grafice §i o brumd de 
conversable. Si prin asta uitam insa, in mod nepermis, ca o 
limba, oricare ar fi ea, trebuie trditd, experiata §i nu doar 
invd^atd la suprafa^a. 

Eu sunt romdn. M-am nascut §i am crescut aici §i am 
inva^at o limbd volubild, genuind, fdrd pedanterii. §i cu toate 
acestea eu nu pot sa-mi permit sa afirm faptul, ca §tiu limba 
romdnd. 

Pentru a §ti limba romdnd trebuie sa §tii toate cuvintele 
tuturor dictionarelor romane§ti, toate arhaismele uitate de mult, 
toate regionalismele §i barbarismele zilei, tot ceea ce se 
inromdnizeazd in prezent, alaturi de multiplele intelegeri 
personale ale fiecarui cuvant in parte. 

Dimensiunea mistica, teologica, morala, autentic 
omeneascd a cuvintelor romane§ti nu prea apare in Dex-urile 
noastre §i nici in cele straine. 

Limba e imbogdfitd mereu de harul lui Dumnezeu §i nu 
in afara noastrd, ci in noi inline. 

Pentru ca privim limba numai strict obiectiv de aceea nu 
avem habar ce inseamna dragostea noastrd §i cum se poate 
exprima ea. 

Spui „te iubesc" §i crezi ca ai spus totul. Dar nu ai spus 
nimic de fapt. Ce am gandit eu sau ce gdndesc eu vizavi de 
tine, in mod particular, nu se cuprinde in acest „te iubesc". 

„Te iubesc" este gol. 

Ca sa §tii ce inseamnd aceasta declara^ie, trebuie sd 
respiri realitatea iubirii, sd o trdie§ti cu toatdfiinfa ta. 

§tim ca locuin^a unde ne-am nascut se nume§te „casa" §i 
ca atunci cand venim lapdrinfi, spunem ca venim „acasa". 



99 



Dar ce inseamna „casa" §i „acasa" pentru mine nu scrie 
in niciun dictionar al lumii. 

§i tot a§a nu scrie nici suferinta mea, nici dorul meu, 
nici insuccesul meu sau nelini§tea mea. 

Ce simt eu e unic. Ce sim^i tu e lafel. Si ce simte el e tot 
unic. 

In Dogmaticile noastre avem afirmata unicitatea 
persoanei. Si, cu toate acestea, noua nu ne plac personalitdtile. 

Preferam indivizii gurd-casca, insa nu cei care ne mutd 
mai incolo, nu cei care ne dinamiteazd precarele noastre 
certitudini. 

Parin^ii de astazi vin §i predica de pe solee lucruri 
generate, care nu intereseaza aproape pe nimeni. Se evocd pe 
ei, trecutul lor fara j9re« mare importan}d...^i vorbesc fara bun 
stmt, fara finefe, fara concizie, cu multa neinsufletire, fara 
patos, fara nerv, §coldre§te, cu un limbaj care imitd in modfals 
ceva de cu multe secole in urma §i nu ca pentru astazi, nu cu 
limbajul lumii noastre. 

Parca vezi cum descopera dinozaurii existenfi sau 
inexistenfi, cum scot de sub lespezi probleme cu care noi nu 
ne mai confruntdm, fara a indica durerea pe care o vedem la 
totpasul, fara a spune ce se cuvine sd spui acum. 

Se observa cum lipse§te din viafa lor harul lui 
Dumnezeu, de§i el e atdt de invocat de catre ei. 

Nici nu §tiu ce mai poate sd insemne pentru ei harul lui 
Dumnezeu. L-au sim}it vreodata? S-au cutremurat de prezen^a 
lui? Au varsat vreodata lacrimi dulci din cauza lui? S-au 
bucurat intru el, intru harul Sau, incat sd-§i iasd din fire? 

Ne permitem prea multe pdcate, prea multe hule, prea 
multe erezii. 

Car^ile noastre teologice i^i dau, in majoritatea dintre 
cazuri, impresia de autosuficien0, de atot§tiin0. 

Scriem car^i numai pentru noi dar aveam ambi^ia sd le 
inteleagd tofi. Care to//? Cine sd ne inteleagd, daca noi ne 
disprefuim cititorii? 

Multe dintre firmele care tiparesc car^i i§i aroga 
„dreptul" de a scrie numai pentru presupusi „eliti§ti", cand cei 
care manageriaza aceste firme tipografice nu au nicio opera 
elitistd. 

Cine sunt eliti^tiil Cum sa fii un elitist... daca tu nu ai 
scris mdcar 40-50 de cdrti, ca sa vezi cum e cu elitismul, cu 
mdretia cartii. 



100 



Pentru mine eliti§tii sunt Sfintii si truditorii autentici ai 
cartii si ai vietii duhovnicesti §i nu cei cu morga academica, 
dar fara opera academica. 

Ce sa faci cu un titlu universitar gol, fara opera in 
spatele lui? 

Faptul ca e§ti profesor de teologie nu te sfin}e§te de la 
sine. Simpla titulaturd nu te face intelept §i nici erudit. 

Raul e ca noi mergem cu capul pe sus sau cu gdtul pe 
sus, de§i nu suntem speciali§ti decat intr-o mica fdrdmd a 
teologiei. 

Ne da dreptul titulatura academica autenticd sa ne 
credem atotsiutori sau niste continuu truditori pentru a 
descoperi sensuri si semnificatii si mai mari? 

Putem fi ortodoc§i fara a face nici eel mai mic gest de 
pocdintdl 

§i, totu§i, sdrind toate treptele desdvdr§irii in mod 
diabolic, ajungem doar prin cateva examene intr-un post 
universitar, pentru ca sa predam teologie §i apoi ne credem mai 
de§tepti decat Sfintii, pe care Dumnezeu i-a ridicat, prin 
nevoin^ele lor pline de durere imensd, la vederi §i harisme 
dumnezeie§ti. 

Sarmanii de noi! Romanul are o vorba: „dupa ce ca e 
prost, mai e si fudur. 

Pot fi acuzat (pentru ca e mai usor asa) ca scriu aceste 
lucruri acum, pentru ca sunt complexat de vreunul, ca am ceva 
personal cu cineva (de§i nu am niciun litigiu noetic cu 
nimeni), ca vreau sdpar mai inteligent decat toata lumea...Insa 
nu cred sa fiu acuzat de prea multi, ca m-ar mistui dorul §i 
rdvna sfdntd §i smeritd pentru adevdrul lui Dumnezeu si de 
aceea scriu aceste lucruri. 

Po^i fi acuzat de toate lucrurilc.Insa insulta §i ironia nu 
demonstreaza nimic despre tine. 

Pastram tdcerea vizavi de unele lucruri. Insa tacerea nu 
rezolvd toate problemele duhovnicesti ale societa^ii noastre. 

Oamenii vorbesc mai devreme sau mai tdrziu. §i chiar 
daca nu ne ascultd mulfi, ne pot asculta cdfiva. 

Traim intr-o lume care ascultd orice. S-ar putea gasi §i 
oameni care vor sa asculte despre modul cum se gdnde§te §i se 
trdie§te ortodox. 

Traim intr-o lume fascinata de orice perversitate, de 
orice excentricitate. Si, cu toate acestea, cred ca incd sunt si 
vor fi oameni care iubesc viul lui Dumnezeu, adevarul 
netrucat, viata lipsita de perversitate. 



101 



E mai u§or insa efortul de a scrie o carte despre 
rugaciune, decat a te ruga neincetat. 

Dar daca scrisul tau nu e parafat de harul lui Dumnezeu 
po^i scrie oricQ, pentru ca §i a§a nu scrii din cele ale lui 
Dumnezeu. 

Sunt intrebat: „Dar cine trdie§te in harul Sfantului Duh? 
Ce, tu trdie§ti in Duhul?". ^\ se cer raspunsuri sigure, de§i 
intrebatorii tai sunt aluzivi la culme in declara^iile lor. Vor 
confirmarea. 

§i te uifi in fiin^a lor §i vezi ca ei nu vor de fapt nimic de 
la tine decat sa te ironizeze. Ei vor sdfie convin§i. 

Metoda tradi^ionala ortodoxa insa e aceea ca harul lui 
Dumnezeu din ei sa-i convingd, daca e§ti sau nu e§ti al lui 
Dumnezeu, tu, eel pe care ei il chestioneazd. 

Uneori te confesezi din tot sufletul cuiva §i po^i trai 
perplexarea ca il indispui. 

In loc sa ne uneascd adevarul - culmea! - el ne 
desparte. 

Nu mai stam prea mult sa reflectdm asupra a ceea ce 
vrem sa spunem §i deschidem gura la intdmplare. 

Nu ne mai indoim in mod evlavios de gandurile §i 
sim^amintele noastre. Le gasim pe toate bune, tot ce vedem in 
noi §i asta demonstreaza de cata lipsd de discerndmdnt suntem 
stapani^i. 

Prea multe orgolii pentru o viata de om. 

in loc de „faca-se voia Ta", rostim mai ales refrenul: 
„faca-se voia mea, numai a mea'\ Ce voie dementd are omul! 

Imi pare rau ca acum vorbesc oarecum fdrd 
menanjamente. Stand in fa^a acestor lucruri eu nu fac decat sa 
le remarc existen^a. 

Pe strazi avem mul^i saraci. Cuvantul „sarac" a ajuns sa 
exprime mult prea pu^in sdrdcia \arii noastre. Nu ne mai 
intereseaza ce vor ace§ti oameni, ce vor oamenii in general. 

lubirea noastra e o maimu^areala. 

Nu §tim ce e via^a. 

Via^a nu se cunoa§te numai prin eforturi umane, ci 
Dumnezeu ne inva^a ce este viata. 

Trebuie sa fim invafati de Dumnezeu pentru ca sa §tim 
ceva din cate a facut El §i exista pe acest pamant. 

Perspicacitatea noastra, cu care ne laudam atata, e 
neroada. 

Stilul nostru de via^a e doar un paravan sub care se 
ascunde micimea de suflet. 



102 



Sub bretonul min^ii, sub ochelarii savanfi, dincolo de 
haina sau reverenda sta sau nu sta nimic. Sta ceva sigur, ceva 
etern sau un imens gol existential. 

Umanismul demonic al societa^ii noastre postumane 
ucide omul. 

Legile statului §i Sfintele canoane ale Bisericii sunt 
folosite pe post de sperietori. 

Suntem „cultivati" dar ne viciem unii altora arealul, 
intimitatea. 

„Drepturile" omului contravin omului. 

Nu poti sa-l insulfi pe X §i pe Y in favoarea lui, a 
indreptdrii lui, dar po^i fuma in tren, chiar daca cei din jurul 
tau dezaproba acest gest. Nu po^i disturba pe colocatari dar ei 
tepot ameti de cap. 

Prea multe produse §i prea pu^ini bani. Prea multe 
produse §i prea purine produse necesare. 

Ne uitam unii la al^ii pe strada cu fried. Ne e frica sd nu 
ne buzundrim reciproc, sa nu ne ludm unii altora gdtul. 

Avem o mie de griji imaginare §i doar una-doud reale. 

Ne distanfdm de Sfin^i pentru ca sd nu ne imbolndvim de 
pocain^a §i de dragostea lor pentru Dumnezeu. 

O, Doamne, ce bine este cand Tu ne eliberezi de lumea 
aceasta! Numai Tu §tii sinceritatea oamenilor care I^i slujesc 
Tie. 

Toti ma intreaba, md buzundresc la idei, vor sa afle 
despre mine... dar prea putini vor sd md iubeascd, adica sd md 
cunoascd pentru ca sd md iubeascd... 

Insa, Tu, Dumnezeul meu, stii inima mea si stii durerea 

~ " ~ J 5 5 

mea, pe care o am pentru ca oamenii sunt mai mici decat ar 
trebui sdfiel 



In timpul Sfmtei Liturghii un grup de persoane a strigat 
insulte la adresa Prea Fericitului Teoctist^*'^. Era chiar in fa^a 
mea. Cei de langa mine au inceput sd-i loveascd pe membrii 
acelui grup §i sd-i tragd afard din mul^ime. 

E oare bine? Ce po\i face bun in acest mod? 

I-am observat pe acei barba^i tineri, implica^i in aceasta 
bdtaie §i care erau oameni credincio§i... 



"^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u. 



103 



Erau plini de o ura ne-ortodoxa fa^a de ace§ti „eretici", 
„satani§ti" sau „posedati" (asa ii numeau ei!), care le-a iesitpe 
fata intr-o clipa. S-a declansat in ei...de Is. prima clipa cand i- 
au vazut pe ceilalti manifestandu-se anarhic. 

Aveau o pofta nebuna de a-i pdlmui. Aversiunea asta 
ghiolbana, necizelata spune multe despre sufletul lor. 

Parintele Patriarh putea sa stea de vorbd cu ei ca sa vada 
ceea ce vor. Daca i-ar fi chemat la el, poate ca lucrurile luau o 
aha intorsdturd. Ar fi fost o loviturd neasteptatd pentru 
acestia, daca acolo, in mijlocul slujbei, i-ar fi lasat sa 
vorbeasca 10 minute... pentru ca sa spuna ceea ce au pe inimd. 
Si in 10 minute... toata lumea intelegea daca au motive serioase 
sau aiurea pentru care au tipat. Ar fi fost un final pedagogic de 
mare fmete. 

Violen^a nu aduce rezultatepozitive. 

Ne frichinim prea mult la slujbe. Ne plimbam, ne 
rasucim, vorbim, privim in toate par^ile datorita nelini§tii 
interioare de care suferim. 

Demonii ne fac instantanei§ti, febrili, prea febrili. 

Stam in fa^a televizorului §i a computerului §i uitdm de 
noi. Traim de parca am visa. 

Demonul de la amiaza ma asalteaza mai ales cand am 
stocmacul plin. Ma aprind, vreau sa privesc imagini obscene, 
vreau sa stau tolanit sau in pozi^ii sexuale fara a face sex. 

Nelini§tea imi arunca orice rugaciune tihnita, cursiva. 
Demonii poftei m-au inva^at sa ma atragd revistele §i filmele 
pomografice, spunandu-mi ca a§a arata „libertatea". 

Uneori privesc imagini obscene §i e ca §i cand nu le-a§ 
privi. Alteori ele ma aprind. Uneori ma laud din slava de§arta. 
Mint pentru ca sa par „interesant". 

Discu^iile vreau sa-mi umple uneori golul interior dar 
nu pot. Invidia, acest demon ma lupta uneori, fa^a de 
persoanele care stau pe langa mine. 

Suntem indiferenfi §i ne place sa desconsiderdm. 

Insa, in mine, sub toate aceste nenorociri interioare sta 
o profunda pace. Nu e u§or de exprimat aceasta pace abisald, 
duhovniceasca. 

Nu ma decid u§or. Nu-mi place sa rise §i nici sa 
muncesc. Sunt un mare lene§, un escroc, o pu§lama. 

Astazi a fost cald. Multa lume la Sfantul Dimitrie. O, cat 
de delica^i trebuie sa fim! 

Ajuta-ne Prea Curata Maica §i ne miluie§te! 



104 



Intalnim oameni in mod providential. Sunt cei de care 
avem nevoie. Sunt oamenii prin care Dumnezeu lucreaza 
mantuirea noastra. 

Addncirea in rugdciune e forta vie^ii duhovnice§ti, 
respira^ia ei. 

Astazi sunt denigrati Sfin^ii de mul^i dintre teologii 
no§tri. Ma doare acest lucru. Se spun multe neadevdruri despre 
Sfm^i si prea putini ii apard in fata denigrarilor de tot felul. 



In 



rimitivus (adj. 3) = primul (ca data), primul-nascut, 
nou-nascut. 

Deci a vorbi despre primitivitate nu inseamna a vorbi 
despre un stadiu de sdlbdticie a spe^ei umane (ca in teoria 
evolutiei), ci a vorbi dQSpvQ primii oameni, despre Protoparin^ii 
nostri Adam si Eva. 



\/or, cordis = inima. Inima e un cor, e o adunare a lui 

Dumnezeu §i a intregii lumi in mine insumi. 

Dumnezeu §i lumea se regdsesc in mine. Eu ii adun, 
adun tot. Unesc, unific sau in mine sunt toate impreund. To^i 
dintr-un cor trebuie sa fie la unison, sa cante acela§i cdntec. 

Daca din mine fac un cor, o simfonie prin harul Duhului 
Sfant, atunci pot sd rezonez cu alte armonii personale. 

Eu ma adun impreuna cu fra^ii mei in jurul Sfmtei 
Euharistii. Hristos ne aduna pe to^i la Sine, pentru ca sa ne 
uneascd cu Sine §i to^i sa devenim un cor, o singura inimd. 

„Sus sa avem inimileV\ il auzim spunand pe preot. 

Trebuie sa le avem sus, pentru ca sus e inima noastra, la 
El, la Domnul, Care a facut din noi un cor, o unitate (unity) 
prin Duhul Sau. Tatal, in Hristos, prin Duhul, ne une§te pe unii 
cu al^ii §i nu ne desparte. 

Sfanta Biserica e armonia in care toate individualita^ile 
se unesc, se intersecteazd. 

Daca vrem sd stdm in Biserica trebuie sd renunfdm la 
ideile care ne despart, care ne instrdineazd pe unii de al^ii. 



105 



Uneori suntem acuza^i ca doar teoretizam unitatea 
Bisericii dumnezeie§ti cand, de fapt, ea nu exista. Cei care ne 
acuza de acest lucru vor ca aceasta unitate, fratietate dintre noi 
sa se produca de la sine, spontan, fara nicio baza de credinta 
comund §i ca ceva evenimen^ial, pur harismatic. 

Privind la evenimentul Cincizecimii ace§tia doresc sa 
aiba o racordare asemdndtoare cu Prea Curata Treime incat sa 
se produca o schimbare radicald in ei. 

Insa nu pot accepta ca Cincizecimea a fost o umplere a 
inimii foarte mult a§teptatd §i pregdtitd de intimitatea cu 
Domnul a Sfm^ilor Apostoli. 

Astazi trebuie sa cre§ti la modul personal in intelegere si 
viata sfanta, sa ai o verticalitate anume pentru ca sa te po^i uni 
cu ceilal^i in Sfanta Biserica. 

Daca fiecare cre§tem in Dumnezeu, in unirea in discu^ii 
§i in via^a de zi cu zi, ajungem cu timpul §i la o unitate vie 
intre noi, care inainteazd mereu. 

Insa faptul ca mie imi place sd-l invdt pe fratele meu, 
fara ca sa ma las invdtat de Dumnezeu, nu ma ajuta nici pe 
mine §i nici pe el. Cu erudi^ia mea eu pot sd-l bulversez sau sd 
mi-lfac ucenicul meu. Insa, prin asta, el poate sd nufie si nici 
sd ajungd ucenicul lui Dumnezeu. 

Daca eu nu il aduc pe el la Dumnezeu, ci la mine, la cat 
de special sunt eu, nu vom ajunge niciodata sdfim una. Daca 
eu il fac pe el sd-mi semene §i nu sd-i semene lui Dumnezeu la 
un moment dat va simfi inconsistenfa vie^ii lui. 

In Dumnezeiasca Biserica Ortodoxa trebuie sa scapi de 
rdul din tine, de tine, eel vechi, pentru a discutaj^e baze noi cu 
ceilal^i. Oricat de erudit a§ fi eu, daca nu-mi traiesc via^a 
ortodox, nu pot sa spun mai nimic concret despre via}a mea §i, 
mai ales, despre via}a ortodoxd. 

Pentru mine, Biserica Ortodoxd e singura Bisericd, e 
Biserica lui Dumnezeu. Daca eu, principial, md dezic de 
inva^atura Bisericii atunci via^a mea nu mai are niciun sens. 

Unirea dintre noi e reald atata timp cat eu am o relatie 
vie cu Hristos §i cat rela^ia mea cu membrii Bisericii devine o 
prietenie §i ofrdtietate in Hristos. 

La Dumnezeu vin cu cat am prins eu din El §i din 
ceilal^i §i din tot ce exista. Domnul ma prime§te cu mdsura 
mea, cu ravna mea, cu in^elegerea mea, cu neputin^ele mele. 

El nu-mi impune un etalon pentru ca sa fie intim cu 
mine. Omul de langa mine insa imi cere standarde. Insa 



106 



Dumnezeu nu vrea sa ma compare cu nimeni. El ma ia a§a 
cum sunt. 

Ne-am fi a§teptat ca Dumnezeu sa fie mai exigent decat 
omul dar El este iconomic cu noi. 

Exista ispita aceasta, in unele cercuri ortodoxe, de a fi 
comparat cu tofi Sfiintii pentru ca sa te faca prietenul lor. Vor 
sa ai toate virtu^ile posibile, sa inglobezi toate singularitatile 
Ortodoxiei. Dar odata cu asta sa fii tu insuti, din Romania, care 
ai sau nu ai bani §i al carui trecut sa fie foarte real. Vor sa fii 
ca toti Sfinfii dar sa nu le ceri §i lor sa fie ca to}i Sfinfii la un 
loc. 

Putem sa ne sfinfim viafa astazi? Da, nimic mai u§or! 
Pentru ca Dumnezeu imi cere sa cuprind toate pe cdiipot eu. 

Harul lui Dumnezeu nu vine in noi pentru ca am epuizat 
toate virtu^ile posibile §i toate eforturile ascetice, ci pentru ca 
am dorit sdfim cu totul ai lui Dumnezeu. Harul Duhului Sfant 
vine sa mdngdie o inima plina de vdlvdtaie, o inima incinsd de 
dragoste, de avant, de dorinfa de implinire. 

Cand ne rugam §i cerem sa vina harul Mangaietorului, 
atunci cerem, de fapt, ca harul Duhului Sfant sa vina sa ne 
lini§teascd §i sa ne tempereze emo^iile, dragostea, a§teptarile 
§i, in acela§i timp, sa ni le potenfeze. 

El vine §i ne spune ca dragostea noastra trebuie sa fie 
mare §i dogoritoare §i pentru tofi §i toate dar, in acele§i timp, 
ne spune ca trupul nostru, inima noastra de atata incandescent 
poate lua foe, se poate imbolndvi. 

Harul Sau nu ne face plini numai de voluptate 
dumnezeiascd, §i de curdfia unci simfiri subtile §i atente, ci §i 
de discerndmdnt, de precizie sentimentald §i ideaticd, de o 
privire necru^atoare asupra mon§trilor patimilor din noi inline. 

§i cand vine El, Duhul Adevarului, prin harul Sau vine 
§i ma umple de pace, de o siguranfd plina de griji cuvioase, de 
o nestdvilitd bundtate §i candoare, pe care simt sa o revdrs 
peste ceilal^i, sa o impdrtd§esc celorlal^i in sim^irea acuta a 
smereniei mele, care vine din con§tiin^a abundentei harice care 
nu-mi apar^ine. 

Ma simt bogat dar nu ma confund cu izvorul bogdfiei 
mele. Am con§tiin^a, con§tien^a a ceea ce este in mine, a 
harului Duhului. Dar nu pot spune ca El a venit pentru ca eu 
merit sau ca El a venit pentru ca sunt special in comparable cu 
altii. 

Eu nu ma simt special. 

Eu nu imi arog drepturi, calitdfi, demnitdti sau onoruri. 



107 



Ca sa fiu cu El sau in fata Lui eu sunt un vierme, un 
nimic, un intuneric, o putreziciune. 

In fa^a Lui eu sunt un nimeni personal. §i tocmai pentru 
ca sunt a§a. El se gdnde§te la mine §i vrea safie in mine, prin 
harul Sau, pentru ca eu nu vreau safiu al meu in fa^a Lui, ci al 
Lui in fa^a Lui §i sa fiu in mine cu El, in mod deplin, con§tient, 
asumat §i liber. 

Ma simt liber. Din ce in ce mai liber... Dq ce? Pentru ca 
El ma inva^a ca libertatea nu se revendica, nu sefurd, nu se da 
cuforfa, ci se acceptd ca un dar. 

Libertatea mea Insu§i Dumnezeu mi-a facut-o dar, 
surpriza, cadou. 

Eu nu §tiam ca libertatea poate fi a§a de frumoasd §i ca 
ea intrece orice basm, orice a§teptare, orice gand. M-am 
pomenit ca traiesc intr-o Idrgime neinchipuit de frumoasd, in 
care totul imi e nou, incalculabil de nou. 

Traiesc in acela§i apartament, mananc acela§i fel de 
mancare, beau aceea§i cafea dar nu mai sunt acela§i om. 

Tot ce intra in mine §i se degajd din mine poarta 
simptomatologia acestei liberta^i extrem de neconforme cu 
libertatea legislativa sau sociala. 

Stau parca pe loc §i nu mai simt scurgerea timpului. 
Inima nu-mi mai palpitd ca altadata. Chipul lumii acesteia mi 
se transfigureazd de la sine, pentru ca simt cum intru intr-un 
ritm al tdcerii atemporale. 

O tacere interioara abisala inexprimabila de care nu ma 
mai satur. 

Aud, bineinteles, claxoanele ma§inilor, zarva strazii, 
insultele unora sau ale altora...Insa inima mea e in pace. Nu 
sunt deranjat in aceasta j9«ce addncd a fiin^ei mele. 



V) slujba romano-catolica e una fadd. Singuratatea 

fiecaruia e intretinutd de singuratatea statuii Fecioarei, aceasta 
bdtaie dejoc la adresa Prea Curatei Stapane. 

Am fost aseara la Baratia^*'^ §i am privit in mod atent 
loca^ul. Doi Ingeri, aproximativ bizantini, stau in fa^a statuii 



'" Idem: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_B%C4%83r%C4%83%C8%9Bia_din_Bucure%C 

8%99ti. 



108 



Fecioarei iar pe tavanul boltit e Mielul crucificat, acest simbol 
al Mantuitorului interzis din punct de vedere canonic. 

Hristos sta numai la intrare, in partea stanga §i e in 
agonia Crucii. 

In medalioane mici sunt prezentari ale Calvarului dar 
niciodata nu apare in fa^a credinciosului romano-catolic 
Hristos Cel inviat, Hristosul bucuriei. 

Orga canta jalnic. Credincio§ii se saluta la un moment 
dat dar ei nu se cunosc unii pe al^ii, nu-§i cunosc nici macar 
numele. Rugaciuni fara rugaciune. Euharistie fara harul 
Sfantului Duh. 

In aer am sim^it o multime de demoni §i ei imi asaltau 
inima cu frenezie, crezand ca m-am apucat de dorinte 
extraeclesiale. 

O, daca ar fi percepufi acei demoni de credincio§ii care 
se adund aici!... 

Preotul le cere sa-§i spuna dorin^ele in tdcere...IsiT eu m- 
am rugat sd-§i vind in fire ace§ti oameni §i sa se darame 
aceasta cloaca blasfemiatoare §i trufa§d, pentru ca Biserica lui 
Dumnezeu are nevoie ca toti sdfim una intru ea. 

Predica slaba. O astfel de predica, la noi, nici nu ar fi 
fost ascultatd de cineva. 

Oficiantul spune ca unirea Bisericilor se va face la 
nivelul credincio§ilor iar nu de sus. 

O atmosfera goala, neduhovniceasca. 

Bucuria prezenfei harului lui Dumnezeu lipse§te §i nu 
mai ma mira nebuniile pe care le scriu despre credin^a 
ortodoxa. 

Preo^ii lor, ace§ti fal§i preofi, sunt comedian^ii care i^i 
bat joe de adevarurile dumnezeie^ti. 

Numai pentru ei este potirul, pe cand ceilal^i primesc 
doar cercurile de azimd. 

Privind cu duhul meu aceasta jalnicd adunare am 
in^eles, cu cutremur, cu frica mare, inca o data si pentru a nu 
stiu cata oara ce drama colosald este sa stai departe chiar §i 
pentru o singura secunda de adevdrul total al Bisericii 
Ortodoxe si de harul Prea Curatei Treimi care inunda toate. 

Acolo unde numai este El e moartea, e singuratatea, e un 
gol inspdimdntdtor. E ladul care ne rdde in fatd in mod 
sdlbatic... 



109 



Oespre puterea pe care o luam prin Sfantul Botez 
gasim referin^e §i la Sfantul Marcu Ascetul. 

O eventuala Teologie Dogmatica Ortodoxa pe care as 
incepe s-o scriu se poate extinde foarte mult, datorita 
materialului patristic abundent, dar §i academic la fiecare 
capitol tratat. 

Se pot face trimiteri §i nuan^ari numeroase pentru ca 
dogmele credin^ei sunt inepuizabile iar tratarea lor s-a facut in 
decurs de doua milenii in tone de carfi. 



In Sfantul Botez, Hristos vine in mine §i ramane in 

mine prin harul Sau, fara sa se desparta de Tatal §i de Sfantul 
Duh, pe cand in Taina Sfintei Mirungeri se pogoara Sfantul 
Duh, prin harul Sau, fara sa se desparta de Fiul §i de Tatal, 
lasandu-mi cerurile deschise pentru vedere dumnezeiascd, 
pentru inaintare ve§nica in lumina necreata. 

Apoi 11 primesc pe Insu^i Hristos, plin de Sfantul Duh, 
ca mancare §i bautura cereasca, Euharistie Preasfanta 
nedespartita de persoana Sa divino-umana, pentru ca fara El nu 
pot face nimic bun, nimic curat, nimic autentic. 

Cele trei Sfmte Taine ma introduc in Impara^ia lui 
Dumnezeu. Ele ma pun sa stau la masa lui Dumnezeu. 

Ele ma unesc, prin har, cu El §i ma fac sa trdiesc cu El 
§i in El tot timpul, rugandu-ma pentru o iubire ve§nicd a Lui, 
pentru o trdire ve§nicd a infmitatii Sale. 



^ stazi, la predica^*''^, un coleg din anul al IV-lea^*'^, a 
spus ca via^a a fost asemanata cu unpod de un scriitor anume. 



^xava Masterand in Teologie la acea data... 
'^^ Studentii la teologie fac o tentativa de practica predicatoriala...adica spun, odata in 
studentia lor, o predica adanc studiata si discutata. Si asta pentru ca, inca nu dam prea 
multa importanta /)re(i/c// in cultul ortodox... 



110 



Pe pod nu-ti po^i face casa. Acolo te sim^i in trecere, 
spre ve§nicie. Podul pe care tree, viafa mea, se va sfar§i. Ceea 
ce incepe dupa aceasta trecere QStefara de sfdr§it. 



\/u fiecare nou lucru inteles tu mori inca o data pentru 
ceea ce tu erai, mori din nou trecutului. 

Trecutul e depd§it continuu in noi inline. Fiecare 
dezlipire de o patima e o moarte a omului vechi din noi, e o 
vindecare de o boala. Continuu eu ma recunosc afi altul. 

Cel de ieri, eu, eel de ieri nu mai existd. Am murit 
pentru mine, pentru con§tiin^a mea. 

Daca Sfantul Botez e o renunfare la mine, eel vechi, 
atunci fiecare renunfare la mine, eel vechi este o renunfare 
care o continua pe cea batismald. 

Atunci, eu am renun^at la tot ce ma separa de 
Dumnezeu. Si pentru ca am fdgdduit sa fiu unit numai cu El, 
renun^area la ceea ce e gre§it din mine se inscrie pe linia 
implinirii acQStei fdgdduin}e initiale. 

Asceza mea e astfel o }inere a cuvdntului fa^a de 
Hristos. Eu imi \m promisiunea facuta in acea zi lui Hristos. 

Cand arunc tot raul din mine, cand recunosc ca ceea ce 
sunt eu nu e bun, atunci vin §i ma afund in Moartea Domnului 
pentru a invia intru Invierea Lui. 

Langa cristelni^a ma vad un om pocdit, un om care se 
recunoa§te invins. Recunosc ca Hristos - asta in fata apei 
Sfantului Botez - e singura mea salvare, mantuire, implinire a 
vie^ii mele. 

Ma dau Lui cu totul. 

Afundarea mea in apa, de trei ori, inseamna moartea 
mea. 

M-am nascut mort pentru ca sd mor iard§i. 



Astfel de predici, ale studentilor, intr-o Biserica numai pentru ei...ar trebui sa fie la 

ordinea zilei... Si nu numai predici... ci si conferinte, prezentdri, expozeuri...ca.re ar trebui 

orchestrate de catre facultate. 

In acest fel, studentii, masteranzii, doctoranzii s-ar forma in mod real ca vorbitori si 

scriitori si nu am mai trai penibilul situatiei de a-i vedea vorbind si scriind ingdlat, fara 

personalitate, fara marcd in fata unei adunari de credinciosi, la televizor sau in lucrari 

scrise. 



Ill 



Moartea aceasta tainica cu Hristos insa imi aduce viafa 
ve§nica, invierea. 

Sunt scos, ridicat din apa de trei ori. Sunt botezat in 
numele Prea Sfmtei Treimi. 

Ma afund in ascultarea de Dumnezeu §i in iubirea Lui. 
Imi gasesc moartea pentru lume in invierea intru Duhul, pe 
care II gasesc in apa §i prin apa, prin intermediul apei, caci El 
Sepogoara de sus... 

O, Doamne, ajuta-ma sa scriu despre si spre slava Ta! 
Ajuta-ma sa scriu despre cele pe care Tu ma inveti zilnic. Da- 
mi sa ma vad si sa Te vad, Bucuria si Pacea intregii zidiri, caci 
numai Tu esti bucuria si viata mea, Prea Frumosule, Doamne! 



r ericitul Dumitru spune in p. 87, ca Sfanta Spovedanie 

„este o Taina a comuniunii intime §i sincere intre penitent §i 
preot 

E adevdrat asta! Insa cu amendamentul, inteles de la 
sine pentru el dar nu si pentru multi dintre noi: sa fie vorba 
despre doi oameni duhovnice§ti, unul care se spovedeste si 
altul care ascultd spovedania ca preot duhovnic. 

Cum poate fi sincer un om intr-o clipa, daca nu e sincer 
in orice clipa? 

Mai ramane intotdeauna un rest. Pleci cu durere in 
suflet uneori, pentru ca preotul nu e atdt de sincer cu tine sau 
nu poate sa te inteleagd. 

De ce nu e sincer? Pentru ca nu vrea sdfie sincer. 

De ce nu poate sa te inteleagd? Pentru ca nu are 
experientd de viata si duhovniceasca, teologica, culturala, 
filosofica, istorica, comportamentala, psihologica etc. 

Mai mult decat in oricare alta Taina a Bisericii noastre, 
in Taina Sfmtei Marturisiri carentele preotului apar in toatd 
urdtenia lor in fa^a credincio§ilor. 

Toata mintirea de sine si indltarea gdtului preotului 
duhovnic cad in fa^a ochiului atent al penitentului. 



'^^ Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 3, ed. a Il-a, 
Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1997. 



112 



Harul preotiei nu i^i confera o sfintenie automata §i nicio 
cunoa§tere absoluta a sufletului omenesc. 

Sfm^enia cu care te imbraca harul lui Dumnezeu si te 
pune in odajdiile sfinte sau, mai bine-zis, inaltimea 
duhovniceasca pe care trebuie sa o ai ca preot nu e numai 
gratuitate din partea Sa ci §i un efort de zi cu zi. 

Trebuie sa fii absolut sincer intotdeauna in inima ta 
pentru ca sa comunici intim cu cineva. 

Uneori ne lovim de pere}ii red ai sufletului preotului §i 
suntem dezamdgiti la culme. 

Nu e de ajuns sa incerc sa fiu sincer cdteva minute, 
numai in timpul marturisirii §i asta, mai mult ca un obicei 
exterior. 

Trebuie sa fiu sincer mereu §i intim cu to^i, pentru ca cei 
care se marturisesc la mine ca preot, sa fie sinceri §i intimi cu 
mine, acum, cand se spovedesc dar §i in afara marturisirii. 

Mul^i dintre preo^i in^eleg gre§it rolul lor de duhovnici, 
pentru ca nu §tiu cum aratd viafa sfdntd in Hristos. 

Oamenii vin de la mul^i duhovnici panicafi, teribilizafi, 
anulati ca personalitate. Am cunoscut oameni carora li se 
anulaserd personalita^ile de catre unii duhovnici si ajunsesera 
niste fricosi ca frunza de plop, care se agita mereu, in orice 
adiere de vant sau fara nicio initiativd si plan propriu. Si 
pentru ca nu i§i cunosc mul^imea patimilor §i a ne§tiin^ei lor, 
acesti duhovnici ii imbolndvesc §i mai mult pe al^ii. 

Daca duhovnicul nu e eel mai bun, eel mai iubitor §i 
intelegdtor om cu care discu^i, atunci in loc sa fii vindecat e§ti, 
mai degraba, omordt mi§ele§te de sfaturile lui. 

Sinceritatea sfinteniei nu e o sinceritate formald, inclusa 
de ochii lumii in cadrul Sfmtei Taine a Marturisirii. 

Marturisesc cu durere dar §i cu dorin^a de a intdlni un 
astfel de om Sfdnt, ca nu am gasit pana acum un duhovnic 
sensibil §i tandru ca harul lui Dumnezeu, adica atdt de atent §i 
de priceput in a discuta cu tine §i in a-}i vorbi, aidoma 
prezen^ei harului lui Dumnezeu care te alina, te mangaie, te 
face sa zambe§ti mereu. 

O, Doamne, avem nevoie de duhovnici Sfin}i §i nu de 
cititori ursuzi,filosofi sau morali§ti\ 

Mul^i dintre ei citesc car^i sfinte, sfmtele canoane, se 
imparta§esc adesea, constant mai bine-zis, dar nu §tiu cum sa 
le vorbeasca oamenilor, ce sa le spuna. 

Ce sa faci cu duhovnici ignoranfi sau, dimpotriva, cu 
duhovnici eminenfi dar care nu II simt pe Sfantul Duh, prin 



113 



harul Sau, in fiin^a lor? Ce sa faci cu zeci de mil de informa^ii 
fara dragoste si Jam discernamdntl 

Daca observam modul cum se fac astazi mdrturisirile de 
pdcate, majoritatea lor, ramanem doar cu gustul amar al 
curiozitdtii preo^ilor dar nu §i cu vindecarea sufletelor. 

§i aceasta, pentru ca po^i sd ajufi ca duhovnic, cand ai 
§tiut mai intai sd te ajufipe tine. Po^i vindeca pe al^ii daca te-ai 
vindecat pe tine insu^i. 

Nu e de ajuns doar sd-i ierfi pe cei pe care ii 
spovede§ti...Z)MAov«/c;<2 e cu mult mai mult decat iertarea lor, 
pentru ca e prietenie si iubire sfdntd fata de ei, purtare a lor 
tot timpul in inima ta, candoare si bine inmiresmare a fetei 
inimii lor cu adevarat. 

Pacatele sunt iertate, fara indoiala, la fiecare marturisire, 
pentru ca le iartd Dumnezeu prin harul Sau. 

Dar patimile, regretele, singuratatea §i nein^elegerea, 
neiubirea celor care vin sa se spovedeasca sunt vii §i rdmdn vii 
in acei oameni. 

Care duhovnici vindecd tot ceea ce trece dincolo de 
iertarea pdcatelor, iertare care e darul lui Dumnezeu si nu 
meritul nostru? 

Sunt incredin^at ca mul^i §tiu ce spun eu acum §i au 
acela§i regret ca §i mine, chiar daca vor citi aceste randuri si 
dupa zeci de ani. 

Uitam ca noi, ca duhovnici, suntem slujitorii lui Hristos 
§i ca nu trebuie sd-L inlocuim pe El cu noi, ci menirea noastra 
e sd ii ducem pe toti la El, ca El sd-i invete ce e bine, pe 
fiecare in parte, dupa cum doreste. 

De ce? Pentru ca nu noi ne-am rastignit pentru ei, pentru 
acesti credinciosi care vin la noi si se spovedesc, ci El, 
Singurul lubitor de oameni... 

De§i El e defafd, noi credem ca suntem mai importanji 
§i mai folositori ca El, Care ne iarta toate. 

In loc ca duhovnicul sa fie Pdrintele eel bun, eel iubit 
din toatd inima, la care vii cu dor, ajungem sa fim tdietori in 
carne vie, dictatori, jefuitori ai fiin^ei altora, ai seninatatii §i 
pacii lor. 

In loc sd imbrd}i§dm durerea, sa o sdrutdm prin 
rugaciunea noastra, dimpotriva noi o mdrim, o facem sa fie §i 
mai greu de purtat. 



114 



o n pui de gaina avea piciorul deformat, stalcit. Un om 

poate sa nu aiba o mana, un picior, poate sa fie trist, poate sa 
vrea sa se sinucida. 

Dar chiar daca vrem ca toate lucrurile sane bucure, vom 
intalni §i lucruri care ne vor intrista, care ne vor provoca 
dureri, lacrimi. 

„Inva^atorule, cine a pacatuit; acesta sau parin^ii lui, de 
s-a nascut orb?" Si lisus a raspuns: „Nici el n-a pacatuit, nici 
parin^ii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu"(In. 9, 
2-3, ed. BOR 1988). 

Daca prive§ti un pui de gaina de§elat, cotonogit sau un 
cer§etor aproape epuizat, sa nu te miri, sa nu te indignezi, sa nu 
hule§ti, ci sa consideri ca ai in fa^a ta o imagine a propriei tale 
fiinte adanc imbolnavite. 

Dumnezeu vrea sa ne arate lumea, sa ne arate cat de 
frumos este El in tot ceea ce exista. §i noi trebuie sa acceptam 
invita^ia Sa la aten^ie. 

Ne inconjoara o frumusete uluitoare. Mun^i inal^i, 
racoro§i, paduri cu multa umbra, dealuri pline de verdea^a, de 
flori, gaze, mii de gaze, ganganii de tot felul, §i animale §i 
pasari atat de diferite §i aer cand mai racoros, cand mai cald, §i 
dimineti cu un soare ro§u, mare, §i ape, izvoare repezi, cu pe§ti 
mul^i.-.O frumuse^e impunatoare, unica! 

Dar alaturi de aceasta frumusefe sl lui Dumnezeu, 
„frumusetea" noastra e plina de desfranare, de be^ie, de 
infatuare, de certuri. 

Scandaluri la tot pasul, copii care se drogheaza, femei 
care se prostituiaza, ho^ie, invidie, dracuituri la tot pasul, multa 
apostazie §i necredin^a, multa la§itate, multa depravare. 

§i cand am predicat ultima data, am in^eles ca trebuie sa 
pierzi mult timp pentru ca sa se prinda in inimile oamenilor 
anumite idei, anumite doruri sfinte. 

M-am grabit §i am gre§it in unele detalii. larta-ma, 
Doamne! Ne trebuie multa atentie cand vorbim intru numele 
Domnului. 

Cum putem convinge un om „tipicar", care crede ca. face 
totul bine dar care, in realitate, ^tie prea purine lucruri? 

Cum convingem un om analfabet, daca el in^elege 
deformat unele lucruri ale credin^ei? 



115 



Cand facem metanii, daca avem haine largi pe noi, 
intelegem ca metania e oplutire, e ca un zbor lini§titor. 

Patima te sfredele§te. Pofta pacatului... 

Curiozitatea e, pentru multi, mai puternica decat 
dorinta pacatului. 

Imaginile desfranate par o „ odihnd " a sufletului, dar ele 
sunt o dezertare Jard ru§ine. 

Mania repezita e, mai mereu, o dorinta de a da sfaturi 
„ competente ". 

Am citit ca Sfantul Luca - medicul savant al Rusiei - a 
predicat peste 1000 §i ceva de predici §i ca opera lui de vreo 
700 §i ceva de predici (care au ramas in scris) e pusa in 12 
volume. 

Cat efort, Dumnezeule Mare!... 

Predica e o mare epuizare dar §i o mare dragoste. 

Vreau sa §tiu mai multe despre Sfm^ii no§tri, Doamne §i 
ajuta-ma sa ma mantuiesc §i eu, pacatosul! 



V 



/v 1 fin 

Itima data cand 1-am vazut pe Inva^atorul , 1-am 

intrebat despre cat de singur a fost el toata via^a. Si mi-a spus 
lucrul inspaimantator, ca pana sa-1 intalnesc eu - din mila 
Domnului - nu l-a crezut nimeni §i n-a vorbit nimeni serios cu 
el. A trebuit sa a§tepte 70 de ani ca sa-i vorbeasca cineva in 
mod cinstit §i din toata inima. 



'^' Pe Fericitul Hie vazatorul de Dumnezeu, a carui opera e in patrimoniul nostru si din 

care am publicat deja 7 volume din Operele sale complete: 

vol. 1 : http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/03/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-1/; 

vol. 2: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/04/12/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-2/; 

vol. 3: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/06/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dunmezeu-opere-complete-vol-3/; 

vol. 4: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/30/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-4/; 

vol. 5 : http://www.teologiepentruazi.ro/20 1 0/06/06/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-5/; 

vol. 6: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/27/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-6/; 

vol. 7: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/30/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dunmezeu-opere-complete-vol-7/. 



116 



E chiar atat de greu safii cinstitl E chiar atat de greu sa 
fii sincerl 

Gianina [Piciorus] imi spune la fel: ca nimeni n-a fast 
cinstit cu ea, pana nu m-a cunoscut pe mine. 

Sinceritatea pe care am pierdut-o se razbuna impotriva 
noastra §i ramanem singuri. 

Acum cateva zile am recitit din car^ile depravarii mele 
literare §i mi-a fost sila, groaza de mine, de eel de atunci. 

Blasfemiile, infatuarea, desfranarea §i nebunia acelor 
zile au ramas in urma. Nu mai ma recuno§team daca nu le-as 
mai fi citit. Nu mai §tiam cum arat. 

Doamne, tu ai fost atat de bun cu mine! . . . 

Sunt si multe lucruri bune scrise atunci, pe care nu le-as 
mai fi putut scrie pe urma (pentru ca toate sunt la vremea 
lor). ..dar si multe de care ma dezic cu totul. Daca e sa le mai 
recalculez...voi face o trier e a scrierilor mele literare... sau le 
voi prezenta doar partial . . . 

Pentru mai bine de 10-15 minute 1-am ascultat pe 
Parintele Constantin Galeriu vorbind la radio. Glasul lui, 
cuvintele lui sunt un izvor viu: izvor duhovnicesc. 

Vorbeste in harul Duhului Sfant, intru care §i traie§te. 
Nu am re^inut multe lucruri, aproape nimic - predicile lui 
trebuie sa le notezi, sa le aprqfandezi la cuvinte si propozitii - 
dar mi-a ramas unicitatea lui in inima §i in urechi, impresia 
puternicd a prezenfei sale, bldndefea §i maiestuozitatea 
prezenfei sale duhovnice§ti. 

Vorbea despre pogorarea Sfantului Duh. Si a vorbit mult 
scriptural. A citat din memorie §i are o memorie colosald. 

Cand 1-am auzit pe Fericitul Dumitru Staniloae 
predicand - la fel - parca timpul se oprea pe loc §i numai el, 
Predicatorul, era glasul care ne tinea in palmd sufletele. 

Pe Fericitul Dumitru nu 1-am auzit pe viu, ci dupa o 
inregistrare. 

Pe Parintele Constantin 1-am auzit pe viu: a predicat o 
ora §i cincisprezece minute, in duminica in care eu am fost la 
Biserica Sfantul Silvestru, la Biserica sa. Mi-am luat notice. Le 
am pe un caiet mare. 

Predicatorii lui Dumnezeu sunt rari §i de aceea bucuria 
e rmiYQ,prea unicd. 



'^^ Proiect pe care 1-am inceput in anul 2010 si din care am finalizat primele doua 
volume din Opere alese: vol. 1: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/12/12/dorin- 
streinu-opere-alese-vol-i-20 1 0/ 
si vol. 2: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/01/07/dorin-streinu-opere-alese-vol-2/. 



117 



Cineva mi-a vorbit despre copiii ei avortafi §i am decis 
sa ma rog pentru ei. Le-am dat la to^i cate un nume §i i-am pus 
pe pomelnic. Am sim^it ca Dumnezeu e de acord cu acest 
lucru. larta-i, Doamne, pe ei §i pe noi §i ne miluie§te! 

Candva am vazut cum o picatura din Sfantul Sange a 
cazut din Sfantul Potir pe cimentul soleei. Nu i-am spus 
preotului, pentru ca sa nu-1 indurerez §i nici sa-l pun intr-o 
situafie jenatd in fa^a enoria§ilor sai. larta-ma, Doamne §i ne 
miluie§te! 

Multe dintre pdcatele §i gdndurile rele ale oamenilor 
Sfm^ii Parin^i le-au pus sub tacere, pentru ca sa nu se mai 
rdspdndeascd astfel de mizerii satanice. Importanta nu este 
aceasta satanologie ci amdnuntele indumnezeirii. 



N/ineva mi-a spus ca muntele ii da sd se smereascd 

atunci cand priveste indltimea lui cople§itoare, mare^ia lui, pe 
cand blocurile §i construc^iile omului te fac sd te ingdmfi^^^. 
Are mare dreptate! 

In natura, naturale^ea a ceea ce vezi te umple de 
multumire §i desfdtare interioard. 

Dar privind blocurile Bucure§tiului, ace§ti colo§i la care 
au muncit atatia oameni - anonimi pentru noi - ma smeresc, 
imi dau seama ca eu n-a§ fi fost in stare sa fac a§a ceva, sa 
proiectez §i sa inal^ asemenea lucruri trecdtoare dar care au 
necesitat multd muncd. 

Nu sunt in stare nici sa fac ma§ini, nici calculatoare, nu 
pot fugi repede, nu pot sa am grija de un copil cum pot sa o 
faca foarte mul^i, nu pot sa rezist patimilor mele, nu §tiu sa ma 
rog, nu §tiu sa fiu atent, aproape ca nu §tiu sa fac mai nimic cu 
adevdrat §i nu e nicio exagerare. 

Neputinta te smere§te, te face sa cuge^i smerit. Orice 
intelegere a neputin^ei proprii te apropie dQflrescul omului. 

Doamne, nu ne lasa sa fim tri^til Nu ne lasa in patimile 
noastrel Ridica-ne cu iubirea Ta §i inva^a-ne sa avem/nca cea 
bund. 

Genera^ia noastra a fost mult alterata de mole§eald, de 
un „modernism " prost inteles. Cei de acum, cei mai mici decat 
noi, §i mai mult. 



'*' Traducatorul de carte patristica Adrian Tanasescu-Vlas, un prieten foarte drag mie. 



118 



Cum vor putea sa mai fie canonisiti cei de acum pe 
viitor, daca nu mai suporta sa fie priva^i de aproape nimicl 

Ne-am inva^at cu de toate §i saracia duhovniceasca, 
cumin^enia, smerenia ni se par aiurea. Fugim dupa noi inline 
dar in mod gre§it. 

Cei care se dedau la placeri nu sunt ni§te oameni 
Uni§titi, pentru ca dorin^a saturata printr-un pacat devine §i 
mai nesdtula. 

Pofta de a manca, pofta sexuala, pofta de a te distra sunt 
ni§te stdpdni drastici. Nu te lasa deloc. Vor mereu si mai mult. 
Te scufunda §i mai mult in a§teptdri palpitante §i in 
dezamdgire. 

Am citit ieri din jurnalul unui om care acum e bine, dar 
care a avut o viafd tare zbuciumatd. 

Dumnezeu Se ingrije§te nespus de mult de noi. 

A citi trecutul, uraciunile pe care le-ai facut e o mare 
durere. E o mare povara sa sim^i ce a luat Hristos de la tine, 
de pe inima ta §i cdte frumusefi negrdite ne-a dat El. 

Retrospectiva personala, revederea pacatelor proprii ne 
face sa in^elegem cate indurd duhovnicii no§tri de la noi to^i. 

Cand stai la Sfmtele slujbe §i traie§ti bucuria lor, 
frumuse^ea §i pacea Duhului Sfant, sim^i ca Q^tifericit. 

Fericirea e foarte simpld, pentru ca e sim}irea lui 
Dumnezeu. 

In Casa lui Dumnezeu // simfi pe Dumnezeu §i nu te 
ingroze§ti, ci te umpli depace. 

Bucuria cantarii ortodoxe nu poate fi plagiatd. Nu te 
poate incalzi crivdtul §i nici nu te poate racori soarele de 
august. Dar cantarea ortodoxa e insd^i sdltdrile inimii 
credincioase, strigatul viguros al min^ii induhovnicite. 

Tot acela§i barbat imi spunea, ca ladul - pentru el - are 
la fund mul^i preo^i, medici §i juri§ti, caci a^tia. fac de toate. 

Dar eu sunt in lad §i nu ma bucur ca §i al^ii sa fie cu 
mine, caci nu doresc ca §i al^ii sa sufere. 

Copiii trebuie sa fie inva^a^i sa aiba bun simt §i sa fie 
cuviincio§i. Cred ca nu e nimic maifrumos ca un copil smerit 
§i plin de delicatete. 

Traducerile teologice cer minte duhovniceasca. 

insa traducerea nu reda decat sensul propozifiei in limba 
ta, nu §i intelesul duhovnicesc al ei. 

Daca confundam traducerea cu intelesul duhovnicesc al 
textului atunci suntem de plans. 



119 



Am uitat sau n-am §tiut deloc sensul real al cuvintelor. 
Cura^irea de patimi implica §i vederea curatd a intelesurilor 
cuvintelor. 

Ma doare cand cineva intrerupe o coresponden^a fara a 
da nicio explicafie §i nu in^eleg de ce nu le place oamenilor sa 
scrie cinstit. 

Multora le lipse§te §coala bunei cuviinte duhovnice§ti §i 
simtirea dreptei comportari in societate, in comunitate, atunci 
cand^ac o vizita sau cand sunt intr-un grup mai mic sau mai 
mare. Caren^e enorme... 

§i mofturile sunt mai multe decat dorinfa buna, cea 
dupa Dumnezeu. 

Din PSB 15, p. 130, aflam ca „Isaia (e) din Amos". 
Adica faptul ca tatal Sfantului Isaia Prorocul e Sfantul Amos 
Prorocul. 

Ajuta-ma, Sfinte Amos, sa in^eleg pana la sfar§it 
cuvintele tale si sa comentez intreaga ta carte dupa cum am 
inceput! 

Ce inseamna |j,6Ta(t)opa? Si dictionarul spune: transport; 
1. schimbare a lunii; 2. schimbarea sensului propriu in sens 
figurat. 

Meta inseamna impreuna cu sau dupa - printre alte 
intelesuri - pe cand (t)opa: incarcatura, recolta, fructificare, 
abunden^a. 

Astfel, mai presus de abundenta de termeni ai metaforei 
trebuie sa cautam adevdrul termenilor ei. 

in^elesul metaforei e dincolo de cuvintele ei. 

Metafora e o parabola esen}ializatd. 



V)amenilor le trebuie rdspunsuri mici dar la timpul lor. 

Mul^i cred ca au patimi care nu pot fi curd}ite niciodata 
dar asta e o minciund de-a Satanei. 

Mul^i nu §tiu cum aratd patimile, care este modul lor de 
manifestare dar vorbesc despre patimi. 

De aceea, din nestiinta, multi marturisesc la Sfanta 
Spovedanie pacate pe care nu le au sau nu lefac §i nu vorbesc 
despre adevdratele lor patimi, despre marile lor patimi, pentru 
ca nici nu le vad, nu §tiu care sunt. 



120 



Trebuie sa-i aju^i pe oameni sa i§i cunoasca patimile, sa 
le perceapa. §i asta efoarte eliberator. 

O aleasa prietena nu in^elegea de ce mai ramane „un 
rest" la marturisire, pe care nu §tie cum sa-1 formuleze. I-am 
spus ca e alipirea de ceea ce era ea inainte de convertire. 

Raspunsul acesta ia produs o mare bucurie incat m-a 
imbrafyat §i m-a sarutatpe obraz. 

Si asta, de parca ii spusesem lucruri nemaiauzite. 

Insa aceasta bucurie e reala, pentru ca nu au parte de 
oameni prea multi care inteleg cum sunt in realitate patimile si 
virtutile. 

Si ei citesc cartile Sfmtilor Parinti ca sa afle despre 

5 5 5 5 X 

patimi si virtuti... insa. le inteleg intr-o ureche, pentru ca nu le 
recunosc... in mod punctual, in ei insisi. 

Problema insa e alta: omul i§i recunoa§te propriul 
adevar interior, daca /-/ sugerezi sau /-/ schifezi intru cdtva. 

Trebuie numai sa ii intdmpini a§teptarile cu argumentele 
tale. ..si in asta consta tot ajutorul duhovnicesc pe care il poate 
primi de la tine ca Pdrinte duhovnicesc sau ca Pdrinte 
duhovnicesc si duhovnic in acelasi timp. 

1 "70 

Fericitul Sofronie Saharov ne subliniaza necesitatea 
unui limbaj frumos: „este urat sa nu te inteleagd celalalt cand 
iivorbe§ti"^^\ 

Delicate^ea de-a vorbi pe infelesul omului, §i - mai ales 
- la indltimea intelegerii lui nu trebuie sa o uitam niciodata. 

1 77 

Despre Fericitul Porfirie Bairaktaris acesta spunea ca 
e „un burdufplin de Duhul Sfant"^^^ E o defmi^ie minunatd a 
omului Sfant! 

Cartea aceasta m-a umplut de multa in^elepciune, de 
delicatete duhovniceasca, de fine^e duhovniceasca. 

§i autoarea e o Maicd aparte... 

Am in^eles de la ea - asta privind ansamblul cdr0, mai 
bine zis printre rdnduri - ca daca vrei sa scrii despre un Sfant 
trebuie sa scrii din mijlocul iubirii pentru el, dupa ce toata 
via^a ai fost absorbitd numai de el. 

Fericitul Sofronie era totul pentru ea §i de aceea a putut 
sa scrie a§a de delicat, a§a de prudent §i atdt de sincer despre 
Prea Cuviosia sa. 



'™ A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29. 

Dumitra V. Daviti, Amintiri despre Pdrintele Sofi'onie de la Essex, trad, din gr. de 
Cahopi Crasnic, Manastirea Piatra-Scrisa, Jud. Cara§ Severin, 2002, p. 72. 
'^^ A se vedea: 
http://orthodoxwiki.org/Porphyrios_%28Bairaktaris%29_the_Kapsokahvite. 

Dumitra V. Daviti, Amintiri despre Pdrintele Sofronie de la Essex, ed. cit., p. 73. 



121 



Nu cauta exclusivismuf^ . Acesta e un mare atu pe care 
il caut la oamenii Sfm^i: sa nu ii iubeasca doar pe doi-trei 
Sfinti... ci pe toti Sfintii. Trebuie sa ii avem pe tofi in inima 
noastra. Trebuie sa invatam de la tofi Sfintii cate ceva. 
Monomania te arata a fi lene§, a fi incapabil de alte aspecte 
ale sfinteniei. 

Cand Fericitul Sofronie se ruga „lasa in urma lui un lac 
de lacrimi"^^^. O, Doamne, §i eu nu las in urma nici macar un 
suspin ! . . . 

Tocmai asta e diferenfa intre Sfinfi §i oameni netrebnici 
ca mine. Ei sunt minunafi iar eu sunt mai mult decdt jalnic. 
Ipocrizia §i nemernicia mea vor fi crunt pedepsite. Vai mie! 

Un gest unic: dupa invadarea Ciprului, o femeie cipriota 
vine cu durere mare la manastirea de la Essex. Cand s-a 
apropiat de Fericitul Sofronie, acesta „a imbrdfyat-o strdns §i 
au plans impreund mult timp. Atmosfera aceasta, 
duhovniceascd §i emofionantd totodata, a gasit ecou in to^i cei 
ce se aflau acolo, caci ochii tuturor Idcrimau''^'^^ . 

El a imbrdfi§at atunci, pe langa o femeie indureratd, pe 
to^i din neamul ei, de fapt intreaga lume care suferd. 

Compdtimirea impreuna cu al^ii te arata o inima mare, o 
inima rdnitd de iubirea lui Dumnezeu. 

Cei care sunt ai lui Dumnezeu nu sunt insensibiW. 

Inima rece, egoista, inima plina de asperitdfi satanice, 
numai ea nu se bucura cu cei ce se bucurd §i nu pldnge cu cei 
ce pldng. 

Un raspuns unic: „Daca sufletul vrea, poate sa fie 
mantuit"^^^. Si se referea la sufletele celor adormifi... 

O Maica din Serbia vine sa-1 vada pe Fericitul Sofronie, 
dupa ce li citise una din car^i. In^elesese faptul ca el e mai mult 
decat in^elegea ea sau auzise de la al^ii despre el. 

Statea langa Sfant la masa §i „vorbeau impreuna incet. 
Pe to^i ne-a uimit faptul, dar surpriza a fost la sfdr§it. Cand 
Parintele a binecuvantat rama§i^ele mesei, s-a intors catre 
maica §i a binecuvdntat-o. 

Ea a primit binecuvantarea cu capul plecat §i a incercat 
sa-i sarute mana, insa el a imbrd}i§at-o iar ea a cdzut in bra}ele 
lui pldngdnd. 



'^^ Idem, p. 77. 
'"idem, p. 83. 
'^^ Idem, p. 107. 
'^' Ibidem. 



122 



Atmosfera era atdt de sfdntd, incat ochii tuturor s-au 
umplut de lacrimi, iar unii au izbucnit in pldns. 

Inlacrimat, Parintele ne-a binecuvdntat pe tofi §i a 
plecat, lasand in urma tdcere §i evlavie''^^^ . 

Un eveniment de mare sensibilitate §i mdre}ie 
duhovniceascd. Maica, plina de iubire, sta smeritd §i 
ascultdtoare, cu multa intelegere, inaintea Sfantului. 

Acesta o binecuvinteazd dupa ce mdncase Idngd el §i nu 
undeva departe de el. Ea sepleacd inaintea lui. 

Nu sta }eapdnd, nu se ingdmfd, nu arata o bucurie 
frivold sau nesimfitd. Ci, cu capul plecat, prime§te 
binecuvantarea lui dorind sa-i sarute mana Sfantului. 

Acesta efoarte sensibil. In^elege delicatetea sufletului ei 
si faptul ca delicatetii trebuie sa ii raspunzi cu delicatete. 

In loc sd accepte nepdsdtor sarutul ei, ca ea sa-i sarute 
mainile, el o imbrdfyeazd pe aceasta Maica, care se sim^ea 
atdt de bucuroasd dar §i de nevrednicd ca sd stea inaintea lui 
§i sd primeascd iubirea lui. 

El o imbrd}i§eazd cu multd intelegere §i iubire iar ea ii 
cade in brafe pldngdnd. Cade in bra^ele lui, fiind rdpusd de 
atata iubire, de atdta intelegere a sufletului ei §i a omului, 
oricare arfi el. 

Nu e un gest teatral, un gest de curtezand italiand. 

Gestul acestei Maici arata cum e adevdrata dragoste §i 
intelegere pe care trebuie sd o avem pentru Sfin^ii lui 
Dumnezeu. Sfm^ii lui Dumnezeu trebuie ascultafi in tdcere §i 
urmatijdrd semne de intrebare. 

Nu trebuie sa vii cu ifose de mare intelectual la ei. 

Nu trebuie sa te ara^i mai frumos §i mai de§tept decat 
toata planeta. 

Ci trebuie sa vii cu o fireascd stare interioard, a§a cum 
e§ti tu, eel adevarat §i, mai ales, sa fii delicat §i atent. 

Delicatetea §i atentia sunt ochii prin care trebuie sd-i 
vedem pe Sfm^i, sd trdim pe Idngd Sfm^i §i sd vorbim despre 
Sfinti. 

Pronia lui Dumnezeu este „ca o umbrela"^^^ sub care 
trebuie sd stdm cu nddejde. 

1 SO 

Un parinte vorbea despre faptul, ca noi suntem - 
fiecare in parte - ni§te „autoportrete" ale lui Dumnezeu. Era 
preluarea ideii unui Fericit Parinte... 



'^•^ Idem, p. 108. 
'™ Idem, p. 115. 



123 



Si a continuat: Suntem madulare ale lui Hristos. Suntem 
din trupul Lui §i din oasele Lui. §i de aceea casatoria se 
impline§te, daca cuplul tinde a deveni mireasd a lui Hristos. 

Mi-a placut aceste cuvinte ale parintelui Vasile. 

§i a mai spus ceva frumos: ca a 10-a fericire a 
Mantuitorului e in Apocalipsd: „Fericiti cei chema^i la cina 
nun^ii Mielului" (Apoc. 19, 9) (de§i in dumnezeiescul text al 
Apocalipsei se gasesc mai multe fericiri §i asta in mai multe 
parfi ale car^ii). 

Dar lucrul dureros in vremea noastra este acela, ca am 
inceput sa in^elegem Sfanta Cununie tare departe de sensul ei 
sfdnt §i am transformat-o intr-o manifestare a orgoliilor §i a 
manierismului nostru ieftin. 

Nimeni nu mai are timp sa asculte slujba. La fel e §i la 
inmormantare. 

Pentru ca multi dintre noi nu mai §tiu sau nu §tiu de fapt 
ce rost au una sau alta din cele pe care le vedem savarsite in 
timpul Sfmtelor slujbe, de aceea fiecare i§i da cu pdrerea intr- 
un mod foarte dureros pentru dreapta credinfd. 

Nu putem accepta o credin^a „aproximativa" sau plina 
de „oralitate" prost in^eleasa. 

Ortodoxia trebuie studiatd de§i - mare aten^ie! - 
Ortodoxia este trdire plina de iubire. 

Nu e niciun paradox aici! E nevoie de ambele lucruri, 
adica si de multd muncd cat §i de prea pufind „ a§teptare " la 
lucruri extraordinare. 

Darurile lui Dumnezeu nu vin pentru ca le a§teptdm noi, 
ci vin daca nu le a§teptdm dar traim tot timpul cu dorinfa 
curdfirii depatimi, a gandului smerit §i iubitor de Dumnezeu. 

Am intalnit oameni care se credeau vrednici de harisme 
§i de minuni dar nu in^elegeau ca minunile §i harismele nu au 
niciun rost, daca e§ti o inimd ingustd, o inima care nu vrea sa 
in^eleaga faptul, ca pentru darurile lui Dumnezeu nu suntem 
vrednici niciodatd, nici macar atunci cdnd le primim §i ca un 
dar al Sau nu e ofavoare, ci o durere zilnicd, o SLSCQza. pentru 
toatd viata. 

Dorin^a de a vrea sdfii cumva anume dar care nu te lasd 
sa accepti sa fii cum vrea Dumnezeu e o mare in§elare 
satanicd. 

Cel care va alerga dupa un lucru pe care il va vrea el, va 
fi lipsit de o mie de lucruri pe care le vrea Dumnezeu pentru 

'*" Pr. Dr. Vasile Gavrila de la Biserica Rusa din Bucure§ti, in pareneza rostita la 
casatoria religioasa a lui Bogdan Starceanu cu lulia. 



124 



el, dar pe care el nu are timp sa le doreasca, pentru ca nu vrea 
sa le doreasca. 



K 



m vazut o batrana cer§etoare de curand tocmai cand 

vroia sa piece acasa. Era spre seara...Nu §tiu cat ca§tigase in 
ziua aceea. Ma duceam spre bancomatul de la Sfantul Antim, 
de langa minister. §i ea vroia sa piece... 

S-a ridicat §i a facut trei metanii spre rasarit, cu 
rugaciunea addncitd in ea. Nu a facut acest lucru ostentativ, 
dupa cum multi se inchina...ca sa le dai ceva bani... 

Se inchina pentru ea, ca §i cand n-ar fi vazut-o 
nimeni... pentru ca nu cred ca ma sesizase... 

Era addncitd in rugdciune. Evlavia ei m-a strdpuns. 

M-a atins §i pe mine puterea rugaciunii ei. 

Si am mul^umit lui Dumnezeu ca am vazut, pentru o 
oXv^a., puterea rugdciunii unci femei desconsiderate. 

Naturaletea §i evlavia cu care se inchina m-a facut sa 
vad ca peste ea era harul lui Dumnezeu. §i cata teologie ar fi 
putut citi sau a citit aceasta femeie? 

Rugaciunea are nevoie de inimd smeritd, zdrobitd §i de 
stdruintd. 

In comparable cu aceasta maicd binecuvdntatd, in tren 
am vazut o batrana rujata, pensata la sprancene, vopsita blond 

- de§i ea avea parul negru - cu margele, oglinda, piaptan. . .dar 
fdrd inimd umilitd. Ce contrast izbitor! 

Rugaciunea tdcutd na§te minuni iar desconsiderarea 
vdrsteipe care o ai i^i atrage oprobriul. 

Un Parinte duhovnic - care ar fi trebuit sa-mi fie prieten 

- s-a purtat cu mine distant. Sa fie invidiel A§a am zis! S-a 
sim^it pus la zid de prezen^a mea. Sa fiu eu de vina? Lucrurile 
pot fi mult mai compuse, mult mai delicate. 

Aparen^ele sunt f3arte in§eldtoare. larta-i, Doamne, pe 
cei care se smintesc intru mine, ticalosul! Ajuta-ne noua, 
lubitorule de oameni §i ne miluie§te! 

Bunastarea de tip supermarket te acapareaza, dore§te sa 
te subjuge. Diversitatea i^i ia ochii. Scopul „fericirii" 
pamante§ti e inve§nicirea in istorie, in starea cdzutd. 



125 



Orice lucru e facut sa sclipeasca de cura^enie, pentru ca 
sa crezi - o, ce credin^a acaparatoarel - ca fericirea ve§nica e 
mult mai pufin frumoasa decat aceasta iluzie, decat aceasta 
„fata morgana". 

Dar nu e a§a! Istoria nu poate fi un rival al ve§niciei 
fericite. 

Exorcizarile n-ar trebui facute in public. Oamenii se 
timoreaza, se panicheaza, i§i fac fel de fel de ganduri. Preo^ii §i 
eel demonizat, plus apropia^ii lui: atat! Asisten^a /»re<2 larga e 
daunatoare. 

Nu e buna deloc aceasta „reclama" pacatoasa a preo^ilor, 
care doresc sa fie cunoscu^i ei §i nu Hristos insu§i. 

O caren^a enorma a multora dintre preo^i e ca nu §tiu sa 
vorbeasca pentru un public mare §i, mai ales, la televizor. 

Se complica, i§i fac un discurs neadecvat, nu sunt aten^i 
la profilul emisiunii, la spafiul de emisie, la ora difuzdrii 
emisiunii §i, mai ales, la moderator. 

Lipsa de concizie, de tarie de caracter, de verva, de 
dragoste, de in^elepciune duhovniceasca. 

Sa vorbim simplu dar convingdtor. 

Puterea cuvintelor se transmite §i ea il mobilizeazd pe 
om, ea il schimbd. 

Predicile seci, trunchiate, fara vibrafia harului Sfantului 
Duh trebuie sd dispard. Ele ne fac un mare rdu tuturor. 

De fapt nici nu sunt predici, ci ni§te alocufiuni 
retardate. Cuvdntul duhovnicesc e al harului dumnezeiesc §i el 
e cuvdntul Sfintei Biserici. 

Sfantul Ignatie Briancianinov a aratat in volumul al 4- 
lea al edi^iei romane§ti, ca rugdciunea lui lisus este poruncitd 
de Domnul in Sfdnta Evanghelie. 

A fost o mare bucurie a acestei nop^i. Lini§tea efoarte 
propice rugaciunii continue dar ea poate fi fatald pentru unii. 

Ne lipse§te tuturor multa rugdciune. 

increderea prosteasca in tine te face foarte arogant. Te 
cer^i, te enervezi, ^ipi. . .Si pentru ce?! 

Multa cearta cu noi sau cu al^ii e un chin greu depurtat. 

Trebuie sa ne lini§tim, sa vedem corect. 

Daca in^elegem ca Hristos Dumnezeu e singura 
intelepciune atunci suntem mdntui^i. 

O, mantuirea e atat de u§oard §i atat de grea in acela^i 
timp! 

Calatoresc adesea cu oameni carora le place sd tacd, 
pentru ca le e fried sd discute cu tine sau eu le inspir repulsie. 



126 



Barba e o repulsie vie pentru mul^i. Pe unii ii astupa 
tusea cand ma vad. 

Ne desconsideram unii pe a\\nprea mult. 

Nu avem curaj sa mai credem ca oamenii sepot schimba 
§i ii punem, lifixam pe oameni in cadre striate. 

A-i judeca pe oameni inseamna a-i minimaliza, a-i 
considera ni§te obiecte, ni§te statui, ni§te umbre. 

Daca oamenii nu te inspird, daca nu-|i inspira dragoste, 
incredere, sentimentul ca e§ti viu, ca trdie§ti, ca vrei ceva mai 
mult atunci e foarte grav. 

Sunt frumo§i copacii cu fructe coapte dar cand sunt 
cule§i ai sentirnQntul par as irii, al destramarii. 

Oamenii fara incredere de mdntuire sunt o priveli§te 
dezolantd: un pamant radiat de o bomba atomica. 



CA numite case §i locuri sunt guri ale ladului, focare de 

infectie spirituald. Sm\\i prezenfa demonilor. Vezi cum colcdie 

in inimile acelor oameni, ca ni§te viermi, mul^imi de draci. 

Am fost undeva unde m-a durut inima. Prezen^a satanica 

de aici era ca o plasd groasd ce ^i se punea pe inima. 

Cum sa mai gandeasca, saracii oameni, lucruri bunell 
E o minune colosald ca nu i§i pun capdt zilelor sau ca 

mai pot sa faca - ei, „rai fiind" (Mt. 7, 1 1) - lucruri cat de cat 

„normale". 



T^c 



o^i stdteau §i se uitau la mine §i numai un tdndr 

retardat §i un cer§etor, de asemenea, bolnav mi-au vorbit. 

Primul mi-a dat un §ervetel ca sa ma §terg de 
transpira^ie, apoi guma de mestecat, apa de la el din sticla, sa 
completez integrame... pentru ca el „nu §tie carte"... 

Foarte disciplinat §i atent de§i abiaputea sa vorbeascd. 

Nu sunt oamenii ace§tia ni§te inimi sfintel Eu cred ca 
da! 



127 



Al doilea avea o fa^a extrem de radioasa de§i vorbea 
lucrurifdra sens sau nu aveau sens pentru mul}i. 

Ei pot sa-^i vorbeasca, sa te ajute iar noi, „disciplinatii", 
nu §tim sa inganam un „te rog" sau un „multumesc". 

„Cei de aproape ai mei" (Ps. 37, 11), care trebuiau sa 
imi spund lucruri frumoase, incurajatoare, „departe au stat" 
(Ibidem) §i m-au ajutat oamenii lui Dumnezeu, cei prin care El 
lucreazd. 

Nu te mira de eel prin care lucreazd Dumnezeu, ci 
mul^ume^te ca El nu te uitd niciodatd. 

Parin^ii mei ma dracuie §i ma injura. Mai bine zis, tata 
face acest lucru. Mama doar il asmute, il impinge la rele. 

El ii spune bunicii mele in batjocurd §i hulitor, ca „sunt 
Hristos", ca §i cand eu a§ fi facut ce a facut Dumnezeu pentru 
toata lumea, cat §i pentru el insu§i. 

Lumineaza, Doamne, mintea §i inima lor §i ii iarta! 

Nu le place lini§tea. Le place cearta, dracuiturile, bataile. 
Acu se cearta, acu se impaca. Tu te enervezi iar lor nici ca le 
pasa. Dar a§a e via^a demonizatd, cea care este vitriolatd de 
demoni. 

Intre colegii mei se practica „fuga dupa preotie". In 
argoul lor se spune: „dupa post". Nu se refera la faptul de a 
posti, ci la faptul de „a ocupa un loc de munca". 

Oricine face seminarul sau facultatea se crede 
„indreptatit" sa se preo^easca. Se insoara la repezeald, fac ce 
fac . . . §i ajung preoti. 

§i apoi vor sa fie numi^i „Parin^i" §i sa le pupe to^i mana 
§i to^i sa le asculte dezlanarile, cuvintele dezlanate pe care abia 
le rostesc. 

§tacheta efoartejos coborata. Aproape ca nu mai exista 
o §tachetd, aspira^ii, semne evidente ale voca^iei. 

O, Doamne, ai mila de colegii mei §i iarta-le nesimtirea 
§i ingdmfarea lor! Habar au ce fac. Dar pot fi etichetat ca sunt 
„invidios" pe ei, cand pe mine md doare sufletul de ei, de cat 
de inconstienti sunt... 

Nesimtirea cu liter d mare e aceea, careia nu ii pasd de 
altul. 

O doamna a deschis fereastra de§i vedea ca imi vine frig. 
S-a facut ca nu ma „observa"...Si asta, deoarece am devenit 
foarte indiferenfi fa^a de ceea ce inseamna „altul". 



128 



In masura in care ai suflet mic, ii vezi §i pe alfii cu 
suflet mic. 

A judeca inseamna a minimaliza, a-i nega pe partenerii 
virtuali ai lui Dumnezeu: oamenii, crea^ia Sa. 

Via^a e anticamera ve§niciei, deoarece aici a§tep}i ca sa 
intri la Imparatul. Aceasta construc^ie gramaticala exprima 
foarte bine caracterul ascetic dar §i pe eel eshatologic al vie^ii 
ortodoxe. 

Ascetismul nostru e o a§teptare a Mirelui ceresc, Care e 
§i Judecdtorul nostru suprem. 

Dar ascetismul nostru e §i o chemare a lui Hristos al 
eshatologiei, a lui Hristos Care va veni §i Care vine mereu la 
noi cand ne rugam Lui §i ne imparta§im cu El. 

leri am fost la Sfantul Calinic^^\ la Cernica, impreuna 
cu Gianina [Piciorus]. Unul dintre momentele frumoase ale 
zilei a fost acela, cand un monah tanar §i o monahie in varsta, 
deodata, §i-au exprimat in mod vizibil inima, mangaind un mic 
copila§, o feti^a, care era finutd in brafe de mama ei. 

A fost o clipa, clipe defrumuse}e... 

A biruit iubirea, gingd§ia inimii in locul seriozitdtii red, 
fara sentimente simple. 

Am vazut-o aici pe Maria (cred ca ea era), cea care 
acum ca^iva ani era demonizatd §i pe care am intalnit-o pe 
atunci la o manastire de maici. Acum era mult mai bine dar a 
ramas cu sechele. 

Am Stat pu^in pe prispa Fericitului Parinte Ilarion 

1 89 

Argatu . Chilia era goala. Nimeni nu mai venea aici, unde 
altadata am auzit ca Qrapuhoi de lume. Ce trist! 

In monahism, dupa ce adormi, altul vine §i locuie§te in 
locul tau. Te plang numai ucenicii. . . 

In cimitir am fost la Fericitul Dumitru Staniloae §i la 
Binecuvantata prezbitera Maria, sotia sa , la Fericitul 

1 Sd 

Benedict Ghiu§ §i la al^i ca^iva Ferici^i Parin^i. 

Ne-am rugat pentru ei §i le-am cerut rugaciunile. 



'^' A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Calmic_de_la_Cemica. 

'^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarion_Argatu. 

'**^ Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/06/30/mormantul-pr-prof-acad-dr- 

dumitru-staniloae-si-a-doamnei-preotese-maria-staniloae/. 

'^^Idem: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2008/06/30/crucea-si-mormantul-arhimandritului- 

benedict-ghius/. 



129 



Sfmtele Moa§te, stejarii seculari, apa argintie in soare, 
lini§tea de aici, padurea din vecinatate, toate acestea ne-au 
umplut inima. 

I^i multumim, Doamne, pentru toate, Dumnezeule 
Preabune! 




Apa de la „fantana turcului" era foarte rece. Am stat 
pu^in la Sfantul Maslu §i am cumparat una dintre ultimele car^i 
ale Fericitului Constantin Galeriu. O carte de interviuri... 

Cea care vindea ne-a spus, ca Fericitul Constantin a 
facut o noua cadere la pat (probleme cu inima) §i ca e la 
spital. 

Ajuta-i, Doamne, robului Tau, care a hranit §i hrane§te 
pe mul^i cu cuvintele vietii ve§nice §i il miluie§te pe el §i pe 
noi! 



130 




(fi invafa o noua limba, a pomi spre intelegerea voii lui 
Dumnezeu sau a incepe sa traie^te inseamna a vedea inaintea 
ta - pastrand propor^iile la fiecare - o mare nemarginita, in 
care trebuie sa plute§ti la suprafa^a, sa te ^ii la suprafa^a dar sa 
ai trupul §i in adancime sau sa te scufunzi in addncimi 
nebdnuite, in a§a fel incat sa po^i ie§i, din cand in cand afara §i 
sa ai oprivire de ansamblu asupra lucrurilor. 

E cople§itor Dumnezeu! Te cop\Q§Q§tG prea plinul Sau. 

§i limba e o cople§ire dar la nivelul ei. 

Via^a te cople§e§te §i ea atat prin bunele ei, prin 
bucuriile ei dar §i prin necazurile ei, prin durerile §i poverile 
ei. 



131 



1 oan Alexandru^^^ - nu §tiu cat de „controversata" e 

moartea sa - spunea superb, ca „stre§inile peste Voronef sunt 
„ca ni§te clo§ti ce puii §i-i aduna" . 

Cupolele Sfmtelor Biserici, stre§inile^^^ lor, 
acoperi§urile lor sunt ca ni§te clo§ti ce i§i acopera puii, pentru 
ca ele sunt icoanele Sfantului Duh, Care ii acopera pe to^i care 
cred. 

§i Sfantul Vasile eel Mare aminte§te de Sfdntul sirian - 
§i aici sunt propuse mai multe nume - care spune ca Sfantul 
Duh Se purta peste ape, la inceput, ca o cloaca ce i§i incalze§te 
ouale. 

In poemul „Mama", aceasta apare ca o „candela de 

1 SS 

lut" . Ea era din lut, din pamant - caci suntem din pdmdnt - 
dar luminata dQfrumusefea ascezei, a dragostei sfmte. 

In „Imn": „Clipa-i patrunsa de etemitate 

Fiecare floare - rai cuvantator"^^^. 

Orice clipa, daca e plina de prezenfa harului 
dumnezeiesc e patrunsa de ve§nicie. §i cum sa nu vezi pe 
Dumnezeu §i intr-o floare? Caci frumusetea Lui te umple de 
har. 

Clipa e patrunsa de Dumnezeu. Prin El transformam 
orice clipa a vie^ii intr-o fericire, intr-o rugaciune, intr-o 
chemare continua a iertarii Lui. 

Despre pofte, despre patima desfranarii iara§i vorbea 
foartQ frumos §i infiordtor in acela§i timp: 

„in poftele de la buric la vale 

i§i sapd iadul pe§terile sale"^^°. 

Addncimea patimii §i pe§tera. Patima e adanca §i ne 
chinuie. Ultimele versuri sunt dintr-un poem inchinat Sfantului 
Maxim Marturisitorul, care e o evocare incdntdtoare. 

Oboseala m-a cuprins §i ingerul Satanei ma strapunge 
amamic. Daca judeci vei ramane singur, vei fi parasit. 
Doamne, iarta-mi toata nesimtirea §i indiferenfa §i ma 
miluie§te ! 

In poemul „Iubire"^^\ iubirea vrajma§ului e o §ansd 
acordata aceluia, tocmai pentru a iubi §i el. 



^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Alexandru_%28scriitor%29. 
** Cf. loan Alexandra, Imnele iubirii. Antologie, Ed. loana, 1995, p. 27. 
^' La mine in Teleorman se zice „strea§ina". 
** loan Alexandra, op. cit., p. 26. 
**' Idem, p. 25. 
'"' Idem, p. 20. 



132 



lertarea vrajma§ului sau netinera lui de rau, de strain, e 
insa§i „§ansa de-a iubi" , §ansa lui de a-§i arata marimea de 
suflet. 

A da milostenie inseamna a-1 inva^a pe cer§etor sd se 
jertfeascd §i el. E o idee desprinsa din acela§i poem. 

Omar Khayyam (sec. XI - XII) numea via^a, trecerea 
ei fulminanta, drept o „caravana grabita"^^"^. Tot el reamintea 
oamenilor, ca omul e „fragil"^^^ §i ca moartea vine repede. 

Ma intorc la primul poet, la loan Alexandru. Gasesc 
intr-un poem expresia „capul rastignit"^^*'. 

Nu ne rastignim mintea cand luptam cu pacatul? Sau 
cand suportam raul, oboseala, ispita? Mintea rastignita pentru 
Hristos e mintea care renun^a la „parfumul" ticalos al patimilor 
pentru uleiul smereniei. 

„Unge capul tau" (Mt. 6, 17), ne spune Domnul. Unge 
mintea ta cu smerenia! Unge cu milostenia inima ta! Lasa sa 
vina peste tine ungerea Sfantului Duh, care e §i explica^ia j9/ozz 
cerute de Sfantul Hie, dar §i afocului cdzut din cer. Apd pentru 
Sfantul Botez §i/oc ceresc. 

„Cu Duhul Sfant §i cu foe" (Mt. 3,11). Fiindca Duhul e 
focul ce cura^e§te inima. Cel care arde patima, impuritatea. 

De ce se due foarte devreme la mormant femeile care 
merg sa tamaie? Pentru ca fac ceea ce au facut §i Sfintele 
Femei Mironosi^e: vin cu multa iubire. Uita frica pentru 
dragoste. 

Sa te rogi pentru cei adormi^i! Noi venim la oasele lor 
pentru ca sa ne rugam pentru ei. Comuniune. Stam in legatura, 
in rela^ie cu ei. Nu precum pretind mediumii, vrajitorii! Ci in 
rela^ie de rugaciune, de dragoste. 

§i daca nu iube§ti pe cineva, nu-^i vine sa te scoli 
diminea^a din pat §i sa vrei sa te duci la mormant. 

Nu in^elegem rostul cimitirului decat atunci cand ne 
moare cineva iubit. Atunci sim^im ca o parte din inima noastra 
se indreapta spre cimitir cu ochii in lacrimi. 

Cand ne plange inima pentru cineva incepem sd iubim 
cimitirul. Cimitirul i^i cere sd fii smerit. l\\ dezvolta o opinie 
clard despre vanitatea lumii. 



'"idem, p. 17. 

"^ Ibidem. 

"^ A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/0mar_Khayy%C3%A1m. 

""* Cf. Omar Khayyam, Rubaiate, traducere romana-franceza de Paula Romanescu, 

Bucure§ti, 1996, p. 18. 

"^ Idem, p. 66. 

"^ loan Alexandru, op. cit., p. 32. 



133 



Cand vezi atatea cruci, atatea morminte, tot felul de 
oameni in acest pamant, sim^i ca nu e§ti nimic nici tu, ca §i tu 
vei ajunge aid. 

E doar o problema de timp... 

Fiecare ne gdsim locul intr-un mormant. . . 

Dar sufletul nostru e important unde ajunge. 

O, suflete al meu, pocaie§te-te! Vezi ca^i s-au pocait §i 
§i-au sfm^it via^a! Mul^i au pacatuit dar mai apoi au rupt-o cu 
pacatul, au aruncat ca §i Sfantul Lazar giulgiurile pacatului, ale 
mor^ii ve§nice. 

Ce voi face?! O, ce voi face eu preaticalosul! 

Doamne, picura in inima mea pocain^a ca o roua 
mantuitoare, sfin^itoare! Picura lacrimi din inima mea, ca ochii 
§i buzele §i trupul meu sa se curateasca. 

Cura^este-ma, Preamilostive, pe mine, netrebnicul, 
ticalosul, patima§ul, robitul de patimi! Nu trece cu vederea 
inima mea care suspind dupa Tine §i Te cautd pe Tine §i Te 
vrea pentru ve§nicie. 

Mergi cu ma§ina §i totul ^i se pare u§or...Dar, deodata, 
faci un accident! Te bucuri de sanatate §i de respectul 
oamenilor §i iata, azi sau maine, faci un infarct, innebune§ti, 
paralizezi. 

Cat de fragili suntem! Cat nu ne dam seama, ca via^a 
noastra e ca un fum, ca o adiere de aripd, ca o clipd §i noi, 
ni§te biete seminte, intr-un spa^iu ame^itor, intre colo§i... 

Doamne, cat de netrebnic sunt! Orbirea mea e 
infioratoare, cutremuratoare. 

Dumnezeu se comporta cu noi ca fa^a de fii. Oricat ar 
pdcdtui fiii, ei tot fii rdmdn. Nu cadem defmitiv, cu totul, din 
iubirea lui Dumnezeu printr-o via^a pacatoasa. Nu ne mutam in 
afara iubirii Sale - de§i cadem - dar ne inchidem fa^a de El. 

El ne iube§te dar noi nu mai li spunem Lui iubirea 
noastra fa^a de El. Nu mai sim^im iubirea Lui. Iubirea Lui ne 
inconjoara, ne imbra^i§eaza iar noi nu vrem sa o acceptdm. 

Dar daca ne pocaim, ne dam seama ca iubirea Tatalui 
ceresc a fost mereu cu noi - chiar §i cand noi nu-L doream - 
dar noi nu eram con§tien}i de acest fapt, de§i din prezen^a Lui 
noi ne ludm viafa. 

Credem ca iubirea pdtima§d pentru cineva e iubire. Insa 
numai cunoscandu-L pe El §tim sa iubim. Noi nu §tim sa iubim 
fdrd El. 

Asta trebuie sa ii inva^am pe tinerii de astazi: fara 
Dumnezeu nu §tim sa imbrd}i§dm §i sa sdrutdm pe cineva cu 



134 



adevarat! Fara El nu §tim sa fim delicati §i incepem sa ne 
enervam unii pe al^ii. 

Profesorul e eel eare trebuie sa ne invete, cum sa 
invatam de la noi inline §i de la al^ii. 

Medieul trebuie sa ne invete cum sa privim viafa in 
planurile ei inalte, nu numai in plan biologic. 

Politi§tii trebuie sa ne invete §i despre ordinea 
interioard, judecatorii §i despre dreptatea dumnezeiascd, 
conducatorii statului - despre cum sd-fi stdpdne§ti patimile, 
savan^ii - despre cum sd cdutdm cu lupa gre§eala din noi §i sd 
o indepdrtdm. 

De la cioban trebuie sa invatam rdbdarea, de la brutar - 
jertfa pentru alfii, de la ceasomicar - ca timpul e pu}in, de la 
fierar - ca focul ladului e mult mai greu decat focul de aici. 

§oferul e eel care indica pericolele patimilor, 
vanzatoarea e ca via^a: ne da §i bum §i rele\ eel bolnav e 
indelungd-rdbdare iar pu§caria§ul e o pilda a faptului, ca 
trebuie sa faci §i ceea ce nu-fi place dar efolositor. 

Trebuie sa invatam de la soare ca dragostea trebuie sd 
fie vie - dragostea pentru Dumnezeu §i pentru oameni - , de la 
copac - csifrunzele cuvintelor nu fac cat roadele virtu}ilor, ca 
iarba create §i ne va acoperi candva, ca blocurile sunt inalte, 
dar ca cei inalfi vor fi smerifi candva. 

Stiloul trebuie incarcat din cand in cand. Rugaciunea e 
ca cerneala in stilou: e via^a omului. Chele§ti, i^i cade parul. 
Trebuie sa mai dam afara din noi anumite ganduri §i idei. 

Filme noi apar in fiecare zi, dar fiecare film e mai pufin 
decat via}a unui om. Via^a unui om nu e un film, ci un film 
ve§nic. 

Trebuie sa taci! Sa ascul^i tdcerea singurdtdtii. Un om 
vaduv aude multd singurdtate. La fel §i un copil orfan. Casele 
de copii sunt prea neincdpdtoare iar dragostea se arata rar pe 
aici. 

Raman multe sechele. Sechelele sunt ca petele pe 
costum, ca excrementele mu§telor pe farfurii. Dar ele pot fi 
§terse cu buretele iubirii lui Dumnezeu. 

A§teptam. A§teptam metroul, ma§ina, pe cineva...§i 
moarteal A§teptdm moartea iar unii incercam sd o ironizdm. 
Dar ea vine! Ca nu vine azi, nu e nicio problema! Va veni 
maine, poimainc.dar va veni. 



135 



1 Q7 

„Moartea cea urdta" - din Canonul de pocdintd cdtre 
Domnul nostru lisus Hristos - nu se refera la chinurile mor0, 
ci la un suflet nepregdtit pentru trecerea la Domnul. 

Vorbim mult dar in^elegem pufin. §i, cu toate acestea, 
dorim sa sensibilizam, sd ne sensibilizdm. 



k\ m fost martorul unci alte ipostaze a smereniei: o 
batrana monahie - o femeie duhovniceasca, aleasa, frumoasa 
cu inima - cand se duce sa se imparta§easca, face metanie §i 
unui tdndr, de§i nu il cunoa§te pe acela §i nici el pe ea decat 
din priviri. Cata smerenie!...Iar tanarul se minuneazd de 
smerenia ei §i nu indrdzne§te sa faca §i el acela^i gest profund 
fa^a de ea. 

Cu astfel de oameni ma laud. Sunt oamenii smerifi §i 
Sfinfi ai lui Dumnezeu. 

Un alt batran sta mai toata slujba in picioare §i e foarte 
atent. Cand vede ca cineva nu are pema pe care sa 
ingenuncheze, la momentele potrivite, el o ddpe a lui. Dar el e 
in varsta!...§i, cu toate acestea, el nu precupe^e^te timpul sa 
fie smerit §i bun cu al^ii. 

Un alt barbat, in varsta, saluta toata strana, pe fiecare in 
parte §i cdnd vine §i cdnd pleacd de la Sfanta Biserica. Omenia 
§i smerenia lui sunt mari. 

Cunosc un om, care e in stare sa te ajute cu bani la orice 
moment 1-ai suna. Pentru el, mersul la Sfanta Biserica, car^ile 
§i in^elegerea Sfintei Scripturi e toata via^a lui. 

Am cunoscut din plin milostivirea lui Dumnezeu §i 
milostivirea oamenilor §i nu le meritam pe nici una, mai ales 
pe cea a lui Dumnezeu. 

Primul meu duhovnic a fost Parintele §tefan 

1 QS 

Cimpoeru . El m-a iertat de un mare pacat, pentru care am 
suferit friguri ^ifrici cumplite. 

Parintele Gheorghe Marinescu mi-a fost duhovnic la 
Seminar. §i el m-a iertat de multe dureri. 

Parintele Hie Visan a fost eel care m-a iertat iara§i de 
lucruri cumplite, pentru care sufar inca multe. 



197 *** Ceaslovul, ed. BOR 1993 (reedit. a ed. 1973), p. 614. 



' A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/ll/10/primul-meu-duhovnic/. 



136 



Nu am pregetat sa ma marturisesc §i la trei colegi de-ai 
mei: Parintele Valentin Chircu, Parintele Marcel Hanches §i 
Parintele Catalin Paunescu. 




Cat de mult conteaza milal Am primit mila lui 
Dumnezeu §i ea ma tine in via}a. 

Nu am primit canoane grele la Sfanta Spovedanie de§i 
meritam multi ani oprire de la Sfanta Euharistie. Dumnezeu a 
§tiut ca sunt/»re« slab pentru a fi canonisit dupa cum trebuia. 

Am indurerat mul^i oameni §i - poate - unii nu m-au 
iertat nici pana azi. A§ vrea - daca a§ fi crezut - sa imi cer 
iertare de la to^i, caci eu nu am nimic impotriva cuiva. 

I-am iertat pe tofi §i cer iertarea lui Dumnezeu pentru 
to}i care mi-au facut bine sau rau, sau eu le-am facut rau lor, 
oricum s-a manifestat acest rau. 



137 



Am fost arogant §i mizerabil cu mul^i, ingdmfat. Am 
min|it multe inimi sau am spurcat multe inimi. Nici macar nu 
mai vreau sa imi aduc aminte acele pacate, caci amintirea lor 
ma intineaza, ma spurca §i mai mult, ma intristeaza. 

Frumuse^ea din oameni ma mangaie, ma face sa-mi dea 
lacrimile. Nu rezist SLcestei frumuse}i dumnezeie§ti, pe care o 
vad in faptele bune ale oamenilor §i imi dau lacrimile. 

O, nu pot sa plang pentru pacatele mele! Sunt un mare 
nesim^it. §i ladul. . .nu se sfar§e§te! . . . 

Orgoliul ca e§ti de la ora§ §i nu e§ti de la sat, ca e§ti cult 
§i nu un analfabet, ca Q^tifrumos §i nu urdt e o mare patimd. 

Pofta trupului cere multa imbracaminte, multa elegan^a, 
mul^i bani arunca^i pe cateva carpe nenorocite. 

In societatea de azi trebuie sa lup^i cu frica satanica ca 
nu vei fi acceptat, ca nu vei putea sdfacifatd. 

Demonii ne baga in cap frica de tot §i de toate, dar §i 
ru§inea fa^a de lucrurile bune cat §i curajul spre cele rele. 

Oboseala e alimentata adesea de descurajare. E§ti 
obosit, e§ti stresat §i, pe deasupra, demonii te inva^a sd nu mai 
crezi in ceva bun, intr-o rezolvare dumnezeiascd, intr-o 
reu§itd impotriva multelor tale patimi. 

Te descurajezi de unul singur. 

In locul rugaciunii ne apasa lenea, frica de durere, de 
transpira^ie, de lungimea rugaciunilor... 

Gandurile ne fug in alta parte. Grija constanta, presanta, 
enervanta pentru ziua de maine, pentru viitorul nostru „incert". 

Ne pasa de viitor, ne e frica de el, dar suntem indiferenfi 
fafd de prezent ca §i cand am fi morli. Patimile ne fac Sra 
ganduri bune, fara stabilitate. 

Tot ceea ce ne antreneazd mintea ni se pare profitabil 
dar nu e a§a. 

Fugim dupa altceva §i nu ne place sa fim not inline. 

Mereu am vrea sdfim alfii §i nu noi inline. 

Cateodata ^i se pare ca ai fi putut sa faci lucrurile §i mai 
bine dar e un orgoliu de multe ori acest gand si nu o grijd 
cuvioasd. 

Astazi 1-am auzit pe un predicator protestant vorbind 
despre familie. A vorbit coerent, cu mici amuzamente, cu 
puncte clare §i astea mi-au pldcut. 

E bine sa aratam §i punctele bune ale celor de alta 
credin^a, fara ca asta sa insemne ca abdicdm de la Sfanta 
Ortodoxie. 



138 



Acolo unde e ceva bun, trebuie sa strdngem precum 
albinele invocate de Sfantul Vasile eel Mare sau ca.fumicile 
invoeate de catre Sfanta Scriptura. 

Mi-a ramas o fraza de la el: „Femeia cicdlitoare 
este. . -ca o strea^ind carepicurd mereu". 

Slava JiQ, Doamne, pentru toate! 

Sa inva^am din toate: din via^a noastra, din via^a altora, 
din Sfanta Scriptura, de la Sfm^ii lui Dumnezeu, de la oameni 
cuvio§i, din car^i, din filme, din evenimentele istoriei, din 
bunele §i pacatele omului, din natura, din ^tiin^e, de oriunde. 

Principalul lucru e ca sd-L sldvim pe Dumnezeu prin 
toate §i oriunde cautam sa gasim amprenta intelepciunii, a 
milei, a adevdrului §i a dragostei Sale. 



Vo. 



"vcafia Ortodoxiei e aceea de a fi mondiald, 

universala. §i asta nu o spun eu, ci Domnul: „Nici nu aprind 
faclie §i o pun sub obroc, ci in sfe§nic, §i lumineaza tuturor 
celor din casff' (Mt. 5, 15). 

Lumea e ca o „casa". Intregul cosmos e casa noastrd §i 
propria noastrd locuintd. 

Lumea e facuta pentru om dar omul trebuie sd se 
ingrij eased de ea cu inimd ortodoxd. 

Daca nu ai dreaptd credinfd nu po^i avea nici dreaptd 
iubire fa^a de crea^ia lui Dumnezeu, pentru ca nu po^i crede 
deformat in Dumnezeu §i, in acelasi timp, sa po^i respecta cu 
adevdrat crea^ia Sa. 

Inva^atorii de Dumnezeu, cei care sunt ale§i de El pentru 
a predica lumii, Dumnezeiasca ierarhie dar §i tot ortodoxul 
Sfant sunt fdclii, faclii care impra§tie multd lumind injur. 

De aceea, cand pierdem o fdclie de pe pdmdnt e mai 
putind lumind in lume, de§i Dumnezeu are robi intotdeauna. 

Lumina e pusa in sfesnic pentru ca sd o vadd lumea. 
Cine vorbe§te despre Dumnezeu e pus pe soclu, e pus in 
mijlocul lumii, pentru ca intreaga lume sa-1 vada. 

Teologul ortodox trebuie sa fie al tuturor. El trebuie sa 
fie mondial, pentru ca Hristos ne-a trimis in intreaga lume ca 
sa vorbim despre Prea Sfanta Treime. 



139 



Oricine poate zice orice despre eel eare prediea, insa el e 
lumina §i la elprivesc tofi. 

Trebuie sa lumineze tuturor eelor din easa. Sa le fie 
tuturor o stea calauzitoare, un alt Sfant Moise, care sa-i scoata 
din }ara asupririi, a faradelegii, a inchinarii la idoli, prin 
de§ertul umilin^ei §i al cura^irii de patimi, spre taramul lui 
Dumnezeu, spre locul odihnei lui Dumnezeu. 

Daca to^i suntem intr-o casa, daca to^i avem ca acoperi§ 
acela§i cer §i ca du§umea acela§i pamdnt, de ce ne mai batem 
unii cu altii, de ce ne mai ucidem unii pe altii? 

Lumina vorbelor Sfm^ilor se rdspdnde§te. Lumina 
alunga intunericul, il risipe§te. §i intunericul e lipsa luminii, 
dupa cum rdul e lipsa binelui. 

Obrocul e tot ceea ce-1 stdnjene§te pe preotul lui 
Dumnezeu sa vorbeasca. Obroc poate sa fie un om dar §i o 
situatie. 

Cine e eel care nu ascultdl Cine e eel care vocifereazd 
acolo in spate? Intotdeauna exista oameni care mai au ceva de 
addugat, ceva de zis. . .dar lumina e lumina. 

Daca bagi mana in foe te arzi de dogoarea lui, a iubirii 
lui. Cine baga mana in focul din inima Sfm^ilor, se 
indragoste§te dQ focul harului, de fericirea cereasca. 

Faclia se aprinde. Dumnezeu aprinde o faclie de-a Sa. El 
o aprinde cu harul Duhului Sfant. Nu o aprinde cu foe 
material, ci cufoc ceresc. 

§i cei care ii hulesc §i vorbesc de rau pe preo^ii lui 
Dumnezeu, hulesc de fapt pe Dumnezeu. 

Dumnezeu e hulit de fiecare data cand e negat adevdrul, 
cand e rdstdlmdcitd sfin^enia, cand cele sfinte sunt considerate 
„basme" §i lucruri „de nimic", iar toate prostiile de pe fa^a 
pamantului sunt considerate lucruri de mare pref. 

Lumea e o casa frumoasd in care noi ne aruncdm 
murdaria. De ce sa nu ne aruncam ^i frumusetea inimii, adica 
sa o impdrfim tuturor? 

De ce sa nu ne impdrfim inima ca pe o pdine, ca nimeni 
sa nu se mai simta singurl Daca suntem o familie §i avem o 
singurd casa, de ce sa nu fmi frumo§i §i sinceril 



140 



In fa^a fratelui meu wMfafa lui Hristos, Care a luat trup 
pentru noi. In bucuria lui vad bucuria lui Hristos §i in durerea 
lui vad cum Hristos al nostru sufera. 

II vad pe Hristos! Nu spune^i ca nu L-a^i vazut pe 
Hristos, pentru ca El e chiar Idnga voi: in chipul celuilalt. 

Celalalt ma face sa-L vad pe Hristos §i ma face capabil 
sd md ddrui lui, caci el e un altul. 

El md scoate din mine spre el, fara ca eu sd md 
depersonalize! . 

Prin aceasta „ie§ire" eu nu md pierd, ci mai mult md 
recunosc, imi recunosc vocafia de om comunional, de om al 
comuniunii. 



V/omunicarea este ie§irea mea spre altul. Cand nu am 
cu cine comunica, atunci imi dau seama ca omul e de 
neinlocuit, ca el e o unicitate neapdratd pentru mine. 

Caut un om sd discut cu el. Asta inseamna ca vreau 
lucruri pe care nu le am, ca eu nu imi ajung mie insumi §i de 
aceea caut un altul. 

Caut cu sens. Caut un om, pentru ca am in^eles ca numai 
omul ma poate intelege, ca numai el imi poate deduce intru 
catva emo^iile, fricile, bucuriile. li spun lui. 

Confesiunile sunt ni§te de§ertdri ale mele in altul, cu 
con§tiin^a ca acest altul e un depozitar con§tient al acestui 
confinut al meu. 

Omul credincios e intraripat de ideea ca poate sa fie 
prieten cu oamenii, ca pot exista oameni pe care sd-i iubeascd 
§i de care, la randul sau, sdfie iubit. 

El nu se retrage in sine pentru a se insingura de oameni, 
ci pentru a gasi solu^ii, poduri spre oameni. 

Trebuie sa treci de la tine spre al}ii §i pentru aceste 
treceri i^i trebuie poduri. Ce dai tu altora? E o problema 
principala in comunicarea ce creeaza comuniune. Ce faci tu 
pentru ei, ca ei sd tepoatd imbrd}i§a? 

§i asta tine de vocafia fiecaruia. 

Pentru ce e chemat fiecare pentru aceea rdspunde. Omul 
e o taind dar care vrea sd se explice altora. 



141 



Vrea sa iasa din sine. Motiv pentru care trebuie sa ne 
ajutam unii pe al^ii, ca sa ie§im din noi spre ceilalti. 



fifes eriozitatea principala a studiilor teologice 

§tiin^ifice nu sta in bibliografia neadusa la zi, ci in lipsa 
dorintei de adevdr, in lipsa smereniei de aprivi §i de a accepta 
adevdrul. 



Ouplicitatea. E patima celor care te invidiazd dar se 
arata iubitori fa^a de tine. 

Cine nu ifi ia apdrarea nu te iube§te. 

Daca cite§ti jumalele converti^ilor i^i trebuie multa 
in^elegere duhovniceasca. Po^i confunda pe omul de dinainte 
cu eel de dupd. 

Oamenii alearga dupa cele prea sfinte, dupa cele inalte 
§i uita lucrurile mici, cu care - de fapt - ar fi trebuit sa inceapd 
discutia sau relatia cu tine. 

Trebuie sa inve^i sa zambe§ti, sa fii sensibil, sa nu fii 
nesim^it cand altul ^i se confeseaza, sa §tii sa sughi^i sau sa 
ragai, sa §tii sa te a§ezi §i sa te ridici, sa §tii sa te imbraci, sa 
§tii cand sa taci, cand sa respiri, cand sa intorci capul la stanga 
sau la dreapta. 

Superficialitatea e o patima imensd §i alaturi de ea sta 
indrdzneala Jdrd margini. 

Daca enervezi prin propria ta prezentd, nu §tiu daca am 
inteles sdfim ortodoc§i. 

Delicate^ea iertarii, a dorin^ei de a cere iertare sta in 
aceea de a-fi cere iertare §i cand nu ai gre§it. 

Daca vezi ca altcineva considera ca ai gre§it cu ceva, 
atunci cere^i iertare pentru a diminua certurile fara rost. 

Mai bine e sa fii lini§tit decat sa ai dreptate intotdeauna. 

Dreptatea care se cd§tigd cu forfa §i cu mult chin nu 
cred ca e o dreptate bund. 



142 



leri ne-am inchinat Sfantului Nectarie de la Eghina^^^. 
Sfmte Moa§te de-ale sale au fost aduse in Sfanta Biserica de la 
Seminar^°°. Pictura e magnifica. Parin^ii episcopi recen^i s-au 
ingrijit de acest loc. 

90 1 

M-am inchinat §i mormantului PFP Justinian existent 
in Biserica. Parintele David^°^ ne-a spus candva, ca el nu s-ar 
mira daca s-ar descoperi ca acesta e Sfdnt. L-am crezut §i il 
cred. 

Oamenii te pot uimi cu rdutatea lor dar §i cu sfintenia 
lor. Inva^am enorm de multe de la fiecare om incat nici nu 
con§tientizam prea bine tot ceea ce receptdm din fiin^a altora. 

Parintele Marcel Hanches mi-a povestit multe dintre 
cazurile pe care le-a avut la spovedanie §i modul minunat in 
care s-au rezolvat multe lucruri. 

In ultimele clipe ale vie^ii altfel se pune problema 
sufletului si a vesniciei. 

Cineva a a§teptat mult timp §i nu putea sa adoarma 
somnul mor^ii pentru ca nu era spovedit §i imparta§it, dupa 
care a adormit imediat. 

Saracia nu e „un pacat", ci o mare comoard, atunci cand 
te gande§ti mereu la Dumnezeu §i lucrezi pentru mantuirea ta. 

Suflete credincioase dar addncite in pdcate. O femeie 
nu se putea lasa de fumat dar dorea sa se lase iar altul se droga 
insa si citea Dumnezeiasca Scriptura. 

Nu pot foarte mul^i sa se lase de toate patimile dar fac 
eforturi. §i Dumnezeu le ajuta celor care vor sa o rupd 
definitiv cu pdcatull 

A stagna in pacat e adevdrata moarte. Cine nu mai 
spera la vreo indreptare, fie ea chiar cat de mica, consimte sa 
ramana in moarte, sa nu mai invie niciodata din iadul propriei 
sale delasari. 

Golul sufletesc de dinaintea pacatelor e o renunfare la 
frumuse^ea vie^ii lini§tite. Rugaciunea nu mai pare sa aiba 
atunci efect, pentru ca te-ai disociat, te-ai indepdrtat de propria 
ta dorin^a de bine, de adevar, de frumuse^e dumnezeiasca. 

Pacatul te gase§te deja de unul singur. Nu pacatul te 
rupe de bine, ci in starea in care inclini spre rau e§ti deja 
distantat interior de bine. 



"' Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nectarie_din_Eghina. 

^"^ Idem: http://www.manastirearaduvoda.ro/. 

^*" Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Justinian_Marina. 

^"^ Arhidiac. Prof. Dr. Petru I. David. A se vedea: 

http://www.archive.org/details/ComemorareaArhidiac.Prof.Dr.PetruI.David27Mai2010. 



143 



Pacatul e „un firesc" al starii nefire§ti de abandon, de 
singuratate egoista, de alunecare in spa^iul - parca „infinit" - 
al placerii §i al incercarilor de auto-adulare, de auto-injosire 
ale firii omene§ti. 

Satanismul cu care pacatuim e infiorator. Orice pacat al 
nostru e o mare indrazneala. 

Nebunia nu consta numai in faptul dQ afl bolnav psihic, 
ci nebunia e un cumul al tuturor patimilor §i pacatelor 
personale, care analizate pe indelete sunt cutremuratoare, 
infioratoare. 

Ne mentinem la suprafafa in^elegerii vietii duhovnice§ti, 
pentru ca nu in^elegem sa ne dezicem de in^elegerile noastre 
firave, ticaloase, distorsionate. 

§i cand tot citim vie^ile Sfin^ilor no§tri, ni se pare ca §i 
traim vietile lor, chinurile lor sau ca scriem ca ei - ce nebuni 
suntem! - cand tocmai suferim de o superbie devastatoare, de 
o vanitate care nu vrea sa ascultepe nimeni. 

Ma doare enorm modul cum ne vindem unii pe al^ii pe o 
nimica toata. 

Nepotismul nostru abia vrea sd-^i arate fafa in orice 
domeniu iar ipocrizia e o in§irare galantd de vorbe, care suna 
a cavou, a le§, a murdarie. 

Unde te a^tep^i la mai mult gasQ^ti foarte purine lucruri 
bune §i e§ti uimit de aceia, care sunt desconsidera^i de to^i dar 
sunt lumini preainalte, sunt luceferi ai rabdarii, ai umilin^ei, ai 
cumsecadeniei. 

De ce nu §tim sa vorbiml De ce nu §tim sa fim simpli, 
atat de simpli incat sa nu ne vdtdmdm suflete§te unii pe al^ii? 

A „ne iubii unii pe al^ii" e de multe ori „a ne prosti unii 
pe al^ii", „a ne desconsidera metodic unii pe al^ii". 

lubirea, prietenia e reciprocd. Reciprocitatea e 
fundamentul comuniunii. Dar tot reciprocitatea e §i 
fundamentul dezbindrii, caci nu te po^i certa de unul singur ci 
numai cu un altul. 

In fratele meu e mdntuirea mea dar tot el imi poate fi §i 
sminteald, tot el imi poate fi §i du§manul, pe care trebuie sa il 
iert in inima mea §i chiar pe fa^a, daca el dore§te aceasta. 

Vai, cum sta invidia §i te pdnde§te\ Cel ce e cu tine, care 
iti arata ca /;-e prieten, el insu§i i}i intinde curse. Te baga in 
gura lupului cu zdmbet. 

Te lauda §i te pupa in fa^a iar in spate te vinde, i^i 
sugrumd dragostea, i^i batjocore^te bunele intenfii §i curdfia 
inimii. 



144 



De ce, prietenii mei, deveni^i iudel De ce va manji^i 
sufletele cu negura ladului? Oare nu e de ajuns ca sunt 
suferind eu insumi de atatea patimi? Oare e putin chinul lor 
zilnic? De ce vre^i sa infige^i pana si ultimul cutit in mine sau 
sa ma arunca^i cu totul in haul fara fund? 

Prietenie defafada. De fapt o rautate bine disimulatd §i 
multe vorbe, foarte multe vorbe, o puzderie de vorbe care ne 
dezonoreazd, daca ele sunt doar vorbe si nu reprezinta inima 
noastrd . . . 



[liinunile lui Dumnezeu sunt preaminunate §i, mai 

ales, fara numdr. 

In vara aceasta omizile au mancat frunzele copacilor §i 
apoi §i ale vi^ei de vie. Duzii, prunii, gutuii aratau ca ni§te 
fiin^e suferinde, rastignite. 

Omizile §i ceea ce bunica mea nume§te „boii popii" 
au devastat pur si simplu frumuse^ea frunzelor §i a locurilor 
calme §i singuratice. 

Vedeam cum omizile nu cru^a nimic. Imi era mila de 
copaci ca de ni§te oameni plini de lepra. 

Dar a venit o ploaie, o ploaie cu vant §i au disparut toate 
omizile, insa nu §i boii popii. Ultimele insecte au ramas. 

Ploaia a avantajat, desigur, copacii. §i cand toamna a 
venit, chiar/o«r?e bine - mai e pu^in pana la 1 octombrie 2003 
- s-a produs o minune: duzii au infrunzit din nou, au inflorit 
bombii §i chiar liliacul. 

Cand s-au intamplat toate acestea? Cand nu mai era 
nicio §ansa, cand frunzele cad §i oamenii culeg viile §i 
porumbii. Aceasta minune pe care a facut-o Dumnezeu cu 
natura in acest an e o parabola foarte bund pentru increderea 
neclintita in pocdintd, pentru neabdicarea de la faptul de a 
crede in minuni. 

Omul - infloritor odata, foarte frumos, sclipitor - e 
mancat de omizi in vara patimilor. Omizile sunt o imagine 
clard a patimilor. Ele distrug totul in jur, mananca toata 
frumusetea naturii. 



^"^ Insecte mici, care nu zboara %\ care sunt de culoare rojie, cu puncte negre pe spate. 
Anul acesta au fost o multime peste tot: pe copaci, pe fan, au coborat chiar §i in fantana. 



145 



Dar patima, care mananca frumusetea, poate fi distrusa 
de frumusetea harului dumnezeiesc §i de vantul binefacator al 
credin^ei neclintite, care arunca, sufla toata patima din suflet, 
pentru ca omul sa infloreasca din nou, sa fie nesperat de 
frumos. 

Minune! Omul care a pacatuit toata via^a poate intineri 
prin pocain^a, se poate schimba lafafa §i la inimd. 

Ce minune poate fi mai mare, ca un batran, care devine 
din albie a dracilor {porcii din parabola Fiului risipitor) o 
floare nespus defrumoasd in mijlocul toamnei? 

Minune! Am pus mana pe frunzele copacilor ca sa ma 
bucur de ele. Am tras aer in piept §i frumuse^ea lor odata cu 
aerul. §i cand ma gandesc ca liliacul trebuia sa infloreasca la 
anul, in apropierea Invierii Domnului, cum sa nu ma bucur de 
un liliac in luna lui septembriel 

Minune! Via^a omului e un lung §ir de minuni. 

Am facut munca de cateva zile in una sau doua zile. Am 
mers ud leoarca in tren dar nu am racit sau m-a plouat din 
destul §i n-am avut nici macar pu}indfebrd. 

§i de cate pacate n-am fost scapat! §i din cate primejdii 
de moarte nu am fost ridicat intr-o frac^iune de secunda! 

Am ajuns pe lume sdndtos de§i trebuia sa fiu avortat de 
mama mea. Nu m-au calcat ma§inile, nici trenul §i nici 
tramvaiul. Am scapat de la inec §i nici n-am fost omorat cu 
toporul de catre tatal meu §i nici de catre al^ii, care nu ma 
suportau. 

Mul^umesc Prea Curatei Treimi pentru toate! 

Nu-mi place sd md destdinui de§i o fac din plin. Ma 
doare inima cand fac acest lucru, pentru ca harul lui Dumnezeu 
dore§te mai mult anonimatul decat publicitatea. 

Insa cand ma apuc sa scriu si sa vorbesc, acelasi har al 
lui Dumnezeu ma indeamna si ma ajuta sa scriu, sa evoc, sa 
ma marturisesc cu toata inima... pentru ca stiu ca pe unii li voi 
folosi. 

Sfantul Herman de Alaska^""^ era slujit de un bou, care a 
murit imediat dupa adormirea sa. Nu e asta o mare minune: ca 
animalele sa fie ascultdtoare de om ca la inceputl 



^""^ A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Gherman_din_Alaska. 

^"^ Despre felul cum s-au comportat animalele dupa caderea Sfinjilor Protoparinti 
Sfantul Simeon Noul Teolog scrie: „fiarele §i toate animalele pamantului, vazandu-1 gol 
(pe om - n. n.) de slava dinainte §i disprejuindu-l, s-au infuriat toate de indata 
impotriva lui". Text in Sfantul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice fi etice. 
Scrieri I, studiu intr. §i trad, de Diac. loan I. lea jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 118-119. 



146 



Sfantul Herman se invelea cu o blana de lemn iar trupul 
sau a Stat o luna de zile neingropat §i nu a suferit nicio 
schimbare. 

Cat de mult a§ dori sa pot vorbi despre orice Sfant al lui 
Dumnezeu §i sa descriu pe larg via^a fiecaruia, cuvintele lor, 
explica^iile lor. 

Fericitul Nicodim Mandita^*"' spovedea in zapada §i 
scria langa un zmeuri§. 

Nu prea in^eleg mul^i de ce unii Sfin^i scriu pentru cei 
simplii §i al\ii pentru ceifoarte duhovnice§ti si aceasta, pentru 
ca nu vor sa admita ca mdntuirea este pentru tofi. 

Fericitul Nicodim, vazand ca cineva nu vroia sa-§i lase 
barba datorita „gurii lumii", 1-a sfatuit sdpoarte mustafa. 

Munca sa in domeniul car^ii duhovnice§ti a fost imensa 
§i a folosit pe mul^i. Roaga-te pentru mine, pacatosul, Fericite 
Parinte Nicodime! 

Teologia academica discrediteaza pe trditorii autentici 
de multe ori. Observ cu durere discrepan^a dintre erudifi §i 
oamenii duhovnice§ti. E o mare prapastie intre cele doua 
tabere. 

Oamenii duhovnice§ti, de multe ori, nu au bagajul imens 
de car^i sfinte si de cunostinte pe care il au academicii iar 
ace§tia nu au sudoarea, munca §i bunul sim^ §i, mai ales, 
smerenia oamenilor duhovnice§ti. 

Pomana e o rugdciune si nu un gest incetd}enit, care se 
face pentru cineva ce a raposat. 

Pomana e o atmosferd §i o conduitd plind de evlavie §i 
de fried de Dumnezeu. 

Sfantul Ignatie Briancianinov e unul dintre cei mai mari 
vdzdtori ai patimilor §i ai in§eldrii satanice pe care-i cunosc. 
Car^ile lui sunt o vedere extrem de pdtrunzdtoare a sufletului 
omenesc incat despoaie gdndurile bune de intelesurile 
satanice. Atmosfera vie^ii sale duhovnice§ti emana foarte 
explicit din dumnezeie§tile sale car^i. El m-a inva^at lucruri 
imense. Fara Prea Sfm^ia sa nu a§ fi §tiut, nu as fi constientizat 
multe dintYQ prdpdstiile existente. 

Am inceput §i voi continua sa scriu o carte despre 
minunile care se intdmpld astdzi la tot pasul. Voi aduna date 
de la cine voi putea. In taini^ele inimilor noastre avem multe 
mdrgdritare ale proniei dumnezeie§ti. Trebuie numai sa 
vorbim despre ele. 



^"^ A se vedea: 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_M%C4%83ndi%C8%9B%C4%83. 



147 



907 

Un barbat - fratele Nicolae din Ploie§ti - mi-a relatat 
despre cum i s-a aratat dracul sub forma unui barbat §i despre 
cum i-a vorbit in gara, unde a dialogat interns cu el, in timp ce 
toata lumea il credea nebun, pentru ca nimeni nu vedea nimic. 

Dupa o via^a dezma^ata, acesta a venit la pocain^a §i 
ispitele dracilor s-au ^inut si se tin lan^ de el. 

Demonul avea mfa}i§are umana in cazul lui, i-a spus 
unde merge §i l-a momit cu bani. 

Pe bunica mea, un barbat o strdngea de gat in somn §i 
acela nu i-a dat drumul pana cand ea nu a strigat cdtre 
Dumnezeu. 

Am vazut de curand un film paradigmatic: Malena . 
In persoana Monicai Belluci . 

Un pu§ti se indragoste§te subit de cea mai frumoasd 
femeie din ora§, pe care o detestau toate invidioasele §i pe care 
to}i bdrbafii o doreau. Acesta o urmare§te peste tot §i create 
odata cu patima devoratoare pentru ea. 

Malena §tia ca e privita. Se des coper ea in fa^a tanarului. 
Acela o privea ca pe o zeifd §i se masturba din cauza ei. 

Problema e aceea, ca filmul e foarte real, pentru ca 
exista n Malene, care distrug n suflete, pentru care iubirea nu e 
un moft ci toata viafa lor. Fixa^ia pentru ea l-a urmarit toata 
via^a. 

Femeile frumoase profitd de tineri, fara macar sd se 
atingd de ei. Cand vad tineri chipe§i, inteligen^i, fac tot 
posibilul ca aceia sd se impdtimeascd de ele, pentru ca le place 
sa aiba adulatori de care sd-§i batdjoc. 

Cunosc un astfel de tanar, care a suferit mult din cauza 
unor astfel de femei in varsta, care nu fac decat o mare 
ticdlo§ie prin farmecele lor. 

Iluzia patimilor e eel mai mare du§man al nostru. 

Curiozitatea, in loc sa fie un bun al mantuirii, devine un 
mijloc al impdtimirii totale. 

Moliciunea este - de cele mai multe ori - opera 
curiozitdtii §i a slavei de§arte. 

Exemplul rau se perpetueaza datorita in§eldrii demonice. 
Tot ce lauda omul trupesc e netrebnicie. 



^"^ Pe acest barbat il cunosc personal. Are 3 fete inchinoviate intr-o manastire din sudul 

Romaniei. 

^•"^ A se vedea: http://www.imdb.com/title/tt0213847/. 

^*" Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Monica_Bellucci. 



148 



Am vazut un neoprotestant, care credea ca e intelept in 
cele ale Sfintei Scripturi, numai pentru faptul ca nu-l lasa pe 
un preot ortodox sa vorbeasca cu bldndete. 

E o mare catastrofa omul care se crede mare in ochii lui 
§i, mai ales, care vrea sa-i convinga §i pe al^ii de aceasta 
minciuna. 

O femeie care cer§e§te de la revolutie incoace langa 
magazinul Unirea nu-§i obloje§te ranile de la picior, pentru ca 
sa poata sa cer§easca in continuare. Prefera sa-§i faca rau 
singura in loc sa nu mai aiba bani din cer§it. 

Un barbat - paznic intr-un Ian de cereale - i§i bate joe 
de o femeie in varsta §i dupa ce o violeaza §i o batjocore§te in 
chip §i fel ii introduce un lemn in ea omorand-o si ii lasa trupul 
mort pe camp. E gasita mult mai tarziu §i acesta neaga orice 
legatura cu moartea ei. Acest om va muri orb iar orbirea s-a 
produs cu 3 ani inainte de moartea sa. 

Am fost martorul furiei unci femei. M-a ingrozit. De§i a 
trecut o zi de la evenimentul cu pricina, eu inca n-am ie§it din 
§ocul acestei intamplari. 



\/and trupul Fericitului Constantin Galeriu a fost scos 
din Sfanta Biserica a aparut pe cer curcubeul. Eu n-am putu sa 
ies foarte repede din sfantul loca§ dar 1-am vazut la televizor. 



Ci 



'and Prea Curata Stapana §i Sfin^ii Apostoli Petru §i 
loan au venit la Sfantul Serghie de Radonej lumina lor a fost 
mai mare decat a soarelui. 



[lia simt tare pacatos, spurcat cu totul. Nu sunt bun de 
nimic. Sunt o mare spurcaciune. Doamne, nu ma lasa! 



^'^ Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Serghie_de_Radonej. 



149 



3 



911 

stazi a fost ziua Dumnezeiescului Antim Ivireanul . 

De la predica Parintelui Episcop mi-a ramas o 
remarca referitoare la Apoc. 3, 20: u§a are clan^a numai pe 
dinauntru, pe cand Hristos, bate numai, ciocane ca sa I se 
deschida. 

Clan^a este interioara, pentru ca, „de va auzi cineva 
glasul Meu §i va deschide u§a, voi intra la el §i voi cina cu el §i 
el cu Mine". 

Clan^a e vointa inimii noastre §i tocmai de aceea e 
interioara, ne aparfine. 

De la un alt Parinte am auzit, ca ne rugam in Rugaciunea 
Domneasca pentru „painea cea spre fiinta'\ pentru ca 
Dumnezeiasca Euharistie e cea care hrane§te in mod complet 
fiin^a noastra. Ne face sa fim o fiin0 completd, o persoana 
completd . 

Tot el a spus: cine lipse§te odatd de la Sfanta Liturghie e 
mort, a murit. E foarte adevarat dar nu prea con§tientizdm 
acest lucru. 

In via^a Sfantului loan Evanghelistul (26 septembrie) 
gasim date despre cum s-au scris Sfanta Evanghelie a 4-a §i 
Apocalipsa §i despre §ederea indelungata a unor demoni in 
anumite locuri. 

Sapa Sfantului Mucenic Polihronie facea minuni (7 

9 1 S 

octombrie) . 



^" A se vedea teza doctorala: Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus, Antim Ivireanul: 

avangarda literard a Paradisului. Viata si Opera, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2010, 

561 p. Se poate downloada de aid: 

http ://www. teologiepentruazi.ro/20 1 0/03/1 0/antim-ivireanul-avangarda-literara-a- 

paradisului-via%C8%9Ba-%C8%99i-opera-20 1 0/. 

^'^ PS Vincentiu Grifoni, pe atunci Ploie§teanul. A se vedea: 

http://www.sf-esc.ro/index.php?page=6. 

Ulterior, intr-un film cu Billy Graham, 1-am auzit pe acesta folosind aceasta expresie. A 

se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Billy_Graham. 

^'^ Pr. Asist. Dr. Atanasie Costea de la Sfanta Mare Mucenija Ecaterina din Bucuresti, 

paraclisul Facultajii de Teologie Ortodoxa. Pe atunci era Pdrintele spiritual al 

paradisului studentesc. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/10/19/despre- 

biserica-sfintei-ecaterina-la-trecut-si-prezent/. 

^'"^ A se vedea: 

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/septembrie/09-26- 

sf_apostol_si_evanghelist_ioan.html. 

^'^ Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie07.htm. 



150 



M 



r. Bean^^*' este aruncat dintr-un tren foarte rapid, 
tocmai in gara unde il a§tepta 2. 000. 000 de dolari. 

Avea la el cheia. Era primul care ajunsese la self. 
Premiul era ca niciodata mai aproape. 

Se indreapta spre self, baga cheia in u§a ca sa 
descuie...dar adoarme cu mana pe cheie spre fericirea 
celorlal^i concuren^i, care alergasera nebune§te pana la acest 
unic self. 

Era imposibil sa adoarma tocmai acum. Era timpul 
ac^iunii. Trebuia sa ia banii §i sa fuga. Dar el. . .adoarme. 

Treze§te-te, nu auzi?! Cum po^i lasa pe al^ii ca sa i^i ia 
comoaral ! ! 

Dar el doarme, doarme cu cheia in mana. 

Cine mai doarme ca Mr. Bean, ca acest comic ce ne 
amuza intotdeauna, care este rdsul lumiil Mul^i, mul^i dintre 
noi. 

Intrarea noastrd in via}d e ca ie§irea fortatd dintr-un 
tren ultrarapid. Ajungem in gara, in aceasta lume §i cautam 
ceva: o comoard, oricare ar fi numele pe care i 1-am da. 

Unul alearga dupa inva^atura, cite§te mult. Altul alearga 
dupa sex, dupa perversita^i, dupa curiozita^i de^an^ate. Altul 
dupa bani, dupa hoteluri, dupa un loc in senat. Altul cerceteaza 
fauna lumii, stelele sau fundul oceanului. 

Femeia cauta sa fie vdzutd, bunicii i§i a§teapta, cu 
lacrimi in ochi, nepo^ii care se intorc de la studii, copiii vor 
desene animate §i dulciuri, cainii de apartament vor afara, 
ma§inile \ipSL, multa trepida^ie, pre^uri mari, multa saracie, 
impostura, la§itate. 

Unde exista interes acolo este §i el, §i ea. 

Unul proiecteaza, altul ghice§te in te miri ce, unul 
a§teapta sfdr§itul lumii intr-un mod fantastic iar ea...cea de 
acolo, este sastisitd de viafd, plina pana in gat de faptul ca 
nimeni nu o mai vrea §i barbatul ei se culca cu alta. 

Seiful e in lumea aceasta, iubi^ii mei! 

Comoara care ne tenteazd nu e scufundata in alcool, in 
droguri, in promiscuitate, in avari^ie, ci e o comoard unicd dar 
pentru toti: e harul lui Dumnezeu. 

Iar comoara e in Sfdnta Bisericd, care e seiful: eel mai 
sigur loc al intregii lumi. 



Adica Rowan Sebastian Atkinson celebru prin Mr. Bean: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Rowan_Atkinson. 
Filmul despre care vorbesc aid e Rat Race (2001): 
http://en.wikipedia.org/wiki/Rat_Race_%282001_film%29. 



151 



Insa drama cea mare e aceea ca adormim cu cheia in 
mdna. Avem cheia, mul^i dintre noi o avem. E un mare dar de 
la Dumnezeu. Avem cheia: e credinta ortodoxd. 

Avem cheia seifului §i in seif avem comoara. lar ea, 
comoara nu e numai de 2. 000. 000 de dolari, ci de miharde de 
miharde de boga^ii unice, dumnezeie§ti. 

De ce adormim cu cheia in u§a seifului? De ce nu ne 
putem trezi la timpl 

De ce nu ne putem iubi unii pe al^ii, so^ul pe so^ia sa, 
mama pe fiu §i fiul pe mama, bunica pe nepot §i matu§a pe 
nepoata? De ce nu ne putem iubi duhovnicii §i ei pe noi §i de 
ce nu putem sa fim sinceri cu prietenii de serviciu, cu rudele, 
cu to^i oamenii? De ce nu §tim sa ne ajutdm unii pe al^ii §i ne 
hdituim precum vanatorii pe lupi? De ce crede^i ca par 
melodramatic sau deplasatl 

De ce nu pute^i sa admitefi, ca simfifi lafel dar nu vre^i 
sa daft curs dragostei voastre? 

Lumea aceasta trepidanta, vanzolita de tot felul de griji, 
scelerata de diferite obsesii, pe care noi o numim nebund, 
satanizatd, tdmpitd, e lumea noastrd, e lumea in care trdim. 

Tot la fel au trait §i Sfin^ii de dinaintea noastra: cu multe 
ispite, cu multe persecu^ii, cu dureri din toate par^ile. Nu e de 
ajuns sa-^i faci bine treaba doar tu insuti iar de ceilal^i sa nu-ti 
pese. 

Nu e de ajuns ca tu sa mananci pizza §i sa bei vin 
scump, iar un copil blondut, descul^, nemancat, sa te priveasca 
ca pe unfilm cufripturi, dar unde fripturile curg pe banda insa 
la el chioraie ma^ele. 

Nu e de ajuns doar sd-i sfdtuim pe cei care vin la Sfanta 
Biserica. 

Sunt inca mul^i copii ai lui Dumnezeu, care acum stau 
inca in afara zidurilor Sfintei Biserici §i asta din varii motive. 

Tu, preotul meu iubit, nu trebuie sa ai grija doar de 
parohienii tai, ca^i sunt ei - 10, 300, 1000, 10000 - ci trebuie 
sa prive§ti §i mai departe, sa ai §i grija altora §i durerea 
altora, sdfldmdnze§ti pentru fericirea altora. 

Un preot bun e un preot care nu poate decat sa se bucure 
pentru altii. 

Dar daca a^tep^i doar cununii §i pomeni §i bani gdrld, §i 
te ui^i doar la cum sa iti iei mercedes^^^, binein^eles ca nu ifi 
pasd de mantuirea oamenilor, de sufletele lor. 



^'^ A se vedea: 



152 



Cei care stau lini^titi §i nu se framdnta dintre ierarhii §i 
preotii Domnului sunt deja nefericiti, deja nu mai cred in nimic 
bun, deja s-au condamnatpe ei in§i§i la nefericirea ve§nica. 

Pentru ca via^a lor e o spoiald, o mascarada de care le e 
Slid §i de care se intristeazd §i pastori^ii lor. Se intristeaza mult. 

Cata tristefel Cata neordnduiald exista in inimi! 

Putem rescrie literatura mare a lumii cu patimile de care 
te impiedici pretutindeni. 

§i eu fac §i mai multe pacate. §i mie nu imi e teama 
deloc. Mie, pacatosului...Si pacatuiesc, ca §i cand nu a§ 
cunoaste dreaptajudecatd a Domnului. 

Privesc nepdsdtor. Nepasarea ne distruge. 

O batrana e furata de tigani...§i i^i e frica sa o aju^i, ca te 
bat §i pe tine. 

Vrei sa dai milostenie dar nu ai bani decat pentru ca sa 
nu mori de foame. 

Vezi car^i dumnezeie§ti §i nu ai bani sa le cumperi §i 
cine are bani nu le prea cumpara. 

Carte religioasa, de regula, cumpara tot eel sdrac. 

Mr. Bean a fost buzundrit, descalificat oficial. I s-a luat 
„privilegiul" primului venit. 

§i adventistul convertit la Ortodoxie sau fostul mormon 
sau fostul mahomedan sau hindus, veniti in Biserica 
Domnului, pot sa devina Sfinti - cu harul lui Dumnezeu - 
pentru ca Sfanta Biserica e Casa lui Dumnezeu §i locul unde // 
gdsim pe El. 

Pe cand noi, ortodocsii, putem sa fim pu§i de catre El cu 
salbaticii canibali, cu vrajitorii, cu satani§tii, pentru ca am 
ajuns sa avem o viata tot lafel de stricatd ca a acelora. 

Noi, ortodoc§ii, care ne mandrim cu ce suntem noi §i 
care L-am primit de atatea ori pe Hristos cu nevrednicie §i ne- 
am impdunat cu milosteniile noastre, putem fi lasati afard de 
Imparatie... pentru ca am avut de toate...dar nu si sfintenia 
credintei in viata noastra. 

Oare e posibiHl O, e posibil, §i inca cum! 

Fiii Impara^iei vor fi da^i afard §i vor intra in cdmara de 
nuntd cei pe care nimeni nu-i baga odinioara in seamd, dar pe 
care Dumnezeu ii cuno§tea §i ii ajuta. 

-De ce, Doamne?!... 



http://www.mercedes- 

benz.ro/content/romania/mpc/mpc_romania_website/rong/home_mpc/passengercars.ht 

ml. 



153 



- Pentru ca nu M-afi iubit cum v-am iubit Eu, iubi^ii 
Mei! Voi a^i crezut ca sunte^i ai Mei, facand voile demonilor, 
dar nu era^i ai Mei. S\\x]Q2i\i propriilor voastre pofte. 

§i cand prime§ti mare har de la Dumnezeu, tocmai 
atunci faci si tu un pacat mare, ca sa te ara^i §i mai 
nerecunoscator in fa^a lui Dumnezeu. Cand ar trebui sa te 
umile§ti, tu atunci dai cu bdta in balta §i strici totul. Un gram 
de neatenfie inseamna, de multe ori, moarte. 

n 1 Q 

§i lata: cineva s-a urcat pe turnul Eiffel §i vroia sa se 
sinucida. Un alt barbat la fel. Dar numai al doilea cade, 
scapand din mainile primului, care dorise sa-1 ajute. 

Ce ai? De ce recurgi la aceasta nebunie? So^ia mea - 
spune el - ma in§ala. §i cum ajunge o femeie, care s-a 
casatorit cu tine din dragoste, sa te in§elel Ce miraj o atrage? 
Sau, pur §i simplu, vrea sa se „distreze"? 

Este concubinajul un mod de „distractie" sau, mai 
degraba, un mod prin care ara^i cat de nebun ai devenit? 

De ce innebuniml lar la ospiciu, unde totul e anost §i 
rece, §i unde nimeni ne prea te baga in seamd §i to^i 
desconsidera persoana ta, poate sa existe vindecarel §i ce fel 
de vindecare e aceea, unde dragostea, delicate^ea, aten^ia 
lipsesc? 

Boala te scoate din „circuitul vietii". 

Un om bolnav e marginalizat, e scos afara din tagma 
„oamenilor de azf\ 

„Omul de azi" trebuie sa nu aiba nicio boala, sa fie 
foarte frumos, foarte de§tept, foarte avut, bun la pat, lingu§itor, 
bun sa se „descurce". El trebuie sa fie „om de succes". 

Dar acest succes e sinonim cu fuga dupd patimi. 

Reclamele lumii sunt cereri de satisfacere a patimilor. 

§i patimile §i obiceiurile pdcdtoase sunt multiple: sa te 
barbiere§ti, sa te fardezi, sa por^i fuste scurte, neglijeuri 
transparente, ciorapi sexualiza^i, tocuri inalte, tot felul se 
sarme prin urechi, limba §i buric, sa faci cu ochiul, sa suspini 
a^a^ator, sa i^i expui fundul, picioarele, sanii la vedere, sa i^i 
faci tatuaje, sa por^i haine cu imprimeuri satanice §i cu expresii 
vulgare, sa i^i coafezi parul, sa i^i pui par fals, sani fal§i, unghii 
§i sprancene false, sa mergi la filme pomografice, sa cite^ti 
reviste §i car^i erotice, sa joci jocuri de noroc, sa razi indecent 
§i sa mergi insinuos, sa i^i cumperi numai lucruri scumpe, sa fii 
la moda cu orice pre^, sa nu i^i placa sa rada lumea de tine 



^'* Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tumul_Eiffel. 



154 



chiar daca faci un lucru bun, sa dai muzica la maxim la 12 
noaptea §i sa arunci hartii pe jos, sa injuri §i sa dracui, sa ^ipi 
ca un disperat, sa fumezi cand nimeni nu te vrea, sa spui glume 
porcoase §i sa le atingi pe fete pe strada fara sa le cuno§ti, sa 
flirtezi cu cineva fara vreun scop bun, sa sus^ii o minciuna 
numai ca sa enervezi, sa sperii cu date false, sa te lauzi cu tot 
ce ai, sa strici copacii numai ca un moft, sa te apuci de tot felul 
de cascadorii §i intreceri traznite, sa nu ascul^i cu aten^ie pe 
convorbitorul tau, sa faci insinuari de tot felul §i lista e mult 
prea mare pentru ca sa o putem termina... 

Ramai cu frustrari. 

Nu ai primit papula pe care ^i-ai dorit-o la 5 ani iar la 35 
de ani sechela copilariei se manifesta prin frica de a-ti lasa 
copiii sa se joace undeva, de§i nu e nici un pericol previzibil. 

Mama ei a min^it-o ca e indurerata §i feti^a a inceput sa 
pldnga. Bsiapldns dar mama s-a prejdcut. 

Feti^a - acum in varsta - §i-a adus aminte incidentul §i a 
in^eles ca mama ei s-a prejdcut §i se preface tot timpul. 

Mama ar trebui sd-§i iubeascd fiica. Dar daca vrei sd 
iube§ti pe cineva, nu il iube§ti dupa cum vrei tu, fara sa il 
intrebi §i pe el cum vrea sd fie iubit, ci trebuie sa-1 iube§ti pe 
cineva in a§a fel incat el sd se simtd, mai intai de toate, iubit §i 
apoi tu insuti. 

Am observat ca parin^ii care i§i aduc copiii sa-i 
imparta§easca (majoritatea dintre cazuri) nu sunt aten^i la ce 
vrea copilul, ci la cum sunt privifi ei ca §i-au adus copiii la 
impdrtd§it. 

Iar fetele care se spovedesc regulat au tot felul de 
sechele religioase, provocate de diferi^i duhovnici - nu mai 
spun experimental sau nu - §i baie^ii la fel. Aceea§i problema 
§i la adulfi. 

Merg cople^i^i de tot felul de/nc/.-.Dar fricile lor nu au 
nimic de-a face cu frica de Dumnezeu, reala fried de 
Dumnezeu, care are in ea §i increderea in Dumnezeu, cat §i 
iubirea Luifdrd margini. 

Capetele sepleacd dar din alte motive decat smerenia. 

Frustrarea e o problemd profundd. 

Cuiva ii place sa vada filme, in care femeile in varsta se 
culca cu barba^i tineri, dar asta din cauza ca tanarul, fostul 
tdndr, a dorit patima§ o femeie in varsta §i acum - de§i se 
maturizeaza - prin vederea filmului, parca se rdzbund pe toate 
femeile in varsta, care arata incd bine §i nu vor sd se culce cu 
barba^i tineri. 



155 



Acela§i lucru se intampla §i cu eel eare se deelara 
homosexual: se iube§te/7rea multpe sine si de aeeea se admira 
prea mult. Faee sex numai cu un alt barbat, pentru a gasi in 
acela acelea§i mi§cari §i patimi pe care le are §i el. De aceea 
homosexualul e un restrictivist. 

Universul se margine§te - universul lui - numai la 
propriul lui egoism §i vrea ca numai el, egoismul lui, sa 
triumfe. 

De aici ura anormala pe care o simte impotriva femeii, 
care e numai un egoism furibund. li e frica sa mai iasa din 
cochilia lui masculinizata, din rela^iile cu al^i barba^i §i asta, 
pentru ca nu crede in nimic altceva decat in el. 

lar celalalt, „partenerul" lui, e numai o „proiectie" a 
min^ii sale corupte, bolnave, care nu accepta sa vada „altceva", 
pe „altcineva", adica pe ofemeie. 

§tie femeia ca te excital §tie ca fusta ei transparenta te 
incita la faptul de « o viola? Binein^eles! De aceea o §ipoartd. 

lar „pudoarea" femeii, cand ea e goala trei sferturi pe 
strada, este, binein^eles, o nevoie de „respectabilitate" egolatra, 
o dorin^a de a fi „pura" cand ea ar prefera mai mult sa fie 
„curva". 

Infantilismul complimentelor ma duce cu gandul la 
faptul, ca omul acela e retardat sentimental sau volitional §i, 
de ce nu, nedezvoltat cu adevdrat la minte. 

Omul create cu totul. Nu poate ramane un sfert in trecut 
§i trei sferturi intr-un prezent, care i§i permite sa cheme 
viitorul. 

Omul cre§te §i uitd. Uita ce a fast §i devine mereu altul. 

Uitarea e, uneori, faarte bund. E un mare bine. 

Uiti §i iti aduci aminte. Ui^i lucruri de tot felul §i iti 
aduci aminte ce nu te mai credeai in stare sd-}i aminte§ti. 

Dar daca ea., fosta §coldri}d are sechele, ce faci cu ea, 
daca vrei sa o iei de nevastdl §i de ce sa nu o iei de nevasta? 
Sechele ai §i tu, dar am §i eu. 

Putem trece peste multe dar, in acela§i timp, cuplul care 
merge sa se cunune nu se gande§te, de multe ori, ca pot fi §i 
lucruri pe care nu pofi sa le treci chiar atat de u§or in doi, §i ca, 
la un moment dat, din anumite confruntari ale vie^ii, po^i scapa 
numai pejumdtate §i nu in intregime. 

Riscurile te fac mai maturl Po^i risca prea multl 

Intrebarile, chiar daca nu au un raspuns pentru moment, 
pot fi puncte de unde sa incepi o reflectie, o tema. 



156 



Po^i sa la§i mo§tenire nu numai raspunsuri, ci §i 
intrebari. 

Intrebarile pot y 2X0x0. fo arte mult, daca ele te indeamna 
sa te zide§ti, sa te construie§ti intru Duhul Sfant. 

Raspunsurile sunt purine numai daca nu caufi cu 
Dumnezeu. 

Daca calci in toate gropile filosofiei §i ale §tiin^ei atee, 
binein^eles ca nu vei avea rezultate frumoase, adica adevaruri 
dumnezeie§ti. 

Daca in§eli la cantar, nu vei mai avea cumparatori. Daca 
painea e rece, mul^i nu o vor mai cumpara. 

Prive§ti pe cer. Ji se pare ca e senin, dar deodata incepe 
ploaia. §i nu §tii in ce parte sa te adaposte§ti. 

Daca i^i faci prieteni pe cine nu trebuie, nu te va 
addposti nimeni in ziua necazului, cand oamenii vor arunca cu 
pietre sau cu vorbe. Caci §i vorbele rdnesc, uneori mai rdu 
decat pietrele. 

§i un doctor al sufletelor trebuie sa §tie sa elimine 
sechelele, parazitii din fiin^a noastra. Trebuie sa elimine 
gangsterii la timp §i sa nu lase ca raul sa inndbu§e binele. 

Cum se comporta, cum trebuie sa se comporte un 
ortodox, care are probleme mentalel 

Cum i§i spune rugdciunile dinaintea Sfintei Liturghii un 
preot care are 5 copii? 

Ce ar trebui sa simtd fa^a de copii - sau ce simte - o 
femeie care a facut 40 de avorturi? 

Cum prive§te lumea unul care a omordt oameni in 
razboi §i cum se simte un alcoolic sau o prostituata, cand 
nimeni nu-i mai vreal 

Oare cum se simte un Sfant dupa un mare pdcat, cand el 
cunoa§te bucuria Sfantului Duh? 

Nu vi se pare ca adevdrurile oamenilor dor prea mult? 

Nu vi se pare ca nefericirea diVQprea multi ochi prin care 
plange? 

Nu sim^i^i ca uneori a^i vrea sa da^i timpul inapoi, ca sa 
face^i fapte pe care nu le-a}i mai facut altddatd §i prin care ati 
dori sa va cerefi iertarel 

lubi^ii mei, inimile oamenilor nu sunt pentru a va juca 
cu ele\ E un mare pacat sa nu in^elege^i asta. 

Coboara seara, vine somnul §i mon§tri apar - adica 
demonii - in visele noastre. Pare ca nu are sens. Nu §tii de ce 
simfi ceea ce sim^i. Vrei sa auzi adevaruri mult dorite. 



157 



§i tinerii stau la col^ul §colii §i fumeaza - asta in pauze - 
bi^ni^arii vand toate marun^i§urile, incercand sa fraiereasca pe 
cat mai va\x\\\ iar preo^ii lui Dumnezeu se roaga pentru to^i, 
cand foarte multi din ace§ti „toti", nu §tiu ce se „mtampla" cu 
ei. 



P ericitul Hie, Dumnezeiescul nostru Parinte, a lacrimat 
cand i-am spus dragostea noastrd - eram cu Gianina 
[Piciorus] - §i nu 1-am privit atunci in ochi, pentru ca sa nu il 
stingheresc. E mult prea smerit, din ce in ce mai smerit. 

Ie§irea pana la ^ara ne-a fost foarte benefica. 

In natura sim^i ca respiri, ca traie§ti insufletit de 
contemplarea crea^iei lui Dumnezeu. 

Un Parinte a spus: „Cine nu mai poate privi in ochi pe 
Mantuitorul Hristos, atunci ceva e in neregula [cu el]. Trebuie 

9 1 Q 

sa se pocdiasca" . Are dreptate... 

Demonii vor sa ma enerveze cu orice chip. Uneori ma 
fac sa ma enervez incat md doare stomacul din cauza supararii. 

Dupa o mare fericire dumnezeiascd trebuie sa te a^tep^i 
la ispite groaznice. 

De ce rdde de tine cineva care nici nu te cunoa§te7 
Fiindca modul lui de via|a nu are prea multe in comun cu 
dreapta credin^a. 

Predicatorii protestan^i sunt glasurile desfrdndrii pline 
de infatuare. Din gura lor adevarul iese falsificat, trunchiat, 
ciopar^it. Gesticuleazd prea mult pentru ca sunt nelini§ti}i. 

Un om Sfant nici nu ar putea sa faca atdtea gesturi ca ei, 
deoarece asceza te epuizeazd §i te inva^a lini§tea, calmul. 

Trebuie sa prive§ti in spatele tdu cand ingenunchezi in 
Sfanta Biserica, pentru ca nu cumva sd strici lini§tea altuia. 

Trebuie sd fii atent in stanga §i in dreapta, inapoi §i 
inainte, pentru ca te po^i impiedica, po^i cdlca pe cineva pe 
picioare, po^i enerva pe altcineva §i omul se scandalizeazd. 

Decat sd te cerfi cu cineva mai bine renun^a sa mergi 
prin acel loc unde ^ipatul se infierbdntd. 

Exista cer§etori de „profesie" in marele ora§e dar §i 
sdrmani adevdrafi. 



^'' Parintele Atanasie Costea (12 octombrie 2003). 



158 



Trebuie sa-i ajutam §i pe unii §i pe al^ii dar, mai ales, pe 
cei care au cu adevarat nevoie. Daca ne uitam cu aten^ie, 
vedem cine are cu adevarat nevoie de ajutor imediat. 

990 

Astazi e pomenit Sfantul Simeon Noul Teolog in 
Vietile Sfintilor in limba romana. 

Un tanar de 1 8 ani, indracit, e adus la Sfantul Simeon §i 
el incepe a sthgaprecum caprele^^^ iar un talhar indracit striga 

222 

precum un tap . 

Dumnezeiescule Simeoane, lumina cea prea mare a 
Sfmtei Ortodoxii, nu ne lasa pe noi, pacato§ii §i ne miluie§te! 

Trebuie sa vorbim §i de obiceiuri barbare la ortodocsi. 

In noaptea nun^ii, in unele sate de la noi, mireasa trebuie 
sa se culce in mod „neaparat" cu mirele, pentru ca sa le arate 
nunta^ilor cdma§a sau cear§aful patat de sdnge. 

§i nu li se pare deloc necuviincios sau aiurea ca sa faca 
acest lucru atunci, ci mandria ca „a fost domni§oara" §i ca el a 
dezvirginat-o o considera ca un lucru bun §i demn de ardtat §i 
altora. 

I-am spus cuiva foarte apropiat ca acest lucru - acesta, 
cu ardtatul sdngelui - e inadmisibil. Insa nu a in^eles de ce nu 
se poate a§a ceva, de§i i-am dat explica^ii de bun simt, 
explicandu-i ca acest gest scoate din ecuatie sotia cat si 
pudoarea. 

Mdritatul prin intermediar mi se pare o insultd adusa 
Casatoriei, deoarece la fundamentul ei este dragostea §i 
fidelitatea iar nu aranjamentul. 

Omul postmodern nu mai in^elege u§or normalitatea 
brutd pentru ca aceasta i-a fost falsificatd in mod sistematic. 

Blugii par mult mai „relaxan^i" decat fusta iar parul gol, 
„fluturand in vant" - vorba cantecului comunist - e gasit de 
femeile de astazi ca „adevaratul mod de a fi alfemeif. 

Baticul e o adevarata „uraciune" pentru multe. In locul 
lui pun o e§arfd sau o batistd §i chiar un prosop cand vin la 
Sfanta Biserica. 



^^^ A se vedea teza noastra doctorala: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Vederea lui 

Dumnezeu in teologia Sfdntului Simeon Noul Teolog, Teologie pentru azi, Bucuresti, 

2009, 287 p. 

O puteti downloada de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/18/vederea-lui-dumnezeu-in-teologia- 

sfantului-simeon-noul-teolog/. 

221 *** Yigiiig Sfintilor pe octombrie, ed a Il-a, Ed. Episcopiei Romanului, 1999, p. 164. 

Insa nu cred ca s-a petrecut altceva, decat ca s-a confundat ziua de 12 martie, ziua 

pomenirii sale liturgice cu ziua de 12 octombrie si de aceea apare in volumul pe 

octombrie. 

A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Simeon_Noul_Teolog. 

^^^ Idem, p. 172. 



159 



lar daca totu§i au batic si-1 pun aiurea in cap, incat 
trebuie sa le predici cum trebuie sa-§i poarte baticul, §i fusta, 
§i ce culori sa poarte §i cepantofi §i. . . 

Dar §i Sfantul Clement Alexandrinul a trebuit sa scrie 
despre aceste lucruri intime. 

Trebuie sa predicam despre prea multe de la amvon, de 
fapt despre tot ce exista. 

„Modelele" televizorului sunt imitate cu mare strictefe. 

Moda e, de fapt, nebunia patima§a a celor boga^i, care 
vor sa arate celorlal^i care e „tonul" momentului. 

§i boga^ii sunt nefericifi. Sunt nefericiti §i saracii. Daca 
nu suntem cu Duhul Sfant, cu Hristos §i cu Tatal, cu Prea 
Sfanta Treime este imposibil safimferici}i cu adevarat. 

Fericirea e Dumnezeu dar noi, oamenii patima§i, credem 
altceva. Suntem „o mana de pamant", spunea acela§i Parinte. 
Trebuie „sd ne sfintim pdmdntur. 

Daca suntem o stdncd, o bucata de fier surda, cuvantul 
lui Dumnezeu nu poate rodi in noi. Nici daca suntem cu mulfi 
spini ai grijilor. Nici daca ne vdietdm toata ziua ca suntem 
pdcdto§i, dar traim lafel de dezechilibrat. 

Uneori sunt prea dur cu oamenii §i imi pare rau pentru 
asta. Dar duritatea mea e o reacfie, pe mdsurd, la nesimtirea 
lor. §i eu sunt nesimfit, eel mai nesim^it. Am o nesim^ire sord 
cu dementa. 

Sfantul Simeon Noul Teolog lupta mult cu nesimfirea, 
cu aceasta patima cu rdddcini addnci in fiin^a noastra. 

Oamenii te ,,scaneazd" tot timpul. Ortodoxul e privit 
din cap si pana in picioare. 

Daca i^i gasesc un mic defect, un lucru de care se poate 
rdde de tine in mod copios si prosteste in acelasi timp, oamenii 
care te privesc sunt satisfdcuti in orgoliul lor. Pentru ca prin 
acel mic defect al tau, indiferent de cat de mult ii intreci, ei 
cred ca le semeni. 

Intrigile se }es la intuneric. 

La^urile cele multe se pregatesc cu mare emofie satanicd 
§i impotriva adevdra^ilor nevoitori gurile ladului sunt mereu 
intinse spre ei. 

I^i rad in fa^a cu batjocurd... 

Doamne, da-mi sa privesc cu bldndefe aceste rdsete 
demonice care ma rdnescl Nu ma face sa imi pierd curajull 
Da-mi putere in lupte §i cuvinte de rdspuns. 



^^^ A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Clement_of_Alexandria. 



160 



E§ti tras la raspundere de te miri cine. 

Xi se cer raspunsuri dar nu ^i se raspunde prompt §i tot la 
fel de sincer la intrebarile pe care /; lepui. 

E§ti singur? Nu, Hristos e cu tine! El e mat puternic 
decat orice tristefe §i mdrldnie omeneasca. 

Car^ile Sfinte au nevoie de comentarii, de introduceri, de 
postfe^e, de multe note, de vaste expozeuri. Tot ce avem 
despre un Sfant trebuie spus. 

„Smintesc" pe mul^i doar in aparenfd. Mai degraba le 
rdnesc orgoliul lor de lenesi la care tin foarte mult... 

Adevarul e ca ne smintim noi pe noi inline prin aceea ca 
dorim sd ne smintim. Ne place sd ne smintim §i a§teptam sa 
fim smintiti, adica invitafi lapdcate. 

Oricate ar avea diavolul sa ne dea, daca noi nu le-am 
vrea, nu le-am primi in ruptul capului, nu ar putea sd ne biruie. 

Dar noi ii primim ispitele. Le primim si ne face pldcere 
sa le primim... Dupa care, in loc sa ne pocaim...pozam in 
victime nevinovate, ca si cand dracii ne-ar fi impins cuforta sa 
pacatuim si nu am fi pacatuit din pldcere. 

Suntem pu§i la incercare in tot timpul. 

Intr-un ziar am putut citi: „Donald Drusky, din 
Pennsylvania, l-a dat in judecatd chiar pe Dumnezeu, 
motivand ca El i-a facut numeroase nedreptdfi. 

Reclamantul a cerut sa-i fie redatd tinerefea, sa poata 
cdnta la chitard §i sa-i fie reinviatd mama decedata. 

Judecatorii au respins reclama^ia pe motiv ca este peste 
puterile lor sa-i indeplineasca omului dorinfeW. 

Ce po^i sa mai spui?! Pe de o parte, §tia ca Dumnezeu o 
poate invia pe mama lui dar, pe de alta parte, considera ca 
Dumnezeu poate fi tras la rdspundere. 

Nebunie §i o urmd de adevdr, dar foarte incurcatd in 
capul lui. Ce sa faca cu tinere^ea? Poate cantatul la chitara sa 
i^i elimine neimplinirile? Ma indoiesc. 

Dumnezeu ne face numai bucurii. Nedrepta^ile ni le 
facem noi inline. 

Traducand tot mai mult din engleza mi-am dat seama in 
mod si mai propriu, ca putem sa spunem adevarul nostru in 
toate limbile pdmdntului §i ca orice limba de pe pamant poate 
reda adevarul dumnezeiesc. 



224 *** Libertatea din 11 octombrie 2003, la ultima pagina, p. 12. Un articol de Calin 
Stroila. 



161 



Aceasta in^elegere profunda m-a eliberat enorm §i m-a 
facut sa am spor in inva^atura mea, in munca mea de cercetare 
si in munca de traducere. 

Dumnezeu ne conduce. 

Un predicator neoprotestant s-a referit la §arpele din 
pustie ca la unul pus pe o „prajina" dar, mai apoi, a trebuit sa 
recunoasca ca e vorba de un tip al Sfintei Cruci. 

A accentual faptul, ca trebuie „sa privim in sus". Insa, 
din cauza satanismului cu care resping Sfanta cruce, n-a scos 
niciun cuvant despre importanfa ei. Pentru ei Crucea e totul - 
daca ar fi a§a, ar fi bine - iar despre Inviere doar doua-trei 
cuvinte. 

Insa ei mizeaza pe Rastignire tocmai pentru ca sa 
maximalizeze mantuirea universala §i sa reduca, pana la 
desfiintare, mantuirea personala. 

Hristos a facut totul §i tu, „nou-convertitul" 
neoprotestant, stai cu burta la soare §i a§tepti a doua Sa venire. 
Insa Hristos va veni nu ca sa vada gra§i §i gu§a}i §i nepasatori, 
ci oameni treji, oameni smeriti, Sfinti. 

Noi ne facem reverende frumoase dar nu avem §i suflete 
frumoase. Ne punem engolpioane de aur dar nu avem §i 
credintd de aur. Aici e urdciunea noastra. Noi inline ne 
provocam scuipatul altora. 

Frumuse^ea trebuie dusa la cimitir sd pozeze. 

Manechinele ar trebui sa stea macar 10 minute in fa^a 
unui cadavru §i sd se simtd un cadavru. §i apoi om mai vedea 
ce pofta mai au de a merge aproape dezbrdcate pe scena. 

Nesimtirea e cea care te poate face sd indrdzne§ti multe. 

Vrajitorii din Gambia fac sa „dispara pentru totdeauna 
(?!) penisul unui barbat" . Iluzia demonica e multipla. 

Iar un „pe§te" le pune pe fetele care se prostitueaza sub 
„indrumarea lui" sa mearga §i iama cu picioarele goale la 
„agatat" §i sa-§i dea cu carmol . 

Cine §tie ce reactii produce acest medicament pe piele 
i§i da seama de inventivitatea acestui barbat pentru ca sa faca 
bani. 

„Nu conteaza cum, ci cdtV, e sloganul bosilor^^^ de azi 
§i e un slogan care ne doare totpe noi. 



^^' Nafionalul din aceea§i zi, p. 10. Articol de Floria Oprea. 

^^^ Idem, p. 3. Articol de Catalin Tache. Pentru cei care nu stiu ce e carmolul: 

http://www.pcfami.ro/produs/1782/Carmol-Flu. 

^^' A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/boss. 



162 



Nebunia pentru Hristos e o mare nevointa. Cine 
falseaza pe aceasta tema cred ca va avea multe lucruri 
groaznice de suferit. 

O domni§oara era invidioasa pe o alta domni§oara insa 
nu ^Xiu pentru ce motive. Dar o privea cu un regret admirativ. 

Domni§oara invidiata ingenuncheaza la Sfanta Liturghie 
§i i se vad chilotii albi de dantela pe la spate dar ea nu se 
sinchise§te de acest fapt, de§i avea spatele gol. 

O alta tanara se ruga, chiar daca i se vedea §i mai mult 
chilotul albastru... 

Nesim^irea, pe scurt, ne insote§te pretutindeni. 

Poti primi cu fustd scurtd Sfintele Taine sau te po^i 
smeri cu o teamd nefireascd in fa^a lor. 

In loc sa se sarute cuviincios Sfintele Icoane, astazi se 
ssLYuta. fe}ele Sfm^ilor, ca §i cand ar fi vorba de o intdlnire pe 
stradd. 

Judec prea mult... dar md dor toate aceste lucruri. 

Ce fac eu cu viafa meal Nimic! Ma joe „de-a via^a" dar 
via^a nu e dejoacd. 

Am auzit despre un preot pe care il bat credincio§ii sai §i 
el merge inainte. Ajuta-i lui, Doamne §i il miluie§te! 

Prea pu^ini preo^i tineri vor la fard sipe drept cuvdnt. 

Condi^iile sunt grele, nu exista salariu, nu exista conditii 
insa, in acelasi timp, Sfanta Evanghelie e propovaduitoarea 
unci vie}i grele. 

Se gandesc la viitor, la serviciul doamnei preotese, la 
studiile copiilor §i de aceea vor la ora§. De ce? Pentru ca satele 
nu vor sa intre mai deloc in schema noii democratic 

La tara, supersti^iile, ne^tiin^a, ereticii sunt infloare cam 
peste tot. De aceea e multd muncd §i greutdtile sunt multe. 



fantul Mucenic Longhin suta§ul (16 octombrie) s-a 
vindecat de o boala la ochi cu preasfanta apa §i cu preasfantul 
sange al Domnului, care au curs din coasta Sa prea 
dumnezeiascd. 

lar apa, ploaia care vine de sus, din nori, lasata sa curga 
pe pamant de Dumnezeu e un semn, o invitafie la pldngerea 
pdcatelor proprii. 



^^* Idem: http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/octombrie/10-16-sf_longhin_sutasul.html. 



163 



Ploaia...^i pldngerea pacatelor, seceta...^i 
invdrto§area. Doamne, nu ma lasa in invarto§area mea cea 
prea ticaloasa! Scapa-ma de ticaloasa stare degeaba §i de 
infumurarea ceapierzdtoare. 

Citindu-1 pe Sfantul loan de Kronstadt mi s-a aprins din 
nou inima. Cu el am inva^at din nou sd md rog. Trebuie sa ne 
inve^e Sfin^ii sd ne rugdm, pentru ca noi suntem prea reci, 
mult prea indiferenti. 

Citind, mi-am dat seama ca m-am trezit din somn, ca ce 
numesc eu viafd e de fapt dormitare, toropeala. 

§i am mai in^eles o ispita: sa nu consider o carte 
duhovniceascd drept o carte „u§oard", pentru ca starea de 
sfin^enie nu e un joe ci o mare luptd, care a adus o mare 
victorie. 

Suntem tenta^i sa spunem ca de la un anumit Sfant „nu 
am inva^at nimic" sau dintr-o anumitd carte a unui Sfant. 
Spunem: „nu am aflat nimic nou de aici". 

Problema este ca noi suntem vechi, plini de pacate vechi 
si de aceea nu putem sd ne umplem de noutatea dumnezeiasca 
a acestuia. 

Sfmte loane, dragostea ta preadumnezeiasca sa nu ma 
treaca cu vederea nici pe mine, ticalosul! Gre§esc mereu §i nu 
§tiu sa ma pocaiesc, dar vreau sd-mipldng pacatele. 

Tu po^i sd te rogi pentru mine. Tu po^i sa-mi dai sd-mi 
pard rdu pentru pacatele mele. Ajuta-mi mie, pacatosului §i 
ma iarta! 

Un Dumnezeiesc Parinte de la Sfantul Munte spunea, ca 
nu trebuie sd ne forfdm ca sa plangem in rugaciune §i nici sa 
nu cerem sd se intdmple asta, ci doar sd ne pard rdu de 
pacatele noastre. Durere pentru ceea ce am facut rau. 

Aceasta durere este drumul pe care harul Sau vine in noi 
ca sd ne oblojeascd ranile. 

Durerea §i lupta cu ispita sunt nevoin^ele nevdzute ale 
ortodoxului. 

De multe ori cdderea in pdcat te umple de multe tristefe. 
Nici nu mai po^i sd te rogi de atata durere mutd. 

Sufletul e contractat parca §i stai cu inima la gurd. Ji-Q 
ru§ine sa prive§ti spre cer, spre oameni, spre ganduri inalte. 
Nici nu te mai sim^i in stare de via^a. 

Frica de a ie§i afard din casd se inmul^e^te pe masura ce 
te simfi lovit de tofi. 

E§ti prea slab? Dumnezeu e Cel ce ne intdre§te. 

Nu po^i sa ai ceea ce speril Dumnezeu te va lumina. 



164 



Uneori crezi ca nu mai e nimic de facut dar o ie§ire 
afara, un aer racoros in piept, o imagine, un om pe care il 
intalne§ti te fac sa sim^i ca nu e totul „pierdut", ca te vrea pana 
la urma cineva §i ca problema ta e§ti tu sau, pana la urma, ca 
problema ta e o manevra gre§itd de-a ta. 

Durerea ta nu trebuie sd se scurgd in alcool sau in 
desfranare, ci in rugdciune. 

Ceea ce i^i face acum „placere", maine te va tiraniza. 

Bautura nu te salveazd de griji. 

Bautura nu i^i dducepace §i lini§te in casa. 

Bautura nu i^i aduce respect §i nici nu te ridicd de pe 
strada daca cazi. 

Bautura i^i aduce doar multe datorii, batai, scandaluri, 
vomitaturi, julituri la maini §i picioare...sotia plange, copiilor 
le e teama de tine, via^a lor e un chin. 

Cat de greu este sa fii un chin pentru al^ii! 

Unele sotii se roaga ca barba^ii lor sa nu mai vina acasa 
beji §i sd le ia la bdtaie. 

Unii copii se roaga ca sa aiba §i ei o casa unde cineva 
sd-i iubeascd. 

Nu e trist, totusi, sdfugi dupd iubire in alta parte, pentru 
ca acasa la tine nu o ail Nu e trist sa fii trist, sa nu po^i sa mai 
crezi ca va fi un maine fericit §i pentru tine? 

Cruzimea oamenilor imi provoaca dureri enorme. La fel 
§i indiferenta lor. 

Cineva love§te iar altcineva nu ifi vorbe§te. 

Insa nu e pacat numai vorbitul de rdu de altul, ci e un 
pacat tot la fel de mare §i daca nu-l vorbe§ti de bine pe un 
altul. 

Tacerea nu e bund oricand, dupa cum nu e buna oricand 
nici multa vorbire. 

O vorbire duhovniceasca ma intdre§te iar sinceritatea ei 
imi iapietre de pe inimd. 

Trebuie numai sa existe un tu, care sa fie ca un eu pentru 
mine. Un prieten. Cine te iube§te acela ascultd cuvintele tale. 

„Sunteti prietenii Mei, daca pazi^i poruncile Mele" (In. 
15, 14). 

§i cine nu poate fi prieten, in fara de eel care nu mai 
vrea sa fiQ/ericitl 

De ce iubim insa nefericireal\ 

Nefericirea si tristefea nu au ce cduta la ortodoc^i. Sa 
piece aceste stdri suflete§ti de la noi! Bucuria, veselia. 



165 



sinceritatea, spontaneitatea, revarsarea de inima sunt modul de 
afidiX ortodoc§ilor. 

„De ce cauta^i pe Cel Viu intre cei morfiT. Cum sa 
ramana El in moartell El e Viafa §i de aceasta Via0 trebuie sa 
ne lipim cu totul, pe deplin. 

Nu ne cunoa§tem Sfm^ii. Vorbesc in numele meu mai 
ales. Eu nu-i cunosc, desi doresc nespus de mult sa ii cunosc. 
Atatea sute de mil de pagini dumnezeie§ti, pe care nu le-am 
citit §i poate nu le voi citi decat 1%. 

Versetele Sfintei Scripturi trebuie infelese addnc. Nu e 
de ajuns doar „sa-ti dai cu parerea", ci trebuie sd ifi usuci 
trupul, sa f// munce§ti mintea, sa i}i strdpungi inima, sa te rogi, 
continuu sa te rogi §i sa te smere§ti continuu. 

Predici crede ca poate tine oricine. Dar asta e cand nu 
§tii ce ar trebui sa spui, cand nu §tii adevdrul dumnezeiesc, 
cand nu §tii cat trebuie sd te doard in gat §i, mai ales, in inima, 
cat trebuie sd pdtime§ti pentru acest adevdr. 

Simt cum preo^ii lui Dumnezeu par „ridicoli" atunci 
cand vorbesc in fa^a acestei lumi ghiftuite de necredin^a, de 
neincredere, de la§itate. Par ni§te oameni care spun „basme". 
Unii care cred in „naluciri", in cai verzi pe perefi. 

Ascultatorii stau in afara vie^ii Sfmtei Biserici dar vor 
sa in^eleaga „rational", „repede" §i „pe deplin" intreaga ei 
teologie. Insa Ortodoxia „nu incape" in astfel de inimi. 

Ei, sarmanii, nu in^eleg acest lucru, dar a§a el Ea ii 
depa§e§te cu mult, cu mult mai mult decat ar putea crede ei 
vreodata. 

Cineva m-a „acuzat" ca am vrut „sa il constrang". Dar 
dragostea e cea care te constrdnge. Ar trebui sd te constrdngd 
intr-o relatie de prietenie profunda. 

Daca vezi ca copilul tau vrea sd invefe sd cdnte la pian 
§i tu il inve^i cum sa exerseze, l-ai constrdns cumva? Nu! L-ai 
constrdnge numai daca el nu vrea sd invefe nicidecum, iar tu i- 
ai da mereu cu pianul, cu „cat de bine" este sa faca asta. 

Eu i-am spus ce sdfacd in anumite privin^e §i am dirijat 
§ederea lui la mine, dar nu l-am constrdns. Insa el a in}eles 
altceva. 

Constrangerea consta in fapte eminamente rele, pe care 
tu nu le dore§ti §i nici nu-fi trebuie. Dar a spune cuiva ce sd 
facd - atunci cand el vrea sa faca binele foarte bine - nu 
inseamna „constrangere", ci ocrotire, grija, aten^ie speciala, 
bundvoinfd mai ales. 



166 



Un sfat duhovnicesc nu trebuie sa-l elimini deloc din 
via^a ta, chiar daca nu-l practici sau nu intelegi la ce-ti 
folose§te. 

Amintirea lui trebuie sa ramdna in tine. 

Candva va fi bun, te va ajuta cu siguran^a. 

lar daca cineva te mva}d la rdu §i la pdcat, §i acel lucru 
trebuie sd-l retinem, ca sa §tim cum ne imping demonii la tot 
felul de rele. 

Trebuie sd-l retinem dar sa nu ne chinuim sd-l invdjdm 
sau sd-l practicdm. 

Experienfa duhovniceascd e compusa din tot ceea ce te 
impinge la bine dar §i la r du. 



Ouritatea filmelor TV e o „recompensa" a lipsei de 
„actiune" a unora dintre telespectatori. 

Cel slab - sau care crede ca e „ca o panza de paianjen" - 
se bucurd de for^a actorilor ca §i cand el insu§i ar fi fdcut 
cascadoriile. 

O umplere de satanism prin privire. 

Privirea e viciata de reclama, de perversiunile explicite, 
de rautatea care colcaie in inimi. 

Privirea e viciata de anti-icoane sau de pseudo-icoane. 

O anti-icoand e ofemeie goald, care i§i ^uguie spre tine 
buzele intr-un mod pervers iar o pseudo-icoand e o 
reprezentare catolica a Prea Curatei Stapane, care pare mai 
mult o curtezand decat Maica lui Dumnezeu. 

Catolicii §i protestan^ii i§i bat joe intr-un mod infiorator 
de Prea Curata Stapana. Nu mai zic de ceilalti: sunt sub orice 
critica. 

Patimile vor sd se spund din ce in ce mai mult in mod 
explicit. 

Cand dezolarea §i durerea nu se transforma in pocdinfd, 
oamenii incep sa se exprime in mod abject, hulitor la culme. 

Un profesor da marturie despre trei oameni, care au fost 
prin§i rugandu-se in inchisorile comuniste. Au fost sco§i afara 
in eel mai mare ger, doar in indispensabili §i fara obiele §i 



167 



tinu^i cateva ore a§a, sub supravegherea unui „caraliu"^^^, care 
statea la caldura §i ii urmarea de la fereastra. 

Demonii te fac sa te insote^ti cu oameni cu patimi 
asemanatoare sau compensatorii. 

Cel desfrdnat cu cea care dore§te bani §i aventurd iar eel 
care iube§te slava de§artd cu eel mdndru. 

Psihologia oamenilor trebuie sa pomeasca de la 
infelegerea duhovnieeased a patimilor lor. Cunoscandu-le 
patimile, nu ne mai mira aetiunile §i intentiile lor. 

De ce „Cobra"^^°? Pentru ca aceasta e mereu atentd sa te 
mu§te sau sd se apere. 

Filmele americane sufera de stereotipie. 

La fel §i prezentarile de §tiri. 

Unii confunda limbajul cu eoreetitudinea gramatieald 
iar al^ii dialogul cu prietenia. 

Manierismul e numit „bun sim^" pe cand el e o 
pervertire a bunului sim^ iar „cavalerismul" placut de femei e o 
cerere de perpetuare a „desfranarii fine". 

Tocmai de aceea ni se pare ca o curva „de lux" e mult 
mai „fma" in pacatele ei decat una care se culca cu tine la 
liziera iar ^igara fma pare un „pacat delicat" in comparable cu 
tigara „barbara" sau fara filtru. 

Pacatul e numit adeseori „eroare" sau „omisiune" §i nu 
mai e pus in legatura eu eon§tim}a ta in fafa lui Dumnezeu iar 
tu e§ti nevoit sa auzi „sfaturi" ca: „Fa §i tu ca toata lumea!" 
sau: „Daca nu faci compromisuri, nu po^i sa traie§ti". 

Oare chiar a§a sa fie? De ce se face publicitate 
eompromisului daca se §tie ca e un rdul §i de ce nu se admite 
faptul, ca po^i sa fii §i drept intr-o lume eoruptdl 

§i Cobra ucide eriminalii. 

no 1 

La fel §i Rambo ii extermina „pe cei rai", ca §i 
Predator sau Terminator . 

Sunt o necesitate aceste personaje sau o defularel Sunt 
§i una §i altal De ce nu pot fi recuperafi „cei rai"? 

Filmele acestea nu au mesaj evanghelic, pentru ca nu ii 
intereseaza „subiectur'. 

Traim in spatele cli§eelor §i ne permitem sa luam 
atitudine numai in imagina^ie. Imagina^ia a ajuns un refugiu al 
multora. 



^^' Un gardian. 

"° A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cobra_%281986_film%29. 

^'' Idem: http://www.imdb.com/title/tt0462499/. 

"^ Idem: http://www.imdb.com/title/tt0093773/. 

^" Idem: http://www.imdb.com/title/tt0088247/. 



168 



Ce sa mai faci cu un om, care nu mai spera in nimicl E 
nevoie de o minune. lar minunea nu e o „inven^ie de stadion" 
neoprotestanta ci o realitate cruciala. 

Doamne, nu ma lasa fara iubirea Ta. Nu ma lasa singur, 
cu pacatele mele cele prea ticaloase! Ai mila de mine Prea 
Sfmte Doamne §i ma iarta. Ai mila de lumea Ta, caci ea are 
nevoie de Tine mai mult decat i§i poate imagina. Nu ne lasa, 
lubite Doamne, §i ne condu spre Impara^ia Ta cea prea sfanta. 

Uneori sim^im ca nu putem sa ne rugam sau ca nu §tim 
sa ne rugam, pentru ca nu incercam sa ne rugam. 

Rugaciunea nu se teoretizeaza, ci se savdr§e§te. Ea vine 
de la sine. Doar sa avem inten^ia sa ne indreptam inima spre 
Dumnezeu. 

Insa§i rugaciunea e o minune. Dar noi vrem minuni care 
nu ne trebuie sau care sa ne impresioneze. 

In tren, in trenul in care calatoream, cineva spunea mai 
purine fraze decat drdcuituri. ^\ se incre^ea pielea pe tine 
ascultandu-1. 

Altcineva, la strana, in loc de: „Deschide-voi gura mea 
§i se va umplea de DuhuF, canta: „Deschide-voi gura mea §i 
se va umplea de duhurf. . .ln\Q\QgQ\i neatenfia §i ne§tiin}a 
acestuia (ca sa nu mai zic de hula)l\ 

Un protosinghel, cadru universitar, ii neaga pe to^i 
Sfm^ii teologi ortodoc§i de dupa secolul al Vll-lea. Pentru el 
acestia nu sunt „teologi". 

Mai mul^i profesori universitari de teologie neaga sfanta 
lumina care se pogoara in Mormantul Domnului numind-o 
„inventie pentru bani". 

L-am auzit pe un alt profesor de teologie care considera 
ca Sfm^ii din calendarul ortodox §i sarbatorile trebuie 
„epurate". 

Unul nu in^elege „sadismul de sine §i ascetismul 
extrem" al unor nevoitori ortodoc§i iar mai to^i teologii §tiu sa 
glumeascd hulitor despre cele mai sfinte lucruri §i folosesc in 
sprijinul rasului lor nebun cele mai dumnezeie§ti cuvinte. 

Nu vom fi judecati pentru aceste lucruri? O, §i cat de 
mult! 

Am uitat simplitatea cuvintelor duhovnice§ti §i privim 
spre pompa mincinoasa a cuvintelor fara acoperire in via^a 
noastra. 

Neintelegerile lumii de astazi sunt puerile la culme, 
adica pe masura ne^tiinfei in cele duhovnice§ti. 



169 



Daca ne lipse§te ceva, cu siguran^a ca ne lipse§te viafa 
sfdnta. Acest singur lucru ne lipse§te cu adevarat: cura^ia 
vietii proprii. 

imi pare rau ca nu am ajutat pe un preot sa urce un deal, 
oferindu-i bratul meu, pe care sa se sprijine §i am fost 
indiferent, de multe ori, la durerile §i nevoile fra^ilor mei. 

Imi pare rau, ca in multe dintre cazuri nu mi-am cerut 
scuze sau nu am adresat §i mai multe mul^umiri decat am 
facut-o. 

imi pare rau pentru orice cXi^di pierduta aiurea §i pe care 
nu am folosit-o duhovnice§te. 

Ce sa mai spun de nisipul, de murdaria imensa de pacate 
pe care le-am facut §i le fac? Cine le mai §tie numarul? 

Dumnezeu insa ma va intreba despre ele. 



V„ 



alt film al controverselor: „Sex din caritate" 

(produc^ie spaniola). 

Dolores - o catolica practicanta vine la confesor. Preotul 
catolic - care pana la urma o invidia pentru cura^ia ei - nu vrea 
sa o ierte pentru ca nu are pacate „reale". 

Lipsa de „pacate" a acesteia se leaga oarecum de numele 
ei, caci ea sufera pentru barbatul ei, care a parasit-o. 

Dolores e prea buna, prea compatimitoare §i „nu §tie 
cum e cdnd pdcdtuie§tf\ 

Preotul ii spune sa nu mai vina la el pana nu pdcdtuie§te 
iar ea il „consoleaza" pe un barbat, care a fost in§elat de so^ia 
sa, culcandu-se cu el. 

Acesta a fost primul...Dupa el au urmat mul^i. Si to^i 
reveneau „la via^a" cand se culcau cu ea. 

To^i cei care se culcau cu ea incepeau sa-§i iubeasca 
so^iile §i dadeau milostenie la Biserica. 

Preotul cumpara un clopot cu banii „consolarilor" §i 
vrea sa refaca loca§ul. Dar cand i§i da seama cine e sursa, 
farama totul §i merge de se leaga pe o cruce, pe care el o 
poarta de unul singur pana pe „Muntele Maslinilor". 

Fosta Dolores, „sfanta", devine odata cu prima 
„consolare", Lolita. Ea insa§i i§i alege acest nume. 



170 



Preotul vrea §i el sa se culce cu ea dar el e singuml 
refuzat de Lolita. 

Un efect regizoral schimba ambianta filmului. Din alb- 
negru filmul devine color odata cu „revirimentul" sexual 
produs de Lolita. 

Ea nu i§i schimba hainele dar imbra^i§eaza pe to^i 
„nefericitii". Ideea de salvare prin sex bantuie intregul film §i, 
mai ales aceea, ca.po}i safaci bine cuiva daca te addnce§ti in 
rdu din iubire pentru el. 

Ideile satanice sunt la ele acasa in acest film. 

Lolita se roaga statuii Reginei dar are §i poza lui Manolo 
langa ea iar batrana pe care o fotografia in fiecare zi §i copila 
care nu vorbea au suferit ambele cate un „miracol", chiar dupa 
ce ea a pacatuit „pentru prima oara". 

Femeile urbei ii sunt recunoscatoare. Din cauza ei 
barba^ii lor au devenit peste noapte foarte atenti §i iubitori. 

Unii o considerau o „puta" (curva) iar al^ii o „sancta" 
(sfanta). Manolo, barbatul ei, se reintoarce. 

Cand aude ceea ce ea a facut - ii marturisise dupa o 
partida de sex „salbatic" - o insulta §i da cu pietre in casa unde 
era §i in geamurile casei. I se alatura §i ceilal^i care se 
culcasera cu ea. Iar cand ea iese goala din casa, to^i lasa 
pietrele jos §i pleaca. 

Trimiterea la femeia pdcdtoasd din Sfanta Evanghelie 
este evidenta. 

Femeile care profitasera de „avantajele" pe care le 
adusese Lolita, pun la cale un §iretlic sau o invd}dturd de 
minte. 

II „captureaza" pe Manolo §i fac rand la u§a unde era el 
„prizonier", pentru ca sa se culce cu el. El nu reu§e§te sa se 
culce decat cu trei dintre ele. 

Iese in prim plan ideea, ca barba^ii sunt mai slabi decat 
femeile la acest capitol al „rezisten^ei sexuale" §i ca femeile - 
ca §i Lolita de fapt - nu au facut de placere ceea ce au facut. 

„Happy ending"^^'^-ul filmului nu intra in discu^ie. Ceea 
ce se doreste a se retine e aceea ca: „§i cei pacato§i pot sluji, 
prin pacatele lor, voii lui Dumnezeu". Ne apropiem aici de 
sintagma demonica: „pdcdtui}i, pentru ca sd vd umple}i de 
haf\ 

Derularea filmului e paraleld cu telenovela de la 
difuzor. Cra§mari^a doreste pe maturatorul stradal. Ar vrea ca 



^'"^ Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Happy_ending. 



171 



el sa intre in carciuma, sa pomeasca tonomatul muzical §i sa o 
invite la dans. 

Femeia care dore§te asta e tanara, pasionala §i plange 
cand e vorba de ceva sensibil. lar maturatorul vrea sa devina 
primar, de§i urbea renun^ase la aceasta func^ie, pentru ca 
ultimul primar se spdnzurase tot pe acela§i munte care 
parafrazeaza chinurile Domnului. 

Evenimentul se intampla pana la urma, dupa ce 
maturatorul se culca §i el cu Lolita. Lolita il inva^a cum sa 
procedeze cu cra§mari^a, pentru ca aceasta, cra§mari^a, e de 
fapt proprietara camerei unde se prostitueaza Dolores. 

Tonomatul insa se strica §i cra§mari^a danseaza cu Pepe, 
ea cantand din gura. 

Oameni doresc o schimbare dar nu o cauta acolo unde 
trebuie. In loc sa accepte, ca sa-i inve^e Dolores cum e cu 
catolicismul ei, ei invafa „noua via^a" culcandu-se cu ea. 

Bataile dejoc ale filmului sunt multiple. 

Spre exemplu: De ce nu ne ajutd monahii §i oamenii lui 
Dumnezeu prin aceea de a se culca cu noi? Daca spun ca 
„iubesc oamenii", de ce nu pdcdtuiesc impreuna cu noi, pentru 
ca sa ne scoata din marasmul pdcatului §i din lipsa de sens? 

De ce sunt umilite prostituatele de catre to^i, daca ele 
„ne dau dragoste" sau se prostituiaza ca sa-§i intre^ina 
familiile? 

Dolores se culca cu barba^i fara sa le ceara bani, 
spunand ca „darul lui Dumnezeu" nu se plate§te. Sexul era 
pentru ace§tia o „proiectie" a harului divin. Si hula e 
evidenta... 

Prostituatele ora§ului vin sa o vada pe vestita 
„daruitoare" §i dupa o intalnire taioasa ele pleaca „fericite", 
caci Dolores le promite ca nu le va mai lua clientii. 

Tot filmul e o „oferta altemativa" la Sfanta Evanghelie. 

In locul iertdrii §i al iubirii lui Dumnezeu primite prin 
pocain^a, filmul propune o „intelegere" a vietii pornind de la 
un pacat „salvator", care te propulseaza „instantaneu" spre o 
„noua via^a". 

Pacatul e facut inten}ionat §i de la el se a§teapta o 
„ noud " direcfie. 

Dupa navalnica izbucnire a poftei barba^ii ies „reinnoiti" 
de la prostituata, de§i pacatul nu il reinnoie§te pe om ci il 
satanizeazd si mai mult. 

Pocdinfa lipse§te din film. 



172 



lertarea §i asceza nu apar aici §i se vede, in mod 
evident, ca harul dumnezeiesc e ceva „teluric", care pome§te 
dintr-un om spre altul. 

Gratia „creata" e prezenta in substan^a filmului. 

Carnea e luata in vizor. Alaturi de faptul ca omul e un 
packet de pofte §i, in mod expres, ca barbatul „adevarat" e un 
„animal" cu pofte animalice, zdrobitoare. 

Femeile sunt subalterne, slabe, nefericite, nesatisfacute, 
nebagate in seama. 

Barba^ii sunt dezamagiti, unii sunt virili iar al^ii nu si ei 
nu suportd mai mult decat femeile §i nici nu le infeleg mai 
deloc. 

Ideile acestea gasesc adepfi la noi - de fapt au adepfi - 
printre cei care nu au mai nimic de-a face cu dreapta credintd. 

Intr-o nuvela a lui Holban , bunica apare ca o femeie 
fricoasd in fa^a mor^ii, dupa ce toata via^a fusese o tipicard. 
Bunicul nu dorea sa se schimbe nimic §i totu§i s-au facut 
schimbdri. 

Sfantul Averchie al lerapolei, eel intocmai cu Sfm^ii 
Apostoli (22 octombrie), il pune pe dracul scos din Luchilia 
fecioara, fiica lui Marcu Aureliu^^*', sa care o piatra prin 
vazduh din Roma pana in patria sa, in lerapole . 

Citez: „Locuitorii lerapolei, cand au vazut piatra cazand 
ca de naprazna din vazduh, s-au mirat foarte tare, ne§tiind 
taina, pana cand s-a intors Sfantul inapoi la dan§ii"^^^. 

Acum nu ne mai putem mira de la cine e piatra de la 
Mecca^^^, „care a cazut din cer". 

In loc de Sfantul Arhanghel Gavriil e, de fapt, 
arhanghelul cazut, care incearca sa-i in§ele pe to^i oamenii. 

Coranul e cartea desfrdndrii. Pofta emana din aceasta 
carte - „sfanta" pentru unii - ca mirosul urdt din veceu. 

Care e cd§tigul urmaririi unui meci de fotbal? 
Satisfacerea orgoliului de competifie. 

Pentru ce punem intrebari care ii indispun pe al^ii? 
Pentru ca sa-i punem in inferioritate. Sa-i facem sa se simta 
stdnjenifi. 

Suradem in loc sa spunem „multumesc", pentru ca, de 
fapt, am vrea sa spunem altceva. 



^'^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Holban. 
^'^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Aureliu. 

*** Viefile Sfinfilor pe luna octombrie, ed. cit., p. 286. 
^^^ Ibidem. 
^'' A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mecca. 



173 



Un copil abia nascut a fost gasit aruncat in gunoaie iar 
un batran a fost extemat dintr-un spital §i a fost lasat sa stea in 
ploaie. 

Mul^i cer§etori, prea mul^i oarnQnifara speranfa zilei de 
maine. 

Sinuciderea e considerata o „solutie" extrema. Insa 
faptul de a-ti lua singur viata nu e nicio soluble, ci negarea 
oricarei solutii. 

Cozi imense la loto. Mirajul ca§tigului bulverseaza 
multe min^i. 

Ne e frica de facturi, de taxe, de pre^uri, de amenzi, de 
pu§carii, de§i unii pYQfQva. pu^caria in locul libertafii. 

Nu cumva frica cea mai profunda e aceea, ca nu avem 
niciun fundament real, pentru ca nu credem in Dumnezeu? Eu 
cred ca da! 

Cred ca toate fricile noastre izvorasc din lipsa fricii de 
Dumnezeu. 

Daca ne-am feme de pdcat, nu ne-ar mai fi fried de 
lucrurile trecdtoare. 

Afi pueril inseamna a nu cunoa§te adevdrul sau a crede 
minciuna drept adevdr. 

Orgoliul ranit e rdzbundtor. Numai ca e o rdzbunare a 
sldbiciunii. 



Oe ce nu mai po^i sa te simfi bine in lume? Pentru ca 

Dumnezeu te dezlipe§te de lume pe fiecare zi. Cu cat devii al 
lui Dumnezeu, cu atat supor^i mai greu „moda" zilei. 

Nu te imbraci ca ei, nu gesticulezi ca ei, nu i^i schimbi 
hainele atat de repede ca ei §i, in concluzie, nu e§ti unul de-al 
lor, pentru ca nu semeni cu ei. 

„Nu te vrem!". Aceste cuvinte nu ^i le spun cu to^ii dar 
le simfi. l\i dau de in^eles ca nu te vor. 

Uneori te doare tot pe tine ca ii stresezi, ca nu se mai 
simt bine cand te vad...Sau tocmai atunci i§i dau seama, ca 
exista §i al^i „diferiti"? 

Rockarii sunt cumva, au „stilul" lor. Daca le §tii 
„meniul" po^i sa ii cuno§ti de la distanfd. Cei cu hip hop-ul 



174 



sunt altceva. Ambele tabere injura §i beau dar dupa „energia" 
fiecareia. 

Adventistul are §i el „mirosul" lui. §i mormonul la fel. 

Nu se confunda in aparenta. Insa substratul lor tot de la 
dracu este de§i ei o dau cu „Domnul" sau cu „cartea lui 
Mormon" toata ziua. 

Fiecare i^i vine „marfa" ambalata altfel dar ea este una si 
aceeasi otravd. Insa, pentru ca sa-i mirosi, trebuie sa miro§i 
addncimea minciunii lor. Daca te la§i dus de aparen^e, ajungi 
rau. Fii prudent! 

Se uita la tine §i stramba din nas. Tu nu vrei una ca asta. 
Ai vrea ca to^i sdfim una dar ei sunt de altdpdrere. 

§i cat de mult, da, cat de mult ai vrea sa le spui adevdrul 
lui Dumnezeu... Dar cine sa-1 auda?! Fiecare crede ca are 
adevdrul de§i nu au evidenfele adevarului. 

Insa nu propovaduirea lui Dumnezeu e vizatd, ci banii, 
profitul, parvenirea. 

Mitul „respectabilitatii" e paravanul sub care ne 
invadeaza satanismul. 

O, Doamne, mantuie§te-ne de atacurile acestea 
furibunde ale raului, ale raului in toate aspectele sale! Nu ne 
lasa, caci ne vom impleticii §i vom cadea rau. Ajuta-ne, 
Bucuria lumii §i ne miluie§te! 

Cat de important e ca sa comunici cu cineva in pacel 
Vorbirea lini§tita, smerita e alinare, pace pentru inima. Sim^i 
cum te umpli de lini§te, de bucuria Duhului Sfant. 

§i predica trebuie sa fie lini§te, caci ea urmeaza Sfintei 
Liturghii sau unci dumnezeie§ti slujbe, care e lini§te. 

Vorbirea despre cele sfinte trebuie sa fie o pldcere 
obi§nuitd a credincio§ilor. Credincio§ii care nu inva^a cele 
absolut necesare in Sfanta Biserica, inva^a mai greu sau deloc 
de unii singuri. 

Odihna, care sa ne umple de dragoste sfanta, e timpul pe 
care il petrecem in Casa lui Dumnezeu. Trebuie sa ie§im afara 
al^i oameni, oameni reinnoi^i. 

Ie§irea din Sfanta Biserica trebuie sa te umple de regret 
§i nu de bucurie. Trebuie sa regretam faptul ca slujba s-a 
terminat. „De ce atat de pu^in?", sa ne spunem. 

Dar pentru aceasta trebuie sa existe preoti ai lui 
Dumnezeu, preoti care sa fie pe deplin rugdciune. 

Via^a preotului e motivatia capitald pentru un 
credincios. 

Vede §i urmeaza ceea ce vede. 



175 



la aminte §i se bucura. 

Daca preotul este iubire va incerca sa fie §i el iubire. 

Daca exista cumsecadenie are sa o admire. 

Daca exista mdrime de suflet se va ru§ina sd vorbeascd 
aiurea. 

§i daca preo^ii lui Dumnezeu sunt vorbifi de rdu, sunt 
vorbiti pentru ca sunt priviti cu un sfert de ochi. Ca sa-1 vezi pe 
un preot al lui Dumnezeu cu adevdrat trebuie sa-1 prive§ti cu 
doi ochi larg deschi§i dar §i cu inima, punandu-te pe tine in 
locul lui. 

Daca nu §tii sa rezolvi mai bine o situa^ie, nu il judeca, 
nu il vorbi de rau. 

Daca nu po^i sa faci tot ce face el §i asta mereu, nu 
strapunge demnitatea lui cu gloan^ele limbii tale slobode. 

li ciuruim pe al^ii §i pe noi dar nu vrem sa fim one§ti. Nu 
vrem sa recunoa§tem, ca noi inline suntem mult mai slabi §i 
mai ticdlo§i §i maipro§ti decat cei pe care iijudecdm. 

„Te lovesc sub Centura" e luata din box §i din artele 
mar^iale dar acum inseamna altceva intr-o discu^ie. 

Omul nu suporta sa ii spui adevdrul gol-goluf §i de 
aceea crede ca adevarul e „un atac la persoand'\ Dar care 
persoandl Ca omul postmodern nu mai da un §fant pe 
persoana sal ! 

Cu „impenetrabil" e caracterizat un anume domn. Dar s- 
ar putea pune in locul acestui cuvant cuvinte mult mai 
explicite: egoist, borfa§, rece, respingator. . . 

lar despre altcineva s-ar putea zice: ,4aran", fara sa fie 
vizate locul de na§tere sau domiciliul, ci faptul ca acel om nu 
§tie sd se comporte, ca e un analfabet al civilizatiei. 

Satul, un sat nu e format numai din sufldtori in pdpddii, 
dupa cum nu to^i locuitorii unui ora§ sunt primari. Exista §i 
intr-o parte §i intr-alta...oameni, §i acest lucru e eel mai 
important! 

Ca unul e romdn §i altul tigan, ca unulfurd ca-n codru 
iar altul bea de stinge, astea sunt alte probleme. Lucrul 
important e ca sunt oameni §i ca to^i suntem frafi §i ca to^i 
avem un singur Dumnezeu - chiar daca II numim altcumva sau 
nu II cunoa§tem - §i ca nu avem voie sa ne facem via}a grea 
unii altora. 

Sa cerem ajutor unii de la al^ii! Ca sa incepi sd te impaci 
cu al^ii trebuie sd te impaci cu Dumnezeu. Daca e§ti impdcat 
cu El, po^i sd te impaci cu oricine. 

Faca-se voia Ta, Doamne, §i cu mine, netrebnicul! 



176 



Astazi a fost pomenit un Sfant Mucenic care „nu avea 
mai mult de cinci anr^^^. Acesta „s-a aruncat in foe, 
euprinzand-o pe maiea sa eare ardea, §i a ars §i el impreuna eu 
ea"^^\ 

Mul^i nu §tiu azi niei cine e Dumnezeu. Dar daea vrea 
Dumnezeu §i azi pot fi mul^i ea aeesta. Cred eu tarie aeest 
lueru. 

Noi ii subestimam pe mul^i, pe eand Dumnezeu lucreaza 
prin cei la care nu ne a§teptam. 

Convertirile ii surprind pe mul^i dintre aceia, care 
credeau ca ii cunosc pe cei din fata lor. 

Oamenii isi facusera o anume parere despre tine, iar 
daca tu le ara^i alta fata a ta raman contraria^i. Nu le vine sa 
creada... de^i tu e§ti altul sau po}ifi altul decat te doreau ei. 

Doamne, da-ne sa fim mereu, pe fiecare zi, oamenii pe 
care Tu vrei sa fim. Ajuta-ne, lubitorule de oameni, sa 
in^elegem voia Ta §i rabdarea Ta cea multa cu noi, pacato^ii, 
caci nici nu ne dam seama cat ne ier^i Tu mereu. 

Pentru ca noi confundam iertarea lui Dumnezeu cu 
iertarea noastra, tocmai de aceea consideram, in mod 
demonic, ca Dumnezeu e un „calau" sau un „nedrept". 

Dar Dumnezeu nu are nimic din masurile noastre de a 
face dreptate. La El, mila e cea mai mare dreptate, de§i noi nu 
prea cunoa§tem aceasta mare intelepciune. 

Evreii dorea ca El sa Se dea jos de pe Crucc.Insa cea 
mai mare intelepciune §i smerenie e sa stai pe Cruce, pentru ca 
sa iube§ti hxmea. pdnd la sfdr§it. 

Nu po^i iubi ieftinl Daca nu pierzi mult, daca nu suferi 
mult pentru ceea ce iube§ti, nu po^i sa ajufi pe cineva. 

A renunfa la cruce inseamna a renunfa la iubire, a 
spune ca iubirea nu e mai tare ca moartea §i, in defmitiv, ca 
iubirea nu e necesard. 

Dar daca iubirea nu e necesard, daca tot ce am sperat 
noi nu e necesar, daca via^a noastra, nici ea, nu a fost 
necesard, atunci de ce mai speram sd nufim uitafi, de ce ne tot 
vanzolim dupa un statut bun in lume, daca, pana la urma, 
nimic nu e necesar? 

Daca nu suntem „buni de nimic", de ce mai sperdm, de 
ce ne mai facem vise? Oare nu putem face nimic, daca vrem sd 
facem §i, mai ales, putem sd facem? 



*** Viefile Sfinfilor pe luna octombrie, ed. cit., p. 305. 
^"^ Idem, p. 306. 



177 



lubi^ii mei, indrazni^i! Crede^i ca exista frumusete, 
ordine, sfm^enie §i suntem mantuiti cu to^ii. Ajuta^i-va §i 
ajuta^i-ne! Rugaciunea o facem unii pentru alfii, caci 
solipsismul nu e al oamenilor. 

Privesc chipurile oamenilor. Unele sunt trucate. A 
aparut o „frumusete" a cosmeticelor care in§ala simful datarii. 
Nu mai §tii cdti ani are femeia sau barbatul din fata ta. li po^i 
confunda pana la urma, caci li se poate schimba sexul. 

O sa ajungem la situatia de a nu mai stii cum arata 
omul? O sa consideram ca omul e mai frumos daca e 
„restructurat"? 

Unii, inca de acum, nu mai §tiu cum arata laptele lapte §i 
oul ou §i fa.\a. fa0 §i aerul aer. Gasim lapte fdrd grdsimile lui, 
oua care nu mai miros a gdind, ochi de copil care nu mai 
cunoa§te ru§inea. 

§i daca totul e de vdnzare, pana la urma o sa ni se urasca 
de mdncarea berechet, de hainele cat cuprinzi cu ochii, de 
pomografie de toate felurile, de atatea reclame, de atata 
obezitate §i confort, de atata lejeritate. 

O sa obosim prea mult, multprea mult. 

O sa ni se faca dor de lumea noastra, de simplitatea 
noastra, de frumuse^ea noastra. 

O, Doamne, ce frumoasa va fi ziua aceea, cand oamenii 
vor recunoa§te din ce in ce mai mult adevdratul mod de a 
viefui pe pdmdntl 

M\x\\\ spun ca sunt basme. 

Mul^i spun ca „binele care invinge intotdeauna'" e o 
poveste de adormit copiii. 

Dar adevarul e ca Hristos Dumnezeu va invinge, ca 
binele va triumfa §i ca frumuse^ea va domni in cele din urma. 

Copiii nu cred in vise, ci cred ca adevarul invinge, 
pentru ca vad adevarul mult mai curat decat cei care s-au 
pervertit. 

Copiilor trebuie sa le spunem adevarul! Sa nu le mai 
spunem pove§ti cu zmei, ci adevarul ortodox, adevarul 
credin^ei noastre. 

Daca vor §tii adevarul sfdnt, vor §tii sa discearnd pleava 
de grau §i asta e important. 



^''^ A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/solipsism. 



178 



F raznicul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie §i sobor 

arhieresc. Frumusetea cantarii §i a slujirii arhiere§ti este unica. 

Un Parinte diacon - fost coleg de Seminar cu mine - 
a cantat un „Puternic" cu multa addncime de inimd. 

Cand se canta din adancimile dragostei de Dumnezeu 
toti se opresc ^iprivesc cu uimire spre tine. 

Nu te mai recunosc. . .§i au dreptate. 

Sfm^ii lui Dumnezeu ne daruiesc via^a, ne scot din 
amor^ire cand le sarutam Sfmtele Moa§te. 

Parintele episcop a vorbit foarte bine astazi...ca §i cand 
nici el nu mai era acela§i. Doar doua glasuri au „ie§it in decor" 
§i au fost imediat escortate. 

lar langa mine s-a a§ezat un om muncitor §i credincios 
in acela§i timp. Mi-au pldcut palmele lui: pline de bataturi, cu 
degetele umflate, cocarjite de reumatism. Erau maini 
frumoase, innobilate de munca, mult mai prefioase decat 
mainile pomadate §i parfumate ale Bucure§tiului. 

N-am nimic cu ora§eanul, ci cu viata lejerd, fara munca. 
Nici larmml fdrd chefde muncd nu imi place. 

Mantuitorul ajunge la ghergheseni §i eel demonizat „de 
multa vreme nu mai punea haind pe el" (Lc. 8, 27). De ce? 
Pentru ca eel care a cazut in multe pacate nu mai vrea sd se 
acopere cu sfaturile dumnezeie§ti ca §i cu ni§te haine. 

Omul care se declara „necredincios" nu suporta hainele 
smereniei, ale umilin^ei, ale facerii de bine. 

Omul necredincios nu i§i da seama ca e gol, ca e lipsit 
de cuviintd. Ca de§i umbla cu haine pe el, daca nu are hainele 
credintei e gol, e o vedere urdtd. Pentru ca nu e numai gol, ci 
§i urdt, spurcat. 

§i eel gol, de§i nu avea haina, nici „in casa nu mai 
locuia"(Lc. 8, 27). Pentru ca acela care nu suportd credin^a in 
Dumnezeu nu poate sa suporte nici faptul de a veni la Sfanta 
Biserica. Lipsa de evlavie sta mana in mana cu neintrarea in 
Casa lui Dumnezeu. 

Era gol §i in afara Sfmtei Biserici. 

Nesim^irea, ca orice pacat de altfel, ne face de ru§ine, ne 
dezgole§te de toata frumuse^ea dumnezeiasca. 



^''^ Parintele Diacon lustin Manta. O voce superba, slefuita, putemica. Alaturi de el, 
Parintele Diacon Otomega: un alt coleg de Seminar. 



179 



In loc de loca§ul eel sfdnt acela prefera sa locuiasca 
„prin morminte" (Lc. 8, 27). 

Orice invatatura eretiea e un mormdnt. Daca nu vrei sa 
traie§ti eu Sfintii, atunci te duci in gropile murddriei pdgdne 
sau eretiee §i te inchini la idei, la pisici, la mon§tri. 

Dar cand Hristos Dumnezeu vine spre eel demonizat - 
caci Dumnezeu face primul pas pentru mantuirea ta - atunci 
demonii incep sd se inspdimdnte. 

Dracii cer Domnului sd nu ii ehinuie. Le q fried. §tiu ce 
a a§teaptd §i tocmai de aceea se §i straduiesc sd ne striveased 
orice avdnt bun. 

Domnul porunee§te duhului necurat (Lc. 8, 29). Nu se 
roagd de el sa iasa, ci ii porunee§te sd iasd. 

„De multi ani il stapanea" (Lc. 8, 29) demonul pe acesta, 
de§i nu era unul, un demon, ci o legiune de demoni (Lc. 8, 30). 

Stapanire cumplita. Chiar daca „era legat in lan^uri §i in 
obezi" (Lc. 8, 29), el rupea lan^urile, legaturile. 

Sfaturile §i indemnurile dumnezeie§ti sunt ca ni§te 
lanturi care ne leaga pentru ca sa nu facem raul. Dar daca nu 
ne impotrivim diavolilor, ei ne fac sa trecem peste orice 
poruned §i ru§ine §i sa mergem in pustiul pdeatului. 

Pustiul e cea mai buna parabola pentru eon§tientizarea 
pacatului. Tot ce aduce pacatul e un pustiu, o saracie, o 
dezamagire enorma. 

Doamne, iarta-ma pentru orice euvdnt nedrept pe care 1- 
am spus §i pentru clipele cand l-am judeeat pe aproapele meu 
cu nepdsare §i indiferentd. 

Iarta-ma pentru ca am indrdznit §i indrdznese sd Te 
supdr mereu. 

Iarta-ma pentru ca nu ma pocaiesc, Dumnezeule §i 
pentru ca inima mea e departe de Tine, mult prea departe. 

De cate ori md gdndese la Tine, Doamne? Oare ma 
gandesc smerit, cu suflet plecat? Sau eu numai profit de 
bunatatea Ta §i ca un netrebnic traiesc pe pamant, fara ru§ine, 
fara cucernicie, fara bun sim^? 

O, Doamne, am devenit din ce in ce mai rece, mai gol, 
mai ticalos. Pana cand voi eontinua a§a? Pana cand, Doamne, 
ma vei mai Iasa sd merg anapoda §i nu ma vei indrepta cu 
mila Ta prea bogata? 

Pazitorii de porci n-au avut oehi pentru minune. Ei s-au 
uitat la pierderile lor. 

Prea Sfin^itul a remarcat faptul, ca gherghesenii nu L-au 
primit pe Mantuitorul, pentru ca El le-arfi strieat afacerile. 



180 



Porcii erau mai importanti decat vindecarea unui om, 
caci §i demonizarea e o mare boald. 

Cel vindecat vroia sa fie cu Domnul, dar El ii spune: 
„intoarce-te in casa ta §i spune cat bine }i-a facut }ie 
Dumnezeu" (Lc. 8, 39). 

Uneori avem nevoie sd dam mdrturie mai intai in casa 
noastra, in familia noastra, catre rudele noastre §i apoi §i celor 
de departe. Sau poate ca mai inainte de a vorbi altora, trebuie 
sa vorbim celor care sunt mereu cu noi. 

Un profesor de-al meu - pastor protestant - a venit §i el 
la Sfanta Liturghie. Ar fi fost interesant de §tiut cum se simte 
el printre noi? Dar la modul adevdrat... si nu mincinos. E liber 
in sinea sa sau e enervat de ceea ce vede? 

Daca nu suntem atenti, transformam locul unui praznic, 
ca eel de la Patriarhie, intr-un talcioc^^^ in care se vdnd de 
toate. 

Ma bucur intotdeauna cand cumpar car^i dumnezeie§ti. 

Praznicele sunt zile ale bucuriei, dar §i zile in care, parca 
mai mult decat altadata, ne ies in re//e/multele defecte. 

Am obosit mult. Multa oboseald este §i ea foarte 
ddundtoare. 

Un parinte cu o barba foarte mare §i cu ochi alba§trii mi- 
a placut intr-un mod aparte. 

Frumuse^ea ne-a inso^it. Si aerul de sarbatoare. Si odata 
cu ele a aparut in pia^a Sfmtei Liturghii §i soarele. Aseara a 
fost frig §i azi de diminea^a la fel. Dar bucuria te umple mai 
mult decat frigul. 

O doamna in varsta a plans. Lacrimi...Nu sunt vrednic 
sa vad asemenea minunil O, Domne, iarta-ma! Ai mila de 
mine, nerecunoscatorul! Via^a mea e prea ticaloasa §i numai 
Tu e§ti Sfant §i Preasfant, Dumnezeule! 

Banderas^"^^ vine cu un rol de preot iezuit in care cauta 
(auzi^i?!) trupul Domnului^^^ . „Daca...?", se intreaba el. 

Gase§te un schelet impreuna cu o cercetatoare evreica §i 
un alt om de §tiin^a precizeaza faptul, ca totul se constituie in 
semnalmentele unci crucificari din anul 32 d. Hr., in care 
scheletul ar fi „al Domnului". Lupte interioare...§i pana la 
urma ramane credincios, de§i se §tie foarte bine ca Hristos 
Dumnezeu a inviat §i S-a indl}at la cer. 



^"^ A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/talcioc. 
^''^ Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Antonio_Banderas. 
^'"' E vorba despre filmul The Body (2001): 
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Body_%28film%29. 



181 



Intr-un alt film, un psihopat cerea sa fie divinizat pentru 
ca putea sa zboare cu ajutorul unui dispozitiv de propulsie. Era 
evident faptul ca s-a vizat o bdtaie de joe la adresa Inal^arii 
Domnului la cer. 

Ispitele noastre sunt filmele pe care le vedem, reclamele, 
car^ile de literatura, ideile demonice, apari^iile in§elatoare, 
filosofiile atee, moda dezma^ata, jocurile §i a§teptarile 
pacatoase. 

Un cantec prinde mai bine „la public" decat o predica, 
pentru ca acesta gase§te o inima distratd, pregatita dQjdi pentru 
dezmdf. 

Predica are nevoie de o inima smerita, de un trup 
scaldat in apa ascezei, de o minte luminatd de Dumnezeu. 

De aceea nu po^i sa te duci oricum, cu orice stare 
sufleteascd la Sfanta Biserica. Macar un minim depregdtire. 

Roaga-te ceva, zi ceva, gande§te ceva frumos. Nu te 
duce cdscdnd ochii pe sus §i cdlcdnd pe cei care stau in 
genunchi. 

Ai grija, iubitul meu, caci nu po^i sluji lui Dumnezeu 
cdlcdnd peste trupurile altora. 



^iua Dumnezeiescului Dimitrie al Bucure§tiului. 
Enorm de multa lume, chiar daca gerul a fost mare. 

PFP Teoctist [Arapasu] §i-a inceput cuvantul cu ultimele 
cuvinte ale Sfintei Evanghelii de azi: „cel ce va rabda pana la 
sfar§it, acela se va mantui" (Mt. 24, 13). 

Sfantul Dimitrie a rabdat pana la sfar§it. De§i „nu a avut 
§coala" §i a murit necunoscut, Dumnezeu 1-a facut cunoscut cu 
prisosin^a. 

Noi vrem in mod neaparat sa ie§im in eviden^a, dar 
Dumnezeu scoate in evidenfa pe cei care sunt prietenii Lui §i 
xmpe oricine. 

Raman in istorie §i oamenii cu fapte monstruoase §i 
pacato§ii notorii dar ca ni§te conta-exemple. 

Cine insa e o bucurie adevdratd pentru ceilal^i e Sfdntul. 
Sfin^ii sunt cei care ne umplu de bucurie. 

Cei care tace pentru Dumnezeu e auzit de El. Gura celui 
care tace vorbe^te neincetat lui Dumnezeu. 



182 



Dumnezeu ii aude pe cei care tac, pe „msignifianti", pe 
cei oropsi^i, deoarece glasul jalei lor §i al iubirii lor e mare §i 
ajunge imediat la urechile Sale. 

Sfantul Nectarie al Eghinei m-a bucurat mult aseara. 

Lacrimile de bucurie sunt ni§te minuni ce nu pot fi 
comparate cu nicio frumuse^e a pamantului. 

Astazi, axionul a fost cantat cu multa dulcea^a §i am 
putut sa ma bucur din toatd inima la Sfanta Liturghie. 

Cat pierd ca nu md rog\ Rugaciunea e cea mai frumoasa 
relaxare posibild, medicamentul a multe patimi, cea care 
aduce razele Duhului Sfant in fiin^a noastra, inva^atoarea 
infranarii, lini§titoarea inimii, smerenia care nu ne face de 
ru§ine, starea de de§ertare in fa^a lui Dumnezeu §i de 
mdrturisire sincerd in fa^a Sa. E lini§tea care vorbe§te in taind 
§i tdcerea care strigd catre Dumnezeu cu putere. 

Dumnezeu nu ii uita pe robii Sai! Asta Qfdrd tdgadd. 

Zilele grele altemeaza celor u§oare. Suferin^a urmeaza 
bucuriei §i bucuria ia locul nefericirii cand te rogi. Rabdare §i 
lini^te. 

Parintele Patriarh a insistat asupra rdbddrii ca liant in 
familie §i societate. Rabdarea te face sa vezi „formule de 
convietuire", spunea el. 

§i a remarcat - ceva foarte adevarat - ca harul Duhului 
Sfant i-a chemat anul acesta pe oameni la rugaciune, pentru ca 
praznicul a inceput de vineri, de diminea^a, de§i tocmai azi, 
luni, a fost pomenit Sfantul Dimitrie Basarabov. 

Sfmtele Moa§te au stat afara pentru inchinare. Lume 
multa, puhoi. 

Doamne, ca^i Sfm^i ai Tu §i noi nu ii cunoa§tem! Tu, 
Care nu treci cu vederea pacatele noastre, miluie§te-ne! 

Car^ile Parintelui Savatie Bastovoi sunt surprinzatoare 
prin ineditul si naturalul lor, numai ca sunt prea mici si prea 
fdcute in grabd... si nu construiesc un tablou complet al vietii 
duhovnicesti ci doar mici schitcAo. anumite probleme. 

Insa a intuit cum trebuie sa il puna pe literat in slujba 
monahului care a devenit. 

Doamne, ajuta-i \\x\pdnd la sfdr§it §i ne miluie§te! 

Cineva spunea: „timpul ne grdbe^te"^"^^ . Si are dreptate! 
Timpul ne grabe§te, ne impinge de la spate, pentru ca sa ne 
pocaim. 



^''^ Actorul cu o inima mare: Florin Piersic. Pe data de 26 octombrie 2003. 



183 



Aseara, tarziu, am recitit Miorita §i am vazut 
lucrurile, deodata, altfel. 

Pamantul, de§i e un „picior de plai" - mic in comparatie 
cu intregul univers - el a fost creat de Dumnezeu ca „o gura 
de rai". 

Pe aceasta gura de rai vine Fiul lui Dumnezeu, §i cu El 
tot cerul, in Sfanta Biserica. 

Cel maifrumos bad e luat in vizor, este invidiat. 

Planul de a-1 omori e dejaj^w^* la cale. 

De ce vorbe§te o mioaral De ce vorbe§te cea lini§tita, 
oi^a cea bldndal 

Cainele e vazut ca insotitor al baciului. 

Acesta lasa testamentul sau oi^ei. 

In loc sd ii blesteme pe uciga§ii sai sau sd fugd de ei, 
acesta ii roaga sa il ingroape „aice, pe-aproape"^"^^. Nerautate. 
Impacare, suflet impacat. Vrea sa ramana cu oile. 

Nu trebuie ca preotul sa se ingroape aldturi de enoria§ii 
sai? Sau in apropierea lor, daca nu se poate cu ei? 

De§i nu fusese omorat - §i toata amenin^area putea sa fie 
doar un zvon - el vrea ca oi^a sa nu le spuna „de omor"^^° 
propriilor lui uciga§i. 

Dar cine erau uciga§ii decat cei care il omordserd sau /- 
ar putea omori? 

Moartea nu e privita de baci cu teamd, ci moartea e o 
nuntd, unde Impara^ia Cerurilor e „mandra craiasa, a lumei 

-,,251 

mireasa 

Intregul univers participa la nunta-moarte, caci trecerea 
spre Dumnezeu e o insofire a sufletului de Sfin^ii Ingeri §i de 
Sfmti. 

„Maicuta batrana" ne este prezentata „din ochi 
lacrimand" §i nujelindu-se pdgdne§te. 

Cuviinfa ortodoxului trebuie sa se manifeste atat la mare 
durere cat §i la mare bucurie. 

Mioara trebuie sa o anun^e §i pe mamd de aceasta nuntd 
a noastrd cu Dumnezeu. Nunta-moarte e atunci cand omul 
adoarme intru sfintenie. 



^""^ A se vedea textul integral: http://ro.wikisource.org/wiki/Miori%C5%A3a. 

^'^ Cf. *** Balade populare romdne^ti, col. „Biblioteca pentru toti copiii", prefa^a de 

Octav Paun, Ed. Ion Creanga, Bucuresti, 1984, p. 12. 

^^^ Idem, p. 14. 

^^' Ibidem. 

^^^ Ibidem. 

^" Ibidem. 



184 




In ziarul Oglinda^^^ a fost publicata o fotografie cu 
mumia faraonului Ramses I §i...la primul contact vizual cu 
ea nu am realizat cum e a§ezat pentru ca m-a absorb it fata... 
Dar uitandu-ma cu atentie la fotografie am vazut ca mainile 
faraonului erau a§ezate in cruce (X) pe piept. 

E interesant de cercetat, daca se imbalsamau a§a numai 
faraonii sau tot poporul §i in ce pozi}ie aveau mainile evreii 
decedati. 

Unde e fala lumii trecute? Unde sunt acele cladiri 
sememe §i turnurile §i templele §i palatele, ale caror 
contemporani credeau ca nu vor fi daramate vreodata? 

Tree toate. . .„Toate sunt mai neputincioase decat umbra; 
decat visurile mai in^elatoare". 

Sfantul Nectarie a destructurat doar in cateva pagini 
esenfa eclesiologiei eretice protestante. „Biserica nevazuta" 
protestanta - dupa cum gandeam §i eu - e o abera^ie ce nu se 
poate sus^ine cu o minte sanatoasa. 

Raelienii^^*' cred ca lumea a fost creata de „elohimi", 
adica de extratere§tri. L-am vazut vorbind pe liderul lor^^'' 
intr-un interviu televizat. Spunea numai nebunii dar zdmbea in 
continuu. 



Din 27 octombrie 2003. 



A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ramesses_I. 
Imaginea cu trupul sau mumificat am preluat-o de 
http://ancientegypt3.blogspot.com/2009/02/ancient-egypt-mummies-ramses-i- 
1292.html. 
^^^ A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ra%C3%ABlism. 

E vorba de Claude Maurice Marcel Vorilhon: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Claude_Vorilhon. 



aici: 



185 



S-a prezentat de mai multe ori un grup de americani care 
era foarte entuziast la ideea - „realitate" pentru ei - clonarii 
persoanei umane. 

O secta sinuciga§a credea ca sufletele lor se vor 
„reincama" §i, prin urmare, s-au sinucis in masa. 

Saiturile mormonilor sunt printre cele mai rapide pe 
care le-am deschis pe internet iar templele lor au impdnzit 
lumea. 

Imi aduc aminte ca eram la vie acum cativa ani cu 
bunica mea §i o adventista, consateanca cu noi, a venit sa imi 
spuna cum e cu credin^a ei. Discu^ii, au aparut certuri 
„prozelitiste" (ca de obicei... pentru ca nu le plac adevdrurile 
dure) . . . §i la un moment dat i-am spus, ca daca ar merge sub 
epitrahilul unui preot din acela de care ea rdde cu gura pana la 
urechi ar sari in sus datorita dracilor pe care ii are in ea. 

Ea spunea ca noi suntem cu „dracul", eu ii spuneam ca 
ea e cu acela... si cearta era nesfarsita. 

Si pana la urma ii spun (trecand la probe practice de 
viata ortodoxa): „Ia sa i^i fac eu semnul Sfintei Cruci pe 
matalc.ca sa vezi ce se intampla!". 

Si nestiind ce sa maifacd sau ce sa mai spuna, pentru ca 
nu se astepta la asa ceva, ci ea dorea vorbe nesfdrsite, a ramas 
in fata mea uimita, fastacita... moment in care am inchinat-o pe 
trupul ei...asa, ca si cand m-as fi inchinat in locul ei sau cand 
mi-asfi inchinat patul inainte de culcare... 

...Maria adventista (aici e minunea!) ca legatd de harul 
lui Dumnezeu ca sa nu mai huleasca in continuarc.a inceput 
sa tremure. S-a uitat in ochii mei infricosata, a baiguit cateva 
cuvinte...§i a plecat in graba. Si n-a mai indraznit sa isi bata 
ioc de credinta ortodoxa in fata mea! 

Acum, cand ma vede, are alta stare, nu ca atunci cand 
credea ca sunt bun de „bataie de joe" pentru ca sunt student la 
teologie. 

Demonii care perpetueaza ereziile sunt ca o pdnzd de 
intuneric pe min^ile oamenilor. 

Imi aduc aminte de acea j9««z« satanicd, cand o familie 
- la inceputul convertirii mele - a vrut sa ma atraga spre 
adventism. 

Atunci am vazut un pastor inalt, cu o fa^a prelunga, ca o 
masca mortuara, care a predicat fara sa zambeasca, fara sa faca 
nicio grimasa. 

Satanismul lui era feroce dar „imbracat" intr-o 
presupusa „blandete". 



186 



Resping rugaciunile noastre dar rugaciunile lor sunt 
puerile. Spun ca oricine se poate ruga la ei, dar adevarul e ca 
nu lasa pe orice ne§tiutor sa bdiguie ceva. 

„§coala de sabat" e pentru cei mici. So^ia pastorului - 
care conducea cateheza pentru copii - ne-a spus ca daca 
intampinam greuta^i sa le spunem celor care ne sacaie sa vina 
la adunare, caci aici li se vor da rdspunsuri. 

Eu eram venit cu unul dintre fiii acestei familii, care ma 
prive§te cu ostentatie dar §i regret pana astazi. Le-am scapat 
printre degete. Daca veneam la ei, in capul lor, eram doar 
„trofeul" care le „asigura" mantuirea. 

inva^a zeci de versete pe de rost. 

Se iau la intrecere in memorat versete si amanunte doar 
pentru a te impresiona. 

In ni§te lectii speciale - au caiete speciale pentru studiul 
Sfmtei Scripturi - erau interesa^i §i de cate kg era scutul lui 
Goliat, de§i nu era vorba de nicio interpretare spirituala ci 
doar de o memorare literala a datelor scripturale. 

Vor sa te convinga cu orice chip ca ei sunt o familie, ca 
ei se ajuta reciproc, ca ei sunt buni, ca ei sunt „ale§ii" 
Domnului, ca trebuie sa stai intr-o permanenta frica a venirii 
Sale §i ca preo^ii no§tri, ortodocsi, sunt cu to^ii „impostori", ca 
Sfantul Constantin eel Mare „a falsificat" credin^a, ca 
Sfmtele Icoane „sunt idoli", ca nu duminica e ziua Domnului 
ci sdmbata, in definitiv ca nu §tii nimic despre credinta ta 
ortodoxa. 

Incercau cu to^ii sd md acapareze, sa ma infrico§eze, sa 
ma faca docil. Le placea starea mea tulbure §i profitau de ea. 

Orgoliul lor nemasurat insa ma indispunea la culme. 

To^i credeau ca §tiu Sfanta Scriptura dar ei o intorceau 
ca la Ploie§ti cand vedeau ca nu au argumente in fata 
intrebarilor mele. 

Pentru ca nu le place sa le pui intrebdri incomode... ci 
doar sd asculti in modpasiv. 

In loc de argumente, acuzele imi sareau in ochi. 

Pierdeau teren cu mine, fara sa-§i dea seama, pentru ca 
ei traiau §i traiesc in fanatismul lor, in enclava lor, fara sa aiba 
contacte cu lumea din jur si orice abordare a lor fata de 
ortodocsi e prozelitistd. Te ajuta in mod real numai daca devii 
adventist sau daca dai semne csipotifi convins in vreun fel sa 
treci de partea lor. 



^^* A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_cel_Mare. 



187 



Ortodocsii insa nu doresc mai deloc sa li converteasca 
cuforta. 

Cand e vorba de vdndutul mierii sau al hainelor sau a 
diverse alte produse (cu care se ocupa ei in Teleorman) sunt 
foarte pragmatici si iti mai dau si cateva cdrtulii advente pe 
gratis sau cu imprumut, pentru ca sa le citesti. Dar cand ii 
atingi la punctul credintei, cand le spulberi fundamentele, au 
terminat-o cu amabilitdtile... si nu te mai ajuta nimeni din 
comunitatea lor. 

Pentru ca sectarii, cand te miros ca §tii cum stau 
lucrurile, termina repede turuiala. Cand omul nu §tie de nici 
unele, atunci se dau §i ei in spectacol. Unul penibil eel mai 
adesea... 

In metrou vin cu chitari. Se strange un grup §i unul 
incepe, cu explozii de cuvinte, cu sange infierbdntat, sa 
predice. Se predica cupatimd. 

Cantecele lor religioase sunt melodii de discotecd cu 
vorbe mieroase de rugdciune. O mixtura inspaimantatoare 
pentru cine nu e inva^at cu o astfel de „evanghelizare" stradala. 

Sectele sunt agen^ii de „oferte mantuitoare", de 
programe cu finte deja studiate. Vin numai unde aud ca „nu se 
cam face treaba" sau „stadionul e fara proprietar". 

§eful penticostalilor, Pavel Rivis Tipei - cu doctorat 
la noi (ce spun acum le-am auzit din gura lui...in timp ce isi 
sustinea examenul doctoral ultim... doctorat condus de Prof. 
Dr. Remus Rus^*'") - a cautat la Sfm^ii Parin^i „botezul 
duhului" §i „nu s-a edificat" in aceasta privin^a. 

Dar el nu cauta harul Duhului Sfdnt, ci pe duhurile rele. 

Ne-a marturisit faptul, ca §i el „a vorbit in limbi", fara sa 
fie in transd §i ca i se pare foarte „normal" acest lucru pentru 
un „slujitor al Domnului". 

§i daca ii contrazici sau ii bruschezi in vreun fel se cred 
„victime", dupa cum §i evreii s-au invatat sa vada in oricine nu 
le place sau nu le cdntd in strund un „antisemit". 

Adica nu sunt deschisi dialogului... ci doresc convertirea 
ta. 

Libertatea ^i „se restrange". Nu mai po^i sa zici una sau 
alta datorita legii, chiar daca adevarul e adevdr §i romanul, 
evreul, tiganul, turcul despre care se vorbe§te e un ticdlos §i un 
nenorocit. 



^^' Idem: http://www.infocrestin.com/necazurile-presedintilor/. 

^^^ Idem: http ://www.teologiepentruazi.ro/20 1 0/0 1 /24/cv-ul-prof-dr-remus-rus/. 



188 



O alta ispita sau un mod de a se dovedi favoritismul 
nedrept intr-o lume care se proclama „democrata" §i „libera". 

Po^i sa pui ditamai reclama pe strada, pe un bloc, 
undeva...cu o fata mai dezbracata, intinsa in jurul unui 
televizor...Dar daca ai pune o Sfanta Icoana pe tot peretele 
sudic al Magazinului Unirea din Bucuresti toata lumea ar 
injura §i ar comenta. 

Asta nu ar face parte din libera reclama, mai ales ca 
Sfanta Icoana e „inofensiva", nu ataca bunul sim^, nu inva^a la 
pacate §i face §i bine tuturora? 

O procesiune ortodoxa, plina de adevar si evlavie, nu e 
dorita dar reclama cu ma§ini la coca-cola, ridicate pe perete e 
o „noutate civilizatoare". 

Papa loan Paul al Il-lea^*'^ e bolnav iar ai lui vor sa il 
declare „sfant". Dar a§a arata Sfintiil Avem prilejul - nu zic 
„bucuria" - sa avem „sfinti eretici" pe pamant. 

Dupa cum avem „eroi" fal§i ai revolu^iei romane din 
decembrie 1989, pe langa cei adevdrati, a§a avem §i „sfin|i" 
buni de anateme pe langa Sfintii Ortodoxiei. 

„Maica" Tereza a fost „beatificata", ca §i „Padre" Pio, 
cat §i o mul^ime de al^i fra^i rdtdciti §i eretici. Care ar fi fost 
reactia unui loan Gura de Aur sau Simeon Noul Teolog la asa 
ceva?!...In niciun caz alta decat a mea...pentru ca ortodocsilor 
nu le plsic falsiflcdrile credintei si nici blasfemiile. 

Doamne, ai mila de noi! Nu lasa lumea Ta, Dumnezeule, 
caci Tu pentru aceasta Te-ai rastignit! Intoarce toata lumea Ta 
la dreapta credin^a §i la pocain^a §i ne miluie§te. 

Caci Tu, lubitorule de oameni, §tii ca noi ne-am ratacit 
§i umblam aiurea. Ai mila de noi §i ne iarta. 

Nu ne lasa pe noi, pe care ne iube§ti mai mult decat vom 
putea in^elege vreodata §i ne miluie§te. Faca-se voia Ta intru 
noi to^i, ca to^i suntem fapturile Tale §i to^i avem nevoie de 
luminarea Ta. 

O, Doamne, lumineaza inima mea, pentru ca sa ma rog 
cu smerenie §i cu frica buna. 

larta-mi mie ticalo§iile mele cele multe, spurcaciunile 
mele. larta-ma §i ma miluie§te, ca fara Tine sunt mort. 



^*' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Ioan_Paul_al_II-lea. 



189 



r e zi ce trece imi dau seama, ca bietul copil care 
traie§te prin canale, cer§etorul care doarme noaptea pe scara 
blocului, eel intunecat la inima nici nu mai §tiu ce e lumea, 
care e lumea lor §i traiesc intr-o lume paralela cu a noastra, cu 
mon§tri ei, cu aglutinarea mentala a ei, cu indiferen^a ei, cu 
pre^ul ei. 

Visam la lumi care nu exista sau ne inchipuim ca traim 
intr-o lume care nu are nimic de-a face cu adevarul. 

§i cum sa mai ajunga glasul tau, iubite frate, la mine §i 
al meu la tine? 

Oare ne-am pierdut atat de mult, incat maine-poimaine 
sa parem doi straini, doi straini^ra lead 

Ma inspaimanta gandul, ca putem ajunge intr-un viitor 
nu prea indepartat, incat sa consideram ca lucru eel mai rau de 
pe pamant e safii om. Pentru ca omul e distrus sistematic... 

Distrugem cu amandoua mainile viafa. 

Vedem viata ucisa in filme mereu §i simt ca ne place din 
ce in ce mai mult sa ne autodistrugem. 

Traim dupd filme sau am vrea sa ploud cu bani peste 
noapte §i sa ne umple toata curtea. 

In locul lui Hristos vin in inima noastra toate 
monstruozita^ile, alte nume de ru§ine. 

Inima e o iard a minunilor in care se fac cele mai 
satanice filme §i nici ca ne pasa, ca ea e asediatd din toate 
par^ile de morbiditate. 

Ce te faci, daca maine auzi ca so^ul tau are un amant de 
7 ani §i tu ai §i doi copii cu el? 

Cum reac^ionezi, daca propria ta mama vine cu un topor 
ca sa i^i ia gatul sau so^ia ta iti toama pe tine acid clorhidric in 
timp ce tu dormi? 

Un copil nebotezat plangea intruna iar dupa ce a fost 
botezat nu a mai plans deloc. Am auzit acest lucru de la un 
Parinte Protosinghel. 

I^i mul^umesc Prea Curata Maica pentru zilele vie^ii 
mele de pana acum. Azi am implinit 26 de ani §i ma simt 
foarte recunoscator lui Dumnezeu pentru toate. 

Trecem, inaintdm §i cele trecute ni se par depd§ite. 

Avem sentimentul ca astazi putem sa spunem lucruri pe 
care ieri nule §tiam. 

Ajuta-ne, Prea Curata Treime, Dumnezeul nostru §i ne 
miluie§te! 



190 



W. 



umultul unui jumal pastrat cu stricte^e te 

impresioneaza prin cate lucruri uitam despre noi inline. 

Ajungem sa vedem via^a noastra ca pe o poveste, care 
nici noua nu ni se mai pare reala, de§i §tim ca e vorba despre 
noi insine. 

Azi, imi pare rau, ca 1-am luat la rost pe un coleg mai 
tanar §i ca nu am stat de vorba cu el. Doamne, miluie§te-l pe 
robul Tau §i, pentru rugaciunile lui, miluie§te-ma §i pe mine, 
pacatosul! 

Cei care lupta impotriva Fericitului Serafim Rose fac 
o mare gre§eala. Nu po^i „sa patezi" via^a unui Sfant. Asta e 
doar o iluzie. 

Cand intri la Sfmtele Moa§te ale Sfantului Nectarie 
gase§ti o atmosfera de caldura duhovniceasca. De fiecare data 
am sim^it acest lucru. 

Nu trebuie sa-i trecem cu vederea pe cei saraci §i sa ne 
uitam cu jind la cei boga^i. Toti merita dragostea §i respectul 
nostru. 

Ma bucur ca Fericitul Dumitru Staniloae e sarbatorit cu 
fast in acest an de catre facultatea noastra. Apar scrieri care 
trateaza dumnezeiasca sa opera. 

Oamenii simt nevoia sd fie buni. Chiar fara voia lor, 
uneori...Cand se simt singuri, cand ar fi trebuit ca oamenii sa 
fie in preajma lor §i nu sunt, ei cauta sd vorbeascd cu cineva. 

§i chiar daca nu au exercifiul adevarului, chiar daca nu 
prea stiu sd comunice, pentru ca nu au cam facut-o niciodata, 
i§i calca pe inima §i spun frdnturi din adevarul lor. 

§i acest lucru e o victorie imensd impotriva tdcerii 
egoiste si invidioase. 



Pie manifestam furia pe un scaun dar el nu 

reacfioneazd. Un om ar fi reactionat imediat. Scaunul nu ne 
poate gdndi sau simti §i de aceea preferam sa vorbim cu 
cdinele sau cu copacul. 



^^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Seraphim_Rose. 



191 



Insa, pentru ca observam ca numai omul ne poate iubi, 
tocmai de acQca. pldngem §i suntQmfoarte tri§ti cand pierdem 
un om pe care il iubim. 

In^elegem ca numai Cineva, Care ne-a iubit §i Care ne e 
net superior noua a putut aranja astfel lucrurile, ca §i atunci 
cand noi nu in^elegem lumea §i nu ne in^elegem pe noi sa nu 
ne distrugem de la sine. 

Dumnezeu e Treime de persoane desdvdr§ite §i infinit 
iubitoare. Daca Dumnezeu ar fi „rau", am fi sim^it imediat 
acest lucru, de fiecare data cand L-am fi enervat, cand I-am fi 
zgdnddrit mania. 

Dar iubirea Lui §i faptul ca e Treime de persoane §i ca il 
iube§te pe om, persoana umana §i ca nu distruge comunita^ile 
umane sunt lucruri foarte evidente. 

Daca nu 1-ar iubi pe omul liber ar prefera robotii. 

Daca nu ar iubi comunitatea si neamul ar prefera 
anarhia. 

lar daca nu ar fi tripersonal ar fi inva^at egoismul, 
solipsismul, individualismul rece, dispre^uitor, du§man 
celorlal^i. 

Dumnezeu nu Se poate confunda cu lumea, caci lumea 
aceasta, dupa cum observam, nu se simte implinitd cu sine, 
pentru ca nu i^i gase§te o sdturare in sine. 

Dumnezeu nu poate fi omul, omul pur §i simplu, omul 
iluminismului^''^ al marxismului^*''^ sau al darwinismului^*'^. 

Daca Dumnezeu moare ca omul §i se sfar§e§te defmitiv 
cu fiecare dintre noi sau in mod gradual, in func^ie de moartea 
fiecaruia in parte, ar fi ridicol §i disperant in acela§i timp, 
tragic. 

Dumnezeu nu poate sta departe de noi. Un Dumnezeu 
care este iubire nu poate sta „indiferent", daca o vaca muge§te 
dupa vi^elul ei iar o femeie e atenta ca micu^ul ei sa aiba de 
toate. 

Dumnezeu nu e nici o singura persoana, caci atunci nu 
ar putea sa fie decat „nemuritor §i rece". 

Si nici nu poate fi un Tata etem §i un Fiu „creat" §i un 
Sfant Duh „creat" la randul Lui de un Fiu „creat", caci nu 
poate exista un Sfant Inger cu o parte cereasca §i cu doua 
maini de om. 



^^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iluminism. 

^^"* Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Karl_Marx. 

^^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Darwin. 



192 



Dumnezeu nu poate fi decat Treime. Si daca nu e 
Treime nu e deloc. Si daca e Treime - §i e Treime din veci §i 
pana in veci - atunci §i omul are menirea de-afi ve§nic. Fapt 
pentru care, daca omul nu e „un ceva acolo", atunci rela^iile 
dintre noi nu mai sunt „rela^ii de duzina", pentru ca aproapele 
meu Qfratele meu §i el mi-e drag. 

Dumnezeu nu poate fi „mort". 

Dumnezeu nu poate fi „in zece feluri, intr-o mie de 
feluri". 

Nu exista credinte, ci o singura credintd - cea ortodoxa 
- iar daca vrei sa fii „liber" in aparen^a, po^i sa spui orice, caci 
§i nebunii spun multe lucruri. . . 

Dumnezeu e ve§nic. Daca nu ar fi ve§nic ar fi trebuit sa- 
L creeze altcineva §i asta e mitologie. 

Mitologia e o m§iruire de basme. Daca vrei „adevaruri 
duble" nu ai niciun adevar iar daca vrei „lumi paralele", 
„civilizatii extraterestre", „civilizatii din adanc" sau „insula 
fericitilor", atunci i^i dau dracii de lucru. Vezi apoi orice, 
numai lucruri bune nu. 

De ce vor oamenii sa-§i dea palme? Culpabilitate? Dar 
dau palme §i altora. . . 

Prins in situa^ii dificile preferi sa ^ipi sau, daca cineva e 
mai scund decat tine, sa te bucuri ca po^i sd-l scuipi in cap (nu 
lafigurat, ci la propriu). 

Numai pentru ca ai 10 centimetri mai mult decat altul, te 
crezi mai „bun" decat el, „mai periculos". 

„Eu am mu§chi mai tari decat el...eu sunt mai implinitd 
decat asta...eu sunt mai sexy...mmQm nu are banii me/...va 
spal in bani, ba, daca vreau. . .". 

Auzi^i aceste glasuri? Le recunoa^te^i? Binein^eles ca le 
recunoa^te^i. 

Ele sunt ale unor oameni reali. 

Cand vrea sa spuna ca are de gdnd sa o violeze pe o fata 
sau cand vrea sa-i furi banii unci amarate batrane, „baiatul de 
cartier" spune: „o fac p-asta. . .sa moara. . .". 

Daca „o traduc pe aia" inseamna ca o in§el, „o due cu 
pre§u". 

Escrocii de ^igani care vand CD-uri stau la panda. Sa nu 
vina poli^ia nemituitd de ei. Sa nu piarda momentul. 

Jocuri, filme, programc.totul numai ca sa ,,1^1 dea 
teapa" de cateva ori, daca nu defiecare data. 



193 



Fetele poarta acum cizmele inalte, ca de pescar §i cioc la 
pantof - 2i<Mc2i pantofi cu vdrfascutit - de parca sunt rafele din 
vechile desene animate. 

Blugii sunt mdnjiti cu diferite culori - toti par a fi venit 
de la zugrdvitul unei case - iar un sutien transparent e mai 
scump decat pre^ul unei editii al Sfintei Scripturi. 

Copilul, tanarul se drogheaza. Fata fumeaza de 
disperare, de plictiseala, „la §to", de nervi. . .de naiva. 

Barbatul care bea e o pacoste mare. 

§ofatul e un act imprudent in cele mai multe dintre 
cazuri. Iar furtul e „pentru ca n-am bani...?,m\i corner... trebuie 
sd beau §i eu, nu?...am familie de intre^inut... sunt 
^6>r/«^...ce...mea vrei, ma?!...". 

Dar Dumnezeu nu poate fi minimalizat, uitat, min^it, 
escrocat. Nu po^i sa II min^i cu ocaua mica. 

Acum cateva ore ni§te tineri strigau: „Dinamo!", in 
nestire, pe strada. . .pentru ca manipularea maselor nu epu^ind. 

Greva, greve, miros de cama^i pentru unii, mancare la 
restaurant pentru al^ii, bani lipsa, bani ioc pentru intre^inere la 
unii dar al^ii au bani de hotel §i de croaziere. 

Intre cei bogati foarte §i cei sdraci peste limitd locuiesc 
§i ceilal^i, care mai au cdte ceva. Inca mai au... 

Boga^ii insa nu pot trai fara saraci, fara fraieri, fara 
„brate de munca". Cei saraci au nevoie de bani, fac 
compromisuri, sacrificii, ore in plus. 

Saracii saracilor stau la panda: ne cer§esc mila. 

Nu ne cer\ Ei ne cer§esc ultima demnitate, pe care spera 
sd o mai avem. 

Unii au renun^at sa mai ceara: mananca impreuna cu 
cainii de prin gunoaie. 

De ce putem fi saraci? De ce putem ajunge sa mancam 
§i din veceu de foame? De ce unui copil i se da un §ut in fund 
iar unei femei sarmane nu i se zice „doamna", ci „fa", 
„proasto", „vaco" , „imbecilo"?... 

Ce sa facem ca sd zdmbe§ti, o, lume trista? Ce sa-^i 
spunem? Cand sim^i §i la Sfanta Biserica ca nu e§ti dorit, ca nu 
fi se dd atenfie, cand §i de aici e§ti alungat, cand te sminte§te 
ceea ce vezi, ceea ce auzi de la oamenii care o conduc §i o 
frecventeazd...CQ sa mai zici? 

Sa nu fie a§a! A§ vrea sa fie doar opresupunere... 

i^i e frica sd mai calci pe pamant. Nu §tii ce lege recentd 
mai po^i sd incalci. 



194 



Am privit la faptul, cum mai mul^i se uitau la mine de ce 
nu sarut mana preotului sau episcopului cutare. Credeau ca 
sunt mdndru. Ca sunt ingdmfat, ca md dau mare, ca nu doresc 
sd am relatii cu oamenii, cand eu doresc relatii profunde si 
mari cu oamenii. 

Insa eu nu vreau sa ma autoinvit acolo unde observ ca 
nu sunt dorit sau acolo unde nu sunt chemat din toatd inima. 

Nu imi plac gesturile de complezentd. 

lar, pe de alta parte, nu vreau sa stingheresc, sa deranjez, 
sa intristez pe cineva cu prezen^a mea, daca nu cunosc pe acea 
persoana sau ea imi depd§e§te rangul. 

Am inva^at sd imi vdd lungul nasului §i sd nu pretind 
grade §i demnitdfi care nu mi se cuvin. 

Prietenia cu un preot sau cu un episcop e o mare 
demnitate §i nu trebuie sd o ultragiem imediat, daca nu suntem 
poftiti. 

Privesc dar de la distan}d. 

Ma rog pentru fiecare pe care il intalnesc, chiar daca il 
vad chiar §i pentru o clipa. 

Eu cred ca este important ceea ce fac in fa^a lui 
Dumnezeu iar oamenii ma pot in^elege cum vor sau cum pot. 

Plantele de apartament vor sd sfideze iama. Cei care 
rezistd acum sfideazd laxismul celorlal^i. 

Daca gre§e§ti in dogmele adevarului, ai via^a pe mdsura 
gre§elilor. 

Nu poste§ti, ^i se par aiurea 40 de zile de post sau 
mancarea la 5 zile odata. 

Daca e§ti curvar in ascuns, in inima ta, i^i place obrazul 
„ca ' curul de copil mic" - adica ras pe fiecare zi, ra§chetat - 
§i ai oroare de nespala^i, pleto§i, barbo§i. . . 

Daca negi cinstirea Prea Curatei Stapane atunci nu i^i 
place femeia, §i poate ca vrei „contacte" cu barba^i iar daca nu 
i^i faci semnul Sfmtei Cruci - ca sd nu sd rddd lumea de tine - 
dracui la fiecare trei cuvinte, pentru ca „sa te sim^i bine". 

Am cerut xilina^*''' la farmacie pentru Gianina [Piciorus] 
- o durea maseaua - iar eu eram obosit, dupa ore de scris la 
computer. Vanzatoarea s-a uitat la mine §i mi-a cerut „o 
reteta". I-am spus ca nu am §i mi-a raspuns scurt, ca nu imi dd. 

M-am uitat in ochii ei mai bine si atunci am inteles 
„motivul": m-a confundat pe mine, un om.prea obosit... c\x un 
drogat. E grav! 



^^^ Idem: http://www.scritube.com/medicma/XILIN-fiolel055413.php. 



195 



Maine putem confunda un om bolnav de inima cu un 
extraterestru §i, poimaine, putem confunda sticla de lapte cu 
cea care mulge laptele. 

In alta parte, intr-o alta farmacie, un tanar dragu^ mi-a 
dat imediat medicamentele fara sa comenteze lucruri inutile. 

M-am intristat pentru ea §i m-am bucurat pentru el. 

E foarte important sa i^i dai seama pe cine ai in fa^a, cu 
cine vorbe§ti. 



N/obori diminea^a scara blocului §i i^i intra in nas, 
imediat, unparfum defemeie. Nu §tii cine a trecut inaintea ta, 
cine e cea atdt de mult parfumatd... 

Dar tot ca acest parfum al unci femei sunt §i vie0e 
noastre, parfumul vie0or noastre, care poate fi iritant sau care 
te face sd il adulmeci, sa il urmezi. 

Vie^ile oamenilor miros. Au miros frumos sau urdt. §i 
ceea ce e mai important e sa la§i in urma frumusete, multa 
frumuse^e. 

Sentimentele noastre au devenit foarte antropocentrice. 

Spui: „e al meu" dar nu §tii din ce e fdcut acest obiect, 
cum s-a fdcut aceasta carte, cat de mult s-a muncit pentru 
producerea acestor circle. 

Totul - credem noi - trebuie posedat in mod egoist. 

§i cand deschizi televizorul o auzi pe Andra^*'^ cantand: 
„Vreau sarutarea ta, tu e§ti dragostea mea, nu-mi pot imagina, 
nicio noapte fara iubirea to" . 

Daca am pune in locul lui, al bdrbatului, pe Dumnezeu, 
daca am reintoarce pe om la adevdratele lui aspiratii, atunci 
aceste versuri I-ar spune Lui Dumnezeu, ca El e totul pentru 
ea. Nu imi pot imagina via^a^ra Dumnezeul 

Cantecele de dragoste ale acestei lumi, de fapt, s-au 
intors de la Dumnezeu spre om §i absolutizeaza persoana 
iubita, o „adora" in locul Lui. 

Iubirea poarta azi §abloane in pas cu moda. 

Sdrutulpe stradd e o ipostaza „a trairii clipei", o „traire" 
ostentativd ^ifugard. 



^*' Idem: http://www.andramusic.ro/ro/. 

^^^ Tot cantecul: http://www.youtube.com/watch?v=KPVsXZ4UN38. 



196 



Tinerii se saruta cu o indiferen^a egocentrica uluitoare. 
In jurul lor nimic nu mai conteaza, iar partenerii se vad unul pe 
altul ca pe oprada. 

El e prada ei, victoria ei. Daca a putut sa il momeasca, 
sa il cucereasca, le dovede§te celorlalte ca e in stare de ceva. 

La fel §i el, barbatul. Are mandria lui, prestanta lui §i 
vrea ca cea pe care o are langa el sa nu ilfacd de ru§ine. 

Oamenii lume§ti insa traiesc cufrica in sdn §i cand sunt 
indrdgostiti. Poate atunci §i mai mult decat de obicei. 

Teama ca celalalt poate sa il trddeze, sa il lase, planeazd 
deasupra cuplurilor in orice clipa. 

Frica de a fi pdrdsit e reald, pentru ca pe cei doi nu ii 
leaga lucruri realmente trainice. 

Acelea§i gusturi la mancare, acelea§i filme, o facultate 
terminata, chiar §i o lunga prietenie nu sunt de ajuns pentru o 
cdsdtorie. 

Daca nu e Dumnezeu acolo - garanfia fundamentald a 
trainiciei unci relatii - si odata cu El con§tiin^a, dragostea, 
respectul, fidelitatea, cei doi se clatina §i nu §tiu de ce i§i 
aparfin unul altuia sau de ce sa nu treacd mai departe, spre alti 
parteneri. 

Aventura apare cand oamenii nu i§i ajung unii altora sau 
cand nu in^eleg ca un altul - barbat sau femeie - are §i el 
acelea§i limite, pana la urma, ca si eel pe care 1-ai lasat. 

Mofturile sunt exploatate la maximum §i de aceea nu se 
mai vad lucrurile cu adevdrat dumnezeie§ti. 

„Trebuie" sa sco^i dopul la sticla cu vin pe care ai pus-o 
langa coliva. N-am intrebat niciodata pe cei cu astfel de 
„pretentii", de cefac acest lucru. 

Insa sunt convins ca o sa imi dea niste raspunsuri 
halucinante. Tocmai de aceea mi-e teama sa ii intreb... pentru 
ca am mai intrebat pe unii si am ramas cu un gust foarte 
amar...Mi-e rusine adica de rusinea /or...ca sa ii intreb... 

Pun bani in scobitura ochilor §i la degetul mortului. Iar 
la rascruce de drumuri, in Scrioa§tea-Teleorman, se arunca cu 
bani marun^i pe jos. 

Cantatul la mort, la noi, e „o fala". Vin cu toba, cu 
trompeta, cu clarinetul, cu acordeonul. . . 

„Drigul" - nu dricul - e tras de un cal dar se merge §i cu 
tractorul sau camionul. 

Mi-am adus aminte: un preot a pierdut co§ciugul unui 
mort prin zapada. O iama grea...Au cautat tronul cateva ore §i 
abia 1-au gasit. 



197 



Experienta pastorala l\i rezerva multe surprize. 

Se da gaina pe sub tron iar pe capac sta o strachina cu 
vin §i deasupra o paine. 

Paine inmuiata in vin mananca mai ales cei mici, copiii 
care participa la inmormantare, inainte ca mortul sa piece din 
propria sa curte spre Sfanta Biserica. 

Se sparge oala cu care ai tamaiat, oglinda se acopera sau 
se intoarce cu fa^a la perete, barba^ii nu se barbieresc 6 
saptamani iar femeile poarta doliu „macar" un an. 

In Biserica se impart „pomnete": o lumanare de care e 
prinsa o batista §i intr-un col^ al batistei, cu o a^a de papiota, se 
leaga un ban. 

Preo^ilor li se dau milostenie marame, §tergare, 
cear^afuri sau prosoape. Un prosop prime§te §i cantare^ul. 

Co§ciugul e lasat in groapa de 4 oameni, cu franghiile 
iar cand mergi la pomana te speli pe maini ca §i cand ai fi 
„necurat". 

Omul se gande§te la masa §i mai pu^in la rugaciunea 
pentru eel adormit. 

Femeile plang mai mult decat barbatii la inmormantari. 

Iar multe femei vaduve spun, ca le bate cineva in geam 
in timpul noptii...ceea ce nu e exclus. 

Se pune la streasina casei o cana cu apa „pentru sufletul 
mortului". 

Pasarelele vin §i beau apa §i se interpreteaza ori ca 
mortul a venit ca o pasare §i a baut, ori alte basme de acest 
gen. 

Sa „cari apa mortului"... Am cam uitat cum e aceasta 
„datina". Am fost martor la a§a ceva dar nu mai am decat 
amintiri vagi, de la cum i-a facut fma Tudora finului Mihai 
atunci cand a adormit. 

Colacii sunt „doar 44". O femeie coco§ata, experta in 
a§a ceva, mi-a spus toata povestea pe care ea o stia dar nu mai 
\m minte decat despre „colacul lu' Dumnezeu" §i despre eel 
„al lu' Avraam". 

Cei mai mart i se dau preotului iar coliva e nelipsita de 
la inmormantare. 

In ceea ce priveste „ruperea turtei fetei" nu mai §tiu 
decat ca e aruncata de trei ori pana in tavan §i i se rupe un 
mare colac deasupra capului. Iar cu „luarea mo^ului la baiat" 
nu mai §tiu cum e - sau poate ca nici nu am vazut vreodata, ci 
doar am auzit - insa bunica mea mi-a pastrat primele codite ale 
capului meu impletite cu ofundd ro§ie. Erau blondu^e... 



198 



O vecina m-a chemat sa-1 tund pentru prima data pe 
copilul ei, caci „a§a se face". Adica coditele, primul par tuns 
din capul copilului, care se pastreaza in forma impletita. M-am 
conformat §i 1-am tuns „bross"^''^, caci a§a era moda pe atunci. 

Ursitoarele se constituie intr-o alta problema a 
lucrarii dracilor, care le-a dat de munca in mod serios ^aranilor 
no§tri. 

Adica acelora care nu merg pe la Sfanta Biserica sau 
daca merg nimeni nu le explica, ca ceea ce ei numesc 
„obiceiuri" sunt doar superstitii, lucruri^ara rost. 

Nunta e cu Idutari: to^i §tim asta. Daca intri in 
contrasens cu aceasta cutuma ies multe scdntei din partea 
tuturora. 

Mireasa „trebuie sa invete" inca de la inceputul casniciei 
sale ce inseamna sdfie o femeie u§oard. Nuntdreala de acasd 
are tocmai acest scop. Ce se face la Sfanta Biserica e pe locul 
doi. 

Importanta e mancarea, muzica §i „cat se scoate pe 
masa". 

La tig^iii? „daca nu a ie§it domni§oara" in noaptea 
nun^ii, se strica toata treaba. lese cu scandal, cu batai, vine 
politia... 

La noi, se poate §tii „ca nu e"...§i tot nu conteaza... 

„Apa" de la Sfantul Botez se arunca langa un copac din 
curtea Sfmtei Biserici iar cristelni^ele noastre sunt, de obicei, 
doar pentru prunci. 

Am auzit despre o fosta adventista ca a fost botezata - 
cand s-a convertit - intv-o putind. 

Daca vrei insa sa treci de la ortodoc§i la adventi§ti, 
adventi§tii te „boteaza" in rau sau in „baptisteriumul" din fa^a 
„amvonului" lor. 

Convertirile adevarate sunt dumnezeie§ti. O fosta 
satanista e acum sord de mdndstire §i va deveni monahie. Am 
vazut o fotografie cu „inainte" §i cu „dupa". Incomparabile! 

Frumuse^ea a }d§nit de sub vopselele hidoase de 
odinioara. 

Satani§tii romani profaneaza morminte §i beau sange de 
gaina, in afara de orgiile sexuale pe care le fac. Biblia 



^^' A se vedea: 

http://www.cta.ro/index.php ?p=DMAG0&idp=205&fdr=&idm=26&titlu=TUNS%20B 

ROSS. 

^^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ursitoare. 



199 



satanista se gaseste tradusa in romane§te^^^ dar se vinde 
scump, mai rau decat revistele sexuale. 

979 

Pe „Biblia hazlie" am vazut-o intr-un anticariat §i tot 
acolo §i „Biblia pentru credincio§i §i necredincio§i" . 

Prima e a unuifrancez, a doua e a unui rus. 

Adventi§tii promoveaza un final al lumii care 
desfiiinteaza lumea. Nu vorbesc despre transfigurarea lumii 
prin har, dupa cum e adevarul. 

Terminator if^^ propune §i el tot un sfar§it total al lumii: 
prin foe material. 

Nici nu §tii cepierzi daca nu crezi in Dumnezeu. 

Am vazut azi ni§te fotografii ale Fericitului Serafim 
Rose: impunatoare, pline de har, de sfin^enie. 

Sfmtele Icoane ne pun in fa^a realitdti. Cine se teme de 
realitate, de adevar, nu iube§te nici Sfanta Icoana. 

Sfanta Icoana i^i arata ca sfin^enia nu e imposibild. lar 
daca vrei altceva, o viafa u§uraticd, binein^eles ca ele te 
streseazd. 

97S 

Posterele celor tineri au aparut la ei in camera pentru 
ca nu au Sfinte Icoane. Posterul vrea sd ii inlocuie pe Sfm^i. In 
locul Sfm^ilor au aparut to^i u§uraticii acestei \mm frivole §i 
smintite. 

Cineva a scris pe Sfanta Biserica, cu sprayul : „Pocaiti- 
va!". Dar, cu siguran^a, acela nu cunoa§te pocain^a. 

E mai u§or sd dai lecfii decat sd impline§ti poruncile lui 
Dumnezeu. 

Dar neghina e a§teptatdl Ea poate deveni grdu. In mod 
practic, pirul ramane tot pir. Dar, la Dumnezeu, eel rau ca 
neghina poate deveni bun ca grdul. 

Intr-un sat de negri se crede ca stramo§ii lor au devenit 
maimufe §i de aceea nu le omoard. Un coco§ a omorat un pui 
de maimu^a §i pentru aceasta afost omorat. 



^^' Nu am gasit traducera in romana la care fac referire aici...dar mi s-a povestit despre 

ea. De aceea, ca un auxiliar al cartii noastre Lumea postmoderna si depersonalizarea 

omului (http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmodema-%c8%99i- 

depersonalizarea-omului/) am tradus din limba engleza, dupa original, Biblia Satanica. 

Ea poate fi downloadata de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/12/biblia-satanica-edi%c8%9bie-exclusiv- 

online-ro/. 

^^^ Poate fi gasita online acum: http://www.gebeleizis.org/bibhahazhe/. 

^^^ Despre ea: 

http://www.coltulcolectionarului.ro^ibha-pentru-credinciosi-si-necredinciosi-p- 

91090.html. 

^^"^ A se vedea: http://www.imdb.com/dtle/tt0103064/. 

^^^ Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Poster. 



200 



Puiul de maimuta in schimb a fost ingropat §i a fost 
condus la groapa de mul^i din acel sat fiind invelit in carpe. 

Daca in India vaca merge libera pe strada, ce mai po^i 
spune homosexualilor, daca vor sa faca §i ei o parada in pielea 
goala? 

In Occident magazinele sexuale sunt de mult „o 
normalitate". Unui Italian i se parea „normal" sa se duca la o 
reprezenta^ie cu dansuri lascive. Sotia sa era de acord cu acest 
fapt. 

Casete, bice, ustensile de tortura, papu§i gonflabile, 
vibratoare...pentru ca lumea „sa se simta bine... ssi se 
destindff\ Adica sa uite de tot ceea ce inseamna mdntuire, 
constiintd, vesnicie... 

§i de aceea in^elegi de ce nu le mai place rugaciunea §i 
de ce nu le mai da nicio bucurie, cand ea, rugaciunea e o 
bucurie continud. 

Doamne, ajuta-ne noua, ca sa nu ne pierdem pana la 
sfar^it! Miluie§te-ne cu mila Ta §i ne iarta. 



D. 



>e ce avem §i „elemente rele" in Sfanta Biserica? De 

ce ii ingdduie Dumnezeu pe clericii „pacato§i"? Sunt intrebari 
care se pun adesea si, mai ales, de cei care au certuri personale 
cu credin^a ortodoxa sau cu vreun membru al clerului. 

Dar ce ar face oamenii duhovnice§ti, cum ar putea ei sa 
reziste - daca ar fi numai Sfinti in cler - in atatea indatoriri 
cate are astazi Biserica lui Dumnezeu? 

Preo^ii cu mai pu^ina duhovnicie in suflet §i mai pu^ina 
§tiintd au §i ei rolul lor. Unii au rela}ii cu primaria, cu statul, 
cu tribunalul, cu politia. 

Daca ar avea rela^ii numai cu Dumnezeu, ca Sfm|ii, nu 
ar mai putea zidi atatea Biserici, atatea Manastiri ca astazi. 

Nu spun ca trebuie sa nu ai fried de Dumnezeu dar sd 
ridici locate Sfinte ci, ca uneori, in cele al lumii, preo^ii §i 
monahii mai pufin induhovniciti dau roade mai bune la nivel 
practic. 



201 



Omul se duce la Parintele Teofil^^*', la Parintele 
Arsenie^^'', se problematizeaza, intreaba...Dar cand se intorc 
acasa tot cu preo^ii lor de parohie i§i fac toate treburile 
presante: inmormantari, sfestanii, Cununii, Botezuri... 

Daca te rogi mereu, daca te adance§ti in cele Sfmte, 
pierzi contactul cu lumea, cu mersul istoric al lumii, cu legile 
ei, cu modele ei, cu pacatele ei „manierate". 

Rugaciunea sfanta cura^este mintea §i inima, cititul mult 
te umple de multa cunoastere teologica...Dar daca nu inveti sa 
utilizezi computerul sau daca nu §tii sa bagi lumina electrica in 
chilie sau nu §tii cum merg treburile cu aprobarile pentru 
constructie nu ai multe rezultate vizibile. 

Nu spun ca nu poate lucra Dumnezeu cu noi §i daca nu 
§tim aceste lucruri. 

Insa ceea ce poate lucra omul cu Dumnezeu e mult mai 
normal de facut §i de sperat, decat sa-I ceri lui Dumnezeu 
minuni pentru ceva care se obtine doar cu putina munca §i nu 
neparat cu ajutoare dumnezeie§ti speciale. 

Gre§eala cuiva ma poate infelepti. 

Raul e ingdduit de Dumnezeu §i pentru ca el sa fie 
valorificat pozitiv. 

Po^i converti raul in bine. 

§i raul cuiva, fie el al patriarhului, al episcopului, al 
duhovnicului tau, al mamei tale sau al fiicei tale, pacatele 
altora nu te pot sminti daca ai o veridicd relafie cu Dumnezeu. 

Daca Dumnezeu e in mod total o prezentd pentru tine, 
daca tu ai con^tiin^a realitd}ii Sale, cine te poate convinge de 
contrariul 

Cum po^i sa renunfi la credin^a, la faptul ca Dumnezeu e 
in mod presant, in mod covdr§itor o realitate de netdgdduit 
pentru tine, numai vazand pe cinQwa. pdcdtuind'? 

Ce credin^a ai tu, daca poate fi spulberatd peste noapte? 
Cum po^i spune ca ai credinfd, daca po^i renun^a la cea mai 
mare vedere - a lui Dumnezeu - din cauza unui banal pdcat al 
altuia? 

Daca incerci sa razi de un foto-model sau daca pe un 
actor il insul^i pentru rolurile sale, atat el cat §i ea nu vor 
renun^a la ceea ce vor §i §tiu sdfacd. 

Dar tu, iubitul meu, cum de vrei sa renunfi la credin|a, 
numai pentru ca cineva a abdicat pufin de la legea Domnului? 



^™ Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Teofil_%28P%C4%83r%C4%83ian%29. 
^^' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Papacioc. 



202 



In loc sa te rogi pentru eel in eauza, in loe sa suferi 
pentru fratele tau, tu dezertezi? 

Credin^a adevarata nu se sminte§te ei, dimpotriva, cre§te 
§i mai mult in putere vazand raul, pentru ea reac^ioneaza 
duhovnice§te la rau. 

lubirii dintre so^i, eand i se pun opreli§ti, cand unii vor 
sa o distruga, ea in loc sa scada, sa se stinga, ea dimpotriva: 
mai mult create. 

Tot la fel, §i mai mult decat atat, cand cineva II iube§te 
pe Dumnezeu, atunci nicio for^a nu poate sd li smulgd 
dragostea din fiin^a lui, nici un pdcat al altora nu il va face sa 
cedeze, ci va lupta, cu pre^ul vie^ii lui, pentru iubirea lui 
Dumnezeu. 

Arhiepiscopul Anastasios al Albaniei a vorbit foarte 
duhovnice§te astazi. O Sfanta Liturghie a ecumenicitdtii 
Bisericii dar §i o mdnd intinsd, altor confesiuni, pentru 
intoarcerea lor la Ortodoxie. 

Gianina [Piciorus] mi-a spus, ca un Parinte roman a 
povestit odata, ca acest ierarh al Albaniei ar fi trebuit sa fie 
avortat - dupa parerea unora - dar mama sa nu a facut asta in 
ruptul capului. Nu 1-a avortat §i a ie§it un om al lui Dumnezeu, 
care face multe in Albania, ^ara in care, 25 de ani la rand, 
Biserica Ortodoxa a fost anihilata total, desfiinfatd. 

Diaconul sau era un om evlavios. lar mitropolitul 
Teofan [Savu] - acest om cu multd delicatete §i dragoste - 
m-a privit in ochi pentru o clipd §i ne-am salutat cu incredere. 

De ce un singur Sfant Potir? Pentru ca Hristos 
Dumnezeu e unul §i pentru ca Sfanta Biserica e o unitate 
sfanta, caci e Trupul Sau. 

Ne imparta§im dintr-un singur Potir, luam fiecare 
pdrticica noastrd, dar pe Hristos intreg, care ne sfm^e§te in 
mod deplin. Insa fiecare faramitura, fiecare particica in parte 
din Hristos intra in persoane diferite, care nu ar trebui sa uite, 
ca de§i sunt diferite trebuie sa se uneasca cu to^ii in dragoste §i 
in convingeri, pentru ca sa fie una, daca se imparta§esc cu 
Hristos singurul §i unicul. 

Unitatea lui Hristos e impdrfitd la mul^i credincio§i, 
pentru ca cei mul|i sa tinda, sd ndzuiascd continuu la unitatea 
iubirii, a mdrturisirii, a bundtdtii Sale. 

Ni se dau „ale Tale", Sfmtele Taine §i ni se dau cu 
dragoste. lar noi suntem ruga^i ca sd ne ddruim §i noi la randul 



^^* Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Archbishop_Anastasios_of_Albania. 
^^' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teofan_Savu. 



203 



nostru lui Hristos, spunand: „dintru al Tale". Caci numai dintru 
ale Lui putem sa oferim §i sa ne oferim altora. 

Sfanta Liturghie ii aduna pe cei diferi}i, ii pune la un 
loc, ii strange pe cei din toate colturile ora^ului sau ale lumii. 

Ea ne pune pe unii Idnga al^ii sau unii infata altora §i, in 
acela^i timp, ne pune pe to^i infata lui Hristos. 

Statul la slujba e ghidat spre rdsdrit, spre eshatologic, 
spre zorii lumii transfigurate. 

Ceea ce trebuie sa se intample cu noi e tocmai unitatea, 
unirea tuturor acestor oameni din Sfanta Biserica, dar §i a 
acelora care, acum, nu sunt in Sfanta Biserica. 

In locul acestei stari in fafa lui Hristos - mai mult sau 
mai pu^in legata de ceilalfi de langa noi - ni se cere - Hristos 
ne-o cere - sa ne unim unii cu al^ii, in inimi, pentru ca sa 
privim cu to^ii la unison. 

Comuniunea pe care Fericitul Dumitru [Staniloae] a 
teologhisit-o nu inseamna adunare pur §i simplu, ci legdturi de 
iubire, de prietenie reald intre fiecare madular in parte §i intre 
to^i laolalta. 

Daca nu privim intr-un singur fel, intr-un singur punct 
nu putem fi impreund decat in aparen^a. 

Sfanta Icoana e privita in fa^a, in ochi. Privim inainte §i 
suntem privi^i de dinainte de catre Prea Curata Stapana, de 
catre Domnul nostru. 

Sfantul discuta cu noi, ne prive§te, ne sugereaza ce sa 
facem. Sfanta sa Icoana ne imparta§e§te exemplul sau dar §i 
harul rugaciunilor sale, al prezen^ei sale duhovnice§ti de langa 
noi. 



1/^ 






ff 




^ / 


^(K^ 
|V> 


\ 


^V \ lt\ ^ 


^1 Tk 


u^ 


^M 




Mi! 


1 H ^^^^^^■^HBTk 


B^j^B^^^M* \ 




1 



204 



M-am inchinat astazi Sfmtelor Moa§te ale Sfantului 



280 



lerarh Spiridon al Trimitundei §i m-am infrico§at, fiind plin 
de bucurie, cand m-am gandit ca el a fost unul dintre 
Dumnezeie§tii Parin^i care a participat la primul Sinod 
Ecumenic^^\ care, cu siguran^a, 1-a anatematizat pa Arie^^^ §i 
al carui trup, dupa sute de ani, 1-am sarutat §i eu. 

Gate guri nu i-au pronun^at numele! Ca^i nu au primit 
ajutorul lui! Peste sute de ani ma inchin §i eu pacatosul, unuia 
caruia nu ii urmez nici pe departe. 

„0 putere a ie§it din Mine", a zis Domnul. Slava 
dumnezeirii Sale a ie§it cu putere spre aceea, care s-a atins cu 
adevarat de Hristos. Care nu L-a impins, ci s-a atins de El cu 
dragostea nebiruita a credin^ei. 

Fiica lui lair e inviata. Mai marele sinagogii crede in 
cele care intrec ochii §i a§teptarile omului. Invierea fiicei lui 
vine tocmai atunci, cand jalea familiei ei era mai mare decat 
gandul ca o vor mai putea vedea vreodata vorbind. 

Dar in fa^a Domnului moartea e somn §i cea care moare, 
copila, se ridica dintre cei mor^i, pentru a arata ca Hristos e 
invierea §i viafa lumii. 

Moartea nu are ca final nefiinfa, ci via^a. 

Dupa moarte, via^a §i in via^a fiind, daca privim spre 
Hristos, vedem ca cele prorocite in credin^a noastra s-au 
implinit deja, caci nu ne indoim de implinirea lor. 

Po^i merge de multe ori sa te imparta§e§ti cu Hristos §i 
totu§i sa nu ai revelafia minunatd a Dumnezeului celui viu. lar 
un altul poate sa aiba aceasta minunatd clipd la bordel, pe 
drum sau in singuratatea deznadejdii §i el sa fie mult mai 
smerit decat tine, mult imparta§itul. 

Am privit un §ir de oameni care se impdrtd§eau §i numai 
spre doi dintre ei Dumnezeu mi-a atras aten^ia. 

Pe fata o §tiam - era o fosta colega de genera^ie - dar 
acum era o altd persoand. 

Pe baiat nu il cunosc dar in el se vedea reala simfire a 
prezenfei lui Dumnezeu, a Dumnezeului celui viu. Care ne 
transfigureaza. 

Nu zic ca ceilal^i nu veneau cu con§tiin0, cu dragoste, 
cu fi-ica de Dumnezeu, cu incredere... Insa ei erau oarecum 
„lini§ti^i" in a§teptarea lor, nu mai li se parea o intdlnire atdt 
de unicd intalnirea cu Dumnezeu. 



^^^ Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Spiridon_al_Trimitundei. 
^**' Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_I_Ecumenic. 
^^^ Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Arie_%28eretic%29. 



205 



Intra rutina, delasarea, conformismul, conformitatea cu 
o anumita stare de spirit in viata noastra §i nu mai e de fiecare 
data o minune primirea Sfmtelor Taine. 

Femeia s-a atins de El... Insa intr-un asemenea mod, 
incat pe ea Fiul lui Dumnezeu a sim^it-o mai mult decat pe 
ceilal^i de acolo. 

Ea, prin starea ei interioara, I-a smuls lui Dumnezeu 
iubirea Sa printr-o incredere ne^armurita, de§i era femeia care 
isi cheltuise toata averea sa cu doctorii. 

Singura stapdnire reald e a lui Dumnezeu, a subliniat 
arhiepiscopul Anastasios. Degeaba credem ca noi guverndm 
lumea, ca o avem la degetul mic. 

Intr-o clipa, Dumnezeu ne face sa in^elegem cine 
conduce. 

Ma gandeam la slujba...daca ar incepe acum un 
cutremur, cand catedrala aceasta este arhiplina de oameni, ce 
ar face fiecare dintre noi? Avfugi sau arprefera sa moardl 

Putem muri pentru Hristosl Mai avem putere, incredere 
in El sau nul 

Unii Sfin^i Mucenici au fost ar§i in Sfanta Biserica pe 
cand erau la slujba. Ce am face noil Cum am reactional 

La parastasul Fericitului Dumitru [Staniloae] §i al 
Binecuvantatei Prezbitere Maria [Staniloae] mi-au dat 
lacrimile §i imi dau §i acum... 

„Fa odihna, Doamne!"...Si ei sunt deja in odihna Lui, 
ajutandu-ne cu rugaciunile lor. 

Teologia sa preadumnezeiasca trebuie recititd de multe 
ori. Nu sa o citim, ci sa o recitiml Ba, mai bine zis, sa o 
invdtdm pe de rost, noi, cei de dupa el... pentru ca sa stim ce sa 
scriem mai departe, cum sa ii continudm teologia. 

Jertfa doamnei preotese a fost mare. Binecuvantata 
Maria, so^ia sa cea Sfanta, 1-a ajutat mult, enorm de mult. 

Mii de pagini avem de la el! 

Oare de ce nu avem §i noi aceea§i putere §i incredere in 
bine cum aveau ei? Oare de ce nu mai putem sa urmdm un 
exemplu atdt de bun ca al lor? 

FsLYSi jertfa nu vin roade reale. 

Starea de toropeala, lipsa de transpira^ie, lipsa de 
lacrimi, de dureri de ochi §i de inima nu te ajutd §i nici nu i}i 
sfintesc via^a. 

lubi^ii mei, fericirea e o via^aj^/ma de lacrimi, de tdcere 
§i de multd rdbdarel 



206 



Suferin^a e mama inteleptirii §i fara ea nu §tim sa ne 
privim unit pe al0 in ochi. 

Daca fugim dupa locuri, dupa lini§tea noastra, dupa 
capatuirea proprie, nu vom avea nicio fericire la sfar§itul 
vie^ii §i nici in lumea viitoare. 

Renuntati la voi, pentru ca sa in^elegeti cum trebuie sa-I 
sluji^i lui Dumnezeu! 



P ericitul Dumitru [Staniloae] a fost foarte prezent 
langa noi^^"^. Expozi^ia cu scrisul sau, cu notele sale luate in 
graba, cu fotografiile sale, cu car^ile sale ne-a umplut inima. 

Note, zeci, sute de note, cu un scris greu de patruns de 
cele mai multe ori, pentru care ar trebui sa ai timp ca sa le 
descifrezi, sa le in^elegi, sa le aprofundezi. 

I-am vazut scrisul, i-am revazut scrisul §i asta m-a 
bucurat mult. Scrisorile trimise mitropolitului Daniel 
[Ciobotea] de azi - care atunci era in Germania - erau 
prinse pe standuri ca sa le putem citi. 

Salariul sau la un moment dat: patru mii §i cateva sute 
de lei. Declaratii de ale sale, scrisori, o dare de seama batuta la 
ma§ina. 

In ultima spunea, ca a trait din mai multe burse §i ca 
vine dintr-o familie saraca de farani. 

Binecuvantata Maria era §i ea tot din Transilvania. Cand 
a fost evocat i-am simfit prezenfa. El a fost si este cu noi! 

Fericite Parinte nu ne uita! Ai mila de noi §i ne 
miluie§te. 

Daca vre^i sa predica^i sau sa conferen^ia^i, atunci nu 
vorbi^i cand toata lumea e obositd. Sau daca tot trebuie sa o 
face^i, nu vorbi^i greu, ca toata lumea sa ca§te. 



^^^ imbogatirea noastra materiala. 

E vorba de Congresul international ,, Dumitru Staniloae" (9-14 noiembrie 2003), cu 
ocazia centenarului sau. Ventxu par ticipanti si desjasurarea evenimentului a se vedea: 
http://www.curierulnational.ro/Specializat/2003-ll- 
08/Congres+intemational+dedicat+centenarului+Dumitru+Staniloae. 
^^^ A se vedea: 
http://ro.orthodoxwiki.org/Daniel_%28Ciobotea%29_al_Rom%C3%A2niei. 



207 



Mai intai, de dimineata, lucrurile grele, iar spre dupa- 
amiazaj9e cele duhovnice§ti, cand puterea de concentrare §i de 
receptare a mintii noastre scade. 

To^i au vorbit frumos despre el. Centenarul sau a fost o 
victorie a sfinteniei asupra uitarii, a meschinariei, a ridicolului. 

Navodul s-a aruncat in addnc, pentru ca avem nevoie de 
o infelegere addncd a voii lui Dumnezeu. 

Daca cuge^i cu multa smerenie prinzi multi pe§ti ai 
intelegerii dumnezeie§ti. Scoti la suprafa^a idei care nu se vad 
cu ochiul liber. 

in jurul meu, pe o raza de niciun kilometru sunt atatea 
Sfmte Moa§te incat nici nu mi-am imaginat vreodata ca a§ fi 
putut avea atdt de multe in apropiere. 

In Bucure§ti e o bogdtie imensd §i mul^i se bucura de ea 
(ma refer la bogafia dumnezeiascd a Sfintelor Moa§te). 




Sfantul Dimitrie Basarabov , Sfantul Constantin eel 
Mare, Sfanta Imparateasa Elena, mama sa, Sfantul loan Gura 

n 0-7 

de Aur (mandibula) sunt la Patriarhie . E posibil ca sa mai 
existe la Parintele Patriarh §i alte Sfmte Moa§te. 

Trupul intreg al Sfantului Dimitrie ne sta marturie, 
indemn, povatuire pentru via^a noastra. 



Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/26/predica-la-pomenirea-sfantului- 
dimitrie-basarabov-27-octombrie-20 1 0/. 
^^' Idem: http://www.patriarhia.ro/. 



208 




Capul Sfantului Grigorie de Nyssa^^^ e la Biserica 
Domnitei Bala§a, in ctitoria sa impozanta. Are o masca 
mortuara deasupra. 

Particele din Sfantul Spiridon^^^ in catedrala^^" de langa 
Facultatea de Teologie 



291 



Mana Sfantului Ciprian la Biserica „Zlatari" 



292 




293 



Mormantul Sfantului Constantin Brancoveanu '", care 
m-a ajutat §i ma ajuta atat de mult. Particele din Sfantul 



288 



Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_de_Nyssa. 

Idem: http://paginiortodoxe.ttipod.coni/vsdec/12-12-sf_spiridon.html. 

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_SP/oC3%A2ntul_Spiridon_Nou. 

Idem: http://www.ftoub.ro/. 

Idem: http://www.zlatari.ro/index.php. 

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu. 



209 



Nicolae al Mirelor Lichiei 
Gheorghe Nou''^\ 



294 



tot acolo, la Biserica Sfantul 



1 




^ 






1* 


' -* - - . 


■'■* - <%-- -^; 














,296 



297 



Sfantul Mina^'°, Sfantul Siluan^"', Sfmtii de la Sfantul 



.298 



•299 



Antim , Fericitul Hie Marturisitorul la Giule§ti , Sfantul 



Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_al_Mirelor. 
^'^Idem: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Gheorghe_Nou_din_Bucure%C8 
%99ti. 

^'^ Idem: http://www.sfminavergu.ro/. 

^'^ La Biserica Rusa. A se vedea: http://www.paraclisuluniversitar.ro/. 
^'^ Manastirea Sfantul Antim: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Antim. 
^'' A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2008/07/21/fericitul-ilie-marturisitorul/. 



210 



300 



,301 



Stelian , Sfantul Mucenic Haralambie §i Sfantul Eftimie 
eel Mare^^l §i eati altii? 

Partieiea din Sfantul Neetarie e foarte galbena, ea o 



■ 303 



eeara . Bueurii, multe bueurii. 




Daea nu tresalti la astfel de bueurii inseamna ea nu te 
preocupa bucuriile sfinte, ve§niee. 

Cand nu te eunose oamenii e§ti „un nimeni". Nimeni nu 
te ajuta. Numai eand vei ie§i prea mult in eviden^a, ineat nu 
mai pot sa te excluda, atunei i^i vor pomenii numele §i te vor 
elogia. Dar mai bine ar fi sa nu dorim niciodatd ca sa ie§im in 
eviden^a. 



Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2007/ll/25/mai-aproape-de-sfantul-stelian- 
paflagonul-aparatorul-copiilor/. 

^"^ Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/201 1/02/1 0/sfantul-ocrotitor-al-studiilor- 
mele-seminariale/. 

^"^ Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Eftimie_cel_Mare. 

^"^ La Manastirea iJat/w Voda din Bucuresti: http://www.manastirearaduvoda.ro/. 
Fotografia e preluata din articolul: 

http://obiectivortodox.wordpress.com/2009/06/29/moastele-sfantului-nectarie- 
taumaturgul-de-la-manastirea-radu-voda/. 



211 



Tacerea care lucreaza in Dumnezeu e mai importanta 
decat orice publicitate umana. Ea te imboga}e§te - trairea in 
Dumnezeu - pe cand lauda dauneaza. Vant taios. E vantul care 
distruge mandria, e vantul ispitirii. 

Daca nu stai in batata vdntului, nu po^i sa te 
inradacinezi §i mai mult in pamant. 

Observ cum nu ii place sa fii mic, smerit, acestei 
majoritdti. 

Cuvintele smerite sunt trecute cu vederea §i, in schimb, 
se folosesc termeni pe care, de obicei, teologii nu ii pronun^a 
mai niciodatd acasd. 

Cand nu e§ti de acolo, din mijlocul discu^iei, te excluzi 
de la sine. Am vazut recent o asemenea situatie stdnjenitoare. 

Doamne, lini§tea mea, miluie§te-ma! Sunt obosit dar ma 
bucur... 



lo)e la oameni po^i inva^a multe rele dar §i multe lucruri 

bune. Unii te umplu cu entuziasmul lor, cu abnega^ia lor, cu 
problematizarile lor, cu reac^iile lor binecuvantate la rau, la 
impostura, cu sfm^enia lor, cu for^a pe care au avut-o ca sa 
mearga mai inainte, pe cand al^ii i^i strivesc inocen^a, 
inaintarea, i^i taie elanul, te fac sa te sim^i un nimic, o 
caricaturd, ofiintd ratatd mai inainte de apreciza vreun lucru. 

Daca stai inchis in tine \i se pare ca e§ti viu, ca tu e§ti 
mai de§tept decat to^i, ca nu ai egal pe lume, ca trebuie sd }i se 
facd statute in trei clipe §i to^i sd }t se inchtne. 

Dar cand comuntct stncer cu oamenii, cand ie§i din 
tumul tau de filde§ pentru a sta de vorba cu omul real §i nu cu 
tmagtnea ta despre el, atunci e§ti surprins, §ocat, ramai 
inmarmurit, de for^a cu care // se reveleazd omul, de 
intensitatea cu care percept interiorul lui, via^a lui, con§tiin|a 
lui. 

Cand omul nu mai e un numdr, un simplu nume, devine 
o minune, i^i apare ca o tatnd care vrei sa ^i se comunice, te 
face sa il stimezi, sa il iube§ti, sa il admiri, sa nu il mai judeci 
in frivolitatea ta caracteristica, pentru ca fiecare gest al sau are 
un mottv anume, indiferent daca motivul e bun sau rdu. 



212 



Cand stai de vorba, imagina^ia ta bolnava, percep^ia ta 
aiurita cade, se dizolva §i adevarul persoanei apare cu putere 
intre el §i tine, §i i^i cere asentimentul, mxparerea ta. 

Omul gre§e§te, poate gre§i, dar nu avem dreptul sa-1 
condamnam la nesfdr§it, ci sd il intelegem, sa il iubim, sa il 
ajutam iubindu-1, intinzandu-i o mdnd defrate. 

Cum aratd mahomedanul, iehovistul, luteranul? Habar 
am! Mi se pare ca §tiu prea multe, ca am „tot adevarul" §i nu 
sufdr pentru fratele meu, care nu il recunoa§te pe Hristos ca 
Dumnezeu adevdrat §i om adevdrat. Ma uit numai la mine. 

Dar pot sa ma uit la mine, fara ca sa-1 vad §i pe ell Pot 
sa incarc sacii numai in caru^a mea §i sa imi fie indiferent 
faptul, ca el, fratele meu, nu are un ajutor, pe cineva care sa il 
scoata din balta? Ce fac pentru tine, ca sa nu fac §i pentru mine 
in acela§i timp? Pot sa fiu indiferent, insensibil, cand pe mine 
ma enerveaza televizorul dat mai tare, faptul ca unul se 
calice§te iar altul rdmne§te §i multe altele? 

Cine imi da dreptul sa fiu ticdlosl 

Trebuie sa ma intereseze pe mine, ortodoxul, §i de tine, 
catolicule, §i de tine, protestantule, fiule al asa-zisei Reforme. 

Trebuie sd imi fac griji. Daca nu imi fac griji de oaia 
una, de oaia care e, de fapt, o cifrd a milioanelor de rdtdciti, 
nu am grija nici de mine, pentru ca eu sunt cdlduf, „lini§tit" cu 
to^i §i „nu vreau sa imi fac du§mani degeaba". 

Daca Sfm^ii Apostoli ar fi dorit sd nu i§i facd du§mani, 
cu siguran^a ca nu se mai luau la harfd cu to^i, nu mai incercau 
sd iifacd pro§ti pentru ca se inchina la lucrul mainilor lor §i nu 
mai incercau sd ii scoatd pe to^i din intunericul ne§tiin^ei. 

Dar ei nu au stat acasa §i nici nu au dorit sa moara 
„confortabil". Noi suntem de alta „moda". 

Noi ne dam cu parerea, presupunem, ne inchipuim...§i 
ne inchipuim prea multe lucruri despre noi, revoltdtor de multe 
lucruri. 

Con§tientizez o acuta dorin^a a mea de a face ucenicie la 
teologia Sfmtelor Icoane. Iconostasul acestui dumnezeiesc 
pictor m-a uluit^""^. 

Niciodata pana azi nu am putut in^elege de ce nu 
intelegeam teologia iconostasului. 



^""^ Al lui Sorin Dumitrescu, expus la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, 
unde acum e amfiteatrul Dumitru Staniloae, la etajul 1. Intr-o singura zi am injeles ca 
nu §tiu nimic esential in acest domeniu dumnezeiesc. 
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Dumitrescu. 



213 



/v 

Toti Sfm^ii Ingeri, to^i Sfin^ii Apostoli, Prea Curata 
Stapana, Sfantul loan Botezatorul, doi Sfin^i ierarhi sunt in 
stare de inchinare, de plecaciune spre Fiul lui Dumnezeu, spre 
Dreptul Judecator. Toate fiin^ele Impara^iei lui Dumnezeu sunt 
orientate spre El. Acum are sens. 

Sfin^ii nu privesc spre noi ca sa priveasca spre El, ci 
privesc spre El ca sa ne audape noi §i sa ne mdngdiepe noi. 

Planul Sfm^ilor Apostoli §i al Sfin^ilor Ierarhi e plin de 
negru, de apofatism. 

Planul de deasupra, unde e Dreptul Judecator, are negru 
numai la picioare, in rest multa lumina dumnezeiasca. 

Dar Hristosul slavei cere§ti are in planul al treilea - de 
sus in jos vorbind - pe Hristosul euharistic, Care ne face 
pdrta§i ve§niciei. 

Fiin^e stihiale, pline de lumina Prea Curatei Treimi. 

Niciodata pana azi nu am fost atdt de izbit de mireasma 
frumoasa a normalitd}ii duhovnice§ti pe care o are pictura cu 
adevarat teologicd. 

Binecuvinteaza, Doamne, pe robul Tau §i pentru sfintele 
lui rugaciuni, miluie§te-ma si pe mine, pacatosul! 

Cand in^elegi ceva despre un om iar ceilalti de langa 
tine §i el raman in aceea§i posturd pe care o au vizavi de el, 
atunci to^i i§i pun intrebarea, de ce doar tu crezi ceea ce afirmi 
despre el §i, mai ales, de ce nu vdd §i ei acelea§i lucruri ca §i 
tine. 

In loc sa creada, ca in^elegerea unui om e o mare 
binefacere a lui Dumnezeu, pe care ne-o face cadou El Insu§i, 
ei i§i pun intrebarea, dacd e posibil acest lucru §i daca ceea ce 
spui tu nu e decat unfals sau un mod de a-i intra pe sub piele. 

Si aceasta, pentru ca interesul poartd fesul eel mai 
adesea in relatiile actuale dintre oameni si chiar daca gandesti 
profund despre cineva, luminat de Dumnezeu, ei vor 
presupune ca ai aceleasi intentii parsive ca majoritatea. 

In^elegerea altuia e o mare taind. 

Nu §tim prea bine de ce ni s-a dat privilegiul sa intalnim 
tocmai oamenii pe care i-am intdlnit §i de ce am facut lucrurile 
pe care le-amjdcut. 

Uneori pleci de acasa cu un gand, intr-o anume parte §i 
te vezi dus de Dumnezeu in altd parte, ca sa te intalne§ti cu 
oameni pe care nu i-ai sunat in prealabil, cu oameni care nu 
§tiai ca existd dar de la care inve^i lucruri capitale. 

Vrei ceva §i gase§ti altceva. 



214 



Visezi la mere padure^e §i Dumnezeu te duce sa vezi 
minuni mart §i sa auzi lucruri dumnezeiesc de profunde. 

Oamenii sunt cele mai adanci prdpastii posibile. 

Nici nu §tim cum aratdm cu adevarat. 

Daca am §ti, am ramane muti defericire. 

Galopam frenetic, ne incumetam sa speram la lucruri 
care ne depd§esc §i observam cum evenimentele pe care le 
traim ne imping sa devenim naturali, sinceri, spontani, 
categorici cu noi inline §i cu al^ii. 



a 



fi insensibili. Suntem insensibili. Ticalo§ia 
insensibilita^ii noastre e atat de mare incat nici nu ne dam 
seama ca suntem insensibili. 

La §tiri apare faptul, ca a murit o femeie ucisa de 
propriul ei nepot sau ca, in Irak, o bomba „inten^ionata" a mai 
ucis inca 10 oameni. 

O auzim pe crainica §i nici macar nu percepem marele 
adevar, ca §tirile, ambele, au fost exploziv de reale. Ni se pare 
ca e vorba de un vis ce nu are nimic de-a face cu noi §i cu 
lumea noastra. Nu sim^im nici regret §i nici curiozitate pentru 
ace§ti oameni. 

„Daca au mmii... bravo lor! Eu ce sa le faclV\..^\ 
mergi mai departe, cu ochii orbi, orbifi de insensibilitate. 

Nu suntem sensibili la faptul ca ea apare goald in 
Playboy. Daca apare, ne excitam §i noi la fel ca ceilalti - care 
cred sau nu cred in Dumnezeu - fara sa ne gandim la ce a 
impins-o sa faca acest pas, evident, y3ra minte. 

Nu mai spun ca nimeni nu se duce sa se roage pentru 
acea femeie §i daca totu§i ne rugam pentru ea, pentru femeia 
care se dezbraca ca sa se excite lumea, o facem nu cu inima 
sdngerdnda de dragoste, ci cu o vadita „superioritate" fa^a de 
„aceasta femeie". 

Tot la fel daca ea, el, ei, curvesc, ucid, mint, fura, 
pacatuiesc in vreun fel... 

Nu ne doare ca altii pdcdtuiescl Nu ne rugam pentru 
durerea lumii. 

Ne sim^im „mult mai in stare"" decat al^ii si asta ne face 
„sa ne simtim bine"". 



215 



Credem ca nu cadem in pacate mari, ca nu facem pacate 
mart ca al^ii, pentru ca suntem „atat de sfin^i incat nu mai 
putem pacatur . 

Dar adevarul e, ca datorita lipsei noastre de rdvnd nu 
avem nici ispite mari de la draci, pe care altfel i-am zgandara 
daca am fi ferven^i, arzand cu duhul. 

Suntem lasa^i „sa fim marf in ochii no§tri §i 
„nepatima§i" pentru un timp, pentru ca Dumnezeu §tie cat de 
multa smerenie aduce aceasta stare de „confort" sufletesc 
inchipuit, cand se schimba placa cu noi §i apar la suprafa^a 
inimii noastre patimi pe care nu mai putem sd le controldm, 
chiar daca am vrea cu tot dinadinsul. 

§i atunci suntem tara^i catre lad cu forfa. Si versetele 
sfinte nu ne mai ajuta, pentru ca nu ne-am increzut in ele 
niciodata, ci doar ne-am gandit, ca noi nu am fost niciodata 
homosexuali, noi nu am fost nici eretici, noi nu am facut 
niciodata pu§cdrie sau nu am fost opri}i de la Sfanta 
Imparta§anie si prin asta suntem „mai sfinti" deca toti. 

§i pentru ca ne credeam „sfmti" §i li ironizdm pe altii, 
El, Dumnezeu, Preabunul, ne lasa sa vedem cum se intrd in lad 
dar §i cum se iese de acolo, pentru ca sa nu mai avem cuvinte 
de dezvinovdtire §i cuvinte de laudd fa^a de noi, §i nici cuvinte 
dejudecatd fa^a de ceilal^i. 

Cei care traiesc „comod" sunt insensibili §i raman 
insensibili pana cand auzi faptul, ca §i-au pierdut serviciul, §i- 
au pierdut casa, au suferit din cauza unui deces in familie. 

Evenimentul dureros, durerea enorma te treze§te la 
realitate. Te treze§ti din somnul manipuldrii cand vezi ca ^i-a 
ajuns cufitul la os §i ^ie. 

Pana nu inve^i sd }ipi, nu recuno§ti strigdtul de durere al 
altora §i orice pericopa scripturala i^i ramane strdind de 
experien^a ta, a vie^ii tale. 

Cand nu mai rddem u§or, cand inva^am sa nu mai 
suradem dezaprobator fa^a de tot ceea ce nu in^elegem atunci 
devenim serio§i. 

De multe ori spun: „Hai sa fim serio§ir\.. Si oamenii imi 
spun: „Pai ce, nu suntem serio§ilV' Nu, nu suntem serio§i\ 

Suntem naivi. 

Si daca i^i permi|i sd maifi naiv, atunci e§ti departe de 
mdntuire. 

Cu via^a trebuie sa fii nu serios, ci extrem de serios. 



216 



Via^a // se scurge printre degete. Fuge via^a, ^a^ne^te ca 
sageata albastra a CFR-ului. 

Nechibzuin^a, neie§ire din orbecaiala. 

Cand auzim despre Patimile Domnului stam intr-o 
nesim^ire tun. Nicio lacrima nu curge, niciun ritm cardiac nu o 
ia razna. §omam cu inima cand auzim cdte a patimit pentru 
noi Domnul nostru. Stam ca la teatru, ca la telenovela. Ba, 
mult mai prost ca la unfilm emotional. 

Fior ioc, minte smerita nici ca se pomene§te, dragostea 
ne e ca un taciune in zapada dar II pupam pe Domnul pe obraz, 
pe frunte §i nu pe r anile picioarelor Sale mai curate decat 
lumina soarelui §i decat orice con§tiin^a a vreunui Sfant. 

Indraznim negativ in domeniul credintei. §i atunci 
suntem insensibili. 

Ritualul nostru de inchinaciune particulara nu i§i atinge 
menirea. Nu vorbim cu El, ci ne rugam in vdnt, intre cer §i 
pamant. Nu ne lipim de El, ci de nimeni. 

Unii zic ca e rugaciune „mecanica" iar al^ii ca e 
„rutina". Dar cred, mai degraba, ca nu po^i ajunge atat de jos, 
sd decazi, daca nu ai fost sus niciodata. Iar daca intotdeauna 
te-ai situat la starea aceasta de „eleva^ie" mecanica, ce poate sd 
se ceard de la tine? 

Ji se respinge observafia. 

Ai vrea sd fugi in jungld sau sd stai ascuns intr-o 
scorburd cand vezi cat de mult te urdsc unii oameni, carora nu 
le-ai facut decat „raul" ca exi§ti pe pdmdnt. 

Ai vrea sa te razbuni, poate. I^i trece acest lucru prin 
minte. 

Insa un Parinte, Parintele Tit de la Sfanta Manastire 
Neam^, spunea unui ucenic sa nu se razbune cu rdzbunare 
lumeascd, pentru ca aceasta ^ine pufin, ci sd se roage pentru 
aceia, caci razbunarea lui Dumnezeu, dreptatea Lui e mult mai 
groaznicd, incat chiar tu II vei ruga pe Dumnezeu ca sa le ierte 
celor care te-au prigonit. 

Stai §i a§teapta! Rdbdarea noastra duhovnicescd e 
in^eleasa prost, cand e vorba de „onoarea noastra. pdtatd'\ 

Onoarea §i resentimentul nu sunt ale ortodoc§ilor. 

Onoarea, pentru care iei gatul altora, duelul e invenfie 
occidentald iar resentimentul, razbunarea ca stare retroactivd 



^"^ Denumirea populara a noilor trenuri, postrevolutionare, ale Romaniei, in care usile 
sunt automate si ai priza pentru laptop. Numai ca noi, din exces de nesimtire si proasta 
crestere, faramam repede usile, veceurile.. .pentru ca sa calatorim in conditii cat mai 
apropiate de trecut. 



217 



de bucurie pentru raul altora e un demonism, care nu are 
nimic de-a face cu iertarea, cu uitarea raului care // s-afacut. 

Tortura - cum spunea Parintele Gheorghe [Calciu- 
Dumitreasa]^"^ - nu poate fi povestita §i cei care vor sa §i-o 
imagineze la o cafea §i o tigare, binein^eles ca „vor avea o idee 
foarte coerenta despre suferin^a". 

Se spun abera^ii cu o lini§te inspaimdntatoare. Unii ar 
spune: „cretinoida". 

Se fac apeluri la tot felul de „autoritd}i in materie", care 
nu au nimic de-a face cu subiectul §i daca iei atitudine ^i se 
spune ca e§ti cam dement §i trebuie sa te verifici la bild 
(creier), in loc sa fii incurajat ca vrei sa intelegi cum stau 
lucrurile. 

Noi, teologii, suntem mult mai posaci §i lipsifi de 
entuziasm decat, spre exemplul, batranul caruia i-am dat azi 
ceva banu^i, §i mi-a mul^umit nu §tiu ca^i metri, fara sa faca 
paradd ostentativd. 

Sau decat femeia care i^i lua haina §i i^i da un numdr de 
ordine, cat noi eram la conferinte, §i care era mult mai bine 
dispusd suflete^te ca sa te bine dispund §i pe tine, sa te puna 
intr-o stare de jovialitate, de dialog spontan. 

Frigul din amfiteatrul in refacere avea drept 
corespondent frigul din multe suflete - corespondent de facto 
si parabolic - §i inghe^ai mai mult din cmizafrigului din inimi 
decat din cauza. frigul dintre ziduri. 

Inchizi gura cand ai vrea sa spui ceva, pentru ca vezi ca 
nimeni nu vrea sa audd ceva, de parca tot ce ar fi trebuit sa se 
spuna s-a spus, §i de acum incolo nu mai avem decat sa ne 
hofdrim unii pe al^ii §i sa fim lingdi unii cu al^ii ca, poate, va 
cadea §i la noi o parte din ciolanul brut al celor care il au acum 
spre administrare. 

Ne minfim unii pe al^ii, suntem ipocrifi, dam cu anateme 
§i nu cu dragoste in ceilal^i. 

O cantarea^a a spus azi, ca „limba e un animal greu de 
imbldnzif . Si daca pun aceasta fraza acolo unde ar trebui sa 
insemne a invafa limba sa spuna cuvinte frumoase 
intotdeauna, atunci ar rezulta, ca e foarte greu sa te invefi sa fii 
„u§a de Biserica", cand tu nu vrei sa faci acest lucru decat de 
ochii lumii. 

Pentru adevdrurile addnci i^i trebuie multe lumini, mul^i 
och i pdtrunzdtori. 



^"^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Calciu-Dumitreasa. 



307 



Loredana Groza, in emisiunea lui Marius Tuca. 



218 



De aceea, noi ne ajutam de Sfanta Scriptura, de Sfm^ii 
Parin^i, de oamenii duhovnice§ti, de realitatea imediata, de 
cultura, de filosofie, de ^tiin^a, de experien^a universala a 
omenirii. 

Ca sa ne vedem addncurile, abisurile necunoscute ale 
inimii trebuie sa vedem cu to^i ace§ti ochi §i cu ochii no§tri §i 
sa nu credem ca nu avem nevoie de toate acestea. 

Teologia dumnezeiasca poate da raspunsuri oriunde, 
numai ca trebuie sa cuno§ti aceste multe locuri, unde cuvantul 
lui DmmiQZQu poate face minuni. 

Daca cuno§ti ce importante sunt rarna^"^, verzeala 
zidurilor^°^ sau liliacul zburator^^° pentru noi, pentru con^tiin^a 
noastra, daca vezi cu microscopul in strdfundurile plantei sau 
ale sangelui uman, daca in^elegi galaxiile, mi§carea, sinapsele 
computerului facute dupa minuna^ia creierului uman nu devii 
„mai ingamfat", ci mult mai smerit. 

Daca §tii cu adevdrat un lucru, nu te pierzi din cauza lui 
ci a minciunii ca tu nu mai ai de inva^at nimic, daca ai inva^at 
pana acum cdteva lucruri. 

Ne culcam pe-o ureche. Ne culcam pe lauri. Ne 
mdndrim tocmai pentru ca stim lucruri putine si fdrd 
aprofundare. 

O victorie nu inseamna sfdr§itul luptelor ci doar 
inceputul unui §ir de infrdngeri §i de mici victorii. 

Sa inva^am unit de la alfii §i sa inva^am mult\ 

Daca ni se atrofiazd creierul de §edere, binein^eles ca nu 
e bine. 

Sa inva^am cu profunzime ce smerenie e sa inve^i din 
smerenia altora. 



r ovara multelor intrigi, ^tiin^a tuturor jocurilor de 

culisd uneori te cople§e§te. 

Inocen^a e preferabila uneori cunoa§terii tuturor 
pdcatelor celorlalfi de§i, cea din urma, ne trebuie foarte mult 
in via^a sociala. 



^"^ Fertilizeaza solul si aeriseste pamantul prin canalele pe care le face: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2m%C4%83. 

^*" A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Penicilin%C4%83. 

^'^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Liliac_%28animal%29. 



219 



Nu §tii la ce sa te a§tep}i. Nu §tii cine e eel eare te vinde, 
eaei aeesta se ascunde. 

Un barbat a visat ea e plin de bube, de eo§uri mari. De§i 
nu crede in vise a interpretat aeeste bube ea fiind multele lui 
patimi, eare pomese, in speeial, de la poftele trupe§ti. 

Un Parinte a plecat ochii atunei eand a auzit o 
eonfesiune a unui tanar. Poate ea nu se a§tepta la aeest lueru. 

lar o domni§oara a reeunoseut, ea se simte foarte 
ru§inatd, eand vede ea eineva o prive§te cu aten}ie §i aeel 
eineva e erezut de ea drept eineva aparte. 

Oboseala e §i ea o sursd a paeatelor. 

Prive§ti oamenii...§i ei nu in^eleg ea tu infelegi §i eeea ee 
ei vor sa ascundd. 

Zeflemiseala e un mod de a te erede „superior" altora §i 
unii ered ea trebuie sa se eomporte numai in acelfel in eare au 
fost lauda^i ei de eineva, eandva. 

Limbajul de lemn e marea problema a multora. 

Femeia vrea sa vada in tine pe aeel eineva eare o 
avantajeazd, eare o pune in valoare in oehii altor femei. 

Invidia dintre femei e abjectd. 

Daea el merge eu tine atunei nu trebuie sa se mai uite §i 
la alte femei. A§a cvQdfemeile geloase §i eare, in egoismul lor, 
prefera ea barba^ii sa le minta ea ele sunt totul pentru ei deeat 
sa le spuna adevdrul. 

Gianina [Pieiorus] mi-a spus aeeste ganduri §i am fost 
de acord eu ele. 

Daea dai atentie unei femei §i tu e§ti eu so^ia langa tine, 
ea in^elege ea nu ifi iube§ti deloe so^ia, in loe sa in^eleaga ea tu 
de fapt o „seanezi" pe eea pe eare o ai inaintea ta. 

Femeile presupun imediat ea ele te intereseazd dar nu i§i 
dau seama cdte cer barba^ii de la ofemeie. 

§i femeia eareia nu ii plaee munca §i casa §i bdrbatul ei, 
tot aeeea „eere egalitate in drepturi" sau i se pare ea face 
multe, eand ea hoindre§te toata ziua. 

Cand o femeie nu mai are barbat §i „ii plaee via^a", asta 
se vede imediat: se poarta ea ofemeie u§oard §i iresponsabild. 

Cand un barbat nu mai are femeie §i a iubit-o mult pe 
femeia lui, se apuea de bdut sau de droguri §i devine o ndlucd, 
o fiin^a deeazuta. 

Copiii^ra stdpdni i§i eam fae de eap. 

Uneori, daea nu vor oamenii sa ifi spuna, spre slava lui 
Dumnezeu, ee s-a intamplat eu ei, ^i-o spun insa ca sa se laude 
in fa^a ta. 



220 



De fapt, poezia, dar mai ales teologia imboga^e^te 
limbajul, il redefine§te, \\ personalizeaza. Teologul i§i exprima 
rela^ia sa personala cu Dumnezeu dar, in acela§i timp, se 
gase§te in ipostaza de a se pune in cuvinte, de a incerca sa se 
cuprinda integral in ceea ce spune. 

Cuvintele nu sunt doar vehicule, ci §i semne ale 
prezen^ei S2i\Q,puncte ce ii poarta mireasma personala. 

Scrierile sfmte sunt revelatorii. Scrise in harul Duhului 
Sfdnt, daca sunt citite tot in Duhul Sfdnt, acele cuvinte se 
deschid, i§i deschid frumuse}ea §i sfintenia lor nespusd §i ne 
adancim uluitor de mult in ele. 

Cuvintele sunt un abis cand au prezenfa harului in ele, 
cand au fost scrise dumnezeie§te. Ele sunt un abis dar sunt §i 
mai abisale cand vorbesc despre Dumnezeu, caci Dumnezeu e 
Cel care nupoatefipus niciodatd, integral, in cuvinte, in fraze. 

Teologia e o necontenitd explicitare, aprofundare, 
pentru ca e o relafie intimd cu Dumnezeu. 

Intimizarea cu Prea Sfdnta Treime e una dintre 
definifiile sfinfeniei. 

Intimitatea te face sa spui §i sa vezi toate cu acordul 
celui pe care il vezi. Confldenfialitatea are ca fundament 
intimitatea cu eel cu care discu^i, cu eel caruia / te confesezi 
sau /; se confeseazd. 

Numai daca am con§tiin^a confiden^ialita^ii imi permit 
sa gandesc §i sa ac^ionez ca un intim cu celalalt, cu al^ii. Includ 
in mine, in via^a mea, pe al^ii. 

Sunt intim cu al^ii, pentru ca vreau ca ceilal^i sa fie o 
parte din mine, sa fie un intreg organic cu mine §i nu 
subiectivitdti distante, paralele, care nu ne intersectdm deloc. 

Ruptura societa^ii consta in militarea evidenta pentru 
subiectivismul paralelic, unde fiecare om e vazut ca total 
diferit de ceilal^i §i care trebuie sa ajunga intr-un loc pe care 
nu e a§ezat un altul. 

Disputele democratice nu i§i propun puncte conexe cu 
adevarat. 

Conexiunile in societatea contemporana sunt de grup, de 
idei, poate §i pe baza considerentelor religioase. Dar nu au ca 
obiect unirea tuturor, ci distanfarea de al^ii, luarea de 
atitudine cu orice pvQ\,fdrdmitarea. 



221 



Un Parinte folosea cuvantul „atomizare" pentru a 
prezenta disparitatea^^^ dintre noi. 

Concurenta e neloaiala. Pentru ca principiile care ma 
propulseaza il discrediteaza pe celalalt. 

In via^a duhovniceasca nu exista concurentd ci numai 
relatie intimd. Relatia vie cu Dumnezeu angajeaza relatii 
intime cu oamenii. 

Intru in relatii directe, sincere, deschise, duhovnice§ti. 

Nu vorbesc acum despre intimitate ca legatura ce 
implica relatiile sexuale intre sot-so^ie sau alt fel de legdturi 
matrimoniale sau ca egoizare existenta intre cateva persoane, 
fie ele familia mea, genealogia mea, parohia mea, ^ara mea. 

Intimitatea de care vorbesc aici e relafia duhovniceasca, 
legatura de dragoste cre§tina care ne leagd pe unii de al^ii §i 
care ne face sd ne cunoa§tem din ce in ce mai bine unii pe al^ii. 

Comuniune il traduce pe intimitate. Sunt sinonime. Si 
ambele urmaresc sa spuna ca trebuie sa devenim una intre noi 
§i una cu Hristos. 

Daca sunt intim, sincer in mod total cu tine, atunci sunt 
sincer in mod total cu Hristos. lar cine se sminte§te din cauza 
sinceritdtii inseamna ca nu dore§te cu adevarat adevdrul, care 
Qfoarte dur cu pacatele noastre. 

Confesiunea - mdrturisirea in fa^a duhovnicului - e 
foarte dura de cele mai multe ori. Spui lucruri grele, foarte 
„smintitoare". Dar antidotul smintelii e smerenia. 

Domnul ne-a aten^ionat, ca sunt ferici^i cei care nu se 
smintesc intru El. Si e adevarat: Dumnezeu e cea mai mare 
sminteald pentru omul mandru §i arogant. 

Adevarurile dumnezeie§ti au fost cele mai rdstdlmdcite 
adevaruri, pentru ca nu se pot in^elege, gandi §i trai in mod 
indiferent fa^a de El. 

In locul intimizdrii cu oamenii, la polul opus, sta 
indiferentismul. 

Nu ma intereseaza eel din fafa mea, nu ii vad 
problemele, nu imi sare in ochi situa^ia lui, ci numai cand 
durerea, saracia, boala vin §i la mine, in plina „fericire" 
indiferentd, concep ca §i al^ii suferd, ca §i al^ii rabdd defoame. 

Teologia dumnezeiasca nu are numai raspunsuri 
„gratuite", „gentile", „bune", ci §ifapte sfinte. 



^" Pr. Lect. Dr. Doru Costache. A se vedea: http://www.scribd.com/doc/25351935/CV- 

Revd-Dr-Doru-Costache. 

^'^ A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/atomizare. 

^'^ Idem: http://dexonline.ro/definitie/disparitate. 



222 



Adjectivele pe care lumea secularizata le acorda 
teologiei sunt, de cele mai multe ori, priviri exterioare asupra 
frumusetii §i adancimii ei. 

Ereziile sunt, pe cat &q puerile, pe atat de demonice. 

Numai observand unde due ele e de ajuns pentru a ne 
inspdimdnta. 

Interesul fafd de ceilal}i inseamna iubire cre§tind. Adica 
atunci cand interes fata de alfii inseamna dorinta de a-i ajuta, 
de a cunoa§te cine sunt, ce vor, ce le trebuie fra^ilor no§tri. 

Faptul ca sunt interesat de ei, de viata lor inseamna ca ii 
iubesc. lar daca j^or? grija lor, atunci ma framant pentru ei, imi 
fac griji binecuvdntate pentru via^a lor. 

Si asta inseamna ca Dumnezeu nu e „o idee" in capul 
meu, ci Dumnezeul eel viu. Care ne ^ine mereu Idngd El, pe 
masura ce ne invita sd intrdm in via^a altora ca focare de 
bucurie, de incredere, de mantuire, de nadejde. 

Suntem ai lui Dumnezeu pe masura ce ne mdntuim pe 
noi §i pe alfii. Cand ne impingem pe noi spre via^a sfanta §i 
angrenam §i pe al^ii in acest aflux de bucurie sfanta. 

Dar daca am con§tiin^a ca aproapele meu imi e 
„concurent", „du§man", ca eu trebuie sdfac orice ca sd elimin 
acest „rdu" din fa^a mea atunci, fara doar §i poate, ca 
aproapele meu imbraca valenfe demonice, ca el nu mai are 
nimic cu fratele meu, cu eel care e de un sdnge cu mine §i 
copdrta§ la Impara^ia lui Dumnezeu. 

„Lupta de clasa" a fost inlocuita cu sloganul 
„concurentei" §i al „standardelor pietei". 

Merele nu mai pot arata normal ci trebuie umflate 
neaparat. Vaca trebuie sa dea de trei ori mai mult lapte iar 
porcul trebuie sa se ingra§e in trei luni cat altadata in noud. 

Povestea cu eel care cre§tea intr-o zi cat al^ii in 7 ani, 
pare sa fi intrat astazi in furibunda lupta dupa. productivitate. 

Concurezi cu un altul §i nu mai ai timp sa vorbe§ti cu 
oponentul. II gase§ti deodata oponent §i nici nu i^i mai pui 
problema, daca nu cumva poate sa fie §i altceva decat oponent. 

Pia^a nu ma reprezinta j^e mine, ci clasa bogatd iar daca 
totu§i ma reprezintd, imi gase§te foarte multe insu§iri 
nocturne, pe care mi le exploateazd. 



223 



Urci in tren §i nu mai e loc. Inveti ca statul in picioare 
dauneaza sanata^ii dar observi cu aceasta ocazie §i ce fac 
impreuna-calatorii din jurul tau. 

O femeie din zona mineritului spune o pa^anie cu femeia 
care a fost taiata cu lama pe obraz, pentru ca s-a luat cu 
huliganii dar §i despre doamna, care parea „bine facuta" dar ii 
fura pe tarabagii^^"^. 

Comanda un kilogram de cartofi §i ii da o hartie de 
500.000 vanzatorului. Acesta ii da restul la cartofi §i doar mai 
apoi ii cdntare§te marfa. 

In timp ce acela cantarea cartofii, aceea strecoara in 
buzunar 100.000 §i motiveaza apoi, ca vanzatorul i§i bate joe 
de ea, de ii da astfel de cartofi §i ca, in defmitiv, nu mai 
cumpdrd. 

Ii restituie doar 400.000 de lei iar vanzatorul nu ii mai 
numdrd. Femeia pleaca iar coali^ii - doi ^igani - il deplang pe 
vanzatorul care are parte de astfel de ifose „nefondate". Cand 
nu se mai vede femeia, pleaca §i cei doi bdgdrefi in seamd. 

Aceasta. jonglerie cu spectatori pufini e povestita de un 
martor de la fa^a locului, care era a§ezat langa doamna cufrica 
in sdn. 

Frica de a nu le fi /urate bagajele. Se uitau la ele non- 
stop. Insisten^a de a fieri bunul propriu sau faptul de a te uita la 
vrabia din mdnd §i nu la cioara depe gard. 

Discu^ii obscene in alta parte. Pe fondul vinului din 
sticla, un tanar facea glume u§oare cu femeia care vindea cafea 
prin tren. Patima desfranarii se exprimd vddit in astfel de 
momente §i daca vrei sa ii joci in struna completezi rdul 
inceput de celalalt. 

Pe langa mine treceau cu re^ineri. Nu au zis nimic. Dar 
se putea zice. 

Am avut parte de bucuria unci confiesiuni pe care am 
cerut-o. Un asistent al nostru s-a marturisit la Fericitul Sofian 

TIC 

[Boghiu] de la Sfantul Antim. §i mi-a spus ca el tdcea cand 
te spovedea, ca §tia sd asculte. Poate se ruga, zice confidentul 
meu, dar ifi spunea lucruri fioarte utile. 

Chestiunea intindrii din timpul nopfii a primit o 
rezolvare prompta: sa manance mai putin seara. Si asta pentru 
ca el manca mai mult cand se intorcea de la §coala. 



^'"^ Pe cei care vand in piete la o taraba/toneta. 

^'^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sofian_Boghiu. 



224 



Despre Parintele Adrian [Fageteanu]^^*', tot de aici, de la 
Sfdntul Antim, ma leaga o alta minune. In locul lui am vazut 
lumina dumnezeiasca la o slujba de seara. 

Despre el se spune ca dadea canoane drastice. Multi 
spun ca a fost gonit din Manastire §i cred ca e o mare eroare, 
daca e asa. 

Parintele cu grai moldovenesc^^^ m-a luminat profund in 
multe predici ale sale, chiar daca ma irita profund limbajul sau 
moldovenesc impropriu pentru mediul bucurestean. 

Pentru ca eu cred ca limbajul, tonul, modul in care 
predici sunt probleme vitale intr-o predica si ca nu ai dreptul 
sd irifi prin niciunul dintre acestea. 

Nu am vorbit niciodata cu vreunul dintre cei trei, pentru 
ca nu am simtit sd o fac, dar i-am privit si ascultat de la 
distant d. 

Cand un om se smere§te e o minune enormd. 

Fragilitatea §i cumin^enia lui, regasirea de sine a lui, 
reevaluarile pe care §i le face, fac mai mult decat orice premiu. 

M-am bucurat, cu harul lui Dumnezeu, sa vad astazi o 
astfel de minune contemporand mie. 

Un om care se smere§te astdzi, cand mai ieri era dus de 
valul orgoliului, al infatuarii, al arogan^ei e o minune colosald 
a iubirii lui Dumnezeu. 

De ce suntem afectati in vorbire, in comportament, in 
gesturi? Vrem sa parem sensibili, supli, spirituali, pe baza unci 
conventii comportamentale de duzind §i nu pe baza curdtirii de 
patimi. Pentru ca un om care se curdteste de patimi nu suporta 
afectarea, adica moleseala interioard. 

Negarea duhovniciei se face §i prin orice atitudine parut 
„conciliatoare", parut „ordonata", parut „calculata". Atunci ne 
mi§cam dupa tiparele lumii si nu ale libertdtii duhovnice§ti. 

Preferam sa fim stupizi, sa se rddd de noi, decat sd 
punem osul la treabd, adica sa devenim serio§i, adica ascetici, 
adica teologici, adica normali. 

T 1 Q 

Parintele Teofil [Paraian] , aceasta minune a 
Ortodoxiei romane^ti, ne-a vorbit astazi^ ^^ §i ne-a destins 
duhovnice§te. 



^'* Idem: http://www.fumsioglinzi.info/pr-adrian-fageteanu-schitul-locurele-lainici/. 

^'^ Pr. Irineu Curtescu. A se vedea: http://www.biserica.tv/video/273/pr-irineu-cuvant- 

catre-tineri. 

^"* A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/01/bucurie-%C8%99i- 

comuniune/. 

^" 18noiembrie2003. 



225 



§i Parintele Patriarh [Teoctist Arapasu] a fost foarte 
cald, confQsiv, familiar. N-am putut sa intru in aula Patriarhiei 
ci, impreuna cu foarte mul^i altii, am ascultat conferin^a de la 
difuzoarele de afara. Multa lume, mult auditoriu... 

Fericitul Dumitru [Staniloae] a fost ajutat de Fericitul 
Arsenie Boca in ceea ce prive§te notarea dupa dictare a 
traducerile primelor 4 volume din Filocalie^^\ 

§i i-a spus lui, Fericitul Dumitru: Filocalia se cite§te ca 
Scriptura, adica se recite§te. Nu po^i numai sa cite§ti, ci sunt 
mii de gdnduri in Filocalie care trebuie recitite. 

Incerc sa pun in scris cateva lucruri auzite mai devreme. 

Viata duhovniceascd nu se bazeaza pe cuno^tinte citite, 
ci pe convingeri. Daca e§ti convins de ceva te por^i in 
consecin^a. Daca nu aifost convins de Dumnezeu, nu po^i sa ai 
fundamente solide, instarite. 

Catalogarile - 4 la numar - ale oamenilor mi-au placut 
dar nu le-am re^inut in intregime. 

Eram afara, era frig, nu puteam sa imi notez. Am venit 
acasa inghe^at. 

Relatarea despre „deschisul car^ii": 

- „Parinte, am venit sa imi deschideti cartea". 

- „Care carte, ca eu am multe pe aici?" 

- „Nu §tiu, dumneavoastra §titiV\ §i i-a deschis cateva 
car^i care ii erau la indemana, ca eel in cauza sa decidd ce §i 
cum... 

S-a ras fdrd ostentatie. S-a ras cu pofta simpld, cuvioasa. 

Mersul la bioenergetician a produs iara§i un val de ras 
profund. §arlatania e mare in problema „emisiei de energie". 

Oastea Domnului §i-a pierdut direc^ia, a deraiat iar „cel 
care nu §tie ca nu §tie e un om periculos'\ 

Cand §i-a dat seama ce e Teologia §i a trebuit sa predice 
despre Infrico§ata Judecatd a inceput sa ii tremure picioarele. 

Pana la Teologie nu §tia decat Patericul iar - spunea el, 
Fericitul Teofil - Filocalia e scrisa „de calugari pentru 
cdlugdrf\ Insa nu sunt de acord cu asta. 

Daca Sfmtele Evanghelii sunt scrise de Sfm^ii Apostoli 
ele sunt numai pentru Sfin}ii Apostoli? 

Filocaliile sunt foarte necesare pentru toti, cum, de fapt, 
e necesar tot ce existd pentru mantuirea noastra. 



^^^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca. 
^^' Filocalia Romdneasca, colectia integrala, pentru download: 
http://www.4shared.coni/file/M 1 E lEjIu/Filocaliaromvoll - 1 2.html. 



226 



Incearca (era evident asta) sa-i lini§teasca pe 
oameni...fara ca oamenii safie altii. 

Insa nu-i po^i lini^ti pe oameni cu jumatati de mdsura, 
daca sunt prin§i de grija cea bund a mdntuirii. 

In^eleg grija Parintilor romani: e obiectivd. Dar daca te 
intrebi serios, in^elegi ca trebuie sa faci mai mult, mult mai 
mult in toate directiile. 

Slujbele noastre sunt filocalice. 

Nu ne trebuie ingreunarea limbajului liturgic, ci 
simplificarea lui. 

Trebuie sd ne limpezim gandurile, vietile. Sa facem 
ordine in noi. 

Ascultandu-1 indelung si privind in jur, mi-am dat 
seama, deodata, ca §tiu prea purine lucruri despre oamenii 
duhovnice§ti din neamul meu §i ca am cunoscut mai mult Sfinti 
strdini de neamul meu. 

Raspunsuri tran§ante, pentru ca sa nu se lungeascd 
timpul alocat discu^iilor. 

Parintele Patriarh [Teoctist Arapasu] a vorbit despre 
cum a fugit de acasa la Sihastria §i a devenit monah, despre 
cum nu 1-au lasat parin^ii lui - care au avut 1 1 copii - ca sa 
piece, ci a plecat doar cu acordul prietenilor sai. 

Bucuria primirii la Mdndstire a ramas pentru totdeauna 
prezenta in inima sa. 

Mama sa credea ca ortodoxul trebuie mdcar o datd in 
viafa sa mearga in pelerinaj, pe jos, la Sfmte Moa§te. A mers 
la Sfantul loan eel Nou de la Suceava . 

Copiii, a spus Prea Fericirea sa, sunt ni§te magnetofoane 
care captQSiza.foarte fidel lucrurile. 

El pleca urechea la ceea ce vorbea mama sa cu 
prietenele sale §i le re^inea, lepunea la inimd. 

Gsmduri filocalice de pe ulitele satului. 

Cuviin^a omului de la ^ara in a infelege viafa e o gandire 
frumoasa. 

Cineva mi-a spus, ca altcineva vrea sd se spdnzure din 
cauza unui gest al meu. M-a lovit addnc acest lucru. Am mai 
pa^it faptul sdfiu amenintat cu aceastd pedeapsd, pentru ca sa 
ma faca demonii sd md mustre con§tiin}a. 

Demonii preferd sa stam infrico^a^i, sa ne facem griji, sa 
halucinam tot felul de ganduri decat sd ne rugdm cumputem. 



^^^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Ioan_cel_Nou. 



227 



Rugaciunea limpeze§te mintea §i de aceea demonii vor 
cu orice pre^ sa te indeparteze de ea. 

Am facut un experiment: am vorbit pedant, disciplinat, 
intelectual §i deodata „am crescut" in ochii confra^ilor mei. 
Daca vorbeam rudimentar, ^arane§te, simplu eram considerat 
prost §i tratat cu indiferenta. 

Daca am schimbat registrul semantic, parca m-am ivit in 
ochii lor de sub daramaturile unui bloc imbracat in mod 
elegant. 

Nu pot percepe mul^i ispita limbajului. De aceea multi 
se lasa mintiti frumos . 

Daca vorbe§ti intr-un anume fel, atunci traie§ti in acel 
fel, incepi sa sim^i, sa te compor^i ca surogatul tau lingvistic. 

Mimam o postura standard §i am fast crezut. 

Ma doare insa ca nu in^elegem cat de fals e orgoliul de a 
vorbi literar cu orice pret, cat se poate de corect, de academic. 

Intr-o prefa^a recenta, Sfantul Isaac Sirul a devenit „un 
eretic nestorian din secolul al V^-lea"^^^ Am ramas 
constemat. Nu mi-a venit sa cred ceea ce citesc. 

Altcineva mi-a spus „sa nu ma tem", caci to^i Sfin^ii 
no§tri sunt „eretici". Cum sa nu ma tem, parintele meu? 

Ma tem in primul rand de oameni ca tine, care te pot 
face eretic cand vor insa, in acelasi timp, pot sa il „scoata" pe 
un eretic de sub toate anatemele §i sa il promoveze ca „sfant". 

Ma tem de ne§tiutori §i arogan^i, de cei care nu se tem 
de nimeni dar au in maini, in SipSiYQn\a., puterea. 

Ma tem, pentru ca ma doare mdr§ava lor inimd, lipsa lor 
de scrupul. 

Spui una §i nu te mai uita. I^i aduc aminte peste ani de ce 
le-ai zis candva §i i§i varsa coptura la nu §tiu cat timp dupa ce 
i-ai deranjat cu ceva. 

Jin minte raul §i aceasta e un mare rdu. 

Te corecteaza, te aten^ioneaza, rad pe sub musta^i, 
mustacesc... 

Orgoliul celor care cred ca pot face „lucruri mari §i 
benefice'' pentru Sfanta Biserica sta in preajma agnosticilor. 



^^^ Parintele profesor loan I. lea jr., pe langa gafa cu evolutionismul, face acum gafa cu 

„probitatea absoluta" a ^tiinjei teologice occidentale si ni-1 scoate pe Sfantul Isaac Sirul, 

dupa Sfantul Dionisie Areopagitul, din rdndul Sfintilor. 

Doamne, lumineaza aceasta minte minunata ca sa vada adevarul! 

E pacat ca un astfel de om, care a ajutat imens de mult teologia romaneasca §i sufletul 

ortodox romanesc sa o ia pe drumuri atdt de neumblate. 

Atacurile sale la opera §i teologia Fericitului Dumitru Staniloae nu sunt delocfrumoase, 

ci ingrate §i nu stau bine in gura unui om care prefuie^te sfinfenia. 



228 



care nu mai cred ca mai poate fi spus ceva nou in Biserica §i 
sus^in ca totul a fast spus. 

Mizantropia sta alaturi de avdntul fara fandamente reale 
mr fariseismul face loc relet publicitati, care il pune pefarsor 
in locul adevaratului Pastor. 

Parintele Teofil [Paraian] a remarcat ca nu se §tie in 
popor ce inseamna unii termeni din cult, de§i limba na^ionala e 
§i limba Sfmtei Biserici. 

Ce crede un bolnav psihic despre noi? Nu crede ca noi 
suntem nebuniil 

Taraboiuri^^"^ pentru averi sau dispute din orice apar in 
fiecare zi. 

Nu ne mai mird multe §i o sa vedem §i mai multe, care 
nu o sa ne mai mire. 

Se devalorizeazd prea multe realita^i. 

Tabuurile sunt aruncate in aer. 

Se for^eaza mereu nota. 

Tonuri stridente de culoare in vestimenta^ie §i note 
nocive, concertate, in limbaj, in ziare, in audio-vizual, in 
politica, in pia^a de consum. 

Un vanzator a ^inut minte ca ii eram dator cu o mie de 
lei iar un batran are pensie de 4500 de lei, cand lumea vorbe§te 
de milioane §i miliarde de miliarde. 

O femeie avea sani care cantareau 10 kg §i a hotarat sa 
se opereze, pentru ca sa ii mic§oreze. O durea coloana, ficatul, 
apasau pe inima, to^i radeau de ea, nu i§i gasea sutiene §i haine 
pe masura. 

Dar prezentatorul a spus ca avea „sani genero§i'\ Vede^i 
pervertirea limbajului! Ce au sdnii cu generozitatea? 

E femeia asta §i o famei u§oard, una care se vinde 
tuturora, daca are sdnii maril 

Are o fata de 1 6 ani §i e casatorita. Dar remarca viza sa 
o puna intr-o lumind proastd chiar §i prin neglijenfa unui 
limbaj stereotip. 

Mi-am adus aminte de alta relatare a Parintelui Teofil 
[Paraian] - am auzit-o cu alta ocazie - : s-a dus intr-o 
manastire §i se saluta cu maicile. 

Fiecare spunea: „Eufrosina, pdcdtoasa", spre exemplu 
sau „DoTotQQa., pdcdtoasa'' §i tot a§a...Niciuna dintre ele nu s-a 
prezentat fl/^e/... 



^^"^ A se vedea: http://dexonline.ro/defmitie/t%C4%83r%C4%83boi. 



229 



Cand ajunge la stare^a sau la duhovnicul Manastirii 
intreaba: „Dar voi numai pacato^i ave^i aici? Sfinfi nu aveti?". 

Ne pierdem pe noi, spontaneitatea noastra cand repetam 
lucruri pe care nu le percepem cu adevarat semnifica^ia. 

Pot fi cuvinte sfmte, fapte sfmte, atitudini sfmte, dar 
daca nu le percepem adancimea, le deraiem in mod catastrofal 
semnificatia, in^elesul, sensul. 



N. 



lu mi-a placut faptul ca Parintele Teofil [Paraian] a dat 

sa se in^eleaga ca §i dupd schismd catolicismul are „sfmti". 
Asta e o iluzie sau o problematizare falsa, care nu are simful 
adevarului. 

Daca accept ca Francisc de Assisi^^^ e §i el de-al nostru, 
§i Toma de Aquino §i Tereza de Lisieux sunt tot de-ai 
no§tri, trebuie sa le accept §i vietile §i scrierile lor. 

lar daca ii accept pe ace§tia, atunci desfiin^ez granifa 
dintre Ortodoxie §i erezie. 

Va trebui sa consider ereziile lor drept „adevaruri", chiar 
daca ele contrasteaza izbitor, respingdtor de mult cu cele ale 
Sfin^ilor Parin^i. 

Astfel va trebui sa accept flagelarea ca chinuire in 
imanenfd de dragul chinuirii, nebunia lui Filioque, faptul ca m- 
a§ „uni" cu fiin^a lui Dumnezeu §i nu cu harul Prea Sfintei 
Treimi, ca Sfantul Grigorie Palama^^^ e „eretic" §i, „la fel", §i 
Sfantul Fotie eel Mare^^^, §i Sfantul Marcu al Efesului^^", caci 
pe ace§tia nu ii suportd catolicii, ca papa e „vicarul" lui 
Hristos, chiar „loctiitorul" Sau personal, ca ce spune el e „mai 
in^elept" decat tot ce spun ceilal^i §i multe altele. 



^^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi. 

^^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_de_Aquino. 

^^' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tereza_de_Lisieux. 

^^^ Pentru download: 

http://www.archive.org/details/SfantulGrigoriePalamaDespreRugaciuneSiVedereDumn 

ezeiasca2008. 

^^' Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/06/traduceri-patristice-vol-2/. 

A se vedea p. 71-107 din Bucuria comuniunii (vol. 1): 
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/06/bucuria-comuniunii-vol-l/. Alaturi de: 
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/26/primul-volum-din-opera-completa-a- 
sfantului-marcu-al-efesului/. 



230 



Cu relativismul de acest gen, oricum ai da-o, distrugi 
totul in Biserica. 

Cand Sfanta Tradi^ie a Bisericii nu mai conteaza, cand 
Sfmtele Sinoade Ecumenice pot fi negate de orice minte 
„chibzuita" §i cand Vie^ile Sfin^ilor sunt pentru „pro§ti", numai 
pentru omul de la }ard, pentru omul simplu la creier iar 
„teologia" e o sumd de ipoteze, de fraze, un discurs ce poate fi 
scris de oricine, atunci relativismul teologic e marea 
dezamdgire, compediul de erezii al lumii contemporane §i 
buldozerul care love§te in u§a Sfmtei Biserici. 

Daca adevarul dumnezeiesc te bagd in Sfanta Biserica, 
daca el e u§a care te convinge, care te capteazd pe deplin, care 
te minuneazd iar acest adevar e relativizat pe toate caile, atunci 
acest relativism blasfemiator inchide u§a, o blocheaza. Inchide 
u§a celui care vrea sa YSidsLfrumuse}ea lui Dumnezeu. 

Nu pot sa spun ca nu vdd §i un anume bine in intalnirea 
dintre Sfanta Biserica §i ceilalfi - de§i se vorbe§te despre 
intalnirea „intre religii", noi fiind una dintre „multele religif 
- dar acest bine vizeaza comunicarea, stabilitatea sociala, 
interna^ionala, intreruperea razboaielor inter-etnice, inter- 
religioase. 

Se fac progrese sau se incearcd sa se facd in ceea ce 
priveste ocrotirea mediului, a drepturilor omului, ale copilului, 
ale mamelor. 

Se due lupte pentru pace, pentru dezarmare - dar §i 
pentru inarmare - pentru securitate. 

Ne luptdm cu terorismul, cu saracia, cu subdezvoltarea 
in timp ce se cauta o dezvoltare rapidd sl marilor companii. 

Dar ce facem cu credinfa ortodoxdl Ne impacam cu 
musulmanul, cu ereticul, cu eel diferit, vorbim cu ei, ne e bine 
social, dar credincio§ii no§tri in^eleg lucruri care nu ii mai fac 
militan^i, energici pentru credin^a lor, daca tot ne vad vorbind 
cu ereticii, cu paganii... 

Exista oameni care vorbesc deja cu multd vehementd 
impotriva discutiilor interreligioase/ecumenice §i cand ma 
gandesc la pozi^ia lor imi dau seama ca unii au si rdvnd pentru 
credinfa. 

Dar nu pot exclude §i cealalta parte, ca e nevoie, mai 
ales azi, de vorbire, de dialog, de conclucrare cu toate religiile 
§i factiunile religioase. 

Trebuie sa vorbim la nivel inalt dar §i la nivelul 
credinciosului de jos. Trebuie sa iubim pacea §i sa ne 
cunoa§tem reciproc. 



231 



Insa aceasta deschidere spre ceilalti nu trebuie sa ne 
faca mai blegi, la§i, nu trebuie sa ne duca la gandul „sa mai 
lasdm de la noi, ca n-ofifoc". E foe, e mare blestem daca la§i 
ceva din Ortodoxie! 

Spunea bine Parintele Teofil [Paraian], tot el: „Nu exista 
Ortodoxie fara Maica DomnuluiV\ 

Nu exista insa Ortodoxie nu numai fdrd Maica 
Domnului, ci fara nimic din ce este Ortodoxia. 

Ortodoxul e un om vast, profund, delicat, atent, 
impaciuitor. 

Trebuie sd vorbim cu ereticul dar sd fim ortodocsi cu 
adevdrat cand vorbim cu el. 

Sa fii om, sa fii respectuos, sa §tii multe, sa faci multe 
fapte sfmte, sa zica ereticul: „Bravo ^ie! Acesta da om". Sa nu 
piece nici ereticul, nici fratele tau de credin^a cu gust amar de 
la tine. 

Sa fii o minune pentru cei care te vad, o carte deschisa, 
cu litere pe care, oricine ar vrea sa le citeasca, sa le citeasca cu 
nesa^. 

Deci vreau §i cred ca trebuie sa fim activi, misionari, 
apostolici dar, in acela§i timp, vreau ca sa nu fim o cursd 
pentru al^ii. 

Daca am explica mai mult mobilele, substraturile 
rela^iilor §i ale discu^iilor noastre cu ereticii §i paganii §i daca 
ele ar fi reale, poporul credincios ar fi de acord cu discutiile 
sincere §i iubitoare despre credintd. 

Dar cand lucrurile, discutiile sunt mai mult oficiale §i 
secrete, credincio§ii stau departe de aceste rezultate ca §i in 
vechime. 

Trebuie sd vorbim public. 

O dezbatere teologica numai daca nu are gdnduri bune 
se facej^e ascuns, pe §optite. 

Dezbaterile sunt grditoare, stamesc multe ganduri sau 
pun pe gdnduri. 

Daca pastram discutiile teologice doar pentru grupuri 
restrdnse, atunci sa nu ne mai miram ca nu suntem cunoscufi. 

Vorbe§te acestei lumi pe infelesul ei dar, in acela§i timp, 
vorbe§te-i dumnezeie§te, fara falsificari, fara „retusuri". 

Ortodoxia poate vorbi oricdnd §i oricui. E nevoie numai 
de secerdtorii care au o via^a sfanta §i in^elepciunea de a §ti 
care e graul, holda de secerat. 

Nu rdzdnd de altul devii mai bun, nu impingdnd pe altul 
in groapd te imboga^e^ti mai repede, ci ca§tigi daca e§ti 



232 



convins, ca singura bogatie care ifi ajunge e Hristos, Fiul lui 
Dumnezeu, Cel rastignit §i inviat pentru noi. 



In convertirea Sfantului Pavel „tl Me Slcokclc;;" [F. Ap. 
9, 4, cf. GNT] poate insemna „de ce Ma prigone§tiT dar §i: 
„de ce Ma urmare§tiT\ 

Sfantul Pavel // urmarea pe Hristos. Venea sa li urmeze 
fara sa §tie, fara ^-^ inteleaga prea bine acest lucru. El credea 
ca urmare§te sa distruga cre§tinismul. Dar lucrarea lui 
Dumnezeu cu el era aceea, ca el // urmarea pe Hristos, vroia 
sa li urmeze §i sa zideasca Biserica lui Dumnezeu. 

Dar „a prigoni" §i „a urmari" pot avea explicitari 
antagonice pana la urma. 

Prigonirea cre§tinilor e sinonima cu omordrea lor. §i „a 
urmari" inseamna „a prigoni". Dar „a urmari" inseamna si „a 
urma". 

Urmaresc pentru ca sa vad. Dar urmaresc nu pur §i 
simplu ca sa vad, ci sdfac ceea ce vad. 

li urmdm lui Hristos, cand con§tientizam cine este 
Hristos. Dar ca sa te edifici, trebuie sd-L urmdre§ti. 

§i // urmdrim §i cand credem noi ca suntem 
necredincio§i, atei, indiferen^i religios. Noi // urmdrim in 
fiecare eveniment, om, idee, pata de culoare, frunza. 

Nu §tim asta, dar pentru ca vrem adevarul, adevarurile 
evenimentelor, ale oamenilor, ale compozi^iei frunzelor, II 
cdutdm pe El. 

E uimitor cum II cdutdm in pacat, in idolatrie, in 
necredin^a tot pe El, pe Hristos. II negam in noi sau nu §tim ce 
nume sa dam acestei Prezente care ne unifica via^a, mintea, 
preocuparile. 

Conexiunile rationale, inven^iile, descoperirile sunt o 
impdrtd§ire din harul lui Hristos. Intreaga ra^ionalitate a lumii 
are ca fundament pe Hristos §i orice maiestrie poetica, 
artistica, filosofica observa, mai mult sau mai pu^in, reflexiile 
harice ale lui Dumnezeu Cuvantul intrupat. 

II vad cu pete, in mod nedeplin. 

Toate credin^ele religioase stau in tinda Sfintei Bisericii 
- spunea, cu alte cuvinte, Fericitul Dumitru [Staniloae] intr-un 



233 



studiu al sau extraordinar - pentru ca sunt nedepline §i au 
nevoie de deplindtatea Sfmtei Ortodoxii. 

Nedeplindtatea lor nu inseamna ca au lucruri foarte 
bune, fara pata §i deloc lucruri rele, ci ca au strdfulgerdri ale 
adevarului, intui^ii bune, problematizari care a§teapta sa fie 
implinite prin adevdrul deplin, dumnezeiesc, pe langa o suma 
imensa de neadevdruri. 

Fa^a ta poate sa imi fie de ajuns. Ma implinesc numai 
vazandu-te. Dar ma pot §i innegura vazandu-te. 

Nu ne cunoa§tem istoria, trecutul §i putem fi foarte u§or 
manipulati. Nici nu ne putem inchipui cat de colosald este 
boga^ia Sfintei Ortodoxii. 

Observ cu durere lipsa marilor vorbitori, predicatori, 
oratori ortodocsi. Vorbirea trebuie sd se creeze in spa^iul dintre 
mine §i auditoriu. 

Genoflexiunile vocii, suple^ea ei, schimbarile de 
tonalitate, puterea cu care sunt apdsate cuvintele sau care se 
imprimd in cuvinte, derogarile, imixtiunile intdritoare, 
zambetul infelegdtor, non-iritarea auditoriului prin pronun^ie 
sunt neapdrate. 

O predica adevdratd incepe de la 4-5 ore in sus de 
comuniune in rugaciune, in impartasire, in dragoste. 

Discufia oratoricd care angajeaza, msufle}e§te, care 
ridicd la cer inima §i mintea nu trebuie dezbdtutd la cursurile 
de Omileticd sau Cateheticd, pentru ca ea, daca exista undeva, 
se vorbe§te pe sine, se aprofundeaza din interiorul ei. 

Conceptele care nu s-au nascut din viafd, ci vor ca viafa 
sd le urmeze, nu vor spune nimic, niciodata, oamenilor. 

Oamenii sunt rava§i^i, inal^a^i, cople^i^i, entuziasma^i, 
cuceri^i de predica ta sau nu sunt deloc. 

Nu po^i sd aprinzi un incendiu zonal, national sau 
mondial, un incendiu al dragostei de Dumnezeu cu 
presupozifii, ci cu certitudini, cu convingeri, cu realita^i fara 
replica. 

Omul trebuie sa ramana paf^^\ ca la fotograf cand te 
aude. 

A vorbi in harul lui Dumnezeu nu inseamna a trece 
neobservat ci, dimpotriva, sa determini faptul ca §iruri de 
oameni sd curgd dupa tine, dupa vorba ta, dupa adevarurile pe 
care le spui. 



^^' Fara replied. Sa fie uimit de ceea ce aude.. 



234 



Nu trebuie sa ai senza^ia, atunci cand il asculti, ca 
predicatorul §tie deja „povestea" foarte bine §i acum doar ^i-o 
repeta, ci trebuie sa sim^i faptul, cum, acum, in fa^a ta, aici, in 
mijlocul Bisericii, se na§te cuvdntul mdntuitor. 

Cum incordarea dragostei §i a responsabilitatii pentru 
tine, auditoriul, na^te cuvinte care se pogoard de sus §i care 
doar ating mintea §i inima ca o mlddiere u§oard. 

Predicatorul dumnezeiesc trebuie sa te tina racordat la 
buzele lui, la inima lui, la zvdcnirea min^ii sale. 

Trebuie sa intri in interiorul celui ce vorbe§te, sa te 
lim§te§ti in el. Dar ca sa intri, el insu§i trebuie sd te lase sd 
intri, sa te lase sa fii un invitat de marcd, oricine ai fi tu si de 
oriunde ai fi tu. 

Predica nu trebuie sa te faca sa te sim^i strdin, singur, 
renegat. 

Daca stai si asculti o predica §i te sim^i exclus inseamna 
ca sunt multe lucruri in nereguld. 

Predica trebuie sd te ocroteascd, sa te apropie, sa te ^ina 
la san sau sub penele sale. 

Daca nu i^i plac subtilitdtile inseamna ca e§ti bdddran 
din punct de vedere intelectual, afectiv, suflete^te. 

Cum sa nu i^i placa. frumuse}ea7 

Cum sa nu i^i placa mireasma, naturale^ea, vitalitatea 
ingenudl §i daca nu i^i plac e de rdu. 

Copiii aud dar trebuie sa auda §i mai bine. 

Trebuie sa le spui copiilor tai, ca ceea ce vad, aud §i simt 
ei nu sunt basme de adormit copiii. 

Batranii nu trebuie sa se simta renega}i, pentru ca nu se 
mai uitd aproape nimeni la ei. 

E de ajuns sd se uite Dumnezeu la voi §i vd vede toatd 
lumea, dragii mei! 

Nu trebuie sa ne credem „ve§nici", „imperturbabili". 

Nu trebuie sa credem, ca in starea de acum vom trai 
pentru ve§nicie. 

Cand a in^eles Sfantul loasaf al Indiei^^^ cum aratd omul 
§i ce ajunge acesta in cele din urma s-a inspdimdntat. El, care 
nu mai vazuse a§a ceva pana atunci (19 noiembrie). 

Via^a Sfm^ilor Varlaam §i loasaf nu e „un roman", ci o 
capodoperd de sfintenie. Cei care vad in ea „un roman" ar 
trebui sd o mai citeascd pana cand i§i dau seama de contrariu. 



^'^ A se vedea: 



http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/ll-19-cv_varlaam_si_ioasaf.html. 



235 



Bucuria dumnezeiescului post: bucuria §i dorul dupa 
viata ingereasca. Te sim^i intraripat de doruri sfmte, de 
nazuin^e dumnezeie§ti. 

Pe masura ce se subfiaza camea, trupul, in acela§i timp 
te inunda frumusetea starii de asceza. Uscaciunea trupului e 
frumusete dumnezeiasca, vazatoare de frumusete 
dumnezeiasca. 

Dar sa nu ne grabim sa ajungem scheletici numai pentru 
ca a§a credem ca sunt Sfintii, ci aceasta subtiere a trupului 
vine de la sine §i te sim^i din ce in ce mai bine in aceasta stare. 

„Sfin^enia de-o clipa" sau „cea ca un poster" sau 
„dobandita in scurt timp'" nu sunt decat ipostaze ale in§eldrii, 
ale deraierii duhovnice§ti. 

Cine crede, ca daca a auzit ceva trebuie sa se puna 
imediat pe treaba §i maine vin rezultate concrete, se in§ala: e 
un entuziasm copildresc, fara minte §i trup de ascet incercat. 

Via^a ascetica nu se face cu demaraj la intdmplare ci 
pana la urma in^elegi, ca toate au o rdnduiald, un timp, o 
masura, chiar daca noi vrem sa sdrim calul, sa atingem totul 
intr-o clipd. 

„§i daca nu cd§tigdm mantuirea? Daca nu vedem nicio 
vedenie, daca nu ajungem sa facem nicio minuneT\ Intrebari 
care ti se pun... sau vezi ca se formuleazd in adancul 
incepatorilor. 

Dar pentru acestea se ostene§te omul? Osteneala e 
pentru ca sa ne facem proprii iubirii lui Dumnezeu si nu pentru 
a deveni niste vedete ale „sfinteniei". 

Vrei repede §i nu §tii deloc sa a§tepti §i nu te intereseaza 
canu ai rdbdare. 

De aceea multi au o privire nducitoare despre 
„sfintenie", ca si cand ar fi vorba despre carierism. „Trebuie sa 
fac asta, asta. . .§i ajung acolo'\ cred unii. 

Adica o sfintenie care sa rezulte din faptele lor ascetice 
si nu din legdtura de iubire cu Dumnezeu. 

Dar viafa duhovniceascd nu e un rafionament matematic 
pur-uman, ci o impreund vorbire, simfire si consfdtuire cu 
Dumnezeu, pentru ca trdim tot timpul cu El. 

Vorbesc cu El, simt ce vrea El de la mine, merg unde 
vad ca El ma indrumd, ma indeamnd. 

Cuvintele Lui se aud in taina inimii, in tacerea unci 
inimi mereu rugdtoare. 

El imi vorbe§te §i eu II ascult: aceasta e taina personald, 
a legdturii personale dintre Dumnezeu si om a Ortodoxiei. 



236 



Daca Dumnezeu imi vorbe§te atunci El e viu. Si daca eu 
nu II aud inseamna ca eu nu mai sunt viu, ci mort de viu. 

A§teapta! 

Cine a§teaptd trenul se urea in el. 

Cine a§teaptd primavara o sa se bueure de ea. 

Cine a§teapta, cine vrea sa a§tepte un copil timp de noua 
luni se bucura de implinirea unei na§teri, pe care o aduce o 
na^tere a unui nou om. 

Fiecare mama e o ndseatoare de unicitd^i §i asta e marea 
implinire a ei dar §i a tatdlui. 

Copilul se bucura daca are cu cine sa se joace, deci cu 
cine sa relationeze ^ipe cine sa iubeascd. 

Parin^ii ar trebui sa i§i iubeascd copiii. 

Daca copiii vo§tri, iubite mame §i iubi^i ta^i, sunt o 
povard pentru voi, atunci iubirea voastrd §i voi in§ivd nu 
valora^i nimic, pentru ca vd devalorizafi singuril 

Copilul e eel care ne transmite mai departe. Ne 
transmite somatic dar trebuie sa fim in stare de faptul, ca 
acesta, copilul, sd vrea sd ne transmitd §i caracterul, §i 
sfiiciunea, §i blande^ea, §i omenia, §i frumuse^ea noastra. 

Daca vrei sd te reprezinte pe mai departe, trebuie sa §tii 
sd uzi iubirea lui fireasca fa^a de tine. 

Daca iubirea pentru tine moare, se sufoca, se indbu§d, 
atunci e§ti o epavd in inima lui §i de aceea i^i dore§te moartea 
sau e indiferent fata de tine, pentru ca nu te mai simte al lui. 

Cand nu iti mai simti parin^ii in tine, cand nu te mai 
treze§ti gdndindu-te la ei, cand nu i^i mai face pldcere sa te 
intorci acasa, atunci, din ambele par^i, nu seface nimic. 

Se aude din ambele par^i tacerea, o tacere exclusivistd, 
care incarcereaza. 

Striga, dacapofil 

Striga-^i dragostea! 

Striga pe eel pe care il iube§ti §i cheamd-l acasdl 

Acasd inseamna acolo unde tofi te a§teaptd cu dragoste. 

Dar daca acasd nu mai rimeaza cu dragoste, atunci 
acasd poate fi un iad. Si mul^i spun acest lucru, pentru ca 
acasa lor e un iad irespirabil. 

In loc de dragoste gase§ti bataie, injuraturi, impunsaturi 
deocheate, vrajma§e, oameni care nu te vor pentru ca nu te 
inteleg si nu te acceptd. 

§i pentru ca nu esti ascultat, ^ipi degeaba. Unoeri crezi 
ca e mai bine sd taci §i sd te rog/...Sau te rogi, ca sa po^i sd 
taci §i sd te rogi. 



237 



Nedreptatea te face sa iei atitudine §i uneori atitudinile 
tale te due la martiriu. 

§i fericiti sunt cei care §tiu sa rabde pentru dreptatel 



l<Je ce trebuia sa intre Prea Curata Stapana in Templu? 

Ca sa indice faptul ca numai in sfinfenie 11 primim pe Hristos, 
ca numai in curdfie dumnezeiascd Se na§te Hristos in noi. 

Sfm^ii Ingeri s-au inspaimantat vazand-o intrand in 
Sfanta Sfmtelor. S-au cutremurat. 

Au vazut ca nu i s-a intamplat nimic ran ci, dimpotriva, 
ca Sfantul Arhanghel Gavriil e trimis sa o hrdneascd. 

Intra acolo, unde arhiereul intra numai o datdpe an. Dar 
ea era mai curata decat tot templul, decat intreaga crea^ie, 
decat toate ierarhiile cere§ti. 

Femeia desconsideratd, femeia pusa mai mereu la index, 
la spate, devine prin Prea Curata Stapana mai aleasa decat 
orice fdpturd, mai de pre^ decat orice diamant. Dar pentru ca 
ea era „Roaba Domnului" §i nu in ton cu feministele de 

- -334 

astazi . 

Sfanta Maria sta „la picioarele Domnului" (Lc. 10, 39). 
Umilinta primeaza aici, dar §i bucuria iubirii. 

Daca iube§ti pe cineva ii faci loc, il la§i sa treacd, vrei 
ca acela sa fie iubit §i de al}ii. §i daca il iubesc §i alfii, te 
bucuri §i tu, pentru ca §i tu il iube§ti §i el te iube§te §i vrei ca el 
sa fie iubit §i de al^ii §i el sa iubeasca §i pe al^ii, oricdti ar fi ei. 

lubirea nu poate fi egoistd. Faptul ca eel ce iube§te 
trebuie sa fie neapdrat gelos e o frazd mincinoasd. Cel ce 
iube§te nici nu se gdnde§te la gelozie sau invidie. 

Sta la picioarele Sale §i iubea nespus sa-L auda pe Cel 
care II iubea inima ei. 

Daca sdrufi pe cineva atunci ifi place acel cineva. 
Sarutam pe cine ne place, ceea ce iubim. §i daca ascultdm pe 
cineva atunci ne place. 

Asculta cu inima §i cu mintea. Asculta cu intelegere. 



^^^ Axionul de la 21 noiembrie. 



Despre statutul femeii in societatea contemporand si despre derapajele feminismului 
a se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmodema-%C8%99i- 
depersonalizarea-omului/. 



238 



Dar pe El L-a primit mai intai Sfanta Marta, Sidica. fapta 
intelegatoare. Primim pe Domnul in casa noastra, ca §i Sfanta 
Marta (Lc. 10, 38), daca mai intai vrem sa §tim despre Hristos 
§i credem ca El Sepoate sala§lui intru noi. 

Citirea despre El, intrarea in perimetrul poruncii Sale, a 
razei Sale de influenza in mod hotdrdt e primul pas: chemarea 
Lui in casd. 

§i casa e inima. Si acolo po^i sa stai la picioarele Lui cu 
dragoste. 

Oamenii nu ne vad ingenuncherile inimii. Prea pu^ini 
vad modul cum stdm la picioarele Lui, cum // iubim nespus pe 
El. 

§i de ce // iubim? Pentru ca L-am cunoscut, I-am 
cunoscut imbra^i^area, dragostea. Pentru ca ne-am impdrtd§it 
deEl. 

Nu pot iubi pe cineva sau ceva ce n-am cunoscut. Nu ma 
pot abandona unci stari pe care n-o doresc. 

Chiar daca alcoolul m-ar dobori nu vreau sa ame}esc §i 
sd cadjos. Cel care se imbatd nu vrea §i sd vomite. Vomitarea 
e o parte a problemei care il dezgustd, caci principalul lucru e 
acela, ca ii place sa simta in gura, in el, puterea bauturii. 

il prime§ti, // invifi pe Hristos la tine, daca vrei sd invifi 
oameni in inima ta. Unde pot sd incapd ataxia? Pot, cu 
siguran^acapot! 

Inima noastra, de§i pare micd, intra in ea Dumnezeu §i 
tot ce exista. 

Cand omul a pus piciorul pe luna a crezut ca a invins 
spa^iul, distan^a. Dar distan^a nu se suspendd decat in inimd. 

Taina, addncul inimii e cunoscut numai de cei care i§i 
sfintesc viafa. Ceilal^i intuiesc una, alta...Insa le lipse§te 
esentialul. 

Vino sd vezil In inima po^i sta de vorbd cu Dumnezeu, 
pe care nu II po^i vedea decat cu ochii plini de slava Sa, cu 
ochii inimii spdlafi de dragoste. 

Dar daca e§ti o Sfanta Marta, adica un om al actiunii, 
trebuie sa fii §i o Sfanta Maria, adica un vdzdtor de Dumnezeu, 
care ascultd de El. 

§i Sfanta Marta II vedea dar prin munca pentru El, prin 
slujirea Lui (Mt. 10, 40). 

Slujire §i vedere, asceza §i extaz, fapta §i iubire. 

§i lumina a izvordt profund, intr-o zi de noiembrie, cand 
trebuia sa fie frig. Au izvorat razele soarelui printre nori dar §i 
harul Sau in inima mea. 



239 



Tree gandurile duhovniee§ti, tree ea fulgul de zapada §i 
se pierd. Te strabat. Harul lui Dumnezeu e foarte vizibil pentru 
eamera inimii noastre. Unii i§i imagineaza ea harul 
dumnezeiese e eeva eare se poate prinde in mana, eeva 
material pana la urma. Ei gre§ese. 

Harul dumnezeiese e sesizat de adaneul nostru numai 
eand Dumnezeu te-a inva^at viafa de taind a Sfmtei Ortodoxii. 

Am spus ea harul preasfant §i sfm^itor e vizibil. Insa nu 
are nimie eu faptul vederii unui cal sau a unui om mergand pe 
strada, pentru ea nu e vorba de o vizibilitate a ochiului 
material. Harul e vazut induntrul lor de eei eare isi curdtesc 
continuu inima. 

Emo^iile mari te perturb a. Te perturba §i demonii §i 
paeatele tale. Dar daea te pierzi eu firea, nu faei deeat sd 
mdre§ti starea de nelini§te, zapaeeala interioara. 



^punea un Parinte: canonul pe eare il dau la 

O T C 

Spovedanie e ea omul sd se spovedeascd . 

lar laerimile ei erau lacrimi de pocdintd §i de iubire 
pentru Dumnezeu. Niei nu §tia aeest lueru. Amaraeiunea ei ; se 
scurgea printre gene. 

Acestea sunt laerimile eare ma smeresc, pentru ea eu, 
spureatul §i netrebnieul, nu sunt in stare sa plang in fa^a ei sau 
a lui eu asemenea lacrimi fericite. 

De la incordare, de la teama de celdlalt, treei la larghefe 
sufleteascd. 

Sim^i ea /; se inmoaie inima, eelalalt vine ea o noutate 
uimitoare in tine, \\ se deseopera, dineolo de patimile lui e un 
pdmdnt bogat, plin de boga^ii nepatrunse, nein^elese inea iar tu 
te umpli de dragoste, de entuziasm sfdnt privindu-1 profund. 

Uneori ^i-e teama sd nu recidivezi in patimi sau te crezi 
scdpat de patimi peste noapte. Dar nu e a§a! 

Te ia valul §i te lauzi §i min^i, §i niei nu mai i^i dai 
seama care e adevdrul §i care e minciuna, pana nu stai in 
taeere sd te verifici, sa te analizezi la rece. 

Telefonul lui 1-am sim^it ea pe o bucurie eare ma 
urmdre§te mereu §i ale earui rugaeiuni ma vizeazd. 



^'' Parintele Atanasie Costea, pe data de 23 noiembrie 2003. 



240 



Doamne, ce minunat e§ti Tu, cand noi nu ne mai dam 
seama de acest lucru! Trecem nepasatori pe langa 
dumnezeie§tile Tale daruri §i credem ca ne aparfin de drept §i 
ca nu trebuie sd multumim pentru ele nimanui. 

Dar Jie Ti se cuvine toatd slava, Doamne! Jiq Ji se 
cuvine doxologia noastrd continud. 

Doamne, iarta-ma ca sunt atdt de egoist, incat nu mai 
vad cd existd oameni pe pamant. 

Iarta-ma ca nu §tiu sd pretuiesc via^a, ca nu §tiu sd md 
rog §i sa spun acele cuvinte cu care sa ma impac cu to}i care 
sunt supara^i pe mine din diferite motive. 

Iarta-ma, ca nu imi dau seama ca sunt muritor, ca nu 
vreau sd con§tientizez odatd acest lucru. 

§i iarta-ma co-pozez in om bun, fiind om rdu, ca distrug 
sinceritatea oamenilor §i increderea lor in ei in§i§i §i in Tine. 

Sunt o sminteald pentru al^ii, o ru§ine, un gunoi. §i daca 
nu a§ spune acest lucru, a§ fi nesim}it cu totul §i indiferent fafd 
de adevdr. 

Dar eu cred, ca Tu e§ti lumina mea, mdna care ma 
scoate din adancurile marii. Eu cred ca Tu e§ti Stdpdnul §i eu 
robul, ca Tu e§ti Adevdrul §i eu sunt mintirea de sine, ca Tu m- 
ai creat §i ca eu nu descind dintr-o maimu0 sau dintr-un melc 
- de§i, §i acestea sunt fdcute de Tine - ci sunt fdptura mdinilor 
Tale, dupa chipul Tau §i tanjind mereu spre Tine. 

Cred ca mi-e dor de Tine, cum nici nu imi inchipui, ca 
Te caut pe Tine peste tot, ca in fiecare vdd chipul Tau §i, de§i 
uneori sunt orb, imi pare rau ca pot fi atdt de orb, mai orb 
decat tofi orbii. 

Cred ca orice indlfare umana e in van §i ca adevarata 
indltare a omului e indlfarea lui de catre Dumnezeu, ca sa-L 
vada pe El in lumina, in lumina dumnezeiasca. 

Cred ca atunci cand deschidem televizorul vrem sa 
vedem minuni §i nu filme §i atunci cand spunem „vreau sa ies 
afara, ca sa iau o gurd de ae/' spunem, in mod codat, ca vrem 
sa respiram o gurd din harul Sdu, sa-L respiram pe El pu}in §i 
sa ne sim^im vii. 

Sunt convins, ca acea mamd o iube§te pe SiCQa.fiicd dar 
nu §tie sd i-o spund §i, tot la fel, sunt mai mult decat convins, 
ca acea mama, aceea pentru care md rog, il iube§te pe acel fm, 
care se roagd pentru ea, ca iubirea sa fie con§tientd in ea si sd 
o invete cum sd se comport e fata de el. 

Cred ca orice copil trebuie sd trdiascd §i sa nu existe 
copil avortat, copil nedorit, neiubit, neadmirat, neincurajat. 



241 



Cred ca trebuie sa ne luam gre§elile in serios §i sa ne 
rugam pentru ele. 

Cred ca sunt inca naiv pentru viata aceasta §i Dumnezeu 
ma va duce sa cunosc lucruri care sa ma smereasca deplin. 

Cred, pentru ca Dumnezeul nostru e Treime §i lubire. 

Cred, pentru ca oamenii realmente i§i sfintesc viafa §i 
asta e vizibil. 

M-a imbra^i§at cu ardoare. Singuratatea §tie sa 
vorbeascd cu multd dragoste. 

Chipul acelei Maici m-a inva^at sdfiu retinut in ganduri. 

§i stand la Sfanta Liturghie am fost luminat cu acestea: 

Bogatul cdruia i-a rodit farina e mintea omului care e 
plina cu tot felul de cuno§tinte, cu tot felul de §tiri, dar^ara 
transcendentd. 

Ni se pare ca suntem bogafi, daca suntQmfoarte bine 
informati in orice domeniu. §i cand omul crede acest lucru, 
cand i§i pune nadejdea in finerea lui de minte, in capacitatea 
de a face operatii mentale complexe, in abilitatea sa 
organizatoricd sau in „papagalul" lui (a se citi: limbajul sdu, 
modul sau de a vorbi fluent), atunci se gande§te ca trebuie sa 
devina §i mai „cool", mult mai „§menar", mult mai eficace in 
afacerea pe care o conduce. 

„Roadele" lui (Lc. 12, 17) trebuie foarte bine 
centralizate. Se fac masuratori, probe, reclame, stocuri, noi 
achizi^ii, importuri. 

Ele par a tine de cald sau ca avantajeazd viitorul nostru. 

„Ce ma fac la bdtrdnetel Cu ce fac^/«?". 

§i „bunatatile mele" (Lc 12, 18), adica ni§te dolari, ni§te 
euro, ni§te ma§ini, ni§te vile, ni§te terenuri, alte ni§te §i multe 
ni§te, bunata^ile mele zic sufletului meu: „odihne§te-te, 
mananca, bea, vesele§te-te" (Lc. 12, 19). 

Deplina imanen^a. Deplina scufundare in materie. Nu se 
poate o imagine mai realistd a vremii de azi. 

Acest „a te sim^i bine" mult prea dorit de noi se 
intalne§te in cuvintele Domnului ca o realitate mult prea 
evidentd. 

Sintagma cu simtitul bine refuza sa creada ca avem 
suflet. 

I-am spus cuiva, ca Simon Magul vroia sa cumpere 
harul Preotiei §i al minunilor, pentru ca el credea ca e ceva 
„material", care se poate da §i altora sau ca e o „stare" care te 



^'^ A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2007/06/27/simon-magul-si-satana-la- 
sfantul-ioan-gura-de-aur-si-sfantul-amfilohie-de-iconium/. 



242 



acapareaza, daca te ini^iaza pu^in posesorul lui in „tainele 
tainei". 

Tot a§a §i pentru bogatul nostru inchipuit: sufletul „nu 
exista" §i omul se lafaie in „de toatele" care sunt aici, 
„implinindu-se" prin aceasta decadenfa. 

Imagina^i-va un om, care doar mdndncd §i iese la veceu 
§i in rest std. I-am plange de mila, de grasimile pe care le-ar 
avea pe el. L-am confunda cu elefantul la o adica. 

§i cand te credeai §tiutor a toate limbile, problemele, 
ideile, cunoscdtor al tuturor oamenilor §i bdrfitor al tuturora, 
atunci, tocmai in acea clipa „sublima" pentru tine, i^i pune 
Dumnezeu mdna in cap - cum zice romanul - §i auzi ca e§ti un 
nebun, daca ai crezut ca §tiin^a acestei lumi e mai importantd 
decat §tiin^a care coboara de la Dumnezeu in inima omului 
curat la inima. 

Ji se cere sufletul plin cu har dumnezeiesc, cu minuni 
ale virtu^ilor, intr-o noapte, in noaptea indiferentei §i tu vrei sa 
ii dai lui Dumnezeu un suflet plin de femei goale, plin cu 
fumuri adolescentine, cu idei din ziare, din filme, cu decora^ii 
de pe front, cu titluri academice, cu car^i traduse §i care nu te- 
au schimbat decat prea pufin, cu ofuri hilare, cu certuri §i 
disperare. 

§i ce i^i zice Dumnezeu, \\q, suflete? Zice: „Bravo! la 
uite ce bdiat cuminte'"? Ma indoiesc! 

Comorile noastre obscene §i avare. 

Comorile noastre de doi lei §ijumdtate. 

Comorile noastre care ne dau aripi negre §i cand nu le 
mai avem, suferim ca ni§te cdini schiloditi §i bdtuti cupietre. 

Comorile noastre, comorile lui Hagi Tudose^^^ , comorile 
noastre pe care le mdndncd viermii, de care se alege prafril §i 
pulberea. 

Si trupurile noastre mare^e, ^an^o^e, lustruite cu lapte de 
cue §i de cocos, batatorite de multe nop^i nedormite §i pline de 
desfranare, trupurile noastre oloage, aiurite de boli, tumefiate 
de frica sau labar^ate de „traiul bun", vor intra la viermi, la cei 
care abia ne a§teaptd. 

Alergam ca nebunii pe tot globul §i sfdr§im sub cine §tie 
ce ro^i de ma§ina, intr-un mizerabil closet sau pe strada, din 
senin, a§a, j^wr §i simplu. 

§i ne gandim apoi, ca Dumnezeu a fost „rau" cu fiul 
nostru ca a murit de tdndr, ca lumea e „un colaps total", ca 



337 



Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/Hagi-Tudose. 



243 



viata „nu trebuie traita" §i ca „nu avem nicio §ansa". Dar de 
unde §tim noi ce e aia §ansal Ce §tim noi despre viafal 



1 inerilor care i§i vad patimile, §i care vedere e o mare 

milostivire a lui Dumnezeu cu ei, li se confisca de catre 
demoni marea minune §i in loc sd se bucure pentru ea ii 
arunca intr-o neagrd disperare. Se descurajeaza privindu-se. 

Mul^i tineri i§i urasc trupul, mintea, inima numai pentru 
ca au pdcdtuit cdndva §i patimile din ei ii imping din nou la 
pacate. 

Cine sa le spune lor, acestor suflete tinere, ca haml 
dumnezeiesc, daca il la§i sa intre in tine, strica toata aceasta 
situafie inspdimdntdtoarel 

Cine sa le dea curaj, cand to^i vor sd ii inspdimdnte §i 
sd-i lasejdrd rdspuns, in mijlocul celei mai mari incertitudinil 

E simplu, iubi^ii mei! Inspdimdntati-vd de patimile 
voastre dar nu dezndddjdui}i\ Nu da^i bir cu fugi^ii, ci a§tepta^i 
mila Domnului in mare nadejde. 

Daca nimic nu e imposibil la Dumnezeu, de ce nu v-ar 
ajuta pe voi? Oare trebuie sd ii spunefi Lui despre ceea ce El 
§tie dejal 

Fi^i simpli cu inima §i nu dezndddjduiti\ 

Tocmai cand nu mai vede^i nicio §ansd apare lumina lui 
Dumnezeu, frumuse^ea Lui in fiin^a voastra. 

Unii oameni incearcd sd te mintd ca te iubesc, ca te 
respectd dar coptura urii §i a invidiei mocne§te in ei. I^i 
vorbesc frumos, te lauda, te incearca, te intorc pe toate 
partile...Insa Prea Curata Stapana nu ii lasa sd md mintd pdnd 
la sfdr§it. 

Am avut parte de cateva astfel de „dezvaluiri" deja 
presim}ite. 

Unul dintre ei nu a mai putut sa suporte §i m-a rugat sa 
plec afara din magazin, ca daca nu cheamd politia. I-am spus 
ca e nesimfit - datorita unci ac^iuni indreptate impotriva mea - 
§i ura din el a rdbufnit cuputere. 

Un om evlavios...cand e astfel „elogiat" de un alt om 
evlavios...in primul rand se intreaba pe sine, fara sa se 



244 



grabeasca, daca celalalt are sau nu dreptate...dQ a afirmat asa 
ceva. 

Daca esti impulsiv atunci cand un prieten iti spune 
adevaruri despre tine inseamna ca nu vrei sd te indrepti... ci iti 
place mintirea de sine. 

lar el a reactionat brutal... pQntm ca tinea in el, de mult, 

TOO 

mtvQgul ditiramb negativ... 

Mi-a spus ca sunt „legat" §i ca nu pot sd ma impdrtd§esc 
pana nu ma iartd el, ca port barba in mod „ilegal", ca fac 
„scandal" intr-un spa^iu public ortodox - adica intr-o librarie 
- de§i nu apucasem sa-i spun decat indignarea mea, fata catre 
fata, pentru lucrurile pe care mi le fdcuse si mi le face pe la 
spate, in timp ce pozeaza in mod „responsabil". 

El }ipa §i, in acelasi timp, spunea ca eu instig la ceartd. 

El }ipa §i eu il priveam cu atentie (ca de aici, din 
asemenea momente de sinceritatc.tQ umpli de psihologie 
umand asbisald), iar so^ia sa sta langa el §i zdmbea...i2iV eu o 
priveam sipe eafoarte atent... 

Ochii lui erau identici cu ai domnisoarei care m-a acuzat 
ca as fi „homosexual", pentru ca nu am dorit sa ma casatoresc 
cu ea. Nu intelegea cum de nu o p lac... daca., in mintea ei, 
crezuse ca afdcut tot posibilul ca sd md doboare in dragoste. 

Si pentru ca nu intelesese care ar fi fost motivul (se vede 
treaba ca nu se suspecta deloc de prostie si nesimtire) a decis 
sa imi spuna, cu toata rautatea inimii prelinsd in ochi...ca sunt 
homosexual... si de aceea nu md atrage. 

Dar, fara ca sa se cunoasca unul cu altul, ochii lor erau 
identici (adica satanismul din ochii lor era acelasi) cu ai celei 
care ma credea „in§elat", tot intr-o discutie privata, numai 
pentru faptul, ca nu ma putea invinge in cuvdnt. 

Insa problema ultimei doamne era alta: nu avea culturd 
teologicd si experientd de viatd profundd si tocmai de aceea nu 
putea sa inteleaga lucrurile pe care i le spuneam. Iar daca nu le 
intelegea... credea. ca merele sunt acre... 

Ochiplini de satanism, aparuti deodata, in mijlocul unor 
discutii destinse, prietenoase, care nu anuntau o evidentiere 
atdt de pronuntatd a adancului lor... 

Ochi, bineinteles, care m-au surprins la modul neplacut, 
m-au ingrozit cu rautatea lor, de§i to^i erau ortodoc§i. 

De unde atdta rdutate in ace§ti oameni? Cum puteau ei 
sa ^ina atata torent de rdutate in inima lor? 



^'* Idem: http://dexonline.ro/definitie/ditiramb. 



245 



Dar s-au demascat intr-o clipa, §i-au dat „poalele peste 
cap" (vorba expresiei) §i nu mai au curajul sau ingdmfarea sa 
te priveasca in ochi. 

O alta femeie m-a acuzat ca sunt „taran", „prost 
crescut", „profitor" etc., pentru ca i-am spus ca se comporta ca 
o femeie u§oara, frivola, fara demnitate. 

Realitatea e realitate, ca n-ai ce-i face, pe cand 
invectivele la adresa mea erau aruncate pentru ca „sa imi ia 
maul", adica sa ma faca sa cred ca am gre§it vizavi de ea, de§i 
a inteles pana la urma, ca s-a in§elat. 

Am primit tot felul de catalogari urate, dizgratioase si 
nedrepte de la mul^i dar m-am rugat pentru to^i ace§tia. 
Dumnezeul meu §tie acest lucru! lertarea lor §i rugaciunea 
pentru ei o am mereu in mine, dar ma doare ca mul^i stau inca 
cu aceeasi mutate in suflet impotriva mea. 

Pedan^ii, prefacu^ii, farsorii te acuza ca nu le place 
„stilur' tau, „metodele" tale, modul cum abordezi oamenii, 
cand pe ei ii enerveaza sinceritatea ta, mdrimea ta de inimd, 
munca ta §i cum, prin acestea toate, le nelini§te§ti lor 
con§tiin}a. 

Sfm^ii in via^a sunt cea mai mare „povara" pentru 
oamenii mdndri §i rdzbundtori. 

Ii enerveaza sfin^enia, ii sugrumd. §i nu le place, da, nu 
le place de tine dintr-un simplu motiv: ca i^i ba^i joe, prin tot 
ceea CQfaci si esti, de patimile lor §i de prostia lor, pe care ei o 
cred „mare" lucru, o adevarata „victorie monumentala". 

Insa tu nu vorbesti impotriva patimilor si nu muncesti 
pentru ca sa te iei la intrecere cu ei ci faci tot ceea ce faci 
pentru ca asta esti. 

Tu nu joci teatru, ci iti exprimi viata, crezurile, 
nazuintele. 

larta-i, Doamne, §i ne iarta! Miluie§te faptura Ta, lubite 
Doamne, faptura ta in intregimea ei, caci to^i, cu to^ii, de la 
Tine avem toate ale noastre. 

Inva^a-ne sa fim simpli. Stinge glasul rauta^ii §i al 
invidiei din fiin^a noastra §i inva^a-ne iubirea Ta, care nu sfd§ie 
Biserica, ci o fine unitd. 

Tu, Domne, e§ti Iubirea §i Via^a lumii acesteia. Tu e§ti 
nadejdea §i via^a ve§nica a robilor Tai. §i cand noi suntem in 
certuri §i in schisme, trimite harul Duhului Tau, trimite-ni-1 
noua, pentru ca sa ne mangaie, pentru ca sa ne invete 
blande^ea, dreptatea, cumpatarea. 



246 



Umple inima noastra, Doamne, de dragoste, ca 
dragostea q frumusetea care ne cucere§te pe deplin. 

In^eleg acum, din ce in ce mai mult, ca dictionarul, 
oricat ar fi el de bun, nu ma poate ajuta in toate cazurile de 
limba pe care le intdmpin in traduceri. 

Uneori trebuie sd te decizi pentru un sens de§i nu ai 
nicio clarificare din partea dictionarului. 

Cei care cred ca au invdfat o alta limba, fara ca sa i^i §tie 
bine limba proprie, se in§ala. 

Acum vad iconomia lui Dumnezeu cu mine. Din ce in ce 
mai bine... 

Pentru a traduce trebuie sa ai mai intai experienfa 
lucrurilor, a vie^ii in adancurile ei §i apoi cuno§tin}e 
gramaticale. 

Vad acest lucru, cu harul lui Dumnezeu §i ma bucur 
mult. Ma bucur nespus, pentru ca toate au sens. Pentru ca 
nimic nu e la intdmplare in viata mea si in lume si pentru ca 
nimic nu e degeaba. 

Nu traim degeaba, fra^ii mei! Traim pentru ca sa ne 
bucurdm in Dumnezeu. Sensul vie^ii e dumnezeiesc defericit. 

§i daca nu le convin lor, celor care te aud, daca nu le 
convin cele pe care le spui, te eticheteaza imediat ca e§ti 
„nebun" §i to^i se coalizeazd impotriva ta, ca §i cand, daca 
rautatea se coalizeazd, asta ar insemna ca adevdrul i§i pierde 
din greutate. 

Dar adevdrul dumnezeiesc nu se devalorizeazd 
niciodata. 

Si cand analizezi lucrurile fiecaruia cu atentie si cu 
privire clard, duhovniceasca...atunci se vede addncimea de 
minte a unuia sauprivirea boantd sl altora. 



>Oe spune in limba gramaticii, ca cineva „determina" pe 
altcineva. II determina la ce, in ce sens? Spre exemplu: „barbat 
frumos'\ Adjectivul „frumos" determina substantivul. Dar, de 
fapt, adjectivul arata un atribut, o caracteristica al acelui 
barbat. 

Spunem: „barbat frumos" sau „un barbat Qfrumos, finut, 
inteligent etc."...insa aceste caracteristici nu sunt egale la to^i 



247 



§i, in niciun caz, cuvinte care determina, in general, intelesuri, 
nu se pot potrivi, nu pot nuan^a deplin o ipostaza personala. 

Daca un barbat e frumos §i un alt barbat e §i el tot 
frumos, in fa^a ochilor tai observi ca unul dintre ei trebuie sa 
fie mai frumos decat celalalt §i de aceea folosim ideea de 
grade de comparable ale adjectivului, ca sa spunem, ca unul e 
mai pufin frumos decat celalalt. 

Dar ce inseamna mai putina frumusefe sau mai multdl 
Nu §tiu daca noi putem con§tientiza prea bine aceste nuance 
fine. 

Daca el e mai frumos sau mai urdt nu se poate prezenta 
pana la urma in cuvinte. Cuvintele indicd, povestesc, dau 
marturie dar nu cuprind §i realitatea ca atare sau nu ne-o dau 
noua ca realitate, ci ca semnificatie. 

Cine e el sau ce e ea putem afla dar nu putem sa 
experimentdm prin cuvant o realitate ca atare. 

Daca spun „masa", nu am §i realitatea mesei. Ca sa §tiu 
cum arata o masd trebuie sa o vad, sa o ating, sa o miros, sa 
stau cu bra^ele pe ea, sa mananc pe ea. 

Tot a§a aflam ce e rugdciunea. Dar cum arata 
rugdciunea in mine nu aflu decat daca ma rog. 

Datele istoriei ne arata nume, persoane, lupte. Chiar 
daca eu aflu anul, ca^i au murit, cum a fost, nu pot sa retrdiesc 
concretul acelei lupte. 

Fericitul Porfirie Bairaktari ne-a aratat faptul, ca harul 
lui Dumnezeu ne poate da sa vedemfoarte bine trecutul. 

Insa o evocare poate lasa doar urmefirave in mine §i nu 
poate sa imi redea intregul zbucium sau intreaga fericire a 
momentului evocat. 

§i totu§i, cuvintele duhovnice§ti ma leaga de Dumnezeu, 
prin harul Sau iar cele rele ma due la rdtdcire, ma umplu de 
desfranare, de ura, de curiozitate macabra. Depinde cum au 
fost scrise cuvintele. 

Ma simt bine intr-o parte §i ma simt rdu in alta parte. 

Limba este un mare dar cu care exprimam realitatea, un 
dar dumnezeiesc. Dar daca nu vrem sa trdim ortodox, normal, 
atunci falsificdm §i limbajul, ii inchidem ferestrele prin care 
prive§te spre Dumnezeu §i il intoarcem spre intuneric . 

§i cum sa vorbim §i sa ac^ionam cu intunericul in ochi §i 
in sufletl 

Eu aflu la un moment dat ca existd Dumnezeu. Dar cum 
e El nu §tiu, pana nu stau cu El, pana nu dorm cu El, pana nu 
mananc cu El §i pana cand El nu ma acapareazd cu totul. 



248 



Un cuvant il po^i cunoa§te din punct de vedere lingvistic 
luand un dic^ionar §i citindu-1 de acolo. Dar adevarul 
cuvdntului nu il po^i afla citind un cuvant, ci experiindu-l. 

Spun: „eu traiesc". Dar asta nu inseamna ca trebuie sa si 
§tiu ce e viafa. 

Spun ca eu incd nu sunt mort. Dar prin aceasta afirmatie 
nu spun, in acela§i timp, §i ca eu md bucur cd sunt viu, daca 
pentru mine „a fi viu" nu inseamna a trdi in Dumnezeu. 

„Traie§te clipa" e o expresie inteleasa, mai peste tot, 
doar hedonist^^^. Cand se spune aceasta expresie se in^elege ca 
trebuie sd trdie§ti ca porcul, in propria ta murdarie §i sd nu ifi 
pese de ziua de maine. 

Dar ea poate fi inteleasa §i foarte responsabil, ortodox, 
in sensul ca aceasta clipa, de azi, e foarte importantd pentru 
mine §i ca azi-ul, acum-ul e mdntuirea mea. 

Tocmai de aceea tot ceea ce facem trebuie sa facem azi, 
ca pentru azi... si ca si cand ziua de azi e ultima noastrd zi. 

In categoria substantivelor sunt pu§i §i oamenii §i 
obiectele ^ifiintele nerafionale. 

Dar omul nu e numai materie, numai substanfd §i el nu e 
un obiect. 

lar pronumele este un „inainte de nume". Caci pana a-1 
cunoa§te pe Costel, ii spui „tu". Si cand te referi la el in fa^a 
altora, ii spui: el sau acela. 

Gramatica e o stiintd profundd, ca toate stiintele de 
altfel, dar daca Qfdcutd si exprimatd de oameni fara prea multa 
credin^a, tocmai de aceea poarta amprenta necredinfei, a 
agnosticismului lor marcant. 



rainecuvantata Prezbitera Maria, desi bolnava la pat, ii 

spunea Fericitului Dumitru Staniloae: „Scrie, Dumitre, scriel 
Candva o sd sepublice toata munca ta" . 

Nddejdea in cineva se bazeaza pe vederea calitdfilor §i a 
darurilor lui, pe o vedere reald a capacita^ilor acelui om. 



^'' Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hedonism. 

Sorin Preda, O sutd de ani de la na^tere. Sfdntul cdrfilor: Dumitru Staniloae, in rev. 
Formula As, anul XIII, nr. 592 (24 noiembrie - 1 decembrie), 2003, p. 19. 



249 



Suportul binecuvantatei sale so^ii a fost definitoriu 
pentru munca sa teologica. 

Tot in acela§i articol gasim cuvintele pe care el i le-a 
spus unui prieten despre sotia sa: „Daca a§ avea talent de 
pictor, a§ picta chipul so^iei mele sus, pe cupola. Ea a trait 
credinta in Hristos. Eu doar am scris despre ea"" . 

Smerenia impreuna cu dragostea. Si smerenia vorbe§te 
ca una. plina de dragoste. 

Cel care se smere§te mult, poate iubi pana la a nu-§i mai 
recunoa§te niciun merit in fa^a celui pe care il iube§te. Dar 
tocmai in aceasta despuiere de merite, de calita^i, in aceasta 
negare de sine celalalt se umple de o §i mai mare dragoste, 
pentru ca vede smerenia vorbind cu multd dragoste. 

Dragostea e vizibild in smerenie. 

De fapt, tocmai atunci dragostea e cea mai puternicd, 
cand nu vrea sa se propund nicidecum, cand nu vrea sa se 
impund in vreun fel dar intra pe nesim}ite sau cople§itor in 
inima celuilalt. 

Singuratatea egoista nu cunoa§te ce inseamna negarea 
de sine a smereniei. 

Smerenia se vede mereu in func^ie de cea mai mare 
iubire, de iubirea lui Dumnezeu §i, in mod „ierarhic" sa-i zic, 
in func^ie de iubirea Prea Curatei Stapane, a Sfin^ilor Ingeri, a 
tuturor Sfm^ilor §i, coborand pe pamant, a oamenilor Sfm^i de 
langa ea. 

§i cand }i se descoperd iubirea celui de langa tine §i tu 
e§ti omul smereniei, in^elegi ca celalalt e Sfdnt §i ca tu nu il 
merifi; ca el e bun iar tu esti netrebnic §i acestea nu sunt doar 
vorbe in vdnt ssaipdreri subiective ci a§a te simfi lapropriu. 

intre Sfm^i, smerenia create pe mdsura iubirii §i a 
cunoa§terii reciproce. 

Cunoa§terea pe care o produce smerenia e cunoa§terea 
care da intotdeauna intdietate celuilalt. 

Smerenia, marea sfin^enie a smereniei e aceea ca se 
considem prea mica intre atatea minuni §i intre ataxia Sfm^i. 

Smerenia e mereu o uimire de tot ceea ce vede, de tot 
ceea ce simte, de tot ceea ce exista. 

Smerenia vede in mod esenfial §i se cutremurd. 

Nu calca pe pamant /ara sfiald. 



341 



Ibidem. 



250 



Tocmai pentru ca traim pe un pamant care ni s-a dat ca 
dar nu trebuie sa ne permitem sa calcam oricum in spa^iul 
acestui dar. 

Reconsiderarea ta in fa^a lui Dumnezeu §i a lumii 
intregi, venirea la con§tiinta de sine te dezumfla, te face mic, 
intr-o micime a in^elegerii §i a iubirii in care nu mai vrei sd fii 
mare, ci te sim}i mic. 

Smerenia nu vrea ceva in plus, pentru ca §i a§a are 
con§tiin^a, ca ceea ce are §i ceea ce este e un dar colosal. 

Dumnezeiescul Pustnic multume§te pentru cateva 
radacini pe care le mananca, pentru ca se simte implinit si 
bucuros cu Dumnezeu. 

Dumnezeiescul Teolog multumeste pentru o carte la 
care / s-a facilitat accesul, pentru un articol scris cu dragoste 
de Dumnezeu §i cu smerenie. 

lar Dumnezeiasca So^ie se bucura, atunci cand vede ca 
so^ul ei §i familia ei mergj^e drumul eel bun. 

De ce i§i iubesc barba^ii so^iile? Pentru ca au in^eles ca 
sunt unice, pentru ca au experiat unicitatea lor §i pentru ca ei 
con§tientizeaza efortul imens al so^iilor lor pentru tot ceea ce 
inseamna ofamilie. 

Le iubesc pentru ca trdiesc din iubirea lor §i iubirea lor 
ii impacd, ii lini§te§te. 

Le iubesc pentru ca devin pe fiecare zi §i mai mult una, 
o unitate sfdntd, o unitate care nu se epuizeazd, ci mereu se 
dezvoltd. 

Iubirea nu se termina, nu se ofile§te! 

Adevarata iubire mereu se invdpdiazd, mereu se umple 
de har, mereu se cutremurd de iubirea celuilalt. 

Adevarata cutremurare nu e africii, ci aceea pe care o ai 
in fata dragostei. 

Frica te tulbura, te ingroze§te. Cutremurul interior pe 
care il traim in fa^a pericolului, a mor^ii, a cataclismului nu se 
compara cu mdrefia cutremurului interior pe care il ai in fa^a 
celui care iube§te in smerenie, imbracat in umilintd. 

Iubirea care te iube§te §i cand tu ii faci rdul, §i cand tu 
e§ti un mojic cu ea e iubirea care inspdimdntd, e iubirea care il 
converte§te instantaneu pe om. 

Daca po^i sd inspdimdnfi in mod real, aceasta nu se 
poate intampla decat iubindu-L enorm pe Dumnezeu §i 
iubindu-i si ajutdndu-i profund pe oameni. 

in fata iubirii adevarate, cutremurul interior ifi 
bulverseazd inima. 



251 



lubirea nu se poate stinge cu apa, oricat de amara e 
aceasta apa a durerilor §i a ispitelor. 

Am in^eles, cu harul Hristosului meu, ca iubirea 
adevarata e o mare §i dumnezeiasca minune §i nu are nimic in 
comun cu filmele §i romanele de dragoste, sau cu jocul de-a 
dragostea, care se sfar§e§te ori in desfrdu ori cu un divorf. 

lubirea reald e iubirea in care oamenii se iubesc in 
Dumnezeu §i in El. Si, prin El, i§i gasesc ochi pentru cei pe 
care ii iubesc §i it infeleg pe cei pe care ii iubesc. 

O alta fraza a Dumnezeiescului Dumitru Staniloae: „Cel 
mai mult suferi cand fact rdu, nu cand il supor}i...ln 

"IAD 

inchisoare, neavand nimic, aveam de toate" . 

Raul altora nu ne doare, ci ne mentine treji, ne face sd 
ne rugdm pentru ei, ne face sa vedem ce mare dar e sa iube§ti 
pe cei care te urasc, pe cei care te vatama §i te prigonesc. 

Dar rdul meu e eel care ma doare. 

Nesimtirea mea e mai mare pentru mine decat 
nesimtirea altora fata de mine. 

Nesimtirea altora o pot ierta...Dar nesimtirea mea md 
tine in §ah, ma atentioneazd mereu, chiar daca eu simt ca ea 
mi-afost iertatd de harul lui Dumnezeu. 

§i cand nu am nimic §i ma simt slobod de lumea asta, 
cand am fost deposedat cuforta de tot ce am, atunci in^eleg ca 
voia lui Dumnezeu e ca eu sd sufdr §i sd invdt din suferintd. 

Glasul lui Dumnezeu ne poartd. Pe el il simtim prin tot 
ceea ce ni se intampla. 

Uneori trebuie sd acceptdm chemarea lui Dumnezeu, 
chiar daca ne simtim mari nevrednici pentru a o urma. 

Tocmai aici e smerenia: ca accep^i sa faci ceea ce te 
obose§te §i te distruge pdnd la urma din punct de vedere fizic, 
numai pentru ca sd asculti de glasul lui Dumnezeu. 

§i el nu refuza pe nimeni. Ii primea pe to^i in casa, chiar 
daca §tia ca unii au interese meschine. 

§i spunea: „La apa bund mul^i se adapd...La.ssL-i sa 
intre. Saracii, poate ca vin de la gard''^^^. 

Chiar daca cineva venea doar sd se afle in treaba, el 
gasea un motiv de iubire in toata aceasta venire. 

Bucuria milostiva, bucuria de a-ifolosi pe al^ii, bucuria 
de a afla de la al^ii bucurii personale. 



^"^ Ibidem. 
^"^ Ibidem. 



252 



Ma bucur sa aud ca oamenii se bucura. Ma bucur sa 
simt ca oamenii §tiu sa se bucure sau ca L-au aflat pe Bucuria 
cea ve§nica, pe Hristos, Domnul nostru. 

Dar sunt §i trist, cand vad ca oamenii discuta ca sa se 
infepe, sa-§i manifeste doar dezaprobari, reticence §i nu sunt 
deloc daruitori de calmitate, de dragoste. 

Consider ca ne pierdem timpul, daca stam toata ziua sa 
vdnam eretici ^ifraze dubioase, §i nu lasam ca reac^iile noastre 
sa vind de la sine, sa fie spontane, sa fie o grijd §i o dragoste 
spontandfatd de credintd §i de oameni. 

E normal sa reactionezi. Dar e anormal sa cau^i cu tot 
dinadinsul nod in papura, sa cau^i sa acuzi §i sa denigrezi in 
mod calificat. 

§i foarte aproape de adormirea sa preafericita, Fericitul 
Dumitru ii spunea fiicei sale, Lidia [Staniloae]: „ A§ fi putut 

7^ f w . 57344 

scrie o carte esenpala. Inca nu am scris-o 

Mereu aifi putut scrie, Preafericite Parinte! Inima ta era 
numai cuvdnt sfdnt, cuvant cu tdrie dumnezeiascd. 

Daca nu avem timp pentru Sfin^i, nu avem timp nici 
pentru noi inline. 

Daca nu ii iubim, acesta este semnul clar ca nu vrem sa 
mergem Idngd ei in Impara^ia lui Dumnezeu. 

Oare teologii de azi au un alt „paradis", un paradis 
propriu, in care nu sunt Sfin^ii Parin^i? 

Daca tot renun^a la a primi sfaturi de la Sfin^i inseamna 
ca au gasit „o noua cale", care „ajunge" la Hristos dar fdrd 
comuniunea cu El. 

Astazi se practica mixtura religioasd: langa lisus Hristos 
e §i Buddha^"^^ pus, §i Mahomed^'^*', §i mai §tiu eu ce drac 
inchipuit sau real §i se cauta „unirea" cu fiin^a lui Dumnezeu, 
unirea cu o „putere" care zboara prin cosmos de una singura, 
unirea cu „absolutul", cu „nefiinta", cu vreo lumina 
cople§itoare. 

Americanii spun ca vad extratere§tri, ca sunt rdpifi de 
extratere§tri. 

Mul^i nu au apartenentd religioasd de niciun fel sau nu 
§i-o mai mdrturisesc. 

„Omuletii verzi" produc fried dar, la unii, adulafie. 



'"" Ibidem. 

^''^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Buddha. 

^''^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mahomed. 



253 



Unii chiar se roaga sa vina extratere§tri, caci ei „sunt 
mai de§tepti decat noi", ba „chiar ei ne-au clonat la inceput" §i 
noi suntem „experimentul lor genetic". 

In loc sa se mai spuna: „sa vina Impara^ia Ta", se spune: 
„Sa vina Antihrist!". 

Vedetele rock se intrec in a purta la gat capul unui drac 
infiorator §i a proclama disolu^ia, desfraul, anarhia, satanizarea 
lumii. 

Omul e rastignitpe cruce ca sa „sufere" ca Hristos. 

Suferin^a care produce placere sexuala e prezentata ca o 
„ virtute cre§tma ". 

Stam pe un butoi de pulbere, care e finut de Dumnezeu 
ca sa nu explodeze. 

in subsoluri elegante, discotecile par cotloane ale 
ladului. Dansul nu mai are nimic cu mi§carea, ci e un spasm, o 
dorin^a, o dezbrdcare de orice bun sim|, o excitare cu orice 
pre}, un delir erotic. 

In timp ce dansezi, de fapt te pregdte§ti sa fact sex cu 
primul care f// cade cu tronc. 

Excitarea trupului merge mana in mana cu epuizarea lui 
§i cu o aglutinare a gdndurilor foarte pronun^ata. 

Dansul te distruge pe toate planurile. E§ti un sdnge 
infierbdntat intr-un trup cu putind vlagd §i totu§i faci sex in 
exces, adica te epuizezi in exces. 

Ca sa ie§i din starea de convalescentd post-sexuald 
trebuie sa mananci bine nu glumd §i sa dormi mult. 

Tanarul cu astfel de tabieturi nu mai §tie care e noaptea 
§i de ce mai trebuie sa fie ziud. El e rupt de realitate. El sta 
intr-o stare de coma a con§tiintei in care nimic nu il mai 
deranjeazd sau afecteazd. Sau, dimpotriva, il enerveza tot ceea 
ce nu ii produce placere si letargie interioard. 

Bautura §i drogul sunt alte tunele care due la 
incon§tien}d, la amnezia totald. 

Intri in funddturi ale mintii tale, in locuri unde nu sperai 
sa ajungi §i te sim^i rdtdcit, speriat, urmarit de fantome, de 
propriile tale co§maruri. 

Nu mai auzi bine. De fapt, ce e auzul §i vdzul cand 
con^tiin^a ifi e blocatdl 

Trecand peste limite, peste propriile tale limite, pe care 
nu vrei sa le accepti si pe care, mai apoi, le accepti cuforta, nu 
mai sim^i ca ar exista o limitd. 

Adevarul §i minciuna sunt tot „una" in capul tau, preferi 
sa i^i ri§ti via^a nebune§te, e§ti irascibil pentru orice fleac. 



254 



Vai, unde am ajuns! Vai, ce am inceput sa facem! Dar 
omul nu spune a§a. 

El pur §i simplu tace, tacQ/iin^ial. 

In fiin^a lui nu mai vrea sa admita o discu^ie cu sine. El 
nu mai vrea sd sufere pentru sine, pentru ceea ce a fdcut rdu 
dar nici sd se vindece. 

Crede ca nu trebuie sd sufere pentru nimic §i ca nu mai 
existd vindecare pentru el §i ambele teze ale sale sunt false. 

Mana dreapta a Sfantului Nicolae al Mirei Lichiei aflata 
la Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucure§ti a fost primita 
in 1600 de domnitorul Mihai Viteazul de la cardinalul din 
Bari. 

El a daruit-o acestei Biserici - acum de mir - §i care era 
pe atunci „cea mai mare Mdndstire din targul Bucure§tilor" . 

Lucrurile se schimbd. 

Istoria, fara sa ne dam seama j9re<2 mult, ne conduce spre 
Impara^ia lui Dumnezeu. 

Trebuie sd decriptdm voia lui Dumnezeu cu lumea §i 
atunci vomfi lini§ti}i in lumea asta cu toate nefericirile care ne 
bdntuie. 



r urtam in noi foarte mulji oameni. 

Ducem la Sfanta Liturghie §i pe Cicciolina^"^^, §i pe 
Linda Evanghelista , §i pe Ion Iliescu , §i pe §tefan Banica 
jr. , §i pe Divertis §i pe omul pdianjen §i plata la 
intre^inere §i pe femeile pe care le-am iubit (§i dracul ne 
ispite§te sa ni le aducem aminte), §i pe parinti, bunici, rude, 
profesori, cunoscuti, binefacatori §i viitoarele examene §i o 
suma imensa de aspira^ii mdrunte sau mai pu}in mdrunte, 
rebele sau smerite. 



^''^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Viteazul. 

^'"* Cf. rev. Formula As, anul XIII, nr. 593 (1-8 decembrie), 2003, p. 19. Un articol al lui 

Marius Petrescu. 

^"^ Anna Elena Staller : http://en.wikipedia.org/wiki/Ilona_Staller. 

^^^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Linda_Evangelista. 

^^' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Iliescu. 

^^^ Idem: http://www.stefanbanicajr.r0/#home. 

^^^ Idem: http://loj.protv.ro/. 

^^'^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_P%C4%83ianjen. 



255 



Avem totul in inima. §i daca ii avem in inima, atunci 
merg §i ei cu noi. Merg cu noi oamenii pe care i-am vazut, 
despre care am scris, despre care am citit. 

Avem lumi pentru care ne rugam §i efoarte bine. 

Daca credem ca suntem altfel decat ceilal^i, ne cresc 
aripi negre. 

Daca ne credem mai buni §i din aceasta cauza nu vedem 
harul lui Dumnezeu care ne conduce mereu, de aceea ne 
sim}im singuri. Dar noi nu suntem singuril 

Ne rugam acasa, ne rugam oriunde dar trebuie sa ne 
simtim eclesiali peste tot. Trebuie sa ne rugam ca oameni ai 
Sfintei Biserici si tot ca niste oameni ai Bisericii trebuie sa fim 
responsabili in tot ceea ce intreprindem. 

Am vazut ca se sdrutd Sfintele Icoane dar nu se 
manifesto, interes fa^a de Sfanta Liturghie. lar a§a ceva e 
anormal. 

Tindem sa ne facem un tipic personal §i in perimetrul 
eclesial. 

Ne manifestam foarte exclusivist in timpul slujbelor 
comunitare. Fiecare ne ^inem tabieturile §i in timpul slujbelor. 

Insa, daca cautam voia noastra §i nu ne integram in 
fluxul fra^esc al Sfintei Biserici, facem slujbe publice §i 
comunitare in acela§i timp Jard sa ne simfim una, fara sa 
cre§tem in unire §i in dragoste unii cu al^ii. 

Stam in patrdfica noastra §i nu ne pasd de via^a celuilalt. 
Dar asta e o calamitatel Daca nu il purtdm §i pe el in noi, nu 
ne putem ruga comunitar, eclesial. Daca nu imi pasd de el, nu 
pot sa fac un drum smerit in fa^a lui Dumnezeu. 

Cand se invocd la Sfanta Liturghie harul lui Dumnezeu 
ma rog in sinea mea impreuna cu preo^ii slujitori. Ei in fata 
Sfmtei Mese, eu in locul unde md aflu in Biserica . 

Trebuie sa ne rugam cu tofii pentru pogorarea harului 
Sau peste preotii slujitori, peste Cinstitele Daruri si peste noi 
toti, peste intreaga comunitate eclesiala care participam la 
slujba si peste intreaga lume. 

Si de fiecare data sunt in rugdciune, intr-o rugaciune 
dupd dorul inimii, pe care o extind sau o micsorez conform cu 
starea mea de spirit.. .dar care, in timp, a capatat anumite /orme 
fixe: 

„Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce trimifi harul 
Preasfantului Tau Duh peste sfin^ii Tai slujitori, peste 



Pe atunci nu eva.mpreot...si asta era perspectiva din care eu participam la rugdciunea 
si asteptarea plind de dor a sfintirii Cinstitelor Daruri la Sfanta Liturghie. 



256 



Cinstitele Daruri puse inainte, peste robii Tai §i peste mine, 
pacatosul §i netrebnicul robul Tau §i acum, Doamne, trimite 
harul Duhului Tau Celui Sfant §i ne sfinte§te pe noi, pe toti, 
pentru ca sa ne marturisim Jie §i cu Tine sa ne imparta§im, 
spre iertarea pacatelor noastre §i spre via^a de veci. 

§i pentru pacatele mele cele multe nu opri, Doamne, 
Dumnezeul meu, harul Duhului Tau Celui Sfant ca sa vina la 
noi, ci innoie§te-l noua, Cel ce e§ti pacea, bucuria, fericirea §i 
sfin^enia vie^ii noastre. 

§i pentru rugaciunile Prea Curatei Maicii Tale, pe to^i pe 
care i-am pomenit, vii sau adormi^i, pomene§te-i intru 
Impara^ia Ta, intre Sfm^ii Tai, ca un lubitor de oameni. 
Amin!". 

§i cand nu ma imparta§esc, ma rog, printre altele: 

„Doamne, Tu §tii inima mea. Tu §tii de ce nu vin la 
Tine. Fa ca sa ma imparta§esc §i eu cu Tine, duhovnice§te, 
lubitorule de oameni". 

lar uneori zic: „Lasa-ma sa simt §i eu mireasma iubirii 
Tale, Doamne, fericirea inimii mele". 

Cand se apropie Sfanta Evanghelie: ,J.umineaza inima 
mea, Prea Sfinte Doamne, caci cuvintele Tale sunt addnc 
nepdtruns, lumina dumnezeiasca si numai cu Tine le pot 
intelege intru catva". 

Nu repet acela§i lucru. De fiecare data ma rog altceva, 
cu alte cuvinte, dar exista in toate rugaciunile mele de mirean, 
care particip la Sfanta Liturghie, sensurile teologice ale 
momentului litugic. 

Si rugaciunile vin de la sincNin din contemplarea 
momentului liturgic si a ceea ce se petrece in Biserica si din 
indemnurile harului pe care le simt in mintea si in inima mea si 
in tot trupul meu. 

Ma pot ruga cu rugdciunea lui lisus, pot canta, pot 
contempla in^elesuri, pot privi, ma pot ocari pe mine insumi 
pentru pacatele mele §i ma pot invinui pentru una sau alta, pot 
gandi la ceea ce aud sau pot asculta fara ganduri ceea ce se 
canta si se rosteste in Biserica. 

§i lata ca vine Heruvicuf^^: 

„Doamne, Tu Te rastigne§ti pentru noi §i Sfm^ii Te 
poarta pe Tine spre sfantu-Ji mormant. §i mormantul Tau e cu 
multa lumina, e plin de lumina... §i Tu intri in mormant, Tu, 
Lumina lumii. . .§i Ingerii se cutremura. 



^^^ A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Heruvicul. 



257 



§i eu, netrebnicul, Te vad pe Tine §i ma rog ca sa ne 
miluie§ti pe noi. Ai mila de lumea Ta, Doamne §i nu ma lasa 
fara Tine!". 

„Sfant, Sfant, Sfant...". Ajungem aici: „Aud pe Ingeri 
cantand, iar eu, ce fac? Doamne, nu am inima sa Te laud pe 
Tine. Ajuta-mi sa Iti cant in inima mea". 

Putem gasi cuvinte, cuvinte iubitoare, pline de dor, de 
teologie sfanta daca 11 iubim pe Dumnezeu. 

§i Parintele Hie [Visan] ma spovede§te in Sfantul Altar, 
dupa ce se imparta§e§te el, ca sa nu intrebe oamenii din 
Biserica „de ce am venit iar sa ma spovedesc" §i „ce pacate 
am eu de ma spovedesc atdta'\ 

§i coboard harul Sau eel preadulce si preasfant in inima 
mea §i se face pace in mine §i md umplu de multdpace. . .§i §tiu 
ca acolo mirenii nu au ce cduta sa se spovedeasca. . .§i, cu toate 
acestea, conteaza care e scopul pentru care se face o astfel de 
derogare. 

§i apoi ma imparta§esc, cu lumanarea in mana, din fa^a 
Sfmtelor u§i. §i simt cd trdiesc. §i ma bucur ca trdiesc 
eclesial. §i de fiecare data vin altcumva. §i de fiecare data se 
intampla o altd minune. 

§i ma bucur sa vorbesc despre aceste minuni, despre 
minunile lui Dumnezeu cele preamari si preafrumoase in care, 
eu, netrebnicul, eel mai netrebnic, devin gazda Fiului lui 
Dumnezeu sau, mai precis. El vine la mine cand al^ii nu vin, 
cand al^ii imi dau sfaturi peste sfaturi despre cum e §i despre 
cum ar trebui sa fie viata mea, fara ca sa facd ceva concret 
pentru mine. 

El, Insusi Dumnezeul meu vine §i nu imi da sfaturi, ci 
md umple de dragostea Lui si de intimitatea cu El, ma umple 
de strdlucirea si curdtia Sa. 

Ma umple de dragoste, de dragostea Sa care ma sfm^e^te 
pe mine, preaintunecatul, preadesfranatul, preaticalosul. Care 
cura^e§te trupul meu, facandu-1 altarul Sau, loca§ul Sau - de§i 
mul^i ar spune ca. nu e a§a - §i ma face sd uit trecutul, imi 
§terge trecutul §i il face mai curat ca zapada, §i imi arunca 
intunericul din mine §i face multa lumina in mine, §i aduce 
multa pace, prea multa, infinita, abisala pace, de§i pu^ini cred 
ca pacea Sfantului Duh e atdt de frumoasd, mai frumoasa 
decat ovicQ frumusefe trecdtoare. 

Hristos Dumnezeu nu da sfaturi cand trebuie sd 
iubeascd, sa i^i dea iubirel 



258 



Domnul iti da sfaturi cand incepi sd te mi§ti spre El. Mai 
apoi, cand prive§ti spre El, sfaturile Lui sunt iubire, sunt dor 
dupd tine, sunt dragoste. 

Sfaturile Lui sunt dragoste §i dragostea pentru El nu se 
poate/wra de la tine. 

lubirea Ta, Doamne, ne-a rdnit inimile, dar eu Te iubesc 
mult prea pufin. Cum Te-a§ putea iubi eu mult, cand eu nu §tiu 
sa Te iubesc niciputinl 

§i totu§i, clocotul din inima mea I^i spune aceasta, §i Tu 
nu opre§ti inima mea sa I^i vorbeasca, chiar daca iubirea mea e 
cea maifiravd iubire dintre toate iubirile. 

Unii „investigheaza" psihanalitic dragostea pentru Tine. 
Vor sa vada, daca nu cumva iubirea dumnezeiascd e o „iubire 
erotica, sexuala", daca nu are ceva din pofta carnald. 

Dar ei innoatd intr-o murdarie, care ii face sa nu vada ca 
Tu Te faci cunoscut celor ce Te iubesc pe Tine in adevar §i 
implinesc poruncile Tale. 

Te acuza imediat de in§elare, ortodoxul de azi, daca ii 
marturisesti trdirile tale duhovnicesti, pentru ca el nu mai are 
astfel de trdiri ci numai imaginare de sine. 

Daca aude ca e§ti „pacatos" imediat e de acord cu tine, 
pentru ca asta inseamna sd nufaci nimic ca sd te schimbi. 

Dar daca ii spui despre vederi dumnezeie§ti, despre 
curdfie, despre prezenfa harului dumnezeiesc in tine, despre 
intelegeri teologice si duhovnicesti, despre cum se schimbd, 
intr-un cuvant, omul credincios cu Dumnezeu deodata devii 
ridicol, suspect, enervant. 

Omul nu mai §tie cum e via}a ortodoxd dar il geloze^te 
pe oricine scoate un cuvant, un sunet despre ea. 

§i e§ti deodata suspect, suspectat de tot felul de crime §i 
pdcate. 

Dar ce e in§elarea, fra^ii mei? Po^i sa o autentifici, fara 
sdfii trecut prin ea? Eu am intrat de cateva ori in acest con de 
umbra §i pot da marturie in mod detaliat. Dar nu cred ca se 
poate vorbi despre erori, pana nu §tii cum aratd adevdrul. 

Nu po^i sa crezi pe oricine terorist. 

Nu po^i sa acuzi pe oricine de ce iti vine prima data la 
gura. Trebuie sa reflectam mai mult, cand dam impresia ca 
vorbim serios. 

Purtam cu noi obligatiile dar ^ifrumusefea intelegerii. 

Cu cat addncim un cuvant sfant, cu atat devenim mai 
proprii lui §i intelegerii. 

Ceea ce gandim, aceea ne configureazd mintea. 



259 



Daca facem exercitii de sinceritate absoluta - incepand, 
mai ales, in fafa con§tim}ei noastre - vom vedea cdte §tim §i 
despre cate nu avem habar. 

Spre exemplu, nu §tim cate lucruri minunate face o rama 
cu solul, daca nu citim despre ea. Cand am auzit ca exista 
tratate intregi despre via^a ramelor, am inceput sa fiu foarte 
bucuros ca vdd o rama, pentru ca am fast uimit de via^a ei. 

Extrapoland ideea suntem foarte ferici^i cd trdim pe 
pamant daca in^elegem cat mai mult din tot ce exista in jurul 
nostru §i in noi inline. 

Cercetarile §tiin^ei §i ale tehnicii au multe tare, multe 
demen^e dar §i multe minundfii. 

Putem privi intr-o picatura de apa, putem face opera^ii 
pe creier, putem sa vorbim intr-o secunda la milioane de 
kilometri distan^a, putem §tii despre animale, despre oameni, 
despre istorie foarte multe lucruri, privim cerul cu ma§ini 
naucitoare, ne deplasam foarte repede. 

Valorificarea ^tiin^ei, gandirea rezultatelor ei cu minte 
duhovniceascd, cu minte reinnoita de har, poate aduce un 
neprefuit falos tuturor. 

Numai sa fim serio^i cu adevarul. Sa nu il mistificdm in 
timp ce il cdutdm sau il interpretdm. 

De ce nu intelegem prea bine istoria Sfmtei Biserici? 
Pentru ca e divino-umana iar noi o gandim numai cu creierul 
nostru, fara Dumnezeu. De aceea ni se pare unora absurdd sau 
de neinteles. Dar ea e dumnezeiascd. 

Pierdem din vedere esenfialul §i de aceea ne pierdem 
timpul cu ridiculizarea vreunui pacat al nu §tiu cui, a vreunei 
aventuri „galante" sau a vreunui omor „din necesitate". 

Pentru Voltaire (1694-1778)^^^, spre exemplu, istoria 
bizantina e doar o „nedemnd culegere, (ce) nu cuprinde decat 

O CO 

declamatii §i minunf §i „o ru§ine a spiritului omenesc" . 

Iar Edward Gibbon^^^ (1737-1794), care a scris 6 
volume despre Imperiul bizantin, a spus in legatura cu el: „Am 
descris triumfal barbariei §i al religiei" . 

Deci credinta ortodoxa era pentru el o „decaden|a" a 
spiritului. 



^^' Franfois-Marie Arouet: http://ro.wikipedia.org/wikiA^oltaire. 

Voltaire, Le Pyrrhonisme de I'histoire", cap. XV, cf. Vasiliev, Histoire, p. 5, apud 
*** Literatura Bizanfului, studii, antologare, traduceri §i prezentare de Nicolae-§erban 
Tana§oca, Ed. Univers, Bucuresti, 1971, p. 15. 
^^' A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Gibbon. 
360 *** ntgf(itura Bizanfului, op. cit. supra, p. 15. 



260 



Filosofia lumii, in mare parte si din pacate, e plina de 
altceva decat de Ortodoxie. La fel §i literatura §i arta in 
general. Tocmai de aceea suntem atat de prost intelesi. 

Se vorbe§te uneori despre mozaism „ortodox" sau 
protestantism „ortodox". E §ocant §i nu e §ocant, deoarece in 
mintea lor „ortodox" e relativizat cu totul, inseamna altceva 
decat pentru noi. 

Asa cum, pentru unii „om" inseamna un animal, pe cand 
pentru al^ii o minune iar pentru al^ii un fetus bun de aruncat. 

Depinde cu cine stai de vorba. 

Pluralismul opiniilor e incurajat, pentru ca se crede 
faptul, ca nu ne leaga nimic cu adevarat. 

Cine crede ca „se trage din maimuta", nu mai a§teapta 
nimic decat sd moard ca §i maimuta. 

Unii cred ca se „reincarneaza" iar al^ii cred ca sunt 
„numai cenu§a". De aceea vor sd ii ardd rudele la crematoriu 
§i sd le impartd cenu§a printre rondurile de flori din curte. 

Dansurile „mistice" din jurul focului ii atrag pe demoni 
prin rugaciuni pagane iar „ini^ierile" masonice, afi§ate cu o 
fafd durd, vor sd inspdimdnte cu orice chip, caci „ca ei nu mai 
potfi al^ii". 

La National TV a venit Jasmucheen^*'^ §i ne-a spus ca ea 
mananca „lumina" §i nu hrand naturald ca noi. 

Ea s-a „initiat" in India dar vorbe§te despre lisus ca 
despre „un simplu om" §i se vopse§te frumos la ochi, i§i face 
parul, scrie car^i, zambe§te mult §i Qfoarte increzdtoare in ea. 

Dar „nu mananca"! Si cand mananca o face „de placere" 
(o bucdticd de ciocolatd sau un capuccino) §i nu „de nevoie". 

Ascult §i zdmbesc. 

Antihri§tii de azi sunt buni actori, buni avocafi ai 
minciunii, §arlatani de profesie. Adica §tiu ceea ce fac, nu se 
joacd. 

Daca a§tepti patria cereascd, mai po^i sa fii un patriot 
extremist? E o intrebare care se intelege numai trdind cu 
Dumnezeu. Daca II iube§ti pe El, mergi in acela§i timp spre 
cer, dar te bucuri §i de patria ta.. Traie§ti aici, in Romania, dar 
te bucuri de El. 

Dar po^i trai §i in Germania, §i in Grecia, si in 
Venezuela §i po^i fi ortodox §i II po^i iubi pe El. 

Insa i^i iube§ti patria de aici nu ca ea sa fie Jdrd 
Dumnezeu, ci ca oamenii de aici sd II cunoascd pe El. 



^*' Ellen Greve: http://en.wikipedia.org/wiki/Jasmuheen. 



261 



Trebuie sa ne rugam pentru fara noastra dar asta nu 
trebuie sa excluda rugaciunea pentru toate tarile lumii. Daca 
nu ii avem in vedere/?e tofi ne rugam nedeplin. 



r rezentul, omul care se exprima in prezent nu i§i 

sfar§e§te via^a in prezent. Prezentul e o clipa in care se spune 
ceva. Daca acum se spune ceva inseamna ca prezentul nu se 
termina in prezent, ca eel care e al prezentului se va sfar§i in 
viitor. 

Prezentul personalizat prive§te spre viitor. Si prezentul 
personalizat e omul care vede de azi spre maine. 

Nu po^i sa vezi numai ce e azi, daca nu vezi §i ce e 
mdine. Degeaba spunem „traie§te clipa", pentru ca, de fapt, 
prezentul nostru e o multitudine de clipe, care devin mereu 
trecut iar altele sunt chemate sa dQvmdi prezent. 

Trecutul nostru actual a mdncat prezentul nostru trecut. 
Ceea ce am trait a devenit trecut dar in acest trecut nu putem 
repara, in mod faptic, gre§eli. 

Nu pot sa ma intorc in ziua de 15 martie 1999 (o data 
aleasa in mod aleatoriu) §i sa indrept o gre§eald imensd a mea. 

Trecutul e trecut. Trecutul nu mai poate fi schimbat la 
nivel direct. Cu trecutul interior insa pot sd md impac cu harul 
lui Dumnezeu. 

Dar viitorul, nici el, nu imi aparfine. El este o surprizd 
pentru mine. Depinde de cat de mult a§tept acest viitor §i ce 
cred eu ca voi avea de la el. 

Dar de ce mi-ar aparfine prezentul? Pentru ca e un mare 
dar al lui Dumnezeu. 

In prezent, ca om integrat in munca sau ca invalid, ca un 
copil de gradini^a sau ca un conducator, pot face ceva care sd 
md schimbe. Ma pot schimba. Pot sd indrept in mine ideile 
gre§ite, sa imi zidesc duhovnice§te fiin^a mea. 

Pot iubi astazi. 

Pot iubi chiar §i daca nimeni nu imi da aceasta §ansd. 

Pot sa ma rog, chiar daca am serviciu, chiar daca 
necazurile curg garla peste mine §i pot sa sper in schimbdri 
neaparate, in schimbari necesare. 



262 



Timpul e mediul existential prin care eu merg. 

Sunt legat de trecut ca o con§tiin}a responsabila, care 
memoreaza §i respecta memoria celorlal^i, in prezent sunt ca 
unul care vreau sa ma mdntuiesc §i merg spre viitor cu 
responsabilitatea pe care o am, cu gandul la ce voi Idsa in 
urma mea. 

Responsabilitatea mea insa trece dincolo de timp. 

Eu sunt responsabil §i pentru ve§nicia mea. 

Darul ve§niciei omului, al invierii §i al vie^ii ve§nice, ma 
face extrem de responsabil. 

Nu ma acapareaza ideea egoista sa imi fie mie bine §i 
ceilal^i sa sufere, pentru ca ve§nicia nu e singurdtate, ci 
comuniune, pentru ca adevdrata stare de bucurie e sa fii 
impreund cu Sfintii. 

Ce mai ramane din noi, cei care frecventam cultul 
Sfmtei Biserici, daca nu con§tientizam faptul, ca trebuie sa fim 
una §i acum §i in vecil 

Timpul e o garanfie obiectivd a mdntuirii, unde in mod 
personal imi decid fericirea sau damnarea. 

S-a vorbit mult in trecut despre predestinare, ca despre 
interven^ia arbitrard sl lui Dumnezeu in cursul istoriei umane. 

Insa trebuie sa precizam raspicat faptul, ca starea de 
nefericire de dupa moarte nu e o pedeapsd divind, luata 
arbitrar, ci e urmarea alegerilor gre§ite ale omului, o rasplata 
adusa de o filosofie de via^a centrata pe singuratate, pe 
indiferentism. 

Raul pe care il fac e o infelegere gre§itd a modului de a 
ac^iona. Cred ca fac bine ceea ce fac. Sunt in§elat in modul 
meu de a fi dar nu con§tientizez acest lucru. 

Cred ca susfin adevarul si nu e asa, pentru ca nu verific 
tot ceea ce gandesc cu normele adevdrului dumnezeiesc. 



lo)aca observam la ce se reduce via^a unui om, 

reflec^iile lui - ale unui om onest cu realitatea - observam ca 
se reduc la cdteva propozitii teologice. 

Trebuie sa recunoasca ca se trage dintr-o pereche de 
oameni, ca a trait o copilarie, o via^a pana la urma, ca a fost 
dezamagit §i a iubit unele lucruri §i ca a venit peste el 
con§tiin^a ca va muri. 



263 



Boala te arata precar, neajutorat, deci ai nevoie de al^ii. 

Folose§ti lucruri pe care le-au facut al^ii, deci exista 
comunitarism, schimb de experien^a, respect pentru trecut. 

Prive§ti la al^ii, ai nevoie de al0 sau de ceva cu tot 
egoismul §i satanismul de pe lume pe care 1-ai avea in suflet. 

Prive§ti in ochii oamenilor, deci ei nu sunt copaci, nu 
sunt obiecte. 

Daca te umple de pofta o femeie sau un copil te face sa 
zambe§ti inseamna ca oamenii nu te lasd indiferent. 

Ce inseamna a fi indiferent? A nu-^i pasa de lucrurile 
importante. Si eel mai important lucru este sa §tii ca 
Dumnezeu e Tatal tdu. 

Noi ne detestdm la un moment dat parin^ii, credem ca 
suntem mai buni decat ei. Dar nu po^i fi bun in comparable cu 
altii. 

Concuren^a e o minciuna. Nu ne intrecem decat pe noi 
inline. Pentru ca, chiar daca am vrea sa facem mai mult decat 
putem, nu am rezolva ceva. 

Nddejdea in Dumnezeu nu are nimic de-a face cu 
idealul. Idealul e un proiect propriu, expansionist, autonom in 
mare parte. 

A fi cu Dumnezeu, a crede ca El §tie ce safaca cu via^a 
mea nu inseamna /wga de mine, de responsabilitatea jger^-owfl/fl 
sau de istorie. Ci inseamna o con§tientizare obiectivd a 
propriei mele puteri de a face ceva. 

Daca faci ceva, trebuie sa te simfi implinit. Nu trebuie sa 
facem doar ceva, un act anume, ci trebuie sa facem acele fapte 
care ne lini§tesc, care ne umplu de harul Sau. 

Ini^iativa privata e o bucurie de prezenfa lui Dumnezeu. 

Cand eu fac ceva trebuie sa ma bucur in Dumnezeu de 
acel ceva. Daca El nu imi confirmd interior acceptarea Sa, in 
acel moment eu ma simt un evadat, un om ilegal. 

Tot ce fac cu Dumnezeu are sens. Dar ce fac cu mine, 
doar cu mine imi poate aduce faima, bani, dar nu §i implinire, 
lini§te interioara, certitudine. 

Via^a omului nu poate fi numai agitafie. Agitafia 
continud este expresia unci realitdti personale schizoide. 

Agita^ia ma imparte intre mine §i starea de raportare a 
mea la lume, adica ma pune intr-o situafie bolnavd de a exista. 

Cu mine, cand eu vorbesc cu mine sunt cineva, care insa 
nu suporta tot ceea ce eu^c in lume. Con§tiin^a mea spune 
una iar eu fac deformat lucrurile, datorita compromisului 
social in care traiesc. 



264 



Compromisul social \mQ mai ales de percep}ia diferita a 
celorlal^i. Trebuie sa renun^ la a spune intotdeauna adevaruri 
dureroase, pentru ca el sd nu }ipe. Trebuie sd tac cand tree pe 
aici §i trebuie sd vorbesc, cand a§ vrea sd tac. 

Dar de ce nu pot sd tac in societate, cand vreau sd tad 
Pentru ca sd nu supdr, sa nu deranjez. 

Trebuie sa cautfolosul lui in locul voii mele. §i cred ca 
putem sa lini§tim lucrurile, daca ne gandim ca pacea trebuie sd 
se inmulteascd in noi §i intre noi. 

Ordinea lumii e rafionald. Acum o spun nu numai 
teologii, ci §i oamenii de §tiin^a. §i cand nu vrei sa crezi in 
Hristos, in Hristosul Sfmtei Biserici, dupa cum ^i-L prezinta 
preo^ii, dar cau^i sa cuno§ti lucrurile, oamenii, ajungi de fapt la 
adevdrurile lui Hristos, la ra^ionalitatea lumii, care vine de la 
Hristos, Ra^iunea suprema. 

II gdse§ti pe Blfugind de El. 

Gase§ti ceea ce nu caufi dar trebuia sa gase§ti in mod 
neapdrat. Sau gase§ti ceea ce in adancul tau cdutai dar nu §tiai 
sdformulezi foarte bine. 

II gase§ti pe Hristos in reflexele persoanei Sale §i crezi 
ca e§ti in posesia adevarului total. Dar tocmai Sfanta Biserica 
are adevdrul pe care il cau|i §i pe care nu il §tii §i nu intuie§ti 
cat de imens este. 

Teologia eclesiala, referitoare la Sfanta Biserica nu are 
prea mul^i aderen^i, pentru ca nimeni nu poate percepe 
realitatea Sfmtei Biserici fara o trdire efectivd ca mddular 
smerit al ei. 

Pentru unii Biserica e o „pierdere de timp". Pentru al^ii e 
doar „o cladire". Al^ii o vad ca pe „un cuib de ho^i" sau ca pe o 
„manipulatoare a maselor". 

Daca eel care a spus^*'^, ca credin^a noastra e „opiumul 
popoarelor" a in^eles ca noi stdm in delir §i nu avem nicipic de 
realism, inseamna ca el a crezut in incon§tien}a cre§tinismului. 
Dar noi suntem adevdratii reali§ti: ni§te reali§ti abisali, in care 
viazd harul Sau. 

„Stresul" este o sintagma eufemistica, la fel ca §i 
„incon§tientul colectiv" pentru ca ne dau o autonomic deplind. 

Daca exista ceva in noi comun e pentru ca avem un 
singur fel de experientd, eel uman. Insa, daca afirmam ca to^i 
privim trecutul la fel, ca avem trairi interioare coincidente asta 
e o minciuna. 



^^^ Karl Marx: „Religia e opiumul popoarelor" 



265 



Daca to^i am sim^i la fel, de ce ar mai trebui sa fim 
personalitati distinctel Sau la ce buna diversitatea, daca pe noi 
to|i ne pa§te aceea§i monotonie interioaral 

Dar noi nu suntem to^i la fel, insa nici total diferiti. 

§i unitatea noastra, ceea ce ne une§te consta in faptul ca 
experiem acelea§i realitdti dar ceea ce ne face distincti 
decurge din perceperea realitatilor in mod propriu, 
personalizat. 

§i experien^ele noastre sunt complementare §i trebuie sa 
ne integram reciproc experien^ele personale. 

Frumusetea imparta§irii valorilor proprii consta in aceea, 
ca te deschide frumusetii interioare a celuilalt. Pasul spre 
aproapele e un pas spre el §i, in acela§i timp, spre mine. 

Pe cat ma apropii de fratele meu, pe atat ma apropii de 
mine, de normalitatea mea, de sensul meu fundamental, acela 
de a fi o persoand comunionald, pentru care comuniunea nu e 
un moft sau o delicatete, ci starea normald de a exista. 

inva^ privindu-1 in ochi, imbra^i^andu-ne cu dragoste, 
schimbandu-ne gandurile reciproc, destainuindu-ne. 

Invat din altruismul lui, din rabdarea lui, din puritatea 
lui, din farmecul sau personal. 

El e pentru mine un chip addnc, un caracter, o poartd 
spre Dumnezeu, o regasire de sine a mea, o frumoasa amintire, 
un evantai de ganduri §i sentimente, de realizari fra^e§ti. 

Fratele meu imi arata ca familia mea e o unitate ce 
trebuie construita puternic, si la fel §i societatea romdneascd. 
Ca familia mea q familia mea, dar §i ora§ul meu, §i fcira mea, 
§i lumea aceasta §i to^i Sfin}ii §i oamenii de oricdnd §i de 
oriunde. 

lar din familia mea, din aceasta mare familie a mea, care 
e intreaga creatie rationald, fac parte §i ereticii, §i 
condamna^ii, §i dracii pana la urma, dar §i Prea Curata Stapana 
§i Sfm^ii lui Dumnezeu, cei foarte mul^i. 

Nu pot exclude din familia mea pe cineva. 

Chiar nendscufii - vorba lui Nichita Stanescu^*'^ - 
viitorii oameni fac parte din familia mea §i de aceea se ruga 
Sfantul Siluan Athonitul^*''^ pentru ei §i trebuie sa ne rugdm §i 
noi. 

Eu nu sunt rupt de istorie. Dar chiar daca nu §tiu toata 
istoria, derularea ei, eu trebuie sa ma simt solidar cu to^i, sa fiu 



^^^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu. 

Fac referire la poemul Tristete. 

^*"* Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Siluan_Athonitul. 



266 



fratele tuturor, care nu am timp decat pentru iubire, pentru 
in^elegere, pentru rugaciune. 

Rugaciunea pentru intregul univers nu e o mare 
nepasare fa^a de omul concret. Daca incep sa li stmt pe to}i ca 
pe mine, atunci in fa^a unuia care vine la mine eu voi fi cu 
in^elegerea pe care o am pentru tofi §i aceasta va fi o mare 
bucurie reciproca. 

Voi sim^i sa ma bucur de el ca §i cand a§ fi intalnit 
lumea intreaga. Si cand vad fa^a iconica a Domnului, din 
Sfanta Icoana, in fa^a Sa preadumnezeiasca vad, de fapt, pe 
orice om, pe care nu l-am vazut dar l-a§ putea vedea, pe care 
nu l-am infeles, dar ar fi o mare bucurie sa mi se destainuie. 

Fata lui, a omului, ma duce la/a/« Fiului lui Dumnezeu 
facut om pentru noi toti. 

Sensibilitatea lui ma face sa tresar, sa ma invdpdiez de 
dragoste, sa respir cu mare bucurie. Fericirea lui, a fratelui 
meu, ma face sa ma simt viu, sa ma simt plin de avdnt, de 
incredere. 

El, omul acesta, ma face sa ma bucur in fa^a lui 
Dumnezeu. Ma face sa simt ca Dumnezeu e atdt de bun cu noi 
incat inima mea arplesni, daca ar sim^i mai mult iubirea Lui, a 
bunata^ii Lui. 

Vrem mai mult. Dar multul lui Dumnezeu e prea mult 
pentru noi. Si daca nu ne-ar pastra El puterea inimii, atunci 
cand se revarsa multa bucurie dumnezeiascd in inima noastra, 
ea ar ceda, am muri de inima. 

Iubirea Lui e foe, e stdlp defoc in inima noastra. Iubirea 
te umple de adevdr, de frumuse}e, de nebunia sfanta a 
confesiunii totale. 

Sim^i sa spui iubirea lui Dumnezeu fata de tine si altora, 
tuturor. Nu mai supor^i sa taci. Consideri ca tacerea e un 
sacrilegiu in acel moment. 

Vrei sa vorbe§ti despre iubirea Lui care \i-Si umplut 
inima, care e ca o mare cu valuri inalte, involburate/rwrno^* de 
prezenta Sa. 

Doamne, Iubirea mea, inima mea cea ticaloasa Te 
iube§te §i fara Tine se simte strdind cu totul, dezamagita total, 
infrico§ata. Fara Tine via^a nu are niciun sens. 

Nu vad nicio scdpare din izolarea pe care mi-o aduce 
distan^a, distan^area mea de celalalt sau distan^a dintre mine §i 
stele, dintre mine §i vederea Ta. 

Tu faci lumina in noi. Aduci lumina in noi. 



267 



In lumina Ta vedem persoana Ta, caci Tu e§ti Lumina 
care straluceste tuturor. 

Noi suntem orbi §i numim vedere ceea ce epreafirav ca 
sa Iti atinga macar o raza din lumina Ta. 

Vederea noastra e intuneric, daca noi nu sim^im cum Tu 
e§ti Lumina de dincolo de pacatele noastre. Caci daca ne 
cura^im Te vedem pe Tine in lumina §i asta nu e o poveste. 

Nu e o poveste ca Tu Te ara^i robilor Tai! 

Nu e un mit, nu e o halucinatie, nu e o vedere cu ochii 
trupului sau a mintii de una singura. 

Ochii duhului nostru Te vad numai in lumina Ta. Numai 
atunci Tu e§ti cu noi §i noi nu ne mai inspaimantam, ci suntem 
o totala vapaie, suntem cu totul foe, suntem §i noi lumina. 

Numai Tu ne faci vii. Noi nu suntem vii fara vederea Ta, 
dupa cum nu suntem /er/c/// daca nu vedem o persoana iubita 
in fa^a, daca nu o imbra^i§am, daca nu ne imparta§e§te iubirea 
ei. 

Distanfa nu ne place. Suntem impotriva distan^elor care 
raman distance. 

Telefonul ne leagd, la fel §i onlineul. Dar ele ne leagd §i, 
in acela§i timp, ne tin la distantd. 

Dar Tu nu ne fH la distanfa, ci Te ardfi noua. 

Vorbesc cu cineva la telefon, pe cand a§ vrea sa il simt 
langa mine, sa il vad langa mine. 

Dar cand eu ma rog, Dumnezeul meu, Tu nu e§ti 
departe, ci Tu aici e§ti, langa mine §i in mine §i frumuse^ea Ta 
ma cuprinde. 

Tu nu e§ti departe. 

Dar eel care e departe se gdnde§te la tine, dar nu poate 
veni la tine prea usor. El se gande§te la tine, plange pentru tine 
§i tu pentru el §i numai Dumnezeu ne une§te, ne une§te pe noi 
intru harul Sau. Numai El ne une§te duhurile noastre. 

Doamne, de aceea nu poate tdcea omul care Te cunoa§te 
pe Tine: pentru ca el Te iube§te §i daca Te iube§te nu poate sa 
taca. Iubirea nu tacel Si daca vrei sa-1 faci pe eel care iube§te 
sa taca, nu vei putea. 

Sfm^ii lui Dumnezeu au fost inchi§i pentru ca sa taca. 

Dar de unde: ei au vorbit §i mai tarel 

In loc sa se inspdimdnte de for^a fizica a tor^ionarilor, 
Sfm^ii lui Dumnezeu au strigat §i mai tare dragostea lor. 

Iubirea nu poate sa fie inchisd. Si chiar daca e, iubirea 
nu suferd din cauza catu§elor, caci ea izvord§te continuu in 
inima omului. 



268 



Cei care ii omorau pe Sfm^ii lui Dumnezeu nu 
intelegeau ce e cu „nebunia" asta, ca vor sa moara §i nu mai 
simt nicio bucurie pentru cele de aici. Credeau ca nu sunt 
„con§tienti" de ceea ce fac. Ii credeau ori „naivi" ori de-a 
dreptul „scrant4i". 

Dar iubirea lor, a Sfm^ilor Mucenici, nu putea sa incapa 
intr-o in^elegere inchistata, limitata, mata. 

Ceea ce §tiau Sfm^ii, nu §tiau tor^ionarii. 

Tor^ionarii dadeau cu bata, iti rupeau pielea ca §i cand ar 
fi trebuit sa faca curele din ea, le taiau sanii fecioarelor, te 
ardeau cu foe la sub^iori, i^i bateau cuie in cap, i^i scoteau 
ochii, i^i taiau madularele, te aruncau in cine §tie ce groapa cu 
var sau cu jivine, sau te spanzurau, sau te inecau in mare, sau 
mergeai cu picioarele goale in care intrasera piroanele 
incal^arilor speciale, §i apoi erai batut §i inchis, §i lasat 
nebandajat §i nemancat. 

§i cand venea Hristos, noaptea, sau un Sfant sau Prea 
Curata Stapana sau un Sfant Inger §i ii vindeca pe Sfm^i §i ii 
umplea de o §i mai mare bucurie, atunci cand erau sco§i afara, 
ighemonul eel orb la suflet credea ca toate s-au facut cu vraji 
§i II hulea pe Dumnezeu §i minunea, §i ramanea de multe ori 
acela§i ratutit pagan, care nu §tia ce face §i pe unde calca. 

Bucurie, bucurie preaminunata. 

A scrie despre bucuria lui Dumnezeu din noi e o mare 
bucurie. 

A worhi plini de iubire cu Dumnezeu e cea mai frumoasa 
carte, o rostire defoc, o de§ertare a inimii in fata Lui. 

Doamne, inima mea Te iube§te §i cu toate acestea este 
nebuna §i ticaloasa. Tu §tii inima mea mai bine decat mine §i 
decat oricine altcineva. 

Miluie§te-ma, Dumnezeul meu, ca inima mea e 
ticaloasa. Ai mila de noi §i ne iarta, Doamne, §i da-mi mie, 
pacatosului, sa ma smeresc intotdeauna inaintea Ta §i sa imi 
vad pacatele mele cele multe. 

Ai mila de noi, Dumnezeule, de faptura Ta §i nu ne lasa 
niciodata! 



i emeile, in obscenitatea lingvistica a romanului, sunt 

prezentate eel mai adesea ca unele care vor sa Ii se introducd 
in ele ceva dur, puternic §i, mai ales, cuforfd. 



269 



Ca femeia vrea sa fie dominata. lar barba^ii, prin 
expresiile lor obscene, i§i prezinta foarte vizibil starea de 
placere desfrdnata pe care o traiesc considerand-o „o carte de 
vizita". 

Barba^ii sunt confesivi in aparenta iar femeile sunt 
imperioase, doritoare de un lucru sau altul, de o perversiune 
sau alta. 

Barba^ii vor sa faca sex oral cu intelectuale in ideologia 
porno (adesea fiind prezentati ca grobieni...CQQSi ce excitd) sau 
sa le spermeze in parul capului (mai ales la blonde) iar 
negresele sunt sodomizate sdiupuse sdfacd sex oral. 

Cele de la }ard sunt brutalizate de domni cu bani §i le 
cer sex „animalic", fapt pentru care se culca cu ei pentru 
50.000 de lei sau pentru un sac cu cartofi iar „para§utele" de 
lux costa mult dar „rezultatele" sunt mult mai „firave". 

Asiaticele sunt puse sa faca sex nervos. 

Unele vor sa li se urineze in gura, una mananca 
excremente, barba^ii fac sex oral in grup, una e sodomizata de 
un caine, alta i§i introduce in ea o banana sau un §arpe, doua 
tinere se culca cu un cal §i oferta onlineului in materie de 
ideologie porno continua §i to^i pot sa cunoascd si sa urmeze 
acestor „frumuseti" experentiale, daca acceseaza saiturile 
„§tiu-ei-care". 

Maniile sexuale ating mai intai pragul sdrdciei 
spirituale §i mai greu al dementei. 

Am observat, studiind viata unora, ca maniacii sexuali 
sau nimfomanii industriei porno nu sunt niste oameni dementi 
ci, dimpotriva, unii avizi de bani rapizi, de ca§tiguri „de 
placere" sau §i cd^tig §i placere in acela§i timp. 

Perversitatea are alte forme la pia^a, alte forme la 
consultul medical, alte forme in §coli. 

Perversitatea la piafd se poate manifesta prin: „domni}d, 
vino sa iei de la mine!" (spuse cu un glas afectat de patima)... 
sau are haine transparente §i te prive§te „§titi-voi-cum". 

La medic, o pipdiald pentru consult poate insemna §i 
mai mult decdt atdt iar profesoara avida de „neprevazut", la 
§coala, poate sta in anumite pozifii, cu fusta larg deschisa, cu o 
totala „incon§tien^a"...§i tinerii sa aiba „imagini", acasa, cu 
care sa se masturbeze. 

Daca i-am intreba pe tinerii care se masturbeazd ce 
imagini folosesc, am observa foarte u§or care sunt surogatele 
cu care se „hranesc" oamenii in locul cuvintelor lui Dumnezeu. 



270 



Omul traie§te nu numai cu pdine, ci „§i cu tot cuvantul 
care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt. 4, 4). Dar astazi 
oamenii se hranesc §i cu multe imagini, care ii saracesc mult, 
dar nu con§tientizeaza acest declin. 

§tiu: unii spun ca nufac un lucru dar ilfac in ascuns pe 
saturate. 

Mitul „respectabilita^ii", aceasta minciuna sociala, 
incepe sa se erodeze tocmai la cei care il promoveaza. 

Azi auzi ca o cantarea^a e celebrd, maine auzi ca e 
lesbiana, sado-masochista, ca s-a culcat cu toatd planeta. 

Politicianul, azi, e „sfant", pe cand maine face sex oral 
cu o asistenta, afli ca a fost informator la Securitate, un 
terorist de cea mai mare spe^a, mason, escroc financiar 
international sau uciga§ in serie. 

Printre oamenii „buni" ai societa^ii, printre cei 
„onorabili" nu exista niciun pdcdtos, niciun om pdtat ci numai 
„irepro§abili", pentru ca mai nimeni nu isi asuma ceea ce este. 

Insa masca sociald e o vanzare a unci imagini false 
despre tine. 

De aceea, omul de azi cand sta in fa^a unui om Sfdnt e 
paralizat. Cand ii spune Sfantul lucrurile de dincolo de masca 
lui, de masca fe^ei lui, pe ho^ul demascat il apuca ddrddiala. 

Meschinul vine sa ceard sfat duhovnicesc §i crede ca 
nimeni nu poate sa treacd dincolo de fa^a lui inexpresivd, 
parut doctd. Si cand Sfantul vede mai departe de cuvinte, de 
mimica falsa si de aparente, cand vede situafia sufleteascd a 
confidentului sau, acela se simte gol, nu mai §tie unde sa se 
ascundd, sub ce cuvinte, sub ce motiva^ii. 

Reac^ia celui prins cu mdfa in sac la scaunul Sfmtei 
Spovedanii sau la ceasul tainic al convorbirii duhovnice§ti e 
reacfia disperdrii, a enervarii „supreme", pentru ca atunci „a 
cdzut cerul pe el" (vorba expresiei) §i nu mai §tie ce sdfacd. 

Se comporta aiurea, nefiresc. 

II contestd pe Sfant, il urd§te, ii invidiazd lini§tea lui 
sufleteasca, vrea sa fie §i el de§tept §i sfdtos ca eel Sfant, §i nu 
vede cdt de smerit se simte Sfantul in fa^a lui §i cum, Sfantul, 
nu se crede cu nimic superior celui care std in fa^a lui. 

Vrem sa auzim adevdrurile lumii noastre? 

Ne pasa de murdaria de acum, de murdaria interioard pe 
care o arbordm ca pe steagul Romdnieil 

Cred ca multe dintre paginile cartilor mele, ale 
ticalosului, vor „sminti" pe mul^i, pe acei multi care nu vor sd 



271 



accepte ca adevarul nostru e eel pe eare il simtim cu totii in 
addncul nostru. 

Vor „sminti" pe eei eare nu i§i recunosc patimile, 
nebuniile, obsesiile, eare vor sd pard altceva deeat sunt dar le 
fac in ascuns. 

M\x\\\ §tiu, ea eeea ee am seris pana aeum - maear in 
aeeasta carte - e mult prea pufin in eompara^ie eu nebunia 
vie^ii eontemporane dar §i eu sfintenia oamenilor aeestei epoei. 

Dar, eu mila lui Dumnezeu, aeeste lueruri sunt 
adevdrate. 

Degeaba ne pitim dupa degete: mineiunile noastre vor 
striga ve§nic impotriva noastra. 

O earte e o frescd a realita^ii, orieare ar fi ea, realitatea. 
Dar dineolo de earte, realitatea e mult mat mare deeat eartea. 

Am o minte firava, miea, ingusta in comparable eu 
adevarul. Adevarul e o minune prea minunatd, e viata lui 
Dumnezeu si eu Dumnezeu. lar omul este incomparabil de mic 
in fata Lui. 

§i, eu toate aeestea, Dumnezeu e milostiv eu noi, eu 
aeeste micipuncte insufletite. 

Eu ered ea eei eare se prostitueaza, ueiga§ii, terori§tii, 
satani§tii sunt mat bunt deeat mine. 

Eu ered ea draeii sunt §i ei mult mat buni deeat mine. 

Cred, simt asta. 

Dar nu dezndddjduiesc de mantuirea mea, eaei at 
Domnului suntem, ehiar daea traim aid sau dineolo. 

Cred ea oricine poate sd scrie despre iubirea lui pentru 
Dumnezeu, pentru ea oriee rugaeiune a noastra e, de fapt, o 
carte de iubire pentru Dumnezeu, adresata Lui pe viu. 

Imaginile eu eare vor unii sd ne s trice sufletul pot fi 
convertite duhovnice§te foarte bine. 

De la imaginile pomografiee la imaginile eu defeete 
trupe§ti §i boli dureros de mari, toate pot fi o bund cale de 
induhovnicire, dupa eum privirea la patimile pe eare ni le adue 
draeii §i la ataeurile lor sunt o carte fascinatd - dar §i 
infiordtoare - a induhovnicirii. 

Noi putem sa seoatem aur, frumusete duhovnieeasea, eu 
harul lui Dumnezeu, din tot eeea ee vedem si trdim. Din oriee 
lucru rdu putem seoate mdrgdritare. Conteaza numai cdutarea 
noastrd interioard, ee vrem de fapt de la tot ce vedem si trdim. 

Margaritarele duhovniee§ti sunt ale lui Dumnezeu. lar 
daea margaritarele sunt aseunse in pamant, in indiferen^a, in 
sexualitate, in salbatieie §i le seo^i afara (adiea intelegerile 



272 



bune scoase din fapte relo), atunci in^elegi ca Lumina e in 
intunericul acestei lumi §i ea lumineaza orbitor de puternic §i 
ca intunericul acestei lumi nu o poate opri pe ea, nu o poate 
ascunde, caci Dumnezeu nu poate fi oprit de nimeni §i de 
nimic, ca sa nu iubeasca pe omul pe care 1-a creat din mare 
iubire. 



P ilmele romane^ti mai noi nu aupartea de final. Cand 
te-ai a^tepta ca sa inceapa ceva sau sd se continue actiunea, 
ele atunci se termind. 

E cumva o parabold pentru situa^ia romaneasca, care 
merge spre undeva dar foarte pu^ini §tiu spre undel 

In filmul „Furia" apare o mare realitate, o dureroasd 
realitate a zilelor noastre: cdmdtdria. 

Jiganul, §eful balurilor nocturne ale Bucure§tiului i§i 
permitea orice: de la a lua gatul pentru 7.000 de dolari, pana la 
a gasi ofatd pentru bdiefelul lui, care nu terminase inca clasele 
primare (binein^eles pentru „alte mofturi" decat au copiii de 
vdrsta lui). 

Bogatul analfabet dadea bani la care percepea acont 
mare. Nu conta cum i-aifdcut, ci lui trebuia sa ii aduci banii la 
termen. 

Tanarul X nu i-a adus banii... §i doi in§i sunt trimi§i sa il 
omoare. Devasteaza casa...Dar aici o gasesc pe prietena Y, cu 
care X facea dragoste in mod „aparte", de§i vroia sa i-o dea lui 
Adrian al lui „minune". 

Sa nu uitam amanuntul, ca ^iganii de azi, in 
grandomania lor lasata slobodd de majoritari si incurajata de 
unele privilegii ale statului, se cred orice: de la stdpdnii 
Romaniei si pana la martienii dupa planeta Saturn. 

„...Ah, iubirea vietii mele!" e cantecul de mare 
„profunzime" §i „fmete", pe care romanii, tinerii romdni, unii, 
il prefera lui Enescu , cdntecului popular autentic sau Sfintei 
Liturghii de la Patriarhie sau Stavropoleos^^^ . 



^*^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Furia_%28film%29. 

^** George Enescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu. 

^^'A se vedea: http://www.stavropoleos.ro/. 



273 



Cineva moare intr-un duel. Vine X §i il vede. E panicat. 
Suna la Z - prietenul lui X - §i acesta, cu o ma§ina ditamai, 
cara cadavrul. Cadavrul infa^urat in covor e dus intr-un pare 
auto sau eimitir auto, e „apretat" eu benzina §i i se da foe. 

Con§tiin^a lipse§te din aeest film. 

Saracia e la antipodul boga^ieifurate, X ii fura lu' ma- 
sa banii iar eand totul e mai gros, eand eei doi nu mai §tiu cum 
sa scape de gangsteri, vor safuga in strainatate. 

Ideea ca nu te po^i refugia la tine acasa e o tema 
reiterata constant in filme. 

Alaturi de ea apar §i altele, ca spre exemplu: „culca-te 
cu cine pofi, daca iese cev«"; „nimeni nu te vred", „trebuie sa 
supravietuie^tr; „cineva ne atacff'; „cineva te minte'"; „nimeni 
nu e Sfdnf; „totul e de vdnzare"; „lumea e o mare porcdrie", 
„eroul american e singurul erou'\ „America e cea mai tare 
tard din lume, e supra-puterea, QSiface legea", „omul trebuie 
clonat sau vin mar^ienii", „trebuie sa fim toleran^i cu toate" 
etc. 

Ceva esenfial pentru mine a fost eand eei doi cad in 
mijlocul luptei dintre suporterii de fotbal. Suporterii se bat 
pentru o idee, pentru un nume. 

„Cu cine ^ii nia: cu Steaua sau cu Dinamo ?". 

X ii spune ca e a-fotbalist. Intrebatorul se lini§te§te. 

Daca era adversarul, era in stare sa il loveascd in cap cu 
o sticla goala de bere (parca). 

Insa targhetul este altul: daca nu mai exista dispute 
interioare in om pentru credin^a, interes pentru apararea 
natiunii, dragoste §i luptd pentru limba, cultura, via^a 
oamenilor, exista lupte intre suporteri, lupte intre gangsteri, 
lupte intre copiii strdzii sau speculan^ii de toate subspeciile. 

Entuziasm debordant pentru un gol. 

Daca nu e§ti cu Rapidul^''" dar injuri echipa §i te aud 
fanii, tata, bate in cap cat cuprindel E durere mare cu ei... 

Din cmizafemeii lui te tran§eazd ca pe miel iar daca ai 
zis ceva de md-sa (pe care el o drdcuie in toate felurile acasa), 
in public, face „moarte de om". 

Sa nu ii §tirbe§ti „onoarea" va sa zica. Dar el nici nu §tie 
ce e „onoarea", demnitatea unui om. 

Dar nu te omoara pentru ca te in}elege, ci pentru ca nu te 
intelege. 



^** Idem: http://www.steauafc.com/splash/. 
^*' Idem: http://www.fcdinamo.ro/web/guest. 
^™ Idem: http://www.fcrapid.ro/. 



274 



§i pana la urma nici nu ii mai intereseaza sa te 
inteleaga, dupa cum nici ei, fa^a de ei, nu stau bine la capitolul 
acesta. 

Finalul e ca moare fiul bossului, cand acesta era beat 
manga, dar omorat de X, care sare pe geam §i o rape§te pe 
micu^a Y, cu care facuse deja dragoste sau sex sau...Ce mai 
conteaza?!... 

Conteaza numai daca mama lui Y ar fi suportat aceasta 
idee, asa, de-adevaratelea. 

Nu §tiu (si tare as vrea sa stiu\) cum. privesc mamele pe 
fiicele lor, care joaca in filme discutate §i discutabile. Probabil 
exista o „imprietenire" cu ideea. 

Finalul continua: ies din lac, traverseaza calea ferata, X 
face cu mana §i ii spune §oferului ca are o fata cu el, care, 
daca vrea, poate sa faca §i el cu ea o mica „gluma". 

§oferul e bucuros de situa^ie, merge pu^in, se da jos §i 
vrea sa se duca in spate ca sa o violeze pe Y. Dar Y se culcase 
cu X. §oferul o agaseaza, fata il respinge, dar X se da jos din 
ma§ina, ia un cu^it (parca) §i il infige de nesfdr§ite oh in §ofer. 

Acesta e fmalul finalului. 

„Furia" a inceput cu cdntec §i s-a terminat cu un omor 
deosebit de grav. 

Fiecare in^elege ce vrea, ce poate, ce e invdtat 
acasd. ..csici nimeni nu i^i da explicatii. 

Dar cum astazi e o „crima" sa gdnde^ti (asta e tema 
predilectd a societa^ii capitaliste), nici nu mai are rost sa 
presupunem, ca mai trebuie sa sefacd criticd la film. 




275 



Dar eu cred ca ortodoc§ii trebuie sa gdndeasca mult §i 
sa iubeasca §i mai mult adevarul...orm«6fe s-ar gasi si in 
oricine s-ar gasi acest adevar al lui Dumnezeu. 

Pove§tile au aparut pentru ca sa cddem in imaginatii 
fara final. La fel §i filmele §i „placerile" moderne. 

O -71 

Dumnezeiescul Hie imi spunea adesea, ca trebuie sa 
ajungem la „moartea min^ii" prin rugaciunea inimii, adica a 
imaginatiei, pe de o parte, §i a gdndirii discursive, pe de alta 
parte, §i sa ne rugam clipa de clipa, pentru ca sa ne curd}im 
inima §i sa vedem astfel lumina dumnezeiascd. 

Daca §i gdndirea e un rdu in fa^a rugaciunii continue, 
neincetate, cum e rdul pdcatului de rdu? Ji se sfa§ie inima. 

Esti invadat de duhul lumii secularizate si daca nu stii 

T 5 5 

cine esti si ce trebuie sa faci, te ia valul. 

Cineva care studiaza in Grecia {Doctorand in Teologie) 
mi-a spus ca acolo desfranarea vibreazd in fiecare por al 
omului cotidian. A mers la pia^a §i o vanzatoare s-a oferit sa ii 
dea zarzavaturi pe gratis, daca se culcd cu ea. Dar ei nici nu se 
cunosteaul 

Am avut §i eu surpriza amard de curand, ca iesind intr-o 
zi din Biserica, linistit, bucuros (de la Sfanta Ecaterina, 
paraclisul faculta^ii de teologie din Bucure§ti...de la Sfanta 
Liturghie), sa treaca un tigan pe langa mine, un tanar, pe care 
nu 1-am vazut si nu m-a vazut niciodata...§i sa imi spuna, din 
senin, ca ii plac barba §i gura mea §i ca vrea §i el „sa mi-o 
pund odata". 

L-am privit cu aten^ie: nu glumeal Era serios cu patima 
lui. 

Problema era alta: ce credea/stia el despre cei care vin 
la Bisericdl Credea ca suntem homosexualil Avusese de-a 
face cu vreunul? Era unul dintre ei? 

§i mi-am dat seama, ca nu numai in timpul Sfantului 
Lot, omului ii vine - unora zic - sa se culce cu tine, chiar daca 
e§ti de acela§i sex cu el, ci §i azi §i mdine. 

La televizor vezi sani, picioare dezgolite, fete „aprinse". 

In ziare la fel. Pe strada po^i sd vezi sau sd intrevezi 
corpul celuilalt prin piesele vestimentare. 

Am observat ca nu ne mai §ocheazd... Si asta doar in 
cativa ani dQ permisivitate fata de promiscuitate. 

Ne-am invadat cu luxul de aprivi mult sex, multa carne. 



^^' Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/05/04/acatistul-fericitului-ilie-vazatorul- 
de-dumnezeu-4-mai/. 



276 



„Came proaspata" inseamna ori prostituate ori casete 
porno. 

Tanarul cite§te, vede dezbracate, eel insurat la fel, eel in 
varsta la fel. Le suna pe mobil, se eoneeteaza eu cloaca de 
unde ele vorbese sau unde ele se dezbraea, de unde vorbesc 
pervers si in fata earora omul da glas inimii sale perverse. 

Cartea e Idsatd deoparte. La fel §i munca §i respectul si 
admiratia fa^a de copii sau familie. 

Daca i}i aperi }ara pari extremist. Daca e§ti „prea 
religios" e§ti ori „fanatic" ori „nebun". 

Nimeni nu mai e tdndr. §i copiii sunt bdtrdni. Pana §i 
cainii au devenit §i ei capitali§ti, pentru ca stau la u§a celui 
care le da sd mdndnce, de§i ei sunt „comunitari" (unii, nu?). 

Astazi, o femeie era depusd in Sfanta Biserica. Ma 
uitam in ochii lor §i vedeam, ca prea pu^ini au con§tientizat, ca 
acea femeie chiar a murit, chiar nu mai mi§cd. 

Un prieten a spus, foarte elocvent, ca societatea de astazi 
nu numai ca a trecut cu mult in anormalitate ci, mai mult decat 
atat, a dus anormalul dincolo de limitele suportabilitdtii, incat 
nu o mai §ocheaza nici cele mai §ocante lucruri. Mi s-a parut 
un mare adevar. 

Ca sa se vanda ni§te car^i religioase, unele firme care se 
ocupa cu editarea lor au trebuit sd falsifice titlurile originale 
ale car^ilor Sfm^ilor Parin^i ca sd poatd sd le vdndd pe pia^a. 
Adica sa aiba niste nume care sd rimeze cu gradul de nestiintd 
teologicd al multora. 

Si astfel, din cauza unor titluri „laudative" la adresa 
cititorilor, totul a mers strund. S-a Idsat cu vanzare maxima. 

insa cand apareau cuvinte ca „ascetic", „mistic" sau 
„innoire" pe coperta nu mai cumpara nimeni vreo carte, decat 
foarte aviza^ii. 

Mi-a spus un versat traducator de carte religioasa din 
Romania, ca o gluma, ca atunci cand aude romanul ortodox de 
„innoire",i se aprinde un bee in cap si spune: „Ce! Innoire?! 
Nu ne trebuie innoire'\ 

Toata lumea lupta impotriva „innoirii", pentru ca vor sa 
ramana toate asa cum aufost. Insa „cum a fost ce a fast?"" nu 
mai e cu rdspuns, ci te prive§te doar du§manos, spumegand de 
„nici el nu stie ce" §ipleacd de langa tine. 

O, iubi^ii mei, fugim dupa minuni strdine, debusolant de 
demonice! 



277 



Penticostalii cred ca sunt „m" Duhul Sfant. 

Femeia foarte frumoasa crede ca e „a 1001 minune a 
lumii". 

Adventi§tii a§teapta un sfdr§it al lumii pentru care nu 
se pregatesc deloc. 

Unii vor sa cloneze omul. Cer§etorii spera §i ei la un 
§orici de Craciun. Copiii vor beteala, sclipici, jucarii, 
ciocolata, cadouri, multe cadouri. 

La un post de televiziune, Sfantul Nicolae^^^ era 
„Mo§ul" care intra pe gaura cheii, ca un „abur", eel care nu 
aduce daruri la copiii zburdalnici, si care vine numai noaptea 
^ipune in ghetufe cadouri. 

La fel cam e §i „Mo§ Craciun". 

lar pepsi-cola a devenit albastrd la culoare, de crezi ca 
bei spirt. 

Publicitatea ne doboard la propriu. O fotografie tip 
reclamd e un adevdrat colos. 

Vaca Milka^^'' e o vaca beton nu gluma, fata se scalda 
intr-o jumatate de portocala, o ma§ina e coco^ata pe un 
postament...§i candva am vazut o ma§ina, pusa cu botul in jos, 
pe ditamai peretele de bloc. 

Multe culori pe car^i, becule^e zeci de mii, pocnitori de 
te enerveaza, huruit de ro^i §i alarme „desigilate", pornite, care 
pot sd nu se termine pana nu i^i faci tu toatd rugdciunea. 

Vo\\ sd visezi azi mult, mult de tot, dar nu po^i sd 
actionezi decat in limitele „constitutiei" sau ale „coruptiei". 

Vii „cu darul"^^^, il la§i jos §i intri pe poarta. Nimeni nu 
zice nimic. 

Daca nu aduci nimic, secretara se „auto-sesizeaza" §i i^i 
reclamd obrazul. §i directorul te impinge la „bun sim^". §i 
patronul cere de la tine „o mica aten^ie". 

§i mica atenfie poate fi foarte groasd. §i daca vrei in 
strdindtate, te costa, fratele meu! Ca unde curg banii...locul de 
munca costd scump. 

lar daca e stradal, iar costd. 

Costa §i daca e un post pe aproape de casd. 



^^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Penticostal%C4%83. 
^^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adventism. 
^^"* Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Clonare. 

^^^ Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-06-sf_nicolae.html. 
^^^ Idem: http://www.milka.ro/milka/page. 
Cufoloasele necuvenite, cu spaga. 



278 



Costa ca sa intri pe un loc vacant, dar costa §i daca 
trebuie omordt unul sau concediat sau innebunit sau convins sa 
cedeze. 

Un om costa miliarde sau 5 bani. Depinde cine e§ti, al 
cui e§ti, ce faci, c/«e te tine la ciolan. 

Daca nu „ai spate" ^-o/iV/, cazi pe spate, te accidentezi 
pentru toata via^a. 

§i daca vorbe§ti §i nu aiputerea, vorbe§ti degeaba. 

§i numai daca e§ti acolo, contezi. 

§i, tot a§a, in^elegem cdte lucruri trebuie sa gdndeascd 
un ortodox si sa vada ce e bine si ce e rdu sa faca. 



Mr 



■n teolog spunea azi, ca trebuie sa avem un limbaj 

teologic mult mai aspru cu realita^ile. 

Dar daca realita^ile trebuie numai demascate, doar puse 
in lumind, §i eu nu ma demasc in fa^a adevarului dumnezeiesc, 
nu ma schimb interior sunt in aceeasi situatie: nu stiu sa 

5 5 5 

vorbesc cu adevarat despre ce se intdmpld, pentru ca nu stiu 
nici ce se intdmpld cu mine. 

Avem reac^ii critice reale fa^a de rau, pe masura ce noi 
inaintam in bine §i nu in ipocrizie. 

Pentru ca exista tenta^ia fariseicd nenorocitd de a mirosi 
peste tot numai nereguli. 

Acest lucru nu e un bine neapdrat facut Sfmtei Biserici, 
ci arata ca e§ti un scormonitor dupd rufe murdare §i nu un 
militant pentru credinfa. 

Cei care-si apara credin^a sfintindu-§i viata, arata net 
diferit fata de cei care i§i schimbd cuvintele, dar care nu au 
habar de realita^ile pe care le exprimd la nivel lingvistic. 

Discreditarea Sfintei Biserici e una radicald. 

Statul e „laic", e „a-religios" (pe sistem ateu) sau „pluri- 
religios" (pe baza conceptului de „libertate" religioasa) dar in 
sanul acestui stat, a statului de drept, fiin^eaza Sfanta Biserica, 
care e formata din ierarhie sacramentald ^ipoporul credincios 
§i care sunt „laicii" stipula^i de legile statului. 

Cum poate fi un om echidistant fa^a de orice religie la 
serviciu, iar in via^a privata sa fie ortodox, catolic sau 
prezbiterianl E credin^a numai ceva care std in cap sau doar 
pe buze §i nu integreaza intregul om? 



279 



Intrebarile sunt deja cu raspuns. 

Pentru ca cei care la serviciu se prefac ca sunt buni cu 
tofi, fara discreditare de sex, na^ionalitate, varsta sau religie 
etc., sunt de fapt ni§te oameni bolnavi de multe patimi, oameni 
cu sechele adanci, care se prefac intr-un mod jalnic ca ei pot fi 
buni cu toti, pe cand raman tot musulmani sau evrei sau 
penticostali. 

Insa nu exista echidistanta (pentru ca nu are cine sd o 
intrupeze) ci se 2iC\\onQ2iZ2i pe favoritisme in relatiile sociale. 

In viata reala, evreul i§i favorizeazd pe confratele lui 
evreu, ortodoxul pe ortodox §i penticostalul ii va defavoriza §i 
pe evreu §i pe ortodox, pe motiv ca „fratele" lui penticostal e 
„mai frate" decat ceilal^i. 

Numai eel care are o via}d dumnezeiascd poate vedea 
addncurile lucrurilor §i sa se comporta altfel cu oamenii. 

Oamenii patima§i, de orice credinta ar fi ei, se comporta 
eel mai adesea in mod exclusivist §i mai pu^in actioneazd dupd 
adevdr. 

Statul ajuta mai putin Sfanta Biserica in comparable cu 
ajutorul pe care il da armatei, spre exemplu. Dar de la armata 
nu cere sd educe poporul sau sd il apere de sdrdcie interioard, 
dcprostie, de extremisme, pe cand de la Sfanta Biserica da. 

Daca intra un tdnculet din acela, pe care il vedem la 
parada militara, intr-o mul^ime care scandeaza unele 
revendicari sau cade o bombi§oard micd pe blocul nostru e 
lesne de in^eles ce se intdmpld. 

Dar armata e bund ca apdrd fara, pamantul ei. 

Insa armata mai darama §i Sfintele Biserici §i Manastiri 
din Serbia^^^, ii omoara pe aia din Irak^^^, din Kuweit^^°, de 
unde or mai fi ei. 

§i \\ se spune: „nu po^i sa faci nimic". 

§i e un mare adevdr, pentru ca nu po^i tu sa schimbi 
toatd lumea §i nu exista schimbdri adevdrate cuforfa. 

For^a nu face decat sd te siluiascd, sa te oblige, sa 
ingenuncheze un om, o natie, un conglomerat de natii dar nu sa 
te faca sd crezi in ea. 

Oamenii care nu citesc car^i, cred ca aceste cuvinte ale 
mele si ale altora nu au niciun rost. Unii se intreaba la ce bun 
sd scrii, daca nupofi sdfaci nimic, sa schimbi ceva. 



^^* A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_din_Kosovo. 
^^' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Invazia_Irakului_din_2003. 
^**'' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_din_Golf. 



280 



Insa, daca singurul rost al scrisului ar fi numai acesta: ca 
scriitorul sa infeleaga lucrurile pe care le scrie si, prin ele, sa 
se cunoasca pe sine si mai mult, consider ca ar fi un mare 
cdstig personal. 

Insa cartea nu il foloseste numai pe scriitorul ei, ci si pe 
toti cei care se impartasesc de binele ei. 

Dumnezeie§tii Parin^i §tiau, erau convin§i, ca cuvintele 
lor vor fi folositoare pentru oameni, pentru ca stiau ca sunt 
mladieri ale Duhului lui Dumnezeu toate acele lucruri pe care 
le scriau. 

Ei §tiau cum se scriu aceste cuvinte §i de aceea aveau 
nadejde in ele, pentru ca vedeau ca Dumnezeu e Cel care 
dore§te ca ele sa fie scrise §i credeau ca El le va ascunde in 
inimile oamenilor, pentru ca sunt ale Lui si ele vor rodi in 
dragostea oamenilor de Dumnezeu si de aproapele. 

Scriind impreuna cu Dumnezeu si cu luminarea Sa ei nu 
se indoiau de necesitatea lor, de nevoia rdspdndirii lor. 

Bucuria de a scrie in harul lui Dumnezeu elimina toate 
celelalte considerente, pe care azi le-am putea numi 
„editoriale". Ei scriau in bucuria Sfdntului Duh §i acest lucru e 
constatat de cititorul de azi, de ieri §i de maine. 

Daca nu ti-ai negat total duhul in viata ta, nevoia de 
viatd duhovniceascd, atunci po^i sa sim^i, sa te imparta§e§ti din 
izvorul acestor sfmte cuvinte. 

Pentru car^ile Sfmte i^i trebuie mai intai duh bun, inima 
bund §i mai apoi mult studiu ^iputere mentald de infelegere. 

Studiul teologic intensiv fara inima smeritd duce la 
limbaj savant, la ambiguita^i de tot felul, la negari, la atitudini 
ostile fa^a de Sfm^i, pe cand rdul sta in mintea ta iar Sfm^ii nu 
sunt „antagonici", ci to^i te integreaza in aceea§i frumuse}e a 
slavei Prea Sfmtei Treimi. 

Car^ile Sfm^ilor lui Dumnezeu sunt mult prea multe ca 
sa le termini intr-o viafd comodd sau in zece viefi mai bine. 

Celepierdute sunt §i ele o mulfime. 

Cele nescrise de ei ating cote amefitoare. 

§i noua ni se pare ca „le §tim pe toate" §i, mai ales, ca 
unele lucruri nu „rimeaza" intre ele. 

E penibil sa nu i^i dai seama, ca tu, ingamfatul 
„campion" al in^elegerii e§ti o micd fdrdmd pe langa imensele 
realita^i pe care le expui §i peste care crezi ca de^ii monopolul. 

Cred ca to^i trebuie sa studiem, sa citim, sa ne rugam 
imens de mult, sa ne integrdm unii pe al^ii in inima noastra, sa 



281 



ne pese la unii de al^ii. Numai a§a putem vedea ce bine e sa ii 
vedem pe al^ii scriind, cautand, bucurandu-se. 

Am Stat §i am privit o situa^ie existentiala dramatica 
care se petrece in viata Bisericii: starea omului care cade in 
erezie, care sustine, la modul grosier, lucruri neconforme cu 
Traditia, pe cand are o mare culturd teologicd, umanista, 
§tiin^ifica, filosofica in spate. 

Cei care il neaga din cauza ereziilor lui privesc numai 
afirmatiile §i crezurile lui, eventual §i viafa lui dar nu iau in 
vedere si celelalte lucruri bune pe care el le face. 

Cei care il neaga o fac din punct de vedere teologic, 
strict teologic. 

Cand se uita lumea azi la Origen , spre exemplu, i se 
pare ca are trei-patru erezii §i o mie de lucruri bune. 

Dar cei care 1-au condamnat ca eretic, nu s-au uitat mai 
intai la ce are el bun, ci la ce nu are. 

§i de aceea, pe un fond foarte „umanist", azi se crede ca 
multi eretici au fost condamna^i pe „nedrept" in vechime §i ca 
ei trebuie „reabilitati". 

Dar ce nu in^eleg teologii fara „scrupule" de azi? Nu 
in^eleg ca erezia e o incumetare in afara adevdrului, o negare 
interioard a adevarului §i ca din interiorul unde se infiripa 
minciuna, contestarea adevarului, ceea ce emana e in aparenfa 
„bun". 

Erezia nu e o invatatura introdusa in tine cu forta, in 
care ifi impune cineva sa crezi. 

Erezia e rdutatea care i}i deformeazd caracterul, care ^i- 
1 schimba dupa trdsdturile ei malefice §i pe care tu o creezi in 
tine, pe masura ce te disociezi interior de statutul tau de 
membru al Sfintei Biserici. 

Pentru ca atunci cand vorbeste despre acea idee sau 
despre un intreg sistem de idei numit erezie pledezi pentru 
ceva care stii ca e in afara Traditiei, tocmai pentru ca nu te mai 
sim^i induntrul Sfintei Biserici, ci paralel cu ea sau o persoand 
care exprima „adevaruri foarte subiective", necontigue cu 
experienta si Traditia Bisericii. 

§i tu, ereticul, §tii ca afirma^ia aceasta sau cealalta pe 
care o sustii nu ai verificat-o in interiorul spafiului sfdnt al 
intelegerii adevdrului, care e Traditia Bisericii, in mijlocul 
imparta§irii cu Hristos Dumnezeu §i in acord cu sfm^enia §i 
smerenia cugetarii patristice. 



^^' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Origene. 



282 



§i tu, ereticul, §tii ca „teologia" ta e o suma de 
conjecturi personale, mai mult sau mai putin extremiste §i care 
nu ia in calcul nicio alta pozi^ie teologica fra^easca, exprimata 
de confratii tai. 

Excluderea lui, a ereticului din Biserica nu e o masura 
nelegitima sau invidioasa pe calita^ile lui multiple, ci o 
subliniere a sim^amintelor lui, care nu mai sunt eclesiale, ci 
autonomiste. 

Anatema Bisericii nu infiin}eaza o stare, ci o 
legalizeaza. 

Anatema nu te face eretic, ci subliniaza in mod dureros 
faptul, ca efortul tau personal de a te distanfa de ceilal^i la 
nivelul teologiei si al practicii liturgico-canonice, de a trece 
grani^ele evlaviei, acum e marturisit §i de Sfanta Biserica, care 
te lasa sd i}i continui cugetarea - daca asta vrei - dar in afara 
harului lui Dumnezeu. 

Sfanta Biserica e negatd §i in aceea, ca nu se mai 
aceepta de catre unii excluderile ei, atat in ceea ce priveste 
persoane particulare cat si popoare intregi, ca dupa schisma 
din 1054. 

'IQ^ TOO 

Cand a fost anatematizat Arie sau Eutihie sau alt 
eretic, Sfanta Biserica a condamnat crezuri eretice, ambi|ii 
personale §i a dorit stoparea influen^ei lor. 

insa nu a dorit ca ace§ti oameni sdfie ar§ipe rug, pentru 
ca se impotrivesc adevarului Bisericii, ci au fost exilafi din 
imperiu eel mai adesea. 

S-a cautat curdtia credin^ei, autenticitatea inva^aturii 
care mantuie§te. 

Toata lupta Sfintei Ortodoxii nu a fost pentru virgule §i 
termeni, ci impotriva acelor virgule, a acelor termeni §i a 
acelor tendinfe explicite sau implicite, care denaturau adevarul, 
mantuirea. 

Adevarul Bisericii e eel care ne mdntuie§te. Si adevarul 
care mantuie§te s-a. pdstrat, chiar daca ereticii condamna^i erau 
mari filosofi sau „teologi" sau oameni onora^i de aproape toata 
lumea. 

Adevarul care mantuie§te a fost mai important §i este 
fa^a de toata cultura j^wr umand, fa^a de toata slava ^ifumurile 
trecdtoare ale acestei lumi. 

Cine nu are rdvna §i iubirea lui Dumnezeu in el, cine 
nu II simte pe Dumnezeu in el, nu poate sa in^eleaga aceasta 



^^^ Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Arie_%28eretic%29. 
^^^ Idem: http://www.newadvent.org/cathen/05633a.htm. 



283 



„nebunie" sfanta de a renun^a la tot pentru adevar §i de a fi un 
madular smerit al Sfmtei Biserici, in locul unei atitudini 
artdgoase, care vrea laude §i onoruri §i care loveste in stanga 
§i in dreapta cu caracterizdri eretice ale credin^ei. 

§i cand privim pe cei care au cazut de la credin^a, ii 
privim cu durere dar §i cu dragoste, avand teama sa nu 
ajungem §i noi oameni cu interese personale „mai importante" 
decat adevdrul lui Dumnezeu. 

Adevarul lui Dumnezeu e sfinfenie §i iti trebuie multa 
smerenie sa admi^i, ca adevdrul lui Dumnezeu e singurul 
adevar. 

Ni se pune intrebarea: Cum de a plecat harul lui 
Dumnezeu de la romano-catolici dupa schisma din 1 054? 

Insa harul lui Dumnezeu nu a plecat de nicdieri - caci 
Dumnezeu e pretutindeni - ci oamenii s-au despdrfit in mod 
interior de harul Sau si de revelatia Sa, incepand sa isi 
structureze mintea in afara adevarului dumnezeiesc. 

Si, in consecinta, daca nu mai vrei harul si rastalmacesti 
adevdrul. ..mx le mai ai, pentru ca nu le mai vrei. ..si nu le mai 
simtil 

Se vorbe§te uneori de „incompatibilitatea absoluta" a 
spiritului latin cu eel grecesc, de „o falie de netrecuf\ de „o 
prapastie" intre Occident §i „teologia" lui §i Sfanta Ortodoxie. 

Insa toata filosofia §i „teologia" eterodoxa nu sunt decat 
o cotiturd sagace pe langa adevar, folosind elemente ale 
adevarului pentru a le compromite autenticitatea si de ele poti 
scdpa imediat...dsLCSi te dezici interior. ..si apoi faptic de ele. 

Omului naiv, neintrodus in teologie, i se pare ca §i 
catolicul vorbe§te despre Prea Curata Stapana, ca are §i el 
„Taine", ca au §i ei „preoti"... 

Dar nu i§i pune problema de viata si de moarte, capitala, 
care ne sta tuturor la indemdnd: cum pot sa existe doua 
adevaruri religioase, trei sau o mie total antagonice? 

Pare, in aparen^a, ca e acela§i „duh". 

insa, cand adancesti subiectul, cand cercetezi onest 
sursele teologice, munca cinstita pe texte si realitdti te conduce 
la mirosul infect al ereziilor. 

Cand Apusul a devenit schismatic a crezut ca el e „mai 
bun" decat ceilal^i §i ca cei din Rasarit „au gre§it". 

Dar gre§elile Apusului au inceput sa devind evidente 
imediat. Si eel care a sim^it nevoia „sa se emancipeze", a 
facut-o in mod total pana la urma. 



284 



Au renun^at la un mod smerit de a gdndi §i §i-au creat o 
minte falsa, un mod de a judeca lucrurile pe principii gre§ite 
din start. 

Schisma a venit ca CQwafiresc pana la urma, pentru ca 
dorin^ele Apusului de a se disocia de adevar planau dinainte 
de schisma pe teritoriul sau. 

Cred ca nu numai la nivel inalt era politica aceasta de 
autonomie. 

Merita adancit cu foarte multd atentie si 
constiinciozitate acest subiect, pentru ca el ne-ar explica de ce 
schisma instauratd de ierarhii Apusului, nu a gasit contestatari 
puternici in Apus incat sa determine impdcarea si unitatea 
Bisericii. 

In mintea mea sunt inca multe lucruri care nu se leagd in 
istoria Bisericii universale, in istoria pe care deja o cunosc, 
pentru ca unele lucruri in ziua de azi au fost expuse voalat sau 
pejumdtate. 

Sunt QxpusQfragmentar evenimentele. 

Nu se cauta sa se gaseasca o prezentare organicd a 
istoriei Sfmtei Biserici, pe care cre§tinii ortodoc§i sa o simta a 
lor, sa se autentifice pe baza ei. 

§tii numai ca a existat o schisma, care ar fi fost motivele 
ei in mare, dar nu se spun prea multe despre receptarea ei, 
despre schimbdrile care au survenit dupa schisma, cum a 
influentat schisma pe credincio§ii Apusului §i cum s-au Idfit 
erorile lor, ereziile \or flagrante. 

De ce simte catolicismul sa se aggiornamenteze 
continuu, in asa fel incat sa se indeparteze tot mai mult, cu 
fiecare schimbare, de Traditia organicd a Bisericii primului 
mileniu? 

Jar protestan^ii, la fel, sa se reformeze continuu, 
ajungand la opinii tot mai indepartate de eclesialitatel 

Nu simt ei oare, cat de seculari sunt, incat trebuie sa 
raspunda fiecarui secol cu un alt cuvdnt, care devine antagonic 
cu eel de dinainte? 

Acest aggiornamento continuu insa nu spune altceva 
decat ca propria lor expresie teologicd nu are consistenfa. 

§i aceasta lipsa de consistentd a mesajului teologic se 
traduce astfel: adevarul dumnezeiesc al Bisericii e ceva 
„anemic" in comparatie cu transformarile sociale continue §i 
ca el „se invarte" dupa cum bate criva^ul istoriei si nu e eel 



^^'^ Idem: http://dexonline.ro/definitie/aggiomamento. 



285 



care determina adevarata viata si exprimare personald a 
istoriei. 

Insa, cand nu exista adevar, exista schimbare ideologicd 
perpetua. 

Nemaiavand viatd si experientd bisericeascd autentice 
si, in mod firesc, nici teologie autenticd, Apusul eterodox 
vorbe§te in limitele unQifilosofii religioase a schimbdrii, care 
are „adevaruri" volatile, pasagere. 

insa societatea seculara are mereu nevoie de rdspunsuri 
actuale dar nu de raspunsuri care sd li biciuie erorile, ci de 
„raspunsuri" care sd li perpetueze decaderea, declinul, 
catastrofa interioara. 

Acesta e motivul pentru care eterodoxia „prinde" la o 
societate debusolata si inconsistenta la nivelul adevarului, 
pentru ca traieste in neadevdr in mod fundamental. 



C< 



'ea mai evidenta experientd a omului autonom e 
iubirea, dragostea pentru cineva, chiar daca e vorba de o 
dragoste cu multe impuritdti. 

§i de aceea, daca vrei sd atentezi la via^a lui, la 
fundamentele vietii lui, la lini§tea lui, negdndu-i iubirea pentru 
so^ie, copii, familie ii negi sensul existen^ei proprii. 

Transcenden^a nu are nicio relevantd pentru via^a lui, 
caci el e centrat pe realitatea-obiect §i chiar daca e vorba de o 
persoand, el o prive§te ca pe „o achizi^ie", ca pe „un tezaur" 
propriu. 

Cu omul care se dezice de Dumnezeu nu po^i sa vorbe§ti 
- pentru ca nu i}i permite el - de bunuri in comun, de daruri 
dezinteresate, de daruri fdcute altora din iubire de Dumnezeu 
§i de oameni. 

El i^i spune: „ma§ina mea", „fiica mea", „averea mea", 
fara sa con§tientizeze ca el e un posesor trecdtor al bunurilor §i 
ca fiica lui nu face ce vrea el, daca nu vrea §i ea acel lucru. 

Raspunsurile scurte necesita multe cercetdri. 

A cunoa§te istoria §i adevarurile Sfmtei Biserici e o 
muncd colosald, epuizanta la culme. 

Teologii nu sunt ni§te purtdtori de rdspunsuri gata 
/acute ci ni§te cdutdtori de Dumnezeu, ni§te vdzdtori de 



286 



Dumnezeu §i vorbitori cu Dumnezeu, care incearca in fiecare 
zi sa devina tot mai mult ai curatirii de patimi, pentru ca sa 
vada mult mai fin pe cele ale Sale. 

Nu sunt ni§te hambare cu date §i idei Teologii, ci ni§te 
suflete iubitoare, smerite, fine, cautatoare, ni§te min^i sfinte, 
pline de in^elepciune, de discemamant, de aten^ie la detalii, 
care se cufundd in iubire pentru ca sa se cufunde in in}elegeri 
§i sunt imbrdcati in multd smerenie cand afirma ceva, §tiind ca 
ei nu sunt posesorii intregului adevdr, ci ni§te oameni care au 
fost iradiati defrumuse^ea adevdrului dumnezeiesc. 

Cand tragi cu o arma ucizi oameni. 

Cand folose§ti cuvantul, un cuvant trebuie sa §tii unde 
ajungi, unde vei ajunge. 

In spatele scuzelor gentile stau gdnduri nemdrturisite. 

imi e frica de acele gdnduri care nu §tiu decat sa 
rdneascd pe eel din fa^a lui, pentru ca imi dau seama cum 
folose§te omul cuvantul ca sa se sinucidd mai intai, inainte de 
a mai trage ultimul glon}, care sa faca o rand mortald §i 
celuilalt. 

Triste^ea e neincredere. 

Cand e§ti trist, demonul te-a min^it ca nu ai nicio §ansd, 
ca totul e pecetluit. §i tocmai cand nu crezi demonului triste^ii, 
afli ca minunea te a§teaptd la doi pa§i de tine, ca acum Se va 
arata Dumnezeu §i i^i va vorbi cu iubirea Lui. 

Cele mai daunatoare cercetdri sunt cele duse pdnd la 
jumdtate, dupa care abandonezi totul. 

Multe conceptii febrile din ziua de azi sau din trecut 
sunt ni§te cdutdri abandonate inainte de certitudine. 

Cum po^i sa trdie§ti daca nu ai certitudinil 

Ce po^i spera de la. pseudo-certitudini? 

A mormai trei propozi^ii in treacat nu e un rdspuns. Ci 
ca sa ai rdspunsuri trebuie sa }i le caufi cu Dumnezeu. Trebuie 
sa-i ascul^i pe cei care §i-au sfinfit via^a inainte de tine, pentru 
a vedea ce e aceea o certitudine existenfiald. 

Cum po^i sa caufi ceva fara sa mai faci §i gre^elil 

Gre§elile, ca vrei, ca nu vrei, fac parte din cdutare, 
pentru ca inainte de a §ti ce sa faci, binein^eles: nu §tii prea 
bine ce sdfaci. 

§i daca cineva nu trece §i prin erori, prin gre§eli, prin 
fi-dmdntdri, prin sincope, cum spune ca el cautdl 

Oamenii cdutdtori de Dumnezeu fac lucruri concrete: se 
due dupa oameni Sfm^i, citesc, se roaga, se intreaba, intreaba 
pe oricine, cer sfaturi, i§i fac probleme, se bucura enorm cand 



287 



intrezaresc calea dreapta, se bucura ca pentru nimic altceva de 
adevarurile sfinte pe care le-au in^eles. 

Cautarea vie^ii sfmte e o bucurie continua. 

in^elegi unele lucruri. Insa multe necunoscute ifi stau 
inainte. Dar ceea ce ai in^eles tu nu e ceva ce nu mai poate fi 
adancit, care nu mai poate fi aprofundat deloc, ci adancul 
realita^ii ca atare ramane o arte de aprofundare perpetud 
pentru tine. 

A afla cine e Hristos Dumnezeu nu inseamna ca ai aflat 
totul despre El, ci tocmai atunci, odata cu certitudinea 
realitdtii Lui in suflet, incepe drumul spre infelegerea Sa. 

Suntem mereu la inceput in in^elegerea lui Dumnezeu §i 
aceasta e smerenia: ca te vezi mereu la inceput in fa^a lui 
Dumnezeu, de§i pe fiecare zi aprofundezi comuniunea cu 
Dumnezeu. 

Relatia intimd cu Dumnezeu nu sufera de plictiseald. 

Cu Dumnezeu nu te plictise§ti. 

Singura plictiseala e pdcatul. De pacat te plictise^ti, nu 
insa §i de Dumnezeu. 

§i Dumnezeu nu ne plictise§te pentru ca El e o ddruire 
continua spre noi, o bucurie continua de noi, o comuniune 
sincera, vie, mai mult decat reald cu noi. 

§i daca in rela^iile dintre noi, ale iubirii dintre noi 
intervine plictiseala, uratul, marasmul, singuratatea, non- 
comunicarea, atunci am inceput sa confunddm foarte grav 
iubirea cu ura, sinceritatea cu minciuna §i pe un om cu un 
obiect josnic, care nu ne mai spune nimic §i caruia nu mai 
trebuie sa ii spunem nimic. 

Prieteniile se due de rdpd cand unul dintre noi se minte 
pe sine, cand unul crede ca minciuna e mai bund decat 
ddruirea, cand daruirea e in^eleasa ca profitare de celdlalt §i 
cand o masa buna, un dar, o suma de bani e tot ceea ceface ca 
celalalt sa vind la mine §i sa imi spuna: „prietene". 

„Prietenia" de doi bani, batjocorirea prieteniei, a acestei 
realitdti binecuvdntate ne arata ca nu avem, noi, care facem 
acest lucru §i ne numim totu§i ortodoc§i, nicio con§tiin0 
sfdntd, ca sa nici nu pomenim de iubirea sfdntd pentru celalalt, 
care duce pana la a-}i da viafa pentru celalalt. 

Trebuie sa devenim oameni prin pocain^a §i smerenie 
pentru ca sa devenim buni prieteni §i iubitori de ceilalfi. 

Credem ca putem arde treptele realei cre§teri 
duhovnice§ti sau ca urcdm sus de tot fara sa §tim cum arata 



288 



harul Sau, care merge continuu cu noi pe acest drum plin de 
multe peripe^ii §i prin care noi vorbim mereu cu Dumnezeu. 

Dar ne in§elam ca putem face ceva fara sfatul Sfm^ilor, 
fara ajutorul lor, fara smerenia lor, fara bunul lor simt, fara 
modestia lor, in^eleasa de cele mai multe orifoarte prost. 

Si asta, pentru ca smerenia adevarata pare „prostie 
crasa" iar fariseismul pare „o sfinfenie de care avem nevoie", 
de§i el e o caricaturizare ordinara a celei mai curate frumuse^i 
personale: sfin^enia. 



Plu pot sa imi dau seama, sd constientizez durerea 
enorma din sufletul Fericitului Hie [vazatorul de Dumnezeu] 
pentru adormirea so^iei sale. Flange in continuu... 

Ce pot eu sd infeleg din plansul lui? 

lubirea lui pentru ea, prezen^a ei de neinlocuit, amintirea 
ei de neuters. Cand ma uit in urma §i ma gandesc la chipul ei, 
moartea parca nu e reald, caci eu o am in mintea mea vie. 

Via^a ei mi se pare neintreruptd de moarte, pentru ca 
atunci cand m-am rugat pentru ea, m-am sim^it bucuros §i nu 
nefericit. 

§i Binecuvantata Prezbitera Maria a adormit prima. §i 
dupa ea a venit Fericitul Dumitru Staniloae. 

So^ia a plQcat prima §i la unul §i la altul. 

Durerea lor n-am sa o intuiesc niciodatd, cum n-am sa 
intuiesc addncul durerii niciunui Sfant. Nici durerea §i nici 
bucuria Sfm^ilor lui Dumnezeu nu o §tiu, dupa cum nu §tiu nici 
durerea §i bucuria tuturor oamenilor. 

Sufar de o ne§tiin}d crasa. 

§i daca ni se pare ca am §ti ceva, aflam din destainuirile 
lor tocmai contrariul: ca taina omului e uimitoare intotdeauna. 

Cu cateva ore in urma am aflat ca a fost prins Saddam 
Hussein^^^. Mul^i s-au bucurat. Dar era o bucurie ce ucide 
oamenii §i nu ii intelege. 

Ucizi repede un om, dar e mai greu sd asculfi un om, sa 
iti spuna el ceea ce este el. 

Cand Dumnezeu i^i descopera decdderea ta §i a lumii 
intregi, in^elegi ca ortodoxul este cineva suportat cu greu de 



^^' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Saddam_Hussein. 



289 



catre ceilalti §i ca ei nu te suporta, tocmai pentru ca tu vrei sa 
fii un slujitor smerit al adevarului. 

Sfanta Biserica Ortodoxa nu e acceptata de statul 
capitalist decat pe post de „sluga supusa" sau de cineva pe care 
nu po^i sa il extermini, atunci cand vorbe§ti despre „drepturile 
omului". Asta nu inseamna ca nu ne tolereaza cu greu... 

Suntem lua}i in rds peste tot. 

Evlavia noastra e transformata in motiv de batjocura, 
cuvintele noastre sunt socotite „desuete", suntem perceputi ca 
„nebuni" §i „retrograzi". 

Daca am scotoci insa satanismul omului de azi, 
spurcaciunea lui interioara, am gasi doud-trei idei drdce§ti dar 
„fundamentale" §i cu acestea terminam cu toatd lini§tea lumii. 

Ma imparta§esc cu Hristos. Atunci sunt in viata veacului 
ce va sa fie, pentru ca trdiesc deja acea realitate! 

Tree prin Sfanta Spovedanie - care e simbolul 
infrico§atei Judecdfi - §i apoi ma imparta§esc cu Hristos 
pentru a trdi in Impara^ia lui Dumnezeu. 

Realismul eshatologic nu e ceva scriptic sau ceva de 
domeniul viitorului, ci el e prezent, a inceput cu Hristos §i e §i 
timpul nostru. 

Cand merg prin adevdrul spovedaniei la unirea cu El 
arat ca numai adevdrul §i dragostea pentru El ma fac sa fiu cu 
El §i sd trdiesc cu El §i dupd indemnurile iubirii Sale. 

Eshatologia nu e o supozifie pentru noi, ci un adevdr. 

Marturisirile patristice despre adevar sunt indubitabile. 

Daca md impdrtd§esc cu Hristos, ma imparta§esc cu 
Hristos, Cel care va veni. Eu traiesc de acum comuniunea cu 
Hristos, Cel care va veni. 

Dar imparta§irea nu ne sfin^e§te de la sine, fara acordul 
nostru, fara mintea §i inima noastra smerite. 

luda nu s-a sfinfit imparta§indu-se, daca in acelasi timp 
dorea sd II vdndd pe Fiul lui Dumnezeu. 

Nu ne sfin^im neiubindu-L, dar primindu-L euharisticl 

O imparta§ire cu El dorita, iubita, dorita nespus de mult 
are schimbdri vizibile. 

Unii se imparta§esc uitandu-se la ceea ce se vede, 
socotindu-L doar un om §i de aceea nu progreseaza mai deloc, 
pentru ca ii neaga dumnezeirea Sa. 

Al^ii se imparta§esc din „traditie" familiala, din 
obi§nuin0 sau pentru ca trebuie sd consume Sfintele si nu 



290 



pentru ca sa se sfinteasca in intimitatea profunda, 
inenarabila^^*' cu Hristos. 

Dar daca ne-am imparta§i cunoscdndu-L pe El, §tiind 
adevdrul dogmatic al lui Hristos, trdind poruncile Sale, 
iubindu-L, ne-am imparta§i cu Fiul lui Dumnezeu intrupat, cu 
Fiul lui Dumnezeu facut om pentru noi, §i Care ne iube§te, §i 
Care vine in noi pentru ca sa ne bucuram ve§nic impreuna cu 
El si cu toti Sfintii Sai. 

S 5 5 

Insa simt ca mul|i se imparta§esc cu El, pentru ca li s-a 
spus ca „acolo e Hristos" si nu pentru ca // simt pe Hristos 
acolo, atunci cand ei se impdrtd§esc. 

Dar credin^a nu e dibuiald, presupozi^ie, neexperien^a. 

Ci, dimpotriva: credin^a e adevdr, e realitate, e 
experientd comunionald. 

§i daca md impdrtd§esc cu Hristos fara ca sd simt 
dumnezeirea Lui, inseamna ca nu cred in El, ca nu simt ca 
Hristos euharistic este El §i atunci // neg pe Hristos §i spun ca 
e „simplu om". 

Ne-simfirea dumnezeirii Lui ne arata credinfa stricatd 
pe care o avem sau lipsa noastra de credinta in El. 

insa, daca, dimpotriva, // simfim pe El in Sfanta 
Imparta§anie atunci credem in El §i II iubim mult si tocmai de 
aceea vrem sd ne impdrtdsim in mod zilnic cu Hristosul iubirii 
noastre. 

Daca §tii doar adevdruri citite sau pe jumdtate nu ai 
unde sd ii duci altundeva pe oameni in afara decat la 
catastrofd. 

Citirile teologice nu au nicio legdturd interioard daca nu 
e§ti un credincios real, con§tient si experimentator al sfmteniei 
Sfmtei Biserici. 

Mul^i gasesc „nepotriviri" la Sfm^ii lui Dumnezeu, 
„lucruri care nu se leagd'\ Dar ele nu se leagd decat in capul 
lor si aceasta: pentru ca nu au experientd duhovniceascd 
integratoare. 

Trebuie sa fii racordat la nelini§tile, la starea actuald a 
lumii, pentru ca altfel ramai in urmd cu explicitdrile pentru 
oamenii de azi. 

Via^a duhovniceasca, care nu §tie sd vorbeascd lumii de 
azi, sa se impuna in termenii omului de azi, ramane o teologie 
„ inadecvatd " in mare parte, chiar daca spune lucruri mari si 
frumoase. 



^^^ Idem: http://dexonline.ro/definitie/inenarabil. 



291 



Poti sa fii un mare Sfdnt dar sa nu te inteleaga oamenii 
tocmai pentru ca nu stii sa le vorbesti pe limba lor si la nivelul 
lor. 

Ei vor in^elege lucruri mult mai purine despre tine sau nu 
te veiface inteles prea bine. 

Daca nu §tii de ce sa te legi, vei spune adevdrul dar nu 
vei folosi pe mulfi oameni, ci doar pe cei erudi^i, inainta^i in 
cele sfmte, care fac efortul sa te urmdreascd, chiar daca si 
pentru ei tu esti anacronic cu exprimarea, cu punera 
problemelor, cu modul in care iti gdndesti predicile, cartile. 

Pentru ca, pe Idngd sfintenie, trebuie sa stii mentalitatea 
prezentului, gradul de cdutare al oamenilor, puterea lor de a te 
intelege...si sa iti explici de asa maniera experienta incat sa fii 
acaparator pentru lumea in care tu traiesti...si pe care o 
depdsesti cu mult... dar care nu poate urea la tinc.decat daca 
faci efortul sa cobori la ea. 

De aceea, teologia ortodoxa a prezentului trebuie sa se 
impund omului mai mult decat o reclamd TV sau stradald, 
pentru ca reclama e deja cu mult mai „captivanta" decat „un 
enunt teologic". 

lar daca reclamele au penetrat constiintele noastre mai 
mult decat s-arfi asteptat cineva, e tocmai pentru faptul ca au 
fost facute de oameni carQ jongleazd cu sentimentele omului, 
cu mintea lui, pe cand limbajul teologic bate pasul pe loc, desi 
spune cele mai dumnezeiesti realitati ale acestei lumi. 

Vom fi intele§i de oameni, daca vom simti realita^ile 
omului de azi si le vom expune in ritmul acestui sentiment. 

§i omul de azi va in^elege ca Dumnezeu ii vorbe§te prin 
teologii de azi, daca ii vafi atinsd inima §i i§i va da seama, ca 
cei care pot atinge in acest fel inimile, nu pot fi decat oamenii 
lui Dumnezeu. 

Daca ne-ar pdsa de noi, de sufletul nostru, ne-ar pdsa 
de sufletele intregii umanita^i. 

Nu am putea sa ne ingrijim de noi, de ve§nicia noastra in 
mod egoist, daca am con§tientiza ca ve§nicia nu e o 
singurdtate in doi - tu §i Dumnezeu - ci o comuniune, o 
comuniune cu toti Sfintii inaintea lui Dumnezeu. 

Fuga dupa o ve§nicie care il exclude pe celalalt nu e o 
privire ortodoxa asupra mantuirii, ci are nuan^a ideologiei 
capitaliste, unde trebuie sa te ba^i pentru o bucatd de pdine cu 
ceilal^i. 

Aproapele, daca imi devine „concurent", e lesne de 
inteles ca iubirea zboard din rela^ia mea cu el. 



292 



Acolo unde celalalt e „du§manul", „cel care vrea sa imi 
ia postul", „cel pe care trebuie sa il elimin'\ aproapele meu 
devine o victima, chiar §i numai in mintea mea, daca nu in a 
mai multora. 

Daca trebuie sa il elimin inseamna ca nu il vreau §i daca 
nu il vreau, nu il pot iubi. 

Casele transilvane, cu u§i mari la poarta, arata tocmai 
dorin^a de netransparenfa, lipsa de comuniune reala, de 
dragoste. 

Vo\\ sa ai §i u§i unde se vede tot dar asta nu inseamna ca 
toti care au u§i „transparente" se §i iubesc. Dar cei cu u§i 
„transparente" presupun ca arputea iubi. 

Una e sa vopse§ti totul in negru §i sa ai la subsol casd de 
prostitutie §i alta e sa ai la gQamflori §i perdele albe. 

Una e sa te imbraci in toate culorile de pe fa^a 
pamantului §i alta e sa fii decent §i in acest lucru. 

Dar de ce sa simt „nevoia", sa nu fiu prieten cu 
oamenii? De ce sa presupun ca to^i oamenii sunt „rai", cand eu 
nu a cunosc si nici nu pot sa it cunosc pe to^i oamenii? 

De ce pomesc din start de pe o pozi^ie negativistal 

Ne e frica mai mult decat sperdml Ne e frica sa ne 
privim in suflet sau nu vrem sa ofaceml 

Poate ca nu §tim cum sa privim in noi. 

Poate nu suntem incurajafi sa o facem. 

Vorbim §i cand nu vrem sa ne intelegem. 

Vorbim, chiar daca sim^im ca suntem in plus sau cand 
nimeni nu ne ascultd. 

Dar de ce vrem totu§i sa vorbim, daca nu am socoti ca 
vorbitul e totu§i CQva.foarte important? 



l<3aca urci intr-un tren arhiplin §i stai pe culoar, §i daca 

nu po^i sa ifi mi§ti deloc picioarele, afli ca se poate calatori §i 
astfel. Tot a§a afli ca po^i calatori §i pe tamponul locomotivei 
daca te grdbe§ti sau daca vrei sa ardfi ceva altora. 

Po^i sa nu i^i dai seama, ca oamenii de langa tine au §i ei 
ofuri, daca incerci sa ii strive§ti de caldaram in ascensiunea ta 
spre cine §tie CQpunct al orizontului. 



293 



Am venit spre Bucure§ti in acest fel §i in fa^a mea era un 
baietel tacut §i ascultator. Unii stateau in veceul vagonului ca 
altundeva nu se putea. 

Via^a noastra e un tren, numai ca are doar o singura 
oprire. Si pentru ca nu vad oprirea imediat, unii din fra^ii 
no§tri se plictisesc de via^a asta §i incearca tot felul de 
subterfugii „consolatoare". 

Am fost §i la cimitir. Cand recuno§ti unele nume ^i se 
pare ca e§ti de acolo, da. fact parte din comunitate. 

Unele morminte au amprenta mult prea lumeasca. 

Oamenii cred ca va fi „cam la fel §i dincolo" §i aduc 
tablouri, mese, scaune, tot felul de obiecte nefolositoare la 
mormant. 

Epitafurile sunt arareori adanci. 

Exista §i kitschuri de tot felul. 

Mormintele sunt ni§te pietre foarte reci, uneori 
inspaimdntatoare, de parca nu ar maifi inviere. 

Poate ca unele morminte prea late, de piatrd, cu pietre 
masive de marmurd spun tocmai aceasta: ca autorii lor nu cred 
in inviere. 

Pamantul, mormantul in pamant te umple de o multa 
smerenie. Vezi ceea ce e§ti. Vezi CQva. familiar §i tocmai de 
aceea nu pare inspdimdntdtor. 

Doamne, §i eu sunt inspdimdntdtor prin triste^ea mea, a 
pacatelor mele! 

Triste^ea e o tdgdduire a bucuriei invierii sau o disociere 
fapticd de adevarata vietuire. 

Cand sunt cu inima ca o piatrd tombald §i totul e fad 
langa mine §i in mine, cand ma apuca disperarea, triste^ea 
pentru via^a mea, atunci nu mai sunt parca viu. Sunt o paiafd. 

Cand nu mai tYQcefiorul bucuriei prin mine parca timpul 
s-a oprit in loc sau m-am adancit intr-o lini§te 
inspdimdntdtoare. 

Cand doi in§i care sunt certa^i se intalnesc, intre ei se 
instaleaza o tdcere sugrumdtoare. Nu §tiu cum sa dea bir cu 
fugi^ii mai repede. 

§i a§teptarea e disperantd cand se face de unul singur. 

Cand ea nu mai vine, cand nu §tii ce s-a intamplat cu 
so^ia ta sau cand nu §tii cum va na§te so^ia ta sau nu §tii daca 
mai po^i avea aceea§i casa §i la anul...a§teptarea te 
dezuman izeazd . 



387 



Idem: http://dexonline.ro/definitie/kitsch. 



294 



Oamenii credincio§i II au pe Dumnezeu, au nadejdea in 
El. 

Nu §tiu cum pot sa reziste ceilal^i. 

Pentru multi, pacatul e un mod de „rezistibilitate". 
Rezista fizic in aceasta lume, numai pentru ca pacatuiesc. Dar 
ei sunt un iad interior. 

Fuge dupa avere, dupa femei, escrocheaza, minte §i asta 
ii da „putere" sa reziste. Pacatul il face „sa spere", dar 
Dumnezeu, nu\ Pacatul ii „da aripi", dar casca cand aude de 
Sfanta Evanghelie. 

Cand cite§ti despre patima tristefii lui Bacovia^^^, cand 
ii cite§ti scrierile, te adance§ti intr-o tristefe de cavou, fara 
nadejdea invierii. 

Baudelaire te sufocd cu satanismul sau plin de o 
desfrdnare revoltatd. 

Dali^^° parca este o excrescentd a desfrdndrii „fine"...^i 
las pe alta data catalogarile literare, unde m-am impotmolit 
catva timp, insa din cu totul altepricini decat ei. 

Cand prive§ti in urma §i i|i vezi decdderea, te uime§te 
mila lui Dumnezeu, te cople§e§tQ. A§a mi se intampla mie! Ma 
vad prea dement pentru a trai, prea ticalos, cu totul netrebnic 
pentru via^a aceasta. 

§i, cu toate acestea, dorin^a de a-L cunoa§te pe 
Dumnezeu, de a trai cu El e mult mai mare in mine, e 
cople§itoare. 

E mult mai cople§itoare in mine dorinfa de viafd haricd, 
de via^a mladiata de Duhul Sfant, in comparable cu pacatul, cu 
via^a mesLplind depdcate. 

imi e mie greu sa ma infeleg, daramite alfii. 

ii cred pe mul^i ca se smintesc de mine - §i imi pare 
nespus de rdu de acest lucru - dar nu eu vreau sa se intdmple 
asta, ci se intampla fdrd voia mea. 

II enervez pe unul, il fac pe altul sa se simtd prost, 
deranjat de o pozifie a mea...§i cand incerc sa repar lucrurile 
parca mai mult le stric. 

Oamenii incurca rdsul condescendent, atmosfera 
amiabila pe care o creez in jurul lor, cu realitatea mea 
interioard, crezand ca eu nu am nicio durere addncd §i sunt de 
fapt „insensibU", daca atunci cand stau cu ei de vorba sunt 
volubil, cu umorfin, cu multd voiosie. 



^*** Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia. 

^**' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire. 

^""^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD. 



295 



Insa eu fac asta cu cei care vorbesc.pentru ca sa nu ii 
umplu de gravitatea cu care eu vad viata si de durerea in care 
eu creez si ma rog si traiesc. 

Adica eu sunt bun cu ei, prea bun. ..iar ei ma judeca 
tocmai cand ar trebui sa imifie recunoscatori. 

Unii numesc ABC al cunoa§terii lucruri care nu \m de 
esenfa comportamentului uman, ci de ambalajul social al 
acestuia. 

§i nu auzim prea bine ce vrea sa ne spund celalalt, 
pentru ca nu vrem sa il auzim. 

Sau daca observam ca un anumit om e „ceva de capul 
lui", atunci incercam sa ii bdgdm befe in roate, ca sa il 
scoatem in cele din urma ca e §i el om „ca §i nof\ 

§i asta, pentru ca nu suportam viafa curatd, munca 
sfdntd, ostQnQsdsL prisositoare. 

Nu suportam sd primim lecfii de la al^ii, chiar daca 
lec^iile sunt adevdrate si, o, sunt atdt de necesare noua! 

Doua conferin^e ale Parintelui Teofil [Paraian] de la 
Sambata. Le-am gasit online §i le-am citit in diminea^a asta. Le 
voi dezbate acum^^\ 

Sfmtele slujbe sunt ca „vuietul Duhului". Sfantul Duh e 
Cel care sufld prin ele §i ne aduce in inimi bucurie cereascd. 

E intrebat daca e sau nu pentru deasd impdrtd§ire §i el 
raspunde: „Nu mi-e frica de cei care se impdrtd§esc. Mi-e frica 
de cei care nu se impdrtd§esc'\ 

Imi vin in minte ipostaze ale egoismului „de clan". „Sa 
aiba §i de la noi fata mea. . .nu numai de la eF. 

Cadourile inutile i§i fac apari^ia, numai pentru ca parin^ii 
ei, aifetei, vor sd bifeze orgoliul ca au dat §i ei fetei lor ceva, 
nu numai ginerele. 

Cadouri care vor deveni mai tavziu furculife de bdgat in 
ochi §i in fa^a caruia ginerele trebuie sa taca „resemnat", 
pentru ca la socrii e „puterea". 

Se aud glasuri in inimi care nu se spun sau se ascund 
„cu multa bdgare de seamd'\ 

Cei care se imparta§esc sunt mult mai inofensivi ca cei 
„retinuti", ca „pacato§ii" cu multe scrupule. 

§i cand e intrebat de ceea ce ia rugaciunea §i aduce 
oamenilor, Dumnezeiescul Parinte Teofil spune: rugaciunea 
areputeri nelimitate. 



391 



Prima e din 1 1 mai 1994 iar a doua din 8 mai 1995. Voi incepe cu a doua. 



296 



Pledoaria sa pentru prietenie e magnifica. Crede in 
prietenie din toate puterile. Prietenia „este o realitate din cer 
Sidusa. pepdmdnf\ 

§i mai spune, cu o inima prea primitoare, prea delicatd: 
„Cred intr-o prietenie adevdratd §i sfdntd §i curatd §i o 
recomand din toate puterile mele". 

Pentru el, bucuria aceasta mare, prietenia, ramane in 
ve§nicie. 

Conferin^ele, predicile, car^ile dumnezeie§ti am senza^ia 
de multe ori ca sunt prea mici. De§i unele sunt foarte mari, mi 
se par tot mici. Pana la urma sunt tot. ..mici. Pentru ca ai vrea 
ca ele sa nu se mai termine. 

§i ai vrea sa auzi in fiecare pagina alta noutate, alta 
minune, alta trdire extraordinard, alta suplefe a Sfintelor 
dogme. 

Mie imi place sa pierd timpul in compania marilor 
minuni divino-umane care sunt Sfintii. E o pierdere a timpului 
cu nenumdrate cdstiguri. 

Imi place sa stau de vorbd cu Sfm^ii no§tri §i cu oamenii 
duhovnice§ti, cu Sfintii de aid, care inca nu s-au mutat la 
Domnul. 

Dar, in acelasi timp, imi place sa stau de vorbd cu to}i 
cei deschi§i si care doresc sa comunice frumos, important, 
veridic, experential, fundamental. 

Cand gasesc oameni care simt necesaritatea dialogului, 
a comuniunii, atunci pared renasc, uit de toate. 

Intdlnirea de sufiet e mereu o bucurie plind de bucurii. 

In a doua conferin^a apare o expresie foarte adevarata: 
„Raiul e o realitate pe care o face omul de Raf\ vrednic de 
Rai. 

Atmosfera plind de pace e facuta de oamenii plini de 
pace dumnezeiascd. 

Nu po^i sa fipi la ganduri, ca la copiii din clasa a Il-a §i 
ele sa ia pozi^ia „de frica" §i sa ia loc in banci. 

Unde sunt oamenii duhovnice§ti acolo apare Raiul pe 
pdmdnt. De acolo nu i}i mai vine sa mai pleci daca ai sim^urile 
sufletului nevdtdmate. 

Roste§te o poezie a lui Vasile Militaru §i mi-a sarit in 
minte imediat versul: „Ti-ai pus zdvor pe barfitoarea-^i gura?". 
Aici e doar o frazd ruptd din context, dar acolo suna foarte 
bine. 



^'^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Militaru. 



297 



Sfantul Apostol Toma nu dorea o iluzie optica a lui 
Hristos, ci realitatea Lui. Tocmai de aceea a cerut sa puna 
mdna, sa se convinga, sa se incredinteze deplin. 

Incredin^area de Invierea Domnului este o certitudine 
interioard care vine de la Dumnezeu §i noua nu ne trebuie 
giulgiul de la Torino neaparat, caci noi am vdzut Invierea lui 
Hristos j9rm credinfa. 

Ideile acestea sunt brodate pe baza ideilor exprimate de 
Parintele Teofil in acea zi. 

§i o ultima, frumuse^e din experien^a sa: trebuie sa ne 
intalnim cu mizeria din noi, cu addncul Jdrddelegii proprii. 

Fericitul Paisie ieroschimonahul^^"^ a spus la un moment 
dat: „Canonul bolnavului este patul, patul suferin}ef\ 

Mai mult decat rabdare, nadejde, rugaciune §i bucurie, 
ce mai po^i sa ceri unui om, care nu se mai poate ridica din pat 
de unul singur? 

lar Fericitul Sofronie [Saharov] scria in Mistica 
vederii lui Dumnezeu, ca „Rugaciunea plina de pocain^a ma 
mistuia'\ 

Adevarata rugaciune te sldbe§te, \\\ slabe§te inima, 
mintea, trupul. 

Rugaciunea nu e o relaxare, ci o stare de incordare 
permanentd. 

In 1924, in Sambata Mare, a avut un extaz dupa ce s-a 
imparta§it. A stat in lumina dumnezeiasca timp de trei zile. Un 
altul 1-a avut pe un balcon (probabil al unci cladiri din 
manastire), parca spre seara, pe la inceputul anilor '30, pe cand 
era diacon. 

Grigore Le§e^^^, muzicianul popular renumit, spunea: 
„Cum e omul a§a-i §i cdntecur. 

Sunt uluit de tot ceea ce vad §i de tot ceea ce citesc. 

Ma uluie§te bogdfia de sens a tot ceea ce ma inconjoara. 

Sunt plin, imi vine sa rabufnesc, sa dau pe afara de atata 
bucurie. Imi vine sa plang. 

E normal sa plangi, cand Dumnezeu i^i arata atata 
minuna^ie de sens, de frumuse^e, de slava dumnezeiasca. 

Cugetarile domnului Le§e au multa vigoare. M-au 
surprins prin viul lor. 



^'^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Giulgiul_din_Torino. 

^'"* Nu mai stiu la cine m-am referit aici. 

^'^ A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29. 

^'"' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Le%C8%99e. 



298 



Spune el: „Viata omului trebuie sa ne-o inchipuim ca pe 
o zi; cand soarele rasare, se inal^a pe cer §i apune". lar „nunta 
are in ea §i bucurie dar §i tristefe''. 

Despre batutul toacef'^'^ spune admirabil: „Glasul de 
toaca este un glas din alta lume". 

Totul ti se a§aza inaintea ochilor. Numai sa prive§ti prin 
toate spre Dumnezeu. 

Dar trebuie sa renun^i §i la a nu mai vedea cele ce se vdd 
pentru ca sa „i^i omori mintea" - cum imi spune mereu 
Dumnezeiescul Hie [vazatorul de Dumnezeu] - ca sa II vezi pe 
Dumnezeu intru slava Sa. 

Atat una, cat §i cealalta. Atat vederea cat §i refuzarea 
vederii lucrurilor §i a gdndirii discursive au timpul lor §i rostul 
lor. 

Toate au un rost. Numai ca trebuie sa il afli, sa te 
smere§ti in fa^a lui Dumnezeu §i sa te la§i condus de 
Dumnezeu ca sa il afli. 

In cartea sa „de veghe cre§tina", domnul Sorin 
Dumitrescu spune lucruri marcante. Sunt fd§ii de lumind a 
in^elegerii cuvintele sale. 

E grav cand iubim ,/astul Ortodoxiei mai mult decat pe 
Hristos'' (p. 17, ed. 1998)^'"'. 

Nu vreau sa dau detalii. Aceasta carte trebuie comentatd 
si nu cititd, pentru ca e o carte care prinde prea multe nuanfe 
neapdrate pentru noi to^i. 

Fugim de noi dar §i dupd noi. 

Cautam cu infrigurare mancare duhovniceasca. De§i e 
rard, inca nu e incd atat de rard. Mai gasim surse sigure. 

Minunile se fac cu oamenii. 

Gianina [Piciorus] a trait azi o minune. Si a fost o 
minune imensdl 

Ne dam seama, totusi, de cat de minunate sunt minunile 
lui Dumnezeu cu noi? Cred ca foarte pufin in comparable cu 
addncul lor. 

Maine e Na§terea Domnului (25 decembrie)'^°°. 



^'^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Toac%C4%83. 

^'* Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Dumitrescu. 

^'' E vorba de Sorin Dumitrescu, Rock & Popi. Carte de veghe crestina, Ed. Anastasia, 

Bucuresti, 1998. O recenzie facuta cartii luate in discutie: 

http://www.agnos.ro/blog/2010/10/24/recenzie-sorin-dumitrescu-rock-popi-carte-de- 

veghe-crestina/. 

"*"" A se vedea predica noastra din 2010: 

http ://www. teologiepentruazi.ro/20 10/12/1 6/predica-la-duminica-dinaintea-nasterii- 

domnului-2010/. 



299 



Bucuria acestui praznic e o bucurie speciala: ma bucur 
dar traiesc in acelasi timp o bucurie dureroasa. 

Lucrurile din jurul meu, evenimentele sunt de a§a 
maniera. Izbucnesc din noi strafunduri de bucurie, strafunduri 
de lacrimi. 

Cat de minunat e§ti Tu, Doamne! Cat de minunat e§ti Tu 
cu noi §i in noi! 

Sunt oameni care imi stau in inima ca ofaclie defoc §i 
imi dau cote de zbatere ale inimiifoarte mari. 

Voi, prietenii mei. . . 

Voi, cei care imi sunte^i aproape! 

Priveam o fresca dintr-o Sfanta Biserica §i am observat 
ca pe§tera Na§terii Domnului era un v intors, plin de negru. In 
pe§tera unde Se na§te Domnul, in inima noastra, totul e 
profund. 

Inima noastra e un intuneric care nu poate sa opreasca 
lumina lui Hristos. 

In intunericul inimii noastre straluce§te na§terea Sa. 

Nu e plina de teologie Sfanta Icoana? Nu e plina de 
simtire §i de gdndire dumnezeiascdl 

Doamne, Cel care Te-ai nascut pentru noi §i Te na§ti 
pururea in noi §i pentru noi, nu ne lasa! Ai mila de noi, 
Dragostea mea §i ne miluie§te. 

O, sunt mult prea netrebnic pentru lumea Ta, Doamne! 



r entru un gand nesocotit, exprimat intr-o doara, s-a 
napustit asupra mea o grea ispitd. Ma simt slabit trupe§te, imi 
dardaie pu^in mainile, o vena de la ochiul drept mi se zbate. . .§i 
ispitele grijii de§arte §i-au facut din nou apari^ia. 

Incertitudinea te omoara psihic. Demonii vor sa te 
arunce in groapa singurata^ii, a non-comunicdrii. 

§i in astfel de momente orice sprijin, cat de mic ar fi el, 
ti se pare ceva imens. 

„Cum aratd inima lor?" te intrebi. Chiar le place sa te 
§tie pe jar? Con§tientizeaza ceea ce ^i-au facut? Sau e doar un 
avertisment pomit din frica? 

Avem frici legate de vdrsta noastra. Fiecare cu o alta 
nuan^a. 



300 



Imi era frica candva de unii oameni, de unele lucruri, de 
unele situa^ii. Oamenii au murit sau am scapat de ei prin 
mutarea domiciliului. Cand am intalnit pe unii dintre ei, pe 
fo§tii „brontozauri" nemilo§i, aveau o alta expresie la vederea 
mea de parca nu se intdmplase nimic intre noi. 

Lucrurile, evenimentele au fost spdlate de o uitare 
providentiald. 

Daca a§ fi tinut minte toate durerile, toate cuvintele ca 
ni§te bombe, nu §tiu daca a§fi rezistat pana acum. 

Ma minunez de aceasta rezistibilitate daruita de 
Dumnezeu, cand sunt atdt de sensibil inauntrul meu. 

Situa^ia de a fi mQVQuflotant, mereu „cu gazda" speram 
ca s-a dus. Dar se mijesc ni§te orizonturi neclare, unde numai 
mila Sa poate face lucrurile stabile. 

Nu §tii unde vei fi maine, ce vei face peste o saptamana 
sau peste zece ani. Dar vei mai trai zece anil 

...§i demonii vor sa imi inoculeze iara§i in sange 
eczema rdzbundrii. l\i cer sa le dore§ti moartea celor ce i^i fac 
rau, cand Domnul milei te roaga sd-i ier}i pe cei care nu te 
in^eleg §i i^i fac rau, mult rau degeaba. 

§i ma rog cu multa durere pentru cei care imi fac rau, cu 
multa compasiune pentru ei dar si cu multa nevrednicie. 

Doamne, ai mila de ace§tia §i ii iarta! 

Ma simt greu, ma simt la un pas de a face un infarct sau 
poate ca e doar o iluzie din cauza racelii. 

Avem numai iluziil 

Unii spera la momente mai bune, la inavu}ire. Eu nu 
doresc decat lini^te, pace in suflet §i putere de muncd, multa 
putere de muncd. 

Nu §tim cum ne reflectdm in inimile celorlal^i. In aceasta 
direc^ie putem avea multe surprize. 

Putem sa fim arunca^i intr-un col} al inimii lor de catre 
cei pe care noi ii numim §i ii credem „prieteni" §i pe adevara^ii 
no§tri prieteni sa nici nu-i cunoa§tem, dar ei sa ne iubeascd §i 
sa ne respecte mult, fara vreo urma de patologic sau de interes 
de vreunfel. 

Suntem du§i uneori in eroare de bunavoin^a pe care o 
aratam unora sau altora. 

§i cand oamenii rai aud sldbiciunile tale, nu §tiu cum sa 
le exploateze mai bine. 

Daca pari un mielu§el prostuf e§ti o bund victimd, 
victima „ideala" pentru „taurii gra§i" ai Psaltirii. 



301 



Daca e§ti cu bune intentii §i vrei cu mult dor mantuirea 
oamenilor i^i vor gasi ei Xucrwn prin care sa te indurereze. 

E§ti ucis de indiferenfa celor pe care ii iube§ti, zdrobit 
de cei pe care ii sluje§ti zilnic. 

Daca nu mai e§ti tanar §i batrane^ea se infiripd in tine, 
vor sa te vada odatd mort, cat mai repede, caci locul tau 
trebuie dat altora. 

Batrane^ea e bulversata de groaza neputin^ei §i a 
indiferen^ei celor din jur. 

Po^i muri in apartamentul tau §i te pot gasi cand o sa 
incepi sd pufi bine, adica numai atunci cand vei alerta nasurile 
vecinilor. 

Ceva mic, banalul e pus in fata iar durerea e pusd la 
coadd, pentru ca sd nu mai simfi nimic sau sa nu se §tie faptul 
ca X\x...r\oi...suferim. 

§i totu§i, trebuie sa traim! §i totu§i, cu toate aceste 
dedesubturi urate ale noastre nu facem toate prostiile la care 
ne-am putea gdndi. 

Dumnezeu ne opre§te de la multe rele prin care ne-am 
autodistruge. 

Cand se intalne§te Sfantul Maxim Cavsocalivitul'^^^ cu 
Sfantul Grigorie Sinaitul"^"^, eel din urma ii zice la un moment 
dat celui dintai: „Lasa acum asteal Pentru dragostea 
Domnului, poveste§te-mi via^a ta. Nu-^i intind curse, a§a cum 
fac altii. Imi iubesc aproapele ca pe mine insumi, nu-1 
nesocotesc. Vreau sd ma in§tiin}ez de la tine insufi despre 

• . . . •,,403 

virtutea ta 

Sfantul Maxim vroia sd se smereascd si, totodata, sd isi 
ascundd virtutea in fata Sfantului Grigorie, dar Sfantul 
Grigorie ii cere adevdrul. Adevarul neacoperit de smerenie... 

Aceste cuvinte sunt esenfiale pentru in^elegerea 
sinceritdfii intre ortodoc§i. 

Astazi, daca incerci sd spui ceva din darurile 
duhovnice§ti ale vie^ii tale, e§ti taxat imediat de catre invidio§i 
ca „in§elat", ca nu cumva sa spui vreun adevdr, care sa le 
strice „confortul" lor ho^esc. 

Ei pot spune §i scrie toate ineptiile, dar tu nu po^i sa-ti 
spui adevdrul inimii tale, trait cu Dumnezeu, in putinele tale 
nevointe iubitoare de Dumnezeu. 



"**" A se vedea: 



http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-13-cv_maxim_cavsocalivitul.html. 
"*°^ Idem: http://paginiortodoxe.tripod.eom/vsnov/l l-27-cv_grigorie_sinaitul.html. 

*** Sfantul Maxim Cavsocalivitul, Sfe^nicul Athosului, col. „Florile Bisericii", ti 
din limba greaca de lerom. Evloghie Munteanu, Ed. Bunavestire, Galaji, 2003, p. 33. 



302 



Argumentul pe care ti-1 aduc (pentru ca nu stiu cum e 
viata duhovniceasca si de aceea sunt penibili) este, dimpotriva, 
acela, ca tu nu pofi sa-ti intelegi starea ta duhovniceasca, 
darurile tale, pentru ca daca le-ai §tii, nu le-ai mai avea. 

Insa nu isi dau seama ce enormitate spun.. .a carei 
conluzie nu e alta decat aceea ca oamenii duhovnicesti sau 
Sfintii sunt Sfinti/ara ca sd stie. Adica inconstient de Sfinti. 

E ca §i cand te-ai impdrtd§i fara sd i}i dai seama sau ca 
si cand ai mdnca fara sd con§tientizezi acest lucru. 

Insa adevarul e tocmai altul: oamenii duhovnicesti sunt 
constienti de ei insisi, de ceea ce se petrece in ei, vad cum se 
umplu de har si de sfintenie, cunosc modul in care se 
despdtimesc si se umplu de slava Sa si tocmai de aceea scriu 
despre ele. 

Sau nu scriu. ..si unora H se pare ca nici nu stiu ce se 
petrece cu ei...daca ei, din prea multd smerenie, le lasa in 
tdcere... 

Sfm^ii Parin^i scriu tocmai din cele pe care le trdiesc sau 
le observd de la al^ii. 

Minciuna incon§tientei trairii harului insa a dus la o 
„Ortodoxie" eretica, cu nuance eterodoxe evidente in mintea 
multora, pentru ca se cred ortodocsi doar pentru ca stiu sd vind 
la Biserica sau cunosc unele lucruri doar scriptic dar nu si 
experimental. 

To^i ortodocsii suntem de acord ca primim harul 
dumnezeiesc la Sfantul Botez, ca primim iertarea Lui prin 
Sfanta Spovedanie, ca in fiecare slujba a Bisericii traim in mult 
har. 

Numai ca unii o stiu doar din cdrti sau din spusele 
altora, pe cand altii o stiu si cu fapta si pot sd explice cum se 
simt cand inteleg, simt, vad, cunosc unele lucruri in mod 
duhovniceste, mistic, tainic, dumnezeieste in persoanele lor. 

Astfel, din cauza lipsei vietii duhovnicesti in multi 
dintre ortodocsii nostri, una e ceea ce spun ortodocsii ca se 
intdmpld in Biserica si alta e ceea ce simt si trdiesc ei. 

Adica e distanta de la cer la pamant intre teologia 
scripticd, din carti si teologia neintrupatd in oameni, in viata 
lor. 

Acesta e motivul pentru care ii enervezi rdu de tot pe 
ortodocsii fara experientd duhovniceasca, cand ii intrebi ce 
inseamnd mdntuire si curdtire de patimi pentru ei, pentru 
fiecare in parte. 



303 



Da, da, cunoastem Scriptura, cunoastem ce spune 
Sfantul loan Gura de Aur sau Dogmatica Parintelui 
Staniloae...Dar ce simti tu in tine insuti? Cum te-ai despatimit 
de o patima sau alta? Cum simti harul lui Dumnezeu? Cum 
simti si trdiesti un eveniment liturgic sau altul si nu cum arfi 
trebuit sa il traiesti, ca asa ai gasit in nu stiu ce cartel 

Si cand ii intrebi, in mod brutal, fara sa o dea la intors, 
cum simt harul Lui in inima lor, in fiin^a lor, in ei in§i§i, 
ortodoc§ii „scolastici", a caror „Ortodoxie" e formata doar din 
fraze citite sunt incurcafi la culme §i dau bir cufugitii, pentru 
ca nu au habar cum arata harul dumnezeiesc sau nu se deschid 
deloc lui sau daca uneori il simt, il neaga imediat interior, 
crezand ca e vorba de „o patima", 

De aceea, cand se vorbe§te de multe ori despre 
„bucurie", „pace", „implinire duhovniceasca", mul^i 
predicatori ortodoc^i se refera la ceva multprea teluric, tocmai 
de aceea nici nu poti sa ii asculti prea mult pentru ca ti se face 
greata de nestiinta lor, pe care ei nu o sesizeazd nicidecum. 

Bucuria duhovniceasca insa e o stare divino-umand, o 
traire profunda, plenara, cu multe urmari in noi, despre care nu 
poate da marturie asa, oricine, care vrea doar sa predice §i el 
despre lucruri pe care nu le cunoaste nici macar 1%. 

Asa cum eel care stie cum se sdrutd o femeie si ce se 
intdmpld atunci...positQ sa dea detalii sufletesti si anatomice in 
acelasi timp despre sarutul dintre doi oamenii care se iubesc, 
tot la fel, eel care traieste bucuria duhovniceasca a vdrsdrii in 
el, din plin, a harului lui Dumnezeu, stie ce se petrece si in 
sufletul si in trupul lui in acelasi timp... si poate sa detalieze 
experienta ca atare. Sa spuna trei lucruri sau 10 pagini despre 
ea. 

Adica, doar daca experimentezi, cunosti ce se intampla 
si in cadrul relatiilor cu oamenii si in relatiile cu Sfintii si cu 

5 5 5 5 5 5 

Dumnezeu. 

Daca nu stii lapropriu, bineinteles: bati cdmpiil 
Acesta e motivul pentru care evenimentele 
predicatoriale ortodoxe ale momentului sunt cu precadere 
lansdri in moralism, in chestiuni exterioare de tipic si istorie 
iar partea grea a teologiei experimentale, cea a in^elegerii 
Dumnezeie§tilor Scripturi §i dogme e mereu o problemd de 
viitor sau numai pentru unii, care „au facut §coald mai multd'' 
sau carora „le place sa fie mai asceti de felul lor". 



304 



Repede i^i spui: „Parinte duhovnic". Dar, in mod real, tu 
poate ca nu ai nascut pe nimeni pentru Dumnezeu §i nici nu /- 
ai hranit cu adevarul Sau. 

Si cum 1-ai putea duce pe cineva la El, la Dumnezeu, 
daca Tu nu II cunosti pe El, daca tu nu L-ai vazut niciodata si 
nici nu stai in ambianta comuniunii cu El? 

Cum sa ii dai altuia sa simtd harul Sau, daca pentru tine 
el nu este o cotidianitate ca si aerul, ca si rugaciunea, ca si 
intdlnirea cu ahull 

Insa j9e cdti ii mai intereseaza adevarul sfintenief! 

Cine mai dore§te sfintenia Ortodoxieil 

Cine mai vrea j9«ce in inima lui? 

O, Doamne, ai mila de noi, robii Tai §i nu ne lasa fara 
ajutorul Tau! Ajuta-mi mie, preaticalosului, Doamne, ca inima 
mea e ticaloasa §i stearpa. 

Faca-se voia Ta! Numai a Ta. Voia mea, intotdeauna 
mi-a facut numai belele. 



P^ 



ana cand nu vezi pe ce arunca omul banul, nu in^elegi 
cat de puerili suntem. 

Azi-noapte, de revelion, aerul Bucure§tiului - de§i a fost 
o ceatd densd - a fost imbacsit de pocnitori §i artificii de tot 
felul. 

Ziceai ca e rdzboi, ca e din nou revolufie. 

Cine nu ar fi §tiut ce se intdmpld, ar fi intrat in panicd 
imediat. 

Milioane de lei aruncate pe pocnitori, pe mancare, pe 
bautura, de§i omul poate manca ^ipufin - nu din zgdrcenie - ci 
din infelepciune a mintii. 

Televizoarele au fost pline de distracfii pentru distracfii, 
omul a crezut ca se bucurd, unii §i-au comandat fete ca sa le 
satisfaca devierile sexuale, poate ca unii s-au imbdtat in mod 
jalnic iar pe al^ii i-a luat salvarea din cauza mancarii. . . 

Si pocnitorile au bubuitl... 

Si nimeni nu prea §tia ce se sdrbdtore§te, §i unii s-au 
destrdbdlat bine - presupun - chiar daca a doua zi e praznic 
mare. 



305 



Dar daca omul „nu merge la Biserica", considera ca 
poateface de toate. 

Am mers la Sfanta Biserica §i in locul scaunelor noastre 
(pentru ca stia ca vom veni si ne vom aseza acolo, amandoi, in 
strana barbatilor) era bradul de§i, de la Craciun §i pana acum el 
statuse dincolo, in strana femeilor. 

A trebuit sa stau cu Gianina [Piciorus] dincolo, langa 
femei, pentru ca bradul sa stea in locul celor doua scaune ale 
noastre... 

Asta m-a durut: mi§carea du§manoasa a preotului. 

Aceia§i demoni de demult ma urmdresc §i in acest preot. 

Exista unii preo^i, care i§i dau seama imediat ca sunt 
„mdndru" (de§i ei nu vizeazd aceasta patima, de care 
realmente sufdr), numai pentru ca nu sunt „obedientul" pe care 
ei il vor, adica lingdul §i prejdcutul de care au nevoie. 

Considera „mandrie" la mine faptul dQ afi demn si de a 
dori relatii de prietenie si nu de obedientd minimalizatoare. 

Dar cum preotii pe care ii intalnesc nu cam doresc relatii 
reale cu ei, in cadrul carora sa ma sfdtuiesc, sa ii intreb si sa 
imi rdspundd profund si la obiect, sa ne ajutdm reciproc 
adica.. .ci doar supusenii nesimtite, tocmai de aceea ma exclud 
din priviri, inainte de a spune trei vorbe. 

Un coleg mi-a adus Apostolul drept consolare, pentru ca 
preotul si strana si putinii membrii ai comunitatii vedeau ca 
inima mea a inteles miscarea „tactica" a bradului plantat pe 
locurile noastre. 

Am refuzat, fals politicos, sa il citesc, sa il rostesc la 
Liturghic.si, bineinteles, ca nu s-a ddrdmat Biserica pentru ca 
eu nu am spus Apostolul. ..si nici nu a plans nimeni pentru 
acest fapt. 

Motivul era simplu si de bun simt: §tiam ca unii 
„principali" nu ma vor, acolo, in inimile lor, nu vor sa ma 
audd cantand Apostolul §i n-am vrut sa le stau ca un nod in 
gat, atunci cand eu mi-as fi spus inima printre cuvintele 
Apostolului. 

Dar, la predica (pentru ca eu inteleg cuvintele. ..si 
sentimentele sfinte dar si pe cele bdddrane din oameni, chiar si 
cand sunt imbrdcate in smerenie sau intr-o „evlavie" 
prefdcutdl) am fost aratat neascultdtor §i mdndru, ca si cand 
preotului predicator i-afipdsat, in vreunfel de mine... 

Dar cand m-a miruit. ..tdcerel A arborat doar un zambet 
pervers, intins pe fata in mod standard, plin de o iubire „fara 
subintelesuri". 



306 



Bineinteles ca i-am raspuns prin mimarea aceluiasi 
zdmbet...C2iVQ te tine la departare si care te arata „un om 
integru, un bun crestin ortodox, un om de o calitate rara" prin 
duplicitatea in care te experimentezi in mod zilnic. 

Si am plecat, cu gust amar, de la Sfanta Liturghic.unde 
m-am simtit ca nuca in perete, numai pentru faptul ca eu nu 
ma mint pe mine insumi „cu delicatete". 

Ma doare enorm, pentru ei in primul rand si nu atat 
pentru mine, ceea ce simt la unii colegi de studii sau la preotii 
pe care ii intalnesc la Bucuresti sau pe oriunde: atata manie, 
atata ura, atata invidie fara sens! 

Ce au toate acestea cu Hristos, mb\\\\ mei? 

Cum sa mimati in continuu „virtuti" inexistente? 

Cum sa nu te simti penibil, macar acolo, cat de putin, 
cand stii cine esti... si cum ai ajuns preotl 

Ei cred ca nu imi dau seama de jocul lor. 

Acestui preot ii repugna pacea mea interioard §i faptul 
ca nu ma lansez in discu}ii cu el §i, mai ales, ca nu md 
spovedesc la el. 

Am vorbit unora despre patimile lui, despre caracterul 
sau ingrat §i despre prostia de care sufera...§i el crede ca am 
facut acest lucru in mod pdtima§ sau ca am ceva cu el. Dar n- 
am nimic cu el...Eu doar am constatat niste lucruri...din fiinta 
lui... 

Eu le-am spus acelor persoane ceea ce vdd la el §i nu 
ceea ce cred despre el. 

Pentru ca are fond sufletesc bun, are dorinta de slujba, 
isi face treaba cu zel, se zbate... Numai ca nu are intelepciune 
duhovniceasca si e si badaran...dar mimeaza „voiosia 

5 5 '-'5 

perpetua" si „sfatosenia dezinteresata". 

O, Doamne, ai mila de el, de noi toti, pentru ca dam cu 
stangul in dreptuL.in mod continuu!... 

Oamenii §tiu sa ne omoare, in concluzie, „cu 
delicatete". 

Cand luminafi de Dumnezeu vedem addncul decdderii 
noastre ^iplasa satanicd a rdutdfii generalizate, a ispitirilor ce 
ni se coc, numai smerenia §i certitudinea haricd a realitdtii lui 
Dumnezeu ne tin §i ne fac sd nu innebunim sau sa nu 
devenim, deodata, ni§te mon§tri. 

Tocmai pentru ca nu §tim prea bine cine sunt membrii 
ierarhiei, cei care ne slujesc §i nici ei pe noi, mai vin oamenii 
la Sfanta Biserica in mare parte. 



307 



Unii ar veni, §i daca ar §ti ca tofi sunt netrebnici . . .Dar 
nu arface mulfi acest lucru. 

Ar fi multe Sfmte Biserici goale §i doar unele arhipline, 
adica acolo unde ar sluji Sfintii lui Dumnezeu, daca ne-am 
cunoaste in mod clar unii pe altii, in adacimea noastra si nu de 
fatadd. 

Daca am §ti adevdratele inten}ii ale tuturora ar fi mare 
haos. 

Tocmai pentru ca nu ne §tim pdcatele unii altora - §i 
asta in mod providential, din voia lui Dumnezeu - mai avem 
incredere cat de cat unii in al^ii. 

Daca ^i-ai §tii duhovnicul ca pe propria ta palma, ^i-ar 
trebui multd smerenie sa mergi mai departe. 

Daca am §ti ce ambitii ne anima pe to^i, ne-am urmari 
unii pe al^ii intr-o stare de mare fried. 

Incon§tien^a, aceasta „umbra" ce ne lasa la periferia 
in^elegerii lumii ne da imbolduri ca sa mergem mai departe, sa 
speram la multe lucruri din punct de vedere social. 

Daca am vedea peste tot colcaiala patimilor §i prezen^a 
demonilor n-am putea sa scdpdm de nebunie decat cu ajutorul 
lui Dumnezeu. 

Mergem mai departe, fara sa §tim ce se ascunde sub 
lucrurile noastre parut „frumoase". 

Dar cand Dumnezeu i^i arata rdutatea demonilor §i 
terfelirea lumii de catre ei, atunci durerea, inspdimdntarea §i 
suferinta pe care ti le dau aceasta vedere interioard sunt mult 
prea grele fara harul Sau. 

De aceea, Dumnezeu ne da harul Sau §i prin el 
in^elegem realitatea lumii. Realitatea lumii, ca §i cele 
dumnezeie§ti, nu se cunosc fara harul lui Dumnezeu. 

Ra^iunea noastra parut „autonoma" - cand ea e, de fapt, 
aservitd demonilor - nu poate ajunge prin sine la in^elegerea 
in§eldrii in care dormiteazd omul. 

Daca s-ar rezolva mental toate lucrurile, la ce ne-ar mai 
trebui harul Saul Fara harul Sau insa, care ne descopera 
adevdrul inimii noastre §i al lumii, dand la o parte piatra de 
mormdnt a ne§tiin}ei §i a nesimfirii de pe inima noastra, nu ne 
putem bucura de intimitatea cu Dumnezeu. 

Am Stat cu aten^ie la Molitvele Sfantului Vasile eel 
Mare'^"'^. §i mi-am dat seama de ce nu vor dracii sa cunoa§tem 



"*"'* A se vedea comentariul nostru la ele: 



http ://www. teologiepentruazi.ro/20 1 1/01/01 /prima-predica-pe-20 1 1 -comentariu-la- 
rugaciunile-de-exorcizare-ale-sfantului-vasile-cel-mare/. 



308 



aceste rugaciuni: pentru ca sunt prea teologice, prea inalte, cu 
multe detalii despre §iretlicurile demonilor. 

Gianina [Piciorus] mi-a spus, ca ar fi buna o teza de 
doctorat pe seama lor...§i am fost de acord: un paralelism 
teologic intre Molitvele Sfantului Vasile eel Mare §i ale 
Sfantului loan Gura de Aur pentru a reliefa demonologia, 
teologia Bisericii despre demoni. 

M\x\\\ au facut un bau-bau, o sperietoare din aceste 
dumnezeie§ti rugaciuni. 

Pentru Sfanta Liturghie, cand Dumnezeu coboara pe 
Sfanta Masa, poti sluji oricum §i po^i veni la Sfanta Biserica 
dupa cum te taie capul, dar cand e vorba de blestemele date 
asupra demonilor, ii apuca pe toti o mare fried, o frica 
devastatoare, §i pe credincio§i §i pe preo^i, §i toata lumea pare 
sd ia aminte dar la Liturghie sunt plecati cu sorcova. 

Adica am transformat rugdciunile de exorcizare in ceva 
mai important ca trairea plenara, plina de bucurie sfanta a 
Dumnezeiestii Liturghii. 

De ce? Pentru ca ne intereseaza mai mult rdul, cu care 
suntem convivi, decat binele slavei lui Dumnezeu de care nu 
avem habar. 

Insa la exorcizari avem de-a face cu o „inghetare" pe loc 
prefdcutd, mai mult ca sd nu intre vreun drac in ei sau sa nu 
scoata unul vreun sunet din ei si nu pentru ca i-a apucat 
credinta si starea linistita, asa, brusc... 

5 5 5 -^ 5 -^ 

Din punct de vedere teologic si experential, rugaciunile 
Sfantului Vasile eel Mare sunt o teologie impresionanta, o 
mare lec^ie de experien^a duhovniceasca, care nu e infeleasd - 
ca §i celelalte slujbe dumnezeie§ti de altfel - pentru ca noua ne 
e o fried teribild de a-l intdrdta pe dracu, dar „putem" sa ne 
batem oricandyoc de Dumnezeu, dupa cum o §ifacem. 

Si de Dumnezeu am inceput sa ne batem joe din ce in ce 
mai profesionist...pQ cand fata de dracul avem „mare 
consideratie", pentru ca nu cumva „sa il deranjam" cu 
pocdinta sau cu indreptarea noastrd din patimi. 

Ideile dubioase ale credincio§ilor §i clericilor no§tri sunt 
inspdimdntdtoare prin satanismul §i ne§tiin^a lor. 

De aceea consider, ca cea mai nenorocitd plagd a 
Bisericii si a lumii e lipsa de viatd teologicd, duhovniceasca, 
nascuta dintr-o zdrobitoare nestiintd. 

in ceea ce prive§te harul dumnezeiesc insa e o ne§tiintd 
catastrofald la foarte mul^i oameni ai Bisericii. 



309 



Mi-ar placea sa ma bucur §i sa spun, ca toti ortodoc^ii 
traiesc in harul Duhului Sfant. Dar nu e a§a. Ar fi o hula la 
adresa lui Dumnezeu sa mint faptul, ca multi ortodocsi II 
cunosc pe Dumnezeu in viata lor. 

Si pentru asta sufar eworm... pentru ca nu ma pot bucura 
atunci cand vad ca oamenii sunt calamitati, injositi, 
destructurati interior de erezii, de patimi, de satanism. 

Avem fricile pe care dracii ni le „daruie" cu larghefe §i 
mai ^\x\\nfrica dumnezeiasca, duhovniceasca. Ultima te umple 
de har si de bucurie reala, pe cand fricile demonice te umplu 
doar de psihoze , de multa incredere in tine si de tot felul de 
ticuri chitibusare. 



\y propozi^ie hip-hop, care exprima mentalitatea 
contemporana decazuta: „fara vicii am fi doar ni§te robotf. 

Fanii aplauda §i i§i aplaudd decdderea. 

Dar viciul nu e „o pata de culoare" in via^a noastra, ci 
insu^i intunericul nostru existential. 

Patima ne face sclavi, robofi iar virtutea ne elibereazd, 
iubi^ii mei! 

Cantecele sexuale au devenit o constantd, pentru ca asta 
primeazd in noi, alaturi de mancarea buna, traiul bun, ca§tiguri 
usoare, calatorii de distrac^ie, dansuri de toate felurile... 

§i intr-un asemenea mediu trebuie sa fim ortodoc§i\ 

§i aici, in aceasta lume, coboard harul Sfantului Duh, 
daca impline§ti poruncile Sale §i auzi glasul celorlal^i ca pe o 
chemare la dragoste sfdntdl 

Deraierile iconografice §i arhitecturale din Bisericile 
noastre imi apar acum mult mai evidente, cand ii citesc pe cei 
care sunt trditori ai teologiei Sfmtelor Icoane §i ai normalita^ii 
biserice§ti §i artistice. 

Avea dreptate domnul Sorin Dumitrescu cand spunea, ca 
micro fonul ne obtureaza legdtura directd cu preo^ii slujitori. 

Daca auzi glasuri din toate par^ile, privirea spre Sfantul 
Altar e denaturatd. 

Dar ce ne facem cand oamenii nune audi 

Ce ne facem cand preo^ii sunt rdgu§iti sau bdtrdnil 



405 



A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/psihoz%C4%83. 



310 



Pentru ei e bun microfonul, cat §i pentru cantare^ii care 
ragu§esc de atata cantat. 

Strana e solicitata vocal mult mai mult decat preo|ii 
slujitori. 

Pentru cei care nu prea aud e buna stereofonia^^^ dar 
uneori trebuie evitata, daca vrem sa fim intimi cu credincio§ii 
no§tri. 

O predica pentru oameni putini nu are nevoie de 
microfon. 

La fel sta treaba §i cu scaunele. Unii vor sa le scoata din 
Sfanta Biserica, pe cand mul^i au nevoie de ele. 

Daca mai iei §i covoarele de pe jos, te trage curentul la 
genunchi §i reumatismul create. 

Unele loca§uri sfinte nu au sobe bune §i credincio§ii 
ingheata la slujbe. Unii nu mai vin pentru ca se imbolnavesc la 
Biserica. 

In alte locuri, vara, rdce§ti din cauza aparatelor de aer 
condi^ionat, care sufla mai mult decat trebuie sau te trage 
curentul datorita u§ilor §i a ferestrelor deschise /?rea mult timp. 

In unele loca§uri e un aer apdsdtor, din cauza neaerisirii 
iar mirosul lumanarilor facute din orice, dar mai pu^in din 
ceara de albine, te astupd. 

Cele cu incalzire centrala te indbu§d §i ele uneori, pentru 
ca nimeni nu intreaba pe credincio§i, daca le place 
temperatura sau conditiile pe care le au la slujbe. 

Unde preo^ii sunt bdtrdni §i pictura §i moravurile 
credincio§ilor sunt imbdtrdnite. Fumul e pe pQYQ\ifoarte gros 
§i pictura abia se mai vede. 

Aluminiul pus pe Sfmtele Icoane e un iconoclasm mai 
mult sau mai pu^in con§tientizat. Acest lucru 1-am in^eles de la 
o doamna profesoara aparte, pentru care ii sunt recunoscdtor. 

Se vand Icoane de toate felurile, unele pictate foarte 
prost sau eretic, dar mul^i le cinstescpe toate. 

Unii duhovnici dau canoane aspre la oameni care nici 
nu §tiu ce e acela un canon. 

Abia teologii mai §tiu ce sunt acelea Sfinte canoane §i 
nici macar noi to^i, care terminam seminarul sau facultatea nu 
leprea §tim. 

Lucrurile se iau abrupt, indiferent daca il nelini§tim pe 
penitent, indiferent daca el nu ne infelege §i indiferent de 
disponibilitatea sau trdirile sale. 



"^"^ Idem: http://dexonline.ro/definitie/stereofonie. 



311 



Cand se vorbe§te despre frica de Dumnezeu, nu se 
vorbe§te de un dar dumnezeiesc adeseori, ci despre ceva ce ar 
avea tofi. La fel se presupune, ca oricine vine la Sfanta 
Biserica are §i dragoste. 

Daca cite§ti insa teologia Sfantului Maxim 
Marturisitorul despre dragoste te inspaiman^i. Dragostea e 
floarea ultima a sfin^eniei §i noi consideram, ca oricine da pe 
la slujbe §i face doud milostenii are iubire. 

Moralismul sec a luat locul experientei duhovnice§ti §i a 
in^elegerilor addnci, patristice in predicile preo^ilor no§tri. 

Parem „deschi§i", „liberali", „ecumenici" pe cand 
suntem foarte inchi§i in obtuzitatea noastra, in idolatrizarea 
pdrerii noastre, care nu are prea mult sprijin in voia lui 
Dumnezeu. 

Mul^i care scriu teologie azi vor sd te impresioneze, vor 
sd li crezi, vor sd te convingd. Dar nu prea i^i dau impresia ca 
sunt ai lui Dumnezeu, ca prin ei vorbe§te Dumnezeu. 

Scriu una §i, sub textul lor, dincolo de ceea ce ei scriu, 
observi sufletul inapoiat, impestri^at cu de toate, care nu 
seamana deloc cu ceea cepare sdfi scris. 

Le cite§ti printre randuri caracterul duplicitar, sufletul 
secretos fara secrete, mintea care taie adevdrul in buca^i dar nu 
§tie sd il mai reasambleze in mod organic. 

Concluziile car^ilor sau ale articolelor pe care le publica 
sunt pline de platitudini. 

Unii pot sa creada ca ii atac, ca am eu ceva cu ei... 

Dar adevarul e ca eu constat realitatea lor §i a car^ilor lor 
§i nimic mai mult. 

Daca nu e a§a, atunci sa spuna cu ce s-au ales in mod 
fundamental cititorii lor de la ei in§i§i. 

Car^ile de cult, scrierile Sfm^ilor Parin^i, Sfmtele Icoane, 
tipicul slujbelor, orice vestigie ortodoxa trebuie tdlcuitd. 

Trebuie sd explicdm imensitatea de neexplicat a boga^iei 
lui Dumnezeu. 

Ma bucura imens orice traducere a Sfin^ilor lui 
Dumnezeu in limba romana, orice exegeza mai bund sau mai 
rea §i nu mai spun cea duhovniceascd, al oricarui lucru din 
Sfanta Biserica §i din lumea asta §i din cealalta. 

Ma bucura initiativele personale sau comunitare care 
vizeazd dragostea, in^elegerea, prietenia. 

Ma bucura invdtdmdntul religios in §coald, daca el se 
face cu abnega^ie, competen^a §i daruire. 



312 



Ma bucura fiecare tanar sau batran inchinoviat, care 
merg la Sfanta Manastire sau in pustie, pentru ca sa i§i 
sfin^easca via^a. 

Ma bucur de oricine se face preot al lui Dumnezeu §i are 
con§tiin^a ca e hirotonit de Dumnezeu §i simte acest hxcm prin 
mdna episcopului §i se comportd ca atare. 

Ma bucur de cei care vor sd se cdsdtoreascd §i sd facd 
copii, dar §i de cei care se cdsdtoresc §i nu au copii, dar au 
multifii duhovnice§ti. 

Ma bucura mult batranii veseli, increzatori, cuviincio§i, 
care sunt exemple dumnezeie§ti, cu care po^i sa vorbe§ti cu 
adevarat de in^elepciune §i echilibru, cat §i tinerii inimo§i, 
cura^i la inima, care nu au una in inimd §i altape buze. 

Ma bucura frumusetea, pacea, corectitudinea, umilin^a, 
compasiunea. 

Ma bucura cantatul unci pasarele, soarele de diminea^a 
sau de apus, ginga§ia, frumusetea de a te darui, de a sluji lui 
Dumnezeu §i oamenilor, sinceritatea §i abnega^ia in toate cate 
facem, farmecul florilor, apele lini§titoare, padurile care te 
acopera cu o pace simpld, calda. 

Ma bucura cunoa§terea oamenilor §i ca oamenii vor sd 
cunoascd. 

Ma bucura oamenii care citesc mult §i au o inimd 
deschisd dialogului §i nu i^i baga pe gat idei preluate, ci idei 
trudite de ei, addncite de ani de zile. 

Ma bucura cei care sunt in afara Sfmtei Biserici §i care 
ajung la recorduri imense de adevdr pentru starea lor 
neeclesiald. Nu ma bucura faptul ca sunt in afara adevdrului 
total, ci ma bucur ca au reu§it sd inteleagd pdrfi din adevdr, 
chiar daca sunt in afara totalitdtii revelafiei. 

Ma bucura infelegerea, §i oamenii care ne dau sfaturi cu 
dragoste §i nu cu o autoritate simfitd exterior. 

Ma bucura familiile unite, credincioase, care se roaga §i 
muncesc impreuna, care sunt cu un singur gdnd. 

Ma bucura pocain^a oamenilor, con^tiin^a pacato^eniei 
lor, a umilin^ei lor in fa^a lui Dumnezeu. Asta inseamna 
revenire la viafd. 

Imi plac oamenii care nu imbdtrdnesc niciodatd la 
suflet, care nu s-au fle^cdit in idei §i atitudini, care §tiu sd 
actioneze §i cand sunt crezu^i cd dau inapoi, oamenii care au 
rezistat la multe incercdri, oamenii care au iubit ceva §i nu au 
fost impasibili total, oamenii care se hrdnesc din nadejdea in 
Dumnezeu intotdeauna. 



313 



Ma bucura oamenii care §tiu sa asculte, care §tiu sa 
puna intrebari revelatorii, care nu i§i tradeaza credinta §i nici 
prietenii, care nu incurca iubirile intre ele §i nici nu se 
disociaza de cei care li urdsc pe ei. 

Ma bucur! 

E foarte important sa sim^i ca singura bucurie e 
Dumnezeu. 

§i ceea ce nu imi place e ceea ce ne cere Dumnezeu sa 
nufacem. 



C< 



'e faci, daca in casa unde stai te sim^i ca intr-o colivie 

§i unde to^i te pdstreaza numai din indiferentdl 

Cine i^i alina inima, cand prietenii vor sa piece mai 
repede din calea ta? Si cine ne sunt prietenii, adevdratii 
prietenii 

Singura frumusete a acestei dureri e rugdciunea §i 
simtirea lui Dumnezeu in mijlocul acestei pdrdsiri parca pusd 
la cale. 

Durerea comicilor e o rdzbunare verbald pe cei care nu 
simt durerea. 

II priveam azi pe un mare comic al nostru §i dincolo de 
vorbele lui, e drept, cu bdtaie lungd unele, te a§tepta un zid al 
durerii, al unci dureri personale mute. 

Suferin^a e un mare dar de la Dumnezeu. Daca inva^am 
sa nu vorbim de rdu pe cei care ne fac rau, in^elegem multa 
iubire a lui Dumnezeu, care ne vindecd ranile, patimile vechi. 

Doamne, nu ma uita pe mine, eel care am uitat sa ma 
rog cu inima smeritd. Da-mi inima bund, Doamne, inima 
rabdatoare, inima milostiva. Ajuta-ma sa ma smeresc continuu, 
Dumnezeul meu §i sa simt in fiecare zi §i sa vad bogafia 
intelegerii §i a iubirii Tale. 

Da sa in^eleg mila Ta ^iputerea milostivirii Tale in noi. 

Da-mi sa ma smeresc intru mul^imea milei Tale, 
lubitorule de oameni §i alunga din mine acest vis urat al 
nesim^irii, al parerii de rau, al invidiei, al razbunarii. 

Stinge fumul nepasarii §i al indiferen^ei mele. Raceala 
scoate-o din mine ca pe o iarbd rea. 

Cura^e§te-mi inima cu apa lacrimilor de pocain^a. 



314 



Incinde inima mea cu nadejde tare §i cu credin^a 
nebiruita. 

O, Doamne, lisuse Hristoase, inima mea Te vrea pe Tine 
§i in singuratatea acestei lumi pe Tine vrea sa Te vada. Tu e§ti 
bucuria mea. Tu e§ti tacerea inimii mele. Prin Tine ma mi§c §i 
ma veselesc pe pamant. 

Ce a§ fi eu, ticalosul, fara mila Ta? ! 

Unde s-ar pogori inima mea fara Tine?! ! 

Raceala inimii ma face nemilostiv. Cu ce gre§esc 
oamenii care ne cer milostenie de ii alungam atata? 

Noi zicem mereu: „Doamne miluie§te!" §i Dumnezeu nu 
se supara pe noi ci, dimpotriva: Lui Ii place iubirea noastra. 

Zapada se tope§te incet...Tot la fel lucreaza Dumnezeu 
cu noi: patimile pier in timp dar piQvprin harul lui Dumnezeu. 

Cand tai firul in patru, cand nu straba^i prin peretele 
mormantului min^ii tale in inima ta, realitatea pare pur 
intelectuala. Dar iubirea ta pentru mine sau a mea pentru tine 
nu e o realitate pur mentala, ci o realitate ce ma angajeaza 
total. 

§i cum am putea sa o in}e legem, daca ea ar fi o realitate 
numai a min}ii, dar nu §i a inimii §i a voinfei, a faptelor? 

Cand cobori in tine te scufunzi in tacerea Lui. Ui^i 
realitatea plina de de^anfare a lumii. §i cand ie§i afard, traie^ti 
senza^ia pustiirii, a golului, a pustiului interior, pentru ca ai 
devenit j9re« mut creier. 

Spaimele oamenilor sunt nerealiste. Si sunt nerealiste 
pentru ca sunt „autonome" multe dintre ele. 

Frumusetea fizica pare a fi „un lux" care trebuie stricat 
cu orice chip iar urdtenia aparenta a fe^ei ni se pare o 
catastrofd, de§i nu in chip sta frumuse^ea, ci in frumusetea 
sufletului, a vie^ii. 

Efortul de a ne sim^i intr-un anume fel, „standardele" 
alcatuite de companiile de moda sunt aplicafii 
nonpersonaliste, care ne vor pe to^i cu acelea§i culori, cu 
acelea§i man§ete, cu acela§i fel de a ne tunde pdrul. . .Un fel de 
comunism vestimentar pana la urma. 

Democra^ia incearca sa te faca impropriu }ie, tocmai 
cand crezi ca }i-a dat toatd libertatea, pentru ca libertatea ei e 
una dirijatd. 

Ar fi o imprudentd sa crezi ca e§ti liber, atata timp cat 
libertatea e o realitate duhovniceascd si rm politicd. 



315 



„Libertatea de a trage cu pu^ca""^"^ nu e o libertate, ci un 
mod animalic de a in^elege libertatea, adica in timp ce calci 
alte liber tafi in picioare. 

Eram intr-un supermarket §i cautam biscui^i, biscuifi 
romdne§ti. Nu am gasit biscuiti...Dar langa mine a venit o 
doamna §i a vazut produsul pe care il cauta...§i 1-a luat de pe 
raft ca §i cand l-arfifurat, 1-ar fi smuls altcuiva din mana. 

Asta mi-a spus ceva important despre modul nostru de a 
exista: ca vrem sd ludm neapdrat ceea ce ne dorim §i ca atunci 
cand gdsim ceea ce ne dorim, nu luam cu evlavie acel lucru, cu 
modestie, cu lini§te, ci ca pe o pradd ce ni se cuvine, ca pe 
ceva facut numai pentru noi. 

Ni se spune peste tot, ca acest lucru e „pentru tine" §i 
celalalt, §i celalalt §i la nesfar§it...iar noi am crezut minciuna 
asta. 

Ni se pare ca totul ni se cuvine. Dar nu ni se cuvine 
totull Trebuie sa existe limite, decen^a in a cumpdra, in a lua si 
in ceea cene dorim. 

Mi se pare nelegal pentru con^tiin^a mea, sa iau ceva 
care nu e pentru mine, care nu q pentru statutul meu social sau 
pe care nu mi-l permit financiar. 

Nu cred ca e bine sa md imprumut pentru ceva anume, 
pentru ca sd imi cumpdr ceva si apoi sd fac foamea, pentru ca 
acel lucru a costat mai mult decat eu imipotpermite. 

Nu po^i sd porfi toate ciurucurile scumpe ale piefei de 
consum §i nici elementele ei de contrabandd. 

Nu poti sa te tunzi oricum, sa mergi oricum pe strada. 

§i, mai devreme sau mai tarziu, in^elegem ca nu putem 
sa facem tot ce ne taie capul. 

Rdul nostru e acela, ca in^elegem ca daca suntem 
sinceri, omeno§i, muncitori, cinsti|i nu o sd ne placd nimeni §i 
o sd ne placd daca suntem excentrici, nesim^i^i, adulatori §i 
iresponsabili. 

§i nu ne pasa de ceea ce Idsdm in urmd, de gunoiul pe 
care il aruncdm aiurea dar, in acelasi timp, vrem ca statul sd 
facd ceea ce noi am putea sa facem foarte bine §i chiar 
elementar de bine dar nu vrem sd facem. 

Am observat ca ortodoc§ii sunt socoti^i adesea „inculti", 
„impostori", „§arlatani". A§ vrea sa §tiu detaliile care conduc 
la asemenea catalogdri. 



"**" Titlul unei poezii a lui Geo Dumitrescu: http://atelier.litemet.ro/articol/1168/Geo- 
Dumitrescu/Libertatea-de-a-trage-cu-pusca-si-alte-poezii.html. 



316 



Procesul umano-demonic de apari^ie al gandurilor 
neadevarate se vede la tot pasul. 

Vorbim prea u§or despre toate, cand stau pe Idnga noi §i 
in noi miliarde de celule §i de corpusculi §i de realitati pe care 
nu le §tim §i carora nu le percepem existenfa. 



h. 



^aca iubirea pe care o avem pentru cineva e strivitd de 

orgoliu, atunci avem o iubire mai mica decat credem. Avem 
mai mult orgoliu §i mai pu^ina dragoste, §i tot mai pu^in sau 
deloc evidenta dragoste de copii. 

Pot sa ne spuna tot ce le trece prin cap iar noi „trebuie" 
sd ii ascultdm. Nu avem „voie" sa tragem la rdspundere pe cei 
care ne-au nascut §i crescut iar atunci cand ii enervdm trebuie 
sd tdcem. 

„Eu te-am facut pe tine §i nu tu pe mine" e o formula 
care se vrea „o explica^ie", cand ea este o expresie a lipsei de 
dialog si de intelepciune paternd. 

Asa vorbesc si se manifesta parin^ii incon§tienti si 
iresponsabili vizavi de copiii lor. 

E utopica dorinta de a nu-i contrazice, cand parintii 
habar au cefac. 

Parintii inumani cu copiii lor cred ca au dreptul 
discretionar de a te omori oricdnd, pe considerentul ca ei te-au 
nascut. 

Ei nu pot in^elege, mul^i dintre ei, ca un copil nu e un 
Sclav, nu e un robot, nu e o fiin^a pe care o pofi manipula cum 
vrei ci ca trebuie sd te intelegi cu ea, sa o faci sd te iubeascd si 
sd te respecte daca vrei sd te priveascd responsabil. 

Vor in^elege mai devreme sau mai tarziu, ca iluzia 
domindrii copiilor lor e un contraserviciu lamentabil pe care 
§i-l fac. 

Nu copiii i§i urdsc parintii, ci parintii nu §tiu sd i§i 
accepte copiii, sd le accepte modul lor de afi\ 

§i copiii sunt constrdn§i sa i§i urasca, sa i§i deteste 
parintii, pentru ca nu sunt atin§i de urme directe, vizibile, de 
normalitate. 

Nu §tii sd cre§ti un copil §i vrei sd se manifeste 
normal? I De la cine sa inve^e normalitatea, daca voi, parintii 
lor, nu le-a^i impdrtd§it-o fdrd ostenta^ie? 



317 



§i parin^ii i§i mint copiii. 

§i copiii simt de la un moment dat minciuna care 
radiaza din parin^ii lor §i daca nu o suportd, daca nu o pot 
suporta, cu ce sunt ei de vindl 

Daca parin^ii „sunt trecufi prin via^a", „daca au 
experientd de via}ff\ „daca i§i iubesc copiii", cum se face ca 
nu vor sd stea de vorbd cu ei, sa le asculte inima §i sd le-o 
inteleagdl 

Cum poate o mama sd nu simtd durerea fiului ei §i un 
tata sa nu §tie sa fie impdciuitor cu fiica lui? 

Certurile apar din csaiza. principiilor sau a lipsei lor. 

§i daca am vrea, ca impreuna - bunici, parin^i, copii, 
fra^i - sd ne in}elegem, atunci nu se poate sa nu gasim cdi 
pentru a ne in}elege. 

Ne e fried de proprii no§tri copii. li suspectam. li credem 
ni§te mon§tri. li credem ni§te pro§ti, ni§te ratafi. 

Dar daca ei sunt a§a, noi, parin^ii sau cei care ii cre§tem, 
cum sunteml 

Cine suntem noi, cum ne definim noi in fafa noastrd, 
daca ei sunt „doar ni§te copif\ cand au 25 de ani, 30, 40, 50 de 
ani? 

Nu §tim sd ne respectdm copiii, pentru ca nu-i iubim. 

ii facem „din gre§eala", „la repezeala", „incon§tient". 

Bem ceva azi, ne culcam cu viitoarea mamd §i daca se 
vrea.. .peste noua luni vine „cataclismul". 

Cresc copilul, spun ca „il iubesc" §i, la o anumita varsta, 
cand acela le repro§eazd ceva §i cei care 1-au facut nu vor sd 
accepte adevarul, ii spun copilului lor: „Mai bine nu te mat 
fdceam.. .Mai bine te omoram la na§tere. . .". 

...§i §ocul acesta al copilului, §i alte §ocuri de acestfel 
due la acte de totfelul, putin spus „iresponsabile". 

Pentru ca familia §i societatea in care au trdit a fost 
pentru mul^i o sminteald prea mare. 

Suferim din cauza celor care ar trebui sa ne iubeasca. 
Suferim. §i suferin^a noastra pare „o joaca". 

Suntem „ni§te copii" §i „trebuie" sa tacem. 

„Trebuie" sa tacem „la infinit". 

§i aceasta tacere sd insemne: „voi, copiii, nu sunte^i buni 
de nimic, pentru ca nu §ti}i ce vrefi. Noi, parin^ii, §tim ce vrem, 
chiar §i impotriva a ceea ce vd place voud'\ 

§i daca acasa ni se inchide gura, la §coala la fel, la 
serviciu la fel §i, daca intalnim §i un preot paroh, care crede ca 
„§tie totuF, „tot ce ne trebuie", nu ai nicio §ansd, nici daca 



318 



vrei sa te apropii de Dumnezeu, pentru ca cei care ar trebui sa 
li slujeasca Lui, te imping afara, departe de El. 

E§ti lasat singur, de§i statul „iti garanteaza" drepturile. . . 



C, 



'a sa nu ii mai enervez cu simpla mea prezenta pe 
oamenii de la Sfanta Ecaterina. . .am decis sa merg §i sd cunosc 
§i alte Sfinte Biserici ale Bucure§tiului. 

In ma§ina am dat peste un cuplu, pe care 1-am gasit mai 
apoi la slujba. §i doamna nu a vrut sd stea jos, cand i s-a ivit 
ocazia, ci a dat voie so^ului ei, care se simtea sldbit. 

Mi-a placut gestul sincer, iubitor §i fara conotatii 
manieriste ieftine, pe care cuplurile bucure§tene il practica 
acerb. 

La slujba, el a stat jos, pe scaun iar ea a stat tot in 
picioare. 

Loca§ul m-a impresionat: largimea lui, formele 
arhitecturale mare^c.Erau peste o suta de becuri aprinse...dsiY 
preo^ii erau bdtrdni. Unul dintre ei era un fast pro fas or de 

rr. 1 -408 

Teologie . 

La un moment dat am vazut parabola fiului risipitor I 
curvar de pe perete. Fresca nu avea conotatii mistice, nu era o 
tdlmdcire duhovniceascd a parabolei, ci era o naratiune 
picturald de un realism brut, in care tatal era un om, fiul ce s-a 
intors era alt om iar eel care a stat acasa alt 6>m...§i nicio 
aureold. 

Pictorul n-a vazut deloc adanc, ermineutic. N-a privit in 
realitatea acestei parabole dumnezeie§ti. 

Slujba cufast citadin posac, cu cor pe 4 voci, cu lumini 
si solemnitate, dar fara ascetism si fara strdluciri de experientd 
misticd in glasul preotilor si al cantaretilor si al credinciosilor e 
o slujba cu addncd realitate teologica, ca asa e ea: mare, 
sfanta, dumnezeiascd dar cu o exprimare searbddd, caldu^a, 
pentru ca cei care o slujesc sunt la sute de mile distanta de 
intelegerea si de slujirea ei. 

Sfanta Liturghie de ora§, slujita in zonele intelectualiste, 
e o minune a minunilor servita insa in polei de ciocolatd, care 
ii lasd lafal pe credincio§ii ignorafi dar „cul}i", pentru ca ii 



^"^ Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu, Biserica Sfintii Imparafi Constantin §i Elena, piaja 
Hurmuzaki, autobuzul 104. 



319 



face sa creada ca o minune atdt de imensa ca Liturghia noastra 
e cea mai „ trista " realitate a lumii §i timpul unde poti sd ca§ti 
sistematic. 

Preo^ii slujitori i§i indltau gaturile cu gesturi studiate, 
cei care veneau aveau fiecare pretenfiile lor...§i ce m-a 
surprins aici a fost aceea, ca mi-am pus problema, asa, 
deodata, in mijlocul slujbei, despre cum sdfac rost de bani la 
Bucure§ti, asta dupa 5 ani §i ceva de zile, timp in care nu m-a 
stabatut deloc acest gand la o asemenea intensitate. 

Ultimele evenimente care ni s-au intdmplat in familie, 
ne-au pus pe gdnduri. Poate ca, mai tarziu, aceste ganduri care 
md strdbat acum vor fi privite cu un surds in col^ul buzelor. 

Un mare comic e bagat la pu§carie §i peste un timp este 
eliberat. Oamenii aud ca el va fi din nou pe scena §i vin intr-un 
numdr mare la spectacol. Vor sa-1 vada. 

lese pe scena, se pune pe un scaun §i nu spune nimic. 

El, marele comic, sta in fa^a publicului care il iube§te 
§i. . .«M spune nimic. 

Sta 5 minute, sta 10, sta 15, sta 30 de minute §i lumea 
incepe sdfluiere, vrea sa piece, gesticuleaza. 

Credeau ca e ofarsd. 

Credeau ca a innebunit. 

§i cand a§teptarea oamenilor ajunsese undeva la limitd, 
atunci el le spune: „Iubitii mei, eu am a§teptat intdlnirea 
aceasta cu voi 75 ani de zile. .Noi nu a^i putut a§tepta nici 30 
de minute?''. . . 

Spectatorii se infward §i izbucnesc intr-un ropot de 
aplauze. Marele comic pleacd sau continud sa i§i spuna 
rolul... 

Si ce conteaza daca nu ii §ti}i numele, daca un miez de 
adevdr exista in toata aceasta relatare pe scurtl 

A§teptam, multi sau pu^ini dintre noi, sa ni se intample o 
surprizd reald, o minune a proniei dumnezeie§ti. Privim spre 
Sfmtele u§i §i a§teptam pe cineva, care sa ne infioare cu 
adevarul lui. 

Sfantul Teodosie eel Mare"^"^, sarbatorit azi, 1 1 ianuarie, 
inspaimanta prin luarea sa de atitudine. 

A§teptam un om, un preot al lui Dumnezeu, care sa ne 
vorbeasca atdt de sincer, atat de inalt, atat de simplu, incat to|i 
sd recunoa§tem in el voia lui Dumnezeu, indrumarea Lui, 
iubirea Lui. 



"**" A se vedea: 



http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-ll-cv_teodosie_cel_mare.html. 



320 



A§teptam o zi in care sa ne bucuram unii pe al^ii §i sa ne 
iubim unii pe al^ii §i sa ne primim unii pe al^ii in inimile 
noastre, in casele noastre, in nadejdile noastre de bine. 

Poate ca eu visez. 

Poate ca acela sau aceipreofi deja sunt dar eu nu-i §tiu. 

Poate ca sunt un Met idealist, care nu face alteceva decat 
sa ceard, in loc sa faca ceva ca sd-§i mdntuiascd sufletul. 

Dar daca a§teptam sd vind cineva un an, doi ani, 40 de 
ani, ani §i ani, sa vina prieteni sinceri, foarte sinceri, atunci ei 
vor veni, vor intra la un moment dat in via^a noastra §i tot 
timpul acesta singuratic ni se va parea pufin, pentru ca vom 
avea oameni care vor umple intr-o zi golul multor clipe atdfate 
de singurdtate. 

De ce nu a§tepta}i? Trebuie sd a§teptdm cu rdbdare. 

§i chiar cand ridicolul e pus pe tavd, tot trebuie sa 
credem ca bucuria lui Dumnezeu e bucurie printre oameni §i 
pentru ei. 

„Impara^ia lui Dumnezeu nu e pentru animale, ci pentru 
oamenf\ a spus el. 

§i 1-am vazut la slujba si pe Prof. Dan Zamfirescu'^^^, 
caruia i-a§ fi spus, ca i-am gdsit scrisoarea intre scrierile 
Fericitului Hie §i ca a facut cea mat mare eroare atunci, in 
acea clipa, cand nu i-a publicat la editura sa marea operd a 
acestui Sfant, ci l-a dus cu vorba. 

Inalt, cu parul alb, §i obosit, cu o geanta in mana din 
acelea, pe care functionarii comunismului o aveau ca pe o 
emblemd permanenta. §i domnul Voicu poarta la fel: aceea§i 
geantd sl oricarei zile. 

Iubim trecutul nostru, vrem sa ne dam mari cu teologia 
noastra ortodoxa dar nu implinim poruncile lui Dumnezeu 
decat prea pu^in. 

Pu^ini vrem sd le implinim. 

§i daca 11 iubim pe Hristos mai pufin decat trecutul 
nostru ortodox suntem pierdu^i, ne-am pierdut min^ile. 

Cum am putea sd nu-L iubim pe El §i sa iubim mai mult 
istoria noastrdl 

Ne-am deplasat via^a nepermis de mult de la El spre 
memoria Lui. 

DsLY Dumnezeul nostru nu e mort, ci e viul 

Nu e Dumnezeul pe Care sd-L inventariem dar sa nu 
putem sd stdm de vorbd cu El, sa ne bucuram intru El. 



'*"' Idem: http://biserica.0rg/Wh0sWh0/DTR/Z/DanZamfirescu.html. 



321 



Daca nu te bucuri slujindu-I Lui, nu stai in fata lui 
Dumnezeu. 

Daca suntem insensibili la glasul Lui, la prezenta Lui, 
atunci putem fi ingropati de vii, pentru ca degeaba mai trdim, 
daca vrem sa fim doar ni§te umbre mi§cdtoare, fara 
personalitate, fara finalitate bund. 

§i apoi am mers spre ceva imens §i novissm^^\ 

O hala imensa"^^^, pe care am considerat-o initial un 
loca§ romano-catolic dar s-a dovedit a fi greco-catolic. Cel 
care oficia avea ve§minte ca ortodoc§ii, canta aproape 
ortodox, dar nu era al adevdrului. 

Greco-catolicismul, aceasta caricatura amuzantd, m-a 
lasat cu gust amar. E pentru prima data cand asist la o farsd 
religioasd greco-catolica, adica la o liturghie a lor, unde se 
combina adevdrul cu minciuna. 

Si ma exprim in acesti termeni, pentru ca nu pot 
confunda pseudo-bisericutele cu Biserica lui Dumnezeu, cu 
Bis erica Ortodoxd. 

Nu exista biserici, ci Biserica, doar o Sfdntd Bisericdl 

Acesta e crezul meu §i intru acesta vreau sa mor. 

Acesta e adevdrul, pe care nu eu ilpropun, ci e adevarul 
pe care Prea Sfanta Treime ni l-a dat §i intru care ne sfintim 
viafa. 

Nu exista sfintenie in afara Sfintei Biserici Ortodoxel 

Trebuie sa terminam odata cu hulele, cu mistificarile, cu 
prefacatoriile. 

Cine spune altfel cade sub anatemele tuturor Sfm^ilor §i 
sub urgia lui Dumnezeu. 

Eu nu spun insa prin asta, ca trebuie sd-l omordm pe 
cineva daca nu e ortodox, ci sa mdrturisim faptul, ca nu exista 
alt adevdr in afara de Ortodoxie, chiar daca multora nu le 
place acest lucru. 

Pentru cei din afara Bisericii Lui, pentru ei trebuie sa ne 
rugdm mult, lor trebuie sa le ardtdm toata dragostea noastra, 
tot ajutorul nostru dar adevdrul dumnezeiesc nu e ceva care 
suferd compromisuri. 

Acum vreo trei secole romanii fo§ti ortodoc§i, care s-au 
unit cu Roma, doreau sa ramana toate la fel, sa nu li se 
schimbe obiceiurile, credin^a, datinile. 

Dar la intrare in locasul lor era apa catolicd unde pui 
mana. Apoi pictura catolica, ieslea cu Pruncul catolica, azima 



Foarte nou. De la adj. latin, la superlativ; novissimus. 
"^'^ Strada Mihai Bravu, aproape de gura de metrou de la Piafa Muncii. 



322 



catolica, limbajul catolic, orga catolica, satanismul §i 
maimutareala lingvistica romano-catolica, pe care romanii nu 
le-au avut mai inainte. 

Si lipsa harului dumnezeiesc, §i credincio§i min^iti „cu 
precizie", §i multe altele. 

Auzeam ecteniile ortodoxe dar intr-o atmosfera stranie, 
rece, lugubra. 

Aceasta hala imensa, numita in mod antihristic 
„biserica", ca §i alte „catedrale" §i prapastii ale ladului 
catolice, calvine, prezbiteriene, evreie§ti, musulmane, hinduse 
etc. sunt boala acestui pamdnt, SIDA care // ataca necontenit 
pe Fiul lui Dumnezeu §i impro§ca cu noroi, cu murdarie 
sfintenia ^ifrumuse}ea cea ve§nica. 

Martor imi e Dumnezeu: ele vor fi aruncate in lad, in 
chinul ateismului ve§nic. 

Si spun aceste lucruri cu o durere imensa pentru ei si nu 
cu bucuriel 

Via^a aceasta nu e o glumd, iubi^ii mei! 

Daca s-ar cerceta in mod autentic istoria de doua mii de 
ani a cre§tinismului s-ar vedea fdrd tdgadd ca Ortodoxia e 
adevdrul lui Dumnezeu. 

Daca vrea cineva sd se convingd, sa studieze §i sa 
citeasca tot ce se poate §i e scris sau vestigiile care mai sunt 
inca conservate, §i va afla adevdrul. 

Nu lua^i u§or lucrurile! 

Nu a^tepta^i adevaruri gata servitel 

Ci cauta^i-L pe Dumnezeu cu inimd umilitd §i cu 
dragoste §i El va va spune unde e adevdrul. 

Cineva, un de^inut, s-a dat jos dintr-un tren cu de^inuti §i 
a primit un packet de mdncare. Cel care impar^ea mancarea, 1- 
a vazut din nou pe eel cu pricina §i a vrut sd ii mai dea inca o 
data mancare. Dar de^inutul a spus, in mod prompt: „Eu mi-am 
primit portia. Da^i-i celui de acolo mancarea, caci el nu a 
primit". 

La noi e vorba: „...sa moara si capra vecinului, daca a 
mea a murif\ 

Dar daca moare capra ta sau fiica ta sau i^i ia foe casa, 
nu trebuie sd dore§ti ca sa ia foe toate casele, ci sd ceri iertare 
§i ajutorul Domnului. 

Am fost candva la un prieten, pentru ca sa il vizitez, care 
suferise un accident grav si, din acest motiv, se afla in coma 
continua...iar parin^ii lui erau invidio§i ca eu trdiesc §i el e in 



323 



coma. Mi-au spus-o in /«/«.. .lucru care m-a lasat cu gust 
amar... 

Dupa ce a murit varul meu primar, bunica lui mi-a spus- 
o §i ea: „...« murit, dar tu e§ti vm...". Ar fi vrut sa mor §i eu, 
daca a murit ell 

Dar eu nu a§ fi vrut sa moara cineva in locul meu, daca 
Dumnezeu m-arfi luat la El. 

Eu n-a§ dori sa sufere cineva, daca sufar eu ci, 
dimpotriva, daca tot sufar eu, de ce sa mai sufere §i altul 
aceea§i durere? 

§i dupa mari oboseli, dupa mari §ocuri, parca e§ti 
„ireal". 

Sfantul Teodosie eel Mare a avut un ucenic, care a vrut 
sa moara in mormdntul sapat in Manastire §i dupa ce i s-au 
rostit toate slujbele de inmormdntare a adormit §i s-a mutat cu 
Sfm^ii. Acela, dupa adormirea sa, a venit §i a cdntat la strand 
cu fratii... 

Mormantul care ne a§teaptd §i care ne taie gdndurile de 
frica, de slava de§arta, falsele ganduri de slava de§arta. . . 

Mormantul, gandul la el e o lumind care ne invie din 
moartea nepasarii, a indiferen^ei, a blegelii duhovnice§ti. 

Am vazut diminea^a, in fotografii, mormantul Sfantului 
Teodosie eel Mare §i, tot acolo, alte Sfmte Moa§te, multe 
cranii sfinte, multe oase pline de har. §i m-am intrebat: Ce 
frumuse^e, ce boga^ie de har poate fi acolo'? Nici nu-mi pot 
imagina. 

Pustiu, mult nisip...Si Sfanta Biserica era din piatra, cu 
sculpturi minunate. 

Se pare ca americanii tocmai acum au ajuns pentru 
prima data pe Marte, prin intermediul unci nave §i imediat a 
aparut §tirea: ca exista §i acolo apa. 

Dupa ce au umplut car^i intregi cu fanfaronada 
marfienilor verzi, ei abia acum am ajuns acolo, dupa ce cu 
cateva decenii in urma s-a ajuns pe lund. 

Facem specula^ii nefondate §i apoi cercetam rudimentar 
cazul propriu-zis. 

In Romania exista nuferi care se deschid ziua §i se 
inchid noaptea sau infloresc noaptea §i se inchid ziua. 

in pe§terile de la noi frumuse^ile sunt nebdnuite. 

Ne cunosi^tQm prea pu^in ^ara, oamenii. 

Am vazut o §oparla care zbura prin aer in nu §tiu ce ^ara, 
pe unul care spargea bolovani de rau, pe unul care pictase ceva 
pe un milimetru patrat sau chiar mai pu^in decat atat. 



324 



Oameni curio§i §i oameni abjecti §i oameni Sfinti §i 
oameni „comuni". 

§i cu toate acestea eu ma simt mic intre atatea minuni, 
prea mic. Dintr-un avion nu ne vedem nici cat un punct. 

Cine e§ti tu, eel atat de ingamfat, daea te poate omori o 
musca sau un cui ruginit sau o simpla impingere in goll 

Cine e§ti tu, eel care este mai neputincios decdt umbra? 

Cine e§ti tu, muritorule? 

§i, cu toate acestea, suntem chemati la nemurire, la 
fericire dumnezeiasca, la comuniunea vesnica cu Dumnezeu si 
CU oamenii bineplacuti Lui. 



3 



m continuat drumul prin Bucure§ti. Cand am coborat 

din metrou am gasit imediat Sfanta Biserica . 

§i aici am fost uluit defrigul in care stateau credincio^ii 
la slujba de§i loca§ul era arhiplin. 

Cantatul la slujba insa a fost deplorabil. 

L-am vazut §i pe un fost coleg al meu de facultate in 
sobor, acum preot, care §i-a scos patimile la inaintare, dandu- 
§i pe fa^a caracterul. 

Manipularea oamenilor de catre anumiti preoti la 
Spovedanie, la predica, prin diverse brosuri, pentru interese 
mdrunte, eel mai adcsQa. pecuniare, se practica din plin...in 
locul vorbirii in harul lui Dumnezeu. 

Preo^ii no§tri, cei care nu au constiinta de adevdrafi 
preoti - pentru ca n-au vrut si nu vor sd fie oamenii lui 
Dumnezeu - §i care s-au chemat singuri la hirotonie, fac mult 
rdu credincio§ilor. 

Ma doare inima cand vad aceasta luptd impotriva lui 
Dumnezeu, nu facuta de eretici, ci de ai no§tri, care au fapte 
asemdndtoare ereticilor. 

S-a citit Sfanta Evanghelie mai rau ca din gura unui 
actor slab de la teatru. 

Predica unui confrate de la doctorat a vrut sa fie 
mobilizatoare dar nu Dumnezeu ie§:ea in eviden}d in predica 
lui, ci el, vorbitorul. 



413 



Biserica de lemn de langa stasia de metrou Titan. 



325 



Se folosesc de ne^tiin^a §i patimile credinciosilor, 
ajungandu-se la faptul dureros, ca propunerile preo^ilor sa fie 
urmate orbe§te, chiar §i impotriva adevarului. 

Dumnezeu m-a luminat insa si cu privire la separajiile si 
discordiile care exista intre oamenii acestei metropole. Cei de 
la periferie lupta impotriva celor din centru, cei sdraci au 
repulsie de bogafi, dar §i zone mai mici rivalizeazd intre ele. 

Se practica separafia de clan, de parohie, de sector, de 
parte a ora§ului. 

Paream suspect in sfantul loca§ de§i eram/r«?e/e lor. 

Insa paream suspect nu pentru ca m-as fi comportat 
aiurea, ci tocmai pentru ca nu ardtam interior ca ei, nu ma 
buluceam ca ei, aveam distinctia omului atent la detalii. 

Intelectualii Bucure§tiului nu se prea vdd pe la slujbe, ci 
numai semidoctii §i oamenii slab pregatifi. 

Fapt pentru care, atunci cand apare vreun intelectual in 
Biserica si il simt ca e altceva decat ei incearca sa il 
minimalizeze, sa il faca sa se simtd aiurea in spatiul eclesial. 
Adica nu fac mai nimic ca sa si-l apropie, fiindca vad, de la o 
posta, ca nu e de nasul lor. 

Omul sarac, simplu, adesea instruit sumar este elementul 
forte al comunitatilor noastre eclesiale. 

Dar el e discreditat chiar de preotul care isiface treaba 
aproape numai cu cei ca el, atunci cand vine la Biserica 
elementul „bariu"'^^'^ al societa^ii, adica omul „cu portofel 
gros", portofel adesea umplut cu bani murdari. 

Sdrdcie multd dar si nestiintd multd. Si invidie multd. Si 

^ f f 5 5 

nesimtire multd. Si aflare multd in treaba... 

E dureros faptul, ca m-am simfit singur la slujba §i ca am 
dorit sa se termine mai repede Liturghia, cand vedeam ca pe 
nimeni din altar nu ii interesa de credincio§i dar credincio§ii se 
simteau, paradoxal, „ iubifi". 

Nu e pentru prima data cand observ discrepanta 
nelinistitoare dintre indiferenta grijulie a preotilor si 
sentimentalismul debordant si lipsit de consistentd teologicd al 
credinciosilor. 

Adica primii erau bucurosi ca Liturghia merge, banii 
curg, fara sa se implice prea mult... iar credinciosii erau 
bucurosi ca sunt Idsati sa cdnte din toti bosogii o cantare de 
te luai cu mainile de par. 



*^* Omul „mare", omul „important", adica „omul cu bani" si nu cu multa sfintenie si 
stiinta. 

415 



Variants regionala a lui bojoci, care msQanmkplamdni. 



326 



Concluzia: am inceput sa mimam cufrenezie realitatea. 

Ne place sa facem teatru §i mimam §i smerenia §i 
sfmtenia §i dragostea. 

Mimam tot. Mimam tot in timp ce desfiintam orice 
trdire duhovniceasca autenticd. 

Dupa care ne miram, tot noi, cei care am initiat 
larghetea pdcdtoasd la slujbe, de ce toata lumea sta ca la 
teatru in Biserica, de ce nu mai participd interior, de ce 
nimeni nu se mai simte la slujbd ci lapiatd. 

Pu^ini dintre mai marii no§tri, dintre ierarhi, vorbesc pe 
§leau oamenilor asa cum simt si ce simt sa le spuna...Si asta 
foarte rar in public, la slujba. 

Am sentimentul ca le e frica sa fie ei insisi. Suntem 
timora^i si noi si ei. 

De CQ fried. ..In loc de dragostel 

De ce nu ne comportam natural, fiiresc intre noi, ci ne 
tinem tot timpul la distantd, inculcand in mintea oamenilor ca 
suntem inchisi in noi, necomunicativi, reci, insensibili la 
nevoile oamenilor? 

Credincio§ii sunt inspdimdntafi de unii preo^i cu 
blestemul preotesc sau legarea preofeascd la Spovedanie. 

Si astfel multora // se siluie§te con§tiin^a, sunt impinsi sa 
faca lucruri pe care nu le vor, unii sunt cununati cu forta sau 
determinati sa faca unele lucruri fdrd sd le simtd cu toata 
inima. 

Sunt inva^a^i sd mintd, sa se prefacd, sa nu i§i spuna 
pdcatele cu adevdrat. 

Multora le e teama sd i§i spund pdcatele, pentru ca simt 
sau au auzit ca preo^ii incalcd secretul spovedaniei. 

Fugim ca sa vindem car^i, sa vindem lumanari, sa zidim 
loca§uri somptuoase dar pu^ini vorbesc §i zidesc oameni. 

Si oamenii, da, ei, singurii sunt cei pretiosil 

Si, pe ei, pe pretiosi nu ii hraneste prea multi la modul 
real. 

Predica a devenit din mistagogie'^^*' un loc de publicitate, 
un moment in care ifi iei revan§a, un spa^iu temporal al 
ne§tiin}ei §i al hulei strigdtoare la cer. 

Pictura bisericeasca a devenit o imitatie §i mai pu^in o 
vedere duhovniceascd. La fel §i arhitectura bisericeasca. 

Degeaba ne ascundem dupa plopi: acolo unde nu sunt 
faptele credinfei ortodoxe §i unde harul dumnezeiesc e alungat 



416 



Ini(iere sfdnta, profunda in teologia ortodoxa si in viata duhovniceasca. 



327 



de nesimtirea interioara se practica satanismul „subtil" al 
in^elarii. 

§i e normal ca cineva sa para „nebun" vorbind despre 
in§elare in spatiul ortodox, cand pu^ini §tiu ce e de fapt 
in§elarea, adica mistificarea interioara a trairii duhovnicesti 
prin inlocuirea ei cu o pseudo raportare personald la viata 
Bisericii. 

Decaden^a interioara nici macar nu ne-o mai simtim. 

Daca o simtim totusi, o simtim slab. Si daca o simtim 
slab nu avem chef sa luptam cu ea ci ne bdldcim intr-o 
atmosfera interioara mult prea departe de curdtirea depatimi a 
Ortodoxiei. 

Intr-o astfel de ipostaza, a scrie despre realitatea lumii 
ortodoxe de azi si a lumii in general e un pericol, o mare 
nebunie, pentru ca vrand sa le spui adevdrul, oamenilor le 
place sa creada ca tu e§ti „ du§manul " lor. 

Cand spui adevdrul e§ti luat la ochi. 

„Cine e el? De ce ne spune noua despre pdcatel Cum i§i 
permiteT\ 

Deci problema lor nu este daca e sau nu e adevdrat... ci: 
cine e el de ni le spune? 

Ca daca le-ar spune Dumnezeu din cer...sau daca le-a 
spus intreaga Traditiei a Bisericii... parca se poate schimba 
cevfl...daca oamenii nu vor aceasta schimbare interioara 
duhovniceasca. 

§i dreptul revelational §i constitutional de a spune 
adevdrul e negat cu cruzime la nivel subiectiv. 

Nu \i se da nicio §ansd ca sa-1 spui, „pentru ca e o 
conjecturd'\ §i: „mai bine ai tdcea'\ §i: „nu ne strica afacerile 
noastre"... 

Furdm §i escrocdm sub numele lui Dumnezeu. §i 
credem ca Dumnezeu nu ne vede. 

Spunem orice ne vine la gurd credincio§ilor §i credem 
ca le-am dat „sfaturi". 

Nu ne sfm^im via^a §i credem ca „putem" predica. Nu 
putem! 

La televizor, un american care „levita" cu ajutorul 
dracilor era tare „minunat" pentru cona^ionalii sai. 

Li sepdrea §i ni se pare ca dracii „sunt simpatici", chiar 
,/olositorf\ 

Mirarea „pentru evenimentele magice", entuziasmul 
pentru ele ii aduce in noi pe demoni §i ei ne inva^a multe 



328 



lucruri care par „extraordinare". Dar sunt mi§ma§urf^'' 
satanicel 

Sfanta Biserica Ortodoxa nu e prezenta pe cablu TV cu 
emisiuni mart in timp ce neoprotestan^ii au devenit duminicali. 

In fiecare duminica, afecta^ii predicatori ai Americii, 
fugi^i din Romania spre „bine", ne umplu inima cu o durere 
enormd prin par§ivenia §i apetitul lor spre falsificare grea, 
Constanta a sufletului uman. 

Ortodoc§ii, care sunt milioane, parca nu sunt in Romania 
iar daca sunt apar la TV numai la rubrica violuri, crime, 
furturi, prostitu^ie, escrocherie. 

Daca urmari^i §tirile, ve^i vedea doua §tiri despre 
America - dar nu §tiri importante - 3 §tiri din Romania - dar 
gaindrii - §i nimic despre o mie §i una de ^ari, care par ca nici 
macar sd nu existe. 

Despre Irak, romanii au aflat cateva lucruri la TV, 
pentru ca americanii au vrut sd-i bombardeze, chiar daca §tiau 
ca nu au arme nucleare. 

Au auzit §i despre Serbia cate ceva la TV, pentru ca 
acolo i-au bombardat pe ortodoc§i tot „iubitii" americani. 

Am auzit §i despre Turcia mai ieri, pentru ca a fost un 
cutremur la ei §i despre Roma, pentru ca a nins ca o surprizd. 

Dar, in rest, po^i sa a^tep^i mult §i bine, pentru ca §tirile 
sunt „bine alese", pentru ca manipularea prin informafie 
trucatd sa i§i atinga scopul. 

Mancarea clonatd ne-a invadat. Usturoiul nu mai 
miroase a usturoi, ro§ia miroase a altceva, merele par 
impresionant de ireale. 

§i unii cer§esc pe la coXtuxi pu§i de altii. 

Si „relaxarea" pacatului e o abundenfd nimicitoare. 

Si trupul femeilor a devenit latrina tuturor obseda^ilor. 

Si raul e mairdu... 

Si cdfi suferd pentru acest lucru?!... 

O, Doamne, da-ne sd nepard rdu pentru ceea ce facem! 

Da-ne sa ne venim in fire §i sa ne para rau pentru 
pacatele noastre. 

Un preot spunea astazi: „e foarte greau sd fii preot 
adevdrat". 

Dar e bine sa fii preot neadevdrat sau un par§iv de 
profesiel 



"*'' Inselatorii. 



329 



Cum sa nu ma doara cand vad asemenea oameni, cand ii 
cinstesc §i ii iubesc pe preo^ii lui Dumnezeu, care au o 
sfintenie uluitoare, de care nu suntem vrednicil 

Cum sa nu spun ca ace§tia sunt cei cqiq/qc raul safie §i 
mai rau, cand preo^ii lui Dumnezeu sunt cei care ne umplu de 
uimire cu cat bine fac oamenilor? 

Eu ii iubesc pe preo^ii lui Dumnezeu dar aceia sunt 
Sfinti. §i pe cei care nu vor sa i§i sfm^easca via^a, dar sunt 
totu§i preofi, nu pot sa ii am cu totul la inima, pentru ca nu-i 
po^i iubi in mod deplin pe cei care 11 urasc pe Dumnezeu, Care 
e lubire. 

Preotul nu poate fi indiferent, pentru ca nici Dumnezeu 
nu e indiferent. 

Chiar daca nu po^i sa ajufi pe cineva, nu po^i sa treci pe 
langa elfard strdngere de inima ^ifdrd rugdciune in tine insu^i 
pentru el, pentru eel in suferin0. 

Preo^ii §i ierarhii de azi ai Sfmtei Biserici, daca nu vor 
trece, dupa adormirea lor, in calendarul Sfin^ilor, nu vor avea 
niciun cd§tig de la preo^ia lor, ci o mare osdndd. Tot la fel §i 
mirenii: daca nu i§i vor sfm^i via^a, degeaba au fost ortodoc§i. 
Pentru ca nu vom ramane cu ceea ce credem noi ca suntem, ci 
cu ceea ce suntem cu adevdrat. 

Rautatea aceasta din jur ma covdr§e§te. 

Ma doare inima de atdta rdutate cata simt in jur §i cata 
emana si de la demoni. 

Mantuirea noastra e cea mai grea §i mai mare istovire. 

Doamne, miluie§te lumea Ta. Ai mila §i de noi, 
Doamne. Nu ne lasa prada singurata^ii, disperarii, triste^ii! 
Aduna-ne intr-o singurd turmd §i ne miluie§te. 

dl S 

Aseara citeam despre Francisc de Assisi §i am gasit 
urmatoarea fraza: „cand era ispitit trupe§te i§i pedepsea corpul 
aruncandu-se intr-o apa rece ca gheafa'\ 

Va da^i seama ce stare de satanizare avea omul acesta, 
de nu se imbolnavea, aruncandu-se de multe ori intr-o apa atdt 
de rece? 

De la el a inceput la catolici teatrul religios de Crdciun. 
Prima piesa o pune in scena in 1223. 

Cand vezi boul §i asinul ca statuiete, pe Prea Curata, pe 
Sfantul losif §i in centru, pe paie, pe Domnul, nu vezi nicio 
taind, nicio sfintenie, ci numai ni§te figurine moarte, fepene. 



"^'^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi. 



330 



In jurul datei de 14 septembrie 1224 ii apar stigmatele, 
aceste noi „minuni" ale Satanei, „confectionate" special pentru 
catolicii eretici. 

Nu mai se petrec minunile de pdna atunci, ci „altele", 
„m alt fel". 

Satana le-a facut „minuni proprii" catolicilor, 
protestan^ilor, neoprotestan^ilor, paganilor. 

Cele 5 rani care ii apar lui Francisc (care inseamna 
„francezul") vor dura pana la moartea sa, survenita in ziua in 2 
octombrie 1226. 

Si demonii le-au facut ca pe o „substituire" a 
suferintelor lui Hristos Dumnezeu. Francisc va suferi „in 
locul" Domnului. 

§i azi, intr-o ^ara catolica, unii se crucified ca sa Ii se 
ierte pdcatele. 

Comut centrul de aten^ie: nuvela Cheile^^^ a lui Arghezi 
e o delicatete rard. Acesta ridica un fapt - probabil autentic 
sau cu o mizd de realitate - petrecut cu cei doi copii ai sai, la 
nivelul unci lupte impotriva lui §i a so^iei sale, la care el e de 
partea copiilor. 

Dulapurile sunt inchise, cheile stau la cei mari, iar copiii 
parca sunt facu^i intr-adins mici, de parca „copiii trebuie sa fie 
mici §i sd stea mici o via^a intreaga" . 

Curiozitatea duce la cdderea dulapului peste copii, ei 
sunt salva^i, sunt judeca^i de un complet de judecatd 
„necrutator" §i pentru ca la intrebarea: „Cati ani aiT\ Baru^u 
raspunde: „Sunt bdtrdn", completul ii scoate afara pe acuzati, 
pentru ca sa poata sa rada din toatd inima. 

In loc de „catastrofa" Ii se da pe mana cheile. Dar cum 
nu Ii s-a spus care la care broasca merge, nicio u§a nu s-a 
deschis. 

§i copilul crede ca nu sunt bune §i reintoarce cheile 
parin^ilor, de§i parin^ii ar fi trebuit sa le spuna despre chei 
copiilor lor, pentru ca sa §tie ca sunt responsabili §i ei pentru 
ele. 

Frumuse^ea nuvelei e aceea, ca autorul a luat partea 
celor mici §i a gdndit ca ei. 

§i gandirea ca ei a fost induio§atoare, cum nu ar fi fost 
daca ar fi spus in mod rece, ca vor fi pedepsi^i cei care au 
ddrdmat mobila. 



"*" Tudor Arghezi, Versuri §i proza, ed. a Il-a, Ed. Ion Creanga, Bucuresti, 1985. Nuvela 
e intre p. 78-86. 
'*^° Idem, p. 79. 



331 



In filmul „Cu varul Vinny nu-i de glumit", avocatul 
impostor il invinge pe avocatul tehnic prin pa§i marunfi §i 
uimitori. 

Experta in ma§ini ne lasa cu gura cascata. Trenul, porcii 
sau uzina il scoala la 5 diminea^a. Sta de mai multe ori la 
inchisoare. Dar e admirabil prin aceea, ca duce la un succes net 
procesul, care parea „fara scapare". 

Oamenii vor sa traiasca ca in filme. Dar pentru ca le e 
teama sa o spuna §i sa ofaca, tocmai de aceea doar viseazd la 
faptul de a trdi ca-n filme. 

Mi-am adus aminte de preotul Florentius. Acesta incepe 
sa il invidieze pe Sfantul Benedict de Nursia"^^^ §i sa ii faca 
publicitate negativd in fa^a celor care veneau la manastirea sa. 

Ca sa o termine cu Sfantul Benedict, ii trimite o paine 
otravita spunandu-i ca e „sfintita". §i pentru ca nu o mdndnca, 
atunci, ca sa ii sminteascd pe ucenicii acestuia, trimite in 
gradina manastirii un grup de tinere fete goale §i le pune sd 
danseze in fa^a monahilor. 

Despre acest preot: no comment . De§i se pot spune 
multe . . . 

Vietile Sfm^ilor lui Dumnezeu au fost scrise ca sd §tim 
ce sdfacem §i de ce sd neferim. 

Ele sunt un compendiu al vietii, cu alb §i negru la un 
loc, din care §i negrul poate aduce alb. 

Caci exemplul rdu ne poate inva^a sd iubim binele, daca 
raul e o a§a de mare decddere si sd neferim de rdu. 



Ii deformdm pe cei care ne privesc, pentru ca iubindu- 
ne ne imitd deformarea, strambarea firii noastre adusa de 
patimi. 

Cei care ne privesc urdciunea ne-o pot urma §i ace§tia 
devin lafel de urdfi ca §i noi. 

Copiii preiau urdciunea parintilor, o due mai departe, 
considerand-o opreluare defamilie, o „mo§tenire laudabila". 

Dar cu ceea ce se laudd ei, eu md intristez, pentru ca 
patimile sunt o triste^e §i un mod de desfigurare personala plin 
de nebunie. 



"*^' A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Benedict_de_Nursia. 
'*^^ in engleza:^rfl comentarii. 



332 



K< 



Levin, eel eare o iube^te pe fata din tren. 

„Intreaga" Ameriea prive§te la iubirea a doi tineri, de 
parea nimeni nu mai iube§te §i doar ei, in aeeasta masa amor/a, 
se iubese. 

Speetaeolul la eare easea oehii toata lumea. 

§i eineva spune in film: intai eonteaza postul/loeul de 
munea, apoi banii/salariul §i „dragostea o cumperr. lata 
paradigma soeieta^ii de azi! 

iti trebuie viata biologicd pe eand implinirea sufleteasca 
e un lucru indiferent. Adiea se poate trai „si fara" sa fii 
implinit sufleteste si duhovniceste. 



Ci stazi, Prea Curata Stapana, m-a purtat spre un loc, 

unde puteai sa i}i auzi interiorul de atata tacere. 

Am plecat cu metroul §i am coborat la stasia Pipera. O 
vanzatoare de ziare §i o femeie care mergea §i ea la Sfanta 
Manastire, m-au ajutat sa ajung la Sfanta Manastire 
Christiana'^^^ intr-un loc pustiu §i aruncata pe un camp 
neprimitor. 

Ele au fost femeile prin care amfostghidat sa ajung. 

Ma dor picioarele, am facut o batatura in talpa dar m- 
am lini§tit. E vorba de o manastire de maici...si unele chipuri 
imi erau cunoscute de la facultate, pentru ca sunt studente la 
noi. 

Pictura e la inceput. Abia s-a terminat de pictat Sfantul 
Altar §i cele doua strane. Insa s-a folosit un ro§ufoarte viu, pe 
gustul tinerelor maici dar in discrepanfa cu teologia picturii. 

- De ce o maica e imbracata in negrul 

- Pentru ca ea e moartd pentru lume. Ea trebuie sa 
ajunga sd-§i omoare patimile. §i negrul hainelor ei ii spun sa 
nu i§i mai simta trupul viu, sa nu ii mai faca poftele. 



"*^^ A se vedea: http://manastirea_christiana.crestinortodox.ro/. 



333 



Fa^a §i mainile ii sunt neacoperite. Cu fa^a prive§te spre 
Dumnezeu iar cu mainile lucreaza pentru aproapele. 

§i mersul ei nu trebuie sa tradeze eleganfa, ci smerenie. 

§i aici, din pacate, cu toata. frumusetea si tacerea din 
Biserica, era vizibil sentimentul de clan. 

„Ceilal^i" erau fratii lor. ..dar fara sa se implice prea 
mult. 

Am fost insa uimit din nou de locurile unde te poate 
duce Dumnezeu, daca te la§i in mdna Sa. 

Cand am plecat de acasa nu am stiut unde voi fi la 
slujba. Am plecat pur si simplu...si unde am simtit sa ma due 
acolo m-am dus. 



D. 



^ezamagirea e un gol in inima, o sim^ire a racelii, a 

neiubirii. §i cand sim^i ca eel ee te iubea sl uitat de tine sau nu 
mai prive§te foarte atent la tine, te sim^i singur, parasit, 
aruncat afara. 

Dezamagirea noastra trebuie sa o aruncdm in fa^a lui 
Dumnezeu. 

Rugaciunea smerita e cea care umple acest gol nociv. 

Doamne, nu lasa sa ne inunde raceala dezamagirii, 
raceala singurata^ii, a deznadejdii. Toate lucrurile au un sens §i 
Tu vrei sa ne inve}i de fiecare data altceva. 

Nu lasa, Doamne, ca lec^iile Tale de iubire sa le 
percepem ca o depdrtare a Ta de noi, ca o nepdsare a Ta de 
noi, Tu, Care e§ti iubirea lumii acesteia. Care iube§ti lumea Ta 
mai mult decat poate ea sa inteleagd vreodatd. 

Doamne umple-ne cu iubirea Ta! Da-ne sa ne smerim 
inaintea Ta, ca Tu e§ti lumina §i via^a noastra. 

Avem nevoie de Tine, Dumnezeul meu, avem nevoie de 
mila Ta. Avem nevoie de bunatatea Ta negraita, care ne iarta 
pacatele noastre §i ne pune pe noi iara§i in starea defii ai Tdi. 



334 



li era frica ca demonii sa nu ii sara in spate cand se 
duce noaptea la veceu in gradina. 

Sau auzind de preotul care a fost „transportat" de draci 
de la slujba in mijlocul ora§ului, i se pare ca ar puteafi luatpe 
sus §i el. 

Viitorul este incert. I se face frica sa gdndeasca. 

Egoismul ii face cu ochiul §i se gande§te in mod 
pdcdtos, daca va putea trece vreun hop din via^a lui. 

Dar aceste ganduri nu au nimic de-a face cu smerenia §i 
cu Ids area in voia lui Dumnezeu. 

De ce trebuie sa fii atdt de la§l 

De ce trebuie sa i^i faci tot felul de planuri, care nu au 
nimic de-a face cu realitatea, ci sunt dosir fantezii de duzindl 

Frica de a nu innebuni e o frica pe care dracii o aduc 
celor care se curdfesc de patimi. 

Frica, panica din fa^a exorcismelor te face anormal. 

Vrem sa rezolvam totul repede. 

Vrem minuni care sa nu ne schimbe §i victorii 
intelectuale pentru care sa nu suferim §i pentru care sa nu 
depunem eforturi. 

Ne inchipuim cum ar fi fost daca am fi scris not cartea 
aceea sau cum ar fi fost daca vorbeam §i noi atunci... 

Dar nu con§tientizam, ca am fi putut face accident 
vascular cerebral inainte ca sa spunem doud cuvinte sau sa 
scriem tret rdnduri. 

Vrem sa fim altii, pentru ca nu §tim sdfim noi inline sau 
nu vrem sa devenim noi inline, cu harul lui Dumnezeu. 

Tot felul de frici ne strabat. 

Con§tiin^a ca nu am facut vreun lucru ne avertizeaza. 

Presiunea psihica e prea mare, incat unii se §i intreaba 
de cum au putut sa reziste pana azi. 

Spunem: „nebun"...dar nu prea §tim cat de siguri suntem 
in ceea ce spunem. Nici nu putem sa imprejmuim, sa 
delimitdm acest termen, realitatea lui. 

Cum spovedim un nebunl 

Cum in^elegem deficientele altora, cand noi nu le aveml 

Ce responsabilitate am eu, fa^a de eel care nu se poate 
ajuta pe sine? 

Uneori vrem sa cunoa§tem multa lume. Dar daca am 
cunoa§te-o, ne-am da seama, ca acest demers ne solicitd foarte 
mult. 



335 



A cunoa§te pe cineva inseamna a trece prin multe faze 
de apropiere §i de indepdrtare, de acceptare §i de respingere, 
de tachinare, de incercare din ambele par^i de a trece peste 
asperitdti, peste neajunsuri. 

§i cand am citit ceva despre ni§te teologi protestan^i, 
demonii imi spuneau, in timp ce citeam, ca am inceput sa 
talcuiesc Molitfelnicul, la care lucrez acum, ca protestantii, 
desi eu il inteleg prin luminarea lui Dumnezeu, cu toate 
pacatele mele. 

Insa rdutatea demonilor se vede din aceea, ca in timp ce 
citeam o carte teologicd protestantd ei imi vorbeau despre 
motivatiile sau despre modul in care comentez eu 
Molitfelnicul. 

Inter ferentele demonilor par gdndurile noastre dar nu 
sunt. 

Un gand trebuie sa apara din motivafia expresd a 
cdutdrii mele, din dorin^a mea, din a§teptarea mea. 

Dar interferen^ele demonice sunt ganduri deja fdcute §i 
aruncate in ograda min}ii mele. Nu-mi apar^in, insa apar ca 
ceva ce mi-ar aparfine. 

§i poti astfel sa incurci, in mod grav, ceea ce vrei tu cu 
ceea ce vor dracii §i crezi ca e voin}a ta. 

Cand ispitele tree, in^elegi ca a fost un cutremur intr-un 
pahar cu apd. 

Te uiti mereu. Nu mai §tii cum ardtai sau cum ardfi. 

Mergi mai departe, §i nu sperai ca mai departe sa sim^i 
§i sa traie§ti lucruri pe care nu le a§teptai. 



M. 



lersul la doctor, pentru analizele necesare pentru 
casatoria civila, ne-a costat mult (bani din darul Parintelui 
Marcel Hanches) dar am putut trece mai departe. 

Ochii ei te invitau la a da mitd. Si pana nu afdcut ce a 
vrut cu noi nu ne-a dat certificatele prenupfiale. 

Cealalta asistenta vorbea cu o deta§are sora cu 
indiferenta, dar banii ni i-a luat doctorul care era cu ea. 

Noi doream sdfacem analizele... iar ei ne-au invitat sa nu 
le mai facem... dar sa le bagam banii pe „necesarele analize" in 
buzunar. Si am facut asa cum au vrutl 



336 



§i, cu toate acestea, Prea Curata Stapana ne-a scapat 
repede de drumuri obositoare, care nu ar fi avut nicio 
relevanta, pentru ca nu suferim de nicio boala. 

Ea a randuit, ca prin intermediul oamenilor corup^i, 
chiar §i impotriva vrerii lor, sa mergem mai departe. 

Sclipirea hoafa din ochii lor, tertipurile care le 
ascundeau caracterul, zambetul prefdcut, toate acestea mi s-au 
imprimat undeva. De§i le uit. De§i ele se due undeva in mine, 
unde nu mai imi place sd le discut. 

Am dat mitd cum credeau ei sau am vrut sd scdpdm de 
strangularea spitalului? Ultima exprima adevdrul. 

Pentru ei eram doar doi pro§ti, care nu au pe nimeni §i 
care nu §tiau sd se descurce. §i poate ca au dreptatel 

Nu §tiu sd md descurc in lumea aceasta, adica sa devin 
curvd cu doudfete, §i n-am §tiut niciodata. 

Dar nici nu vreau sd intru in acest vartej periculos, unde 
oamenii nu mai au nimic sfdnt, nimic curat, unde nimeni nu 
mai poate sa il vada pe celalalt yrwmo^ §i unde toata ziua sa ne 
bdldcdrim ca la u§a cortului. 

Stam inchi§i in casa, studiem, ne rugam, mai dam 
drumul la televizor, mancam §i dormim. Dar mul^i dintre 
oameni sunt afara, merg, discuta, fac compromisuri, au 
realizdri, sunt strivi^i de nesimtirea altora. 

Daca privesc de aici, din acest culcu§ al nostru, nu vdd 
lumea?! Lumea crede ca se schimbd. Dar se schimba cu 
adevdratl 

Ma gandeam azi, §i i-am spus §i Gianinei [Piciorus], ca 
in locul Fericitului Hie [vazatorul de Dumnezeu], intr-un 
anume grad, nu a§ mai avea pe cineva, din cei pe care ii cunosc 
in jurul meu, cu care sdfiu implinit intr-o relatie de prietenie. 

Poate numai cu Parintele Savatie [Bastovoi] as putea 
avea o relatie duhovniceascd si culturald ampla, pentru ca ne 
leaga si vdrsta, si experienta dubld, si temperamentul. Dar el 
nu md cunoaste. 

Deduc asta din cartile sale, chiar daca scrie carti mai 
mici decat (sunt sigur) poate sd scrie. 

Pentru a te cunoaste cineva trebuie sd te consumi mult. 

Lui Savatie [Bastovoi] nu ii e teama sd vorbeascd, spune 
lucruri pe care al^ii le acoperd. Te regdse§ti in el, in cautarile 
lui, in pacatele lui, in iubirile lui. 



337 



Insa cine stie cum ar putea interpreta dorinta mea, daca 
vreodata as avea posibilitatea de a-i scrie sau de a vorbi cu 

E un chin imens sa fii sfdrtecat de priviri, de cuvinte, de 
neincredere. 

Cand ies pe strada, fuge uneori din mine starea Aq a fi 
om (de§i nu pierd nimic din a fi om) §i ma simt hdituit de 
privirile oamenilor. 

11 privesc in mine pe preot - a§a cred ei, multi care ma 
vad, pentru ca cred ca sunt preot - cu ironic, cu dispret, cu 
invidie, cu mirare, cu ciuda. 

Mi se vdnd tot felul de sentimente de§i nimeni nu md 
cunoa§te. §i nici nu vrea sd md cunoascd. 

Poate ca daca a§ fi preot lumea ar vrea sd md cunoascd 
sau poate ca ar veni la mine numai pentru ca sunt preot dar nu 
§i pentru ca ar vrea sd md cunoascd personal. 

§i nu §tiu ce inseamna a te cunoa§te, daca cunoa§terea 
nu are sfdr§it. 

In orice caz, scopul real al oamenilor e sd se iubeascd 
intru Domnul §i sd i§i sfinfeascd viafa. 

„Unii pe al^ii" sa se iubeasca, ca sa poata marturisi, intr- 
o comuniune de iubire §i de in^elegere, iubirea fa^a de Prea 
Sfanta Treime. 

Iara§i intristez oameni. Oamenii cer sd nu ii intristez §i 
eu nu vreau acest lucru. Dar, in acela§i timp, oamenii ar trebui 
sa in^eleaga ca §i eu am nevoie de in^elegerea lor si ca adevarul 
nu ne intristeazd... ci ne vindecd. 

Ma simt bucuros deodata...Harul dumnezeiesc izvord§te 
in inima mea, §i asta datorita iubirii Domnului. 

Aseara sim^eam cum izvord§te harul dumnezeiesc, ca 
apa dintr-un izvor, in inima mea. Deodata... 

§i Dumnezeu asculta rugdciunea mea, a ticalosului §i 
md umple de milostivirea Sa. 

Cum pot sa-Xi mul^umesc, Doamne, pentru toate? 
Confirmdrile Tale ma umplu de iubire. 

Tu nu-i ui^i pe cei singuri. Tu nu-i ui^i pe cei din nevoi. 

§i ei sunt mulfi, dar Tu nu ii uifi. 

§i nu ii uita, Doamne, niciodata! 

Ai mila de cei betegi, de cei fara casa, de cei fara 
dragoste in inima. 



'^^'^ A interpretat-o extrem de prost, din pacate, pierzand in persoana mea un prieten 
foarte rar. 



338 



Ai mila de cei care nu cunosc mila, de cei care nu i§i 
maipldng de mild, pentru ca considera ca nimeni nu ii ajutd. 

Tu ai toate darurile din lume ca sa le dai lor, cat §i daruri 
cere§ti. Da-le lor, lisuse Doamne, mila Ta, iubirea Ta, hrana 
Ta, cum nu au cei care se ghiftuiesc pe pamant §i nu §tiu cand 
trece noaptea §i cum vine ziua. 

Cand e§ti timorat, nu mai ai curaj. 

Cei care se rdzbund cred, in slava lor de§arta, ca pot sa 
faca tot ceea ce i§ipropun. 

Bogatul se increde in ce are in conturi §i pare sa fie 
Uni§tit. Inima nu ii palpitd pentru ziua de maine. El are case, 
nu casd. Mananca ce vrea. Nu ramne§te la nimeni. 

§i tu, calatorule, care nu ai decat pungi §i zdren^e pe 
tine, suferi amamic, §i nici eu nu am ce sa-^i dau, §i treci mai 
departe, §i ceri, §i iara§i ceri. . . 

Cand se urea in ma§ina, vor sa treaca peste tine. 

Nu au timp. Parca s-a terminat timpul §i nu pot sd mai 
a§tepte. 

Telefonul a venit desfd^urat. Asta md panicheazd: sa 
§tiu ca mul^i §tiu la cine am sunat eu. Ma simt urmarit. Suntem 
urmari^i mai rau decat cu Securitatea, §i vom fi §i mai mult. 

Nu e niciun fel de paranoia: pufini oameni vor §ti ce fac 
cei multi. 

America a inceput sd monopolizeze Romania intr-un 
mod penibil §i atitudinile nu se aud. To\\ au devenit, deodata, 
pro-americani. Oare sa fie a§a?! 

Am vazut doua filme la rand, unde „iadul" §i „raiul" 
erau tot ca pe aid: cu femei, cu distrac^ie, cu chefuri. Produc^ii 
americane. 

Hulele se }in lant §i desfd§urarea rdutdfii e in curs de 
derulare. 

Omului ;■ se dau de toate in schimbul libertdtii sale §i a 
sufletului sdu. 

De§i to^i suntem liberi, imediat e§ti dat in judecatd daca 
spui ceva impotriva curentului, inspre care unii vor sd duca 
poporul roman. 

Car^ile se scumpesc in mod drastic, la „prajiturile" 
magazinelor ne uitam cu jind §i nu mai avem multe lucruri sd 
ne spunem, pentru ca nu mai vrem sd ne vorbim. 

Nu §tiu cum de mai putem sa suportam atdta 
singurdtate. E un chin imens. 

Singuratatea a inceput sa fie cea care ne conduce, pentru 
ca am fast invrdjbifi unii contra altora. 



339 



Slava JiQ, Doamne, pentru toate! Ai mila de noi si ne 
iarta, Doamne! 



lo)upa mult mers pe jos, dupa un ocol asumat, timp in 
care mi-am dat seama de saracia din anumite par^i ale 
Bucure§tiului, am ajuns la Biserica Sfdntul §tefan, la Cuibul cu 

1 -425 

barza . 

De§i §tiam ca acolo a fost un „cuib" al ereziei candva, 
am gasit o atmosfera duhovniceasca foarte buna, lini§titoare. 

Parintele Daniel [Benga] ^^^ a predicat hifiul eel risipitor 
despre poeainta - un drum interior mai intai - apoi despre 
eon§tiin0 §i despre grija parintilor fafa de copii. 

Am observat cu bucurie subtilitatea interpretarii sale, 
modul in care a condus discu^ia in cadrul omiletic, implicarea 
directd in realitatea descurajantd a tineretului actual. 

Intoarcerea acasd e o regdsire. 

Con§tiinta, dupa talcuirea semantica a limbii grece§ti, e 
o §tiintd cu Dumnezeu. Dumnezeu a lasat con§tiin^a omului si 
ea ne va fi adevdratul nostrujudecdtor. 

Con§tiin^a Qjudecdtor dar §i sjdtuitor. 

La un moment dat a interpretat o poveste populara, 
spunand ca demonii au trei lucruri: un ac, o pdturd §i o 
trdmbitd. 

Cand ne momesc, ne infeapd cu acul. Acul, in^epatura 
lui e prima lor intervenfie. 

Daca vrem pacatul, atunci ne acopera con§tiin^a §i 
mintea cu o pdturd, pentru ca sa il vrem, pentru ca sa il facem 
pdnd la capdt. 

§i dupa ce facem pacatul, ne ia pdtura de pe minte §i 
incep sd }ipe din trdmbitd, adica incepe sd ne mustre 
con§tiin}a. 

Celalalt preot mi-a vorbit cu multa grijd §i atentie. M-a 
bucurat mult intervenfia sa. 



"^^^ A se vedea: http://www.bisericacuibulcubarza.ro/. 

"*^* CV-ul sau: http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=23%3Apr-conf-dr- 
daniel-benga&option=com_content&Itemid=273. La teza sa doctorala mi-a placut 
documentarea ei...si am citit-o, in manuscris, in biblioteca facultatii, inainte ca aceasta 
sa fie editata. 



340 



Doamne, miluie§te-i pe robii Tai ace§tia §i ajuta-le lor! 
Fii cu ei §i ii iarta §i ii miluie§te! 

A interpretat cuvinte ale Fericitului Arsenic Boca , ale 
Fericitului Paisie [Eznepidis] Aghioritul , ale Fericitului 
Nicolae [Steinhardt]"^^^ de la Rohia §i a amintit de incercarea 
lui [Constantin] Noica"^^" de a comenta aceasta parabola: a 
fiului curvar. 

„E duminica noastra, a tuturora, caci to^i suntem fii 
ratacitorr, a subliniat predicatorul nostru. 

Din fericire, aici nimeni nu s-a uitat la mine suspect §i 
nu am gasit in comunitatea aceasta aroganta „ §tiutorilor " din 
alte parti. 

Aici se cite§te anaforaua liturgica cu voce tare, ca §i la 
Biserica Rusa, dar loca§ul e mic §i, pe deasupra, e si monument 
istoric. 

Deodata, mi-am dat seama ca aici am retrait clipa de 
a§teptare a cuvantului lui Dumnezeu, nesa^ul dupa 
autenticitatea credin^ei §i a experien^ei ortodoxe pusa in 
cuvinte actuate. 

Dupa o predica ortodoxa autentica incepi sa respiri 
normal. 

Si autentica inseamna vie, problematizatoare, despre 
adevaruri profunde si largi. 

A§a simt eu: pot respira, cand dupa o slujba cu simfire, 
auzi o predica cu intelesuri smerite, vii. 

Stateam langa Sfanta Cruce a Domnului §i priveam rana 
din coasta Sa dreapta. Eu sunt, Doamne, eel ce Te-am rastignit 
cu patimile §i cu poftele mele! 

Trei picaturi de sange erau curse iar altele patasera deja 
§tergarul din jurul coapselor Sale. 

Axionul m-a lini§tit §i el: modula^ii facute cu suplefe. 

Cand am ie§it afara din Biserica i-am mul^umit lui 
Dumnezeu pentru o asemenea bucurie liturgica. 

Inainte ca sa gasesc Sfanta Biserica insa, am trait o alta 
in^elegere minunata, o vedere duhovniceascd. O tanara 
doamna mergea alaturi de o femeie mai in varsta. 

§i, deodata, parca nu am mai vazut trupul ei, al celei 
tinere, ci sufletul i se vedea prin trup. Trupul ei era ca o 
mi§care continud a sufletului ei. 



^^'^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca. 
*^^ Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_Aghioritul. 
"*^' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt. 
"*'" Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica. 



341 



§i acest lucru mi 1-a dat Dumnezeu sa il vad, tocmai 
cand abia gandisem, la cat de mult i§i exprima sexualitatea ei, 
prin fiecare mi§care pe care ofacea. 

Adica prin cea care ma facea sa vad pacatul in mine, ca 
o povatuire profunda, Dumnezeu mi-a dat sa vad addncul 
sufletului ei dincolo de trupul ei. 

§i vederea mi-a confirmat faptul, ca gandul care te 
strdbate acela este §i eel care te conduce. 

E§ti la un moment dat ceea ce simti §i crezi, de§i e§ti cu 
mult mai mult decdt atdt. 

Dar patimile ne reduc comportamentul la mult mai pu^in 
decat suntem noi, in afara de faptul ca ni-l deviazd intr-un mod 
uluitor de mare. 

Pentru ca eu m-am nascut in acest timp, de aceea si §tiu 
modul subversiv al comportamentului uman de azi, il intuiesc, 
ca §i to^i ceilal^i. 

Fiecare §tim ce inseamna o fustd scurtd, de ce femeia 
vrea sa i se vadd sdnii, de ce barbatul se bdrbiere§te §i i§i da 
cu spray, de ce se folosesc bijuteriile §i la cefolosesc banii. 

§i tocmai pentru ca §tim cu to^ii de ce, lucrurile se fac 
intre noi fara prea multe explicatii. 

Dar intr-un timp mai vechi nu §tiu cum a fast in mod 
concret. 

§tiu patimile de azi pentru ca le am §i ele se manifesta 
intr-un anume fal. Dar nu intuiesc prea bine modul in care i§i 
in}elegeau cei din vechime patimile, §i cum §i le expuneau sau 
§i le sugerau. 

Mai tarziu, cei care n-au trait aceste vremuri despre care 
scriu acum, nu vor putea percepe intreaga realitate, la cald, ca 
noi, cei de azi. 

Timpul nostru va deveni istorie. 

Istoria are doar unele fragmente vii: acelea care au 
exprimat adevarul in mod acrivic. §i acele fragmente le 
recuperdm de oriunde. 

Cand citim Sfanta Scriptura sau vie^ile Sfm^ilor no§tri 
observam ca via^a nu este exprimata depreciat, ci ea este un 
§uvoi. 

Curge harul Sau spre noi. O sim^im din plin. 

Dar unde apropierea de adevdr e mai slabd, in scrieri 
literare, acte, documente, adevarul trebuie sd-l culegem cu 
grijd. 



342 



Harry Potter e jocul de calculator §i filmul in care 
demonicul e ofantezie in mi§care. 

Zbori pe matura, intri prin zid, dintr-un ou se na§te un 
dragon §i, mai ales afli, spre deliciul telespectatorului de la noi, 
ca Romania e }ara dragonilor, unde cresc §i se vaneaza 
dragoni. 

Raul, vrea sa ni se spuna, nu e el „atat de rau", ci are §i 
accente „dragute". 

Camerele mai au §i alte camari, camarute. Tot felul de 
ascunzi§uri. Exista a§teptare... 

Deci nu se termina nimic dar, tot la fel, nimic nu e real. 

Viafa ca-nfilme e o via^a in care mintea crede tot, pentru 
ca „nu exista minte", pentru ca „nu §tim nimic", pentru ca „nu 
exista nimic". 

§i acest enun^ din urma - „nu exista nimic" - vrea sa ni 
se infuzeze adanc, ca sa nu ne mai temem de Dumnezeu, de 
drac, sau de om. Sa nu ne mai temem de nimeni. 

A trdi disperarea azi dar, in acela§i timp, §i „lini§tea" 
inseamna a avea con^tiin^a ca „nimic nu exista §i totul e doar 
unjocprost". 

Se cauta faptul, ca omul sa nu mai aiba un centru 
nicaieri, o scdpare a lui, o liniste a lui. 

Omul vrea sa fie Idsat singur de§i nu po^i sa fii singur 
in crea^ia lui Dumnezeu. 

Cand Dumnezeu vrea ceva, lucrurile se leagd. 

Totul merge inainte, \i se sugereaza ce trebuie sa faci. 

Am vrut sa merg undeva §i am fost condus spre altd 
parte. 

Aceste peregrindri ale mele, imi arata cum Dumnezeu 
alege pentru noi lucruri mai bune decat orice a§teptare a 
noastrd. 



?. 



'iua casatoriei noastre civile. A§teptarile §i pregatirile 
nu sunt pentru cine este invitat, ci pentru cine vrea sa 
rdspundd invitafiei. 

Refuzul unora le destdinuie inima. Si inima spune 
lucrurile pe fata, cand e pusa in situatii limitd §i nu numai. 



"*'' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Harry_Potter. 



343 



E importanta viata unui om? E o intrebare care nu ne-o 
mai punem la modul serios pentru ca a devenit o intrebare 
„ ironica ". 

Aseara, un cuplu tanar fara casa, a trebuit sa faca ceva 
radical: sa i§i dea cei doi copii la orfelinat. Ambii erau 
indurera^i, necaji^i. 

Spunea tatal, ca in loc sa se imbolndveascd mai rdu, 
traind impreuna cu ei prin scdrile blocurilor pe unde ei se 
aciueaza, mai bine sa aiba cei doi copii ai lor un trai asigurat 
de catre stat, daca el §i so^ia lui nu pot avea parte de as a ceva. 

§i cand am auzit aceste cuvinte, mi s-a parut gestul lor 
un act de mare responsabilitate, de multd dragoste pentru 
copiii lor, chiar daca ei trdiau in concubinaj. 

Dar oficialita^ile statului roman insa, pe ace§ti oameni 
responsabili, i-au „decdzut din drepturile parinte§ti", pana vor 
avea condi^ii mai bune de via^a. 

Adica cum, acum ei nu mai pot fi pdrintii lor? Cine 
poate sa ifi ia dreptul de pdrinte, cand acest drept nu se poate 
sechestra de catre nimeni? I-afdcut cumva statul? 

Imi aduc aminte de o altd exprimare tdmpitd, a unui alt 
parinte de copii, care a spus reporterului TV, ca daca copilul 
sau s-a cdsdtorit cu altcineva, pe care el nu l-a vrut, atunci el 
nu a mai ajutd, ci statul trebuie sa ii ajute. 

§i am tot glumit pe situa^ia asta cu Gianina [Piciorus]: 
„Ce, eu v-am facut?! Statul v-a facut! El sa vd creased''. 

Cum sa nefacd statul, parin^i iresponsabili? ! 

Cand minciunile voastre au devenit un mariaj, iar 
mariajul vostru a devenit un numdr de copii, iar copiii vo§tri 
au devenit ni§te fiinie neiubite §i neinfelese, vina nu apar^ine 
copiilor ci, in cea mai mare parte, vd revine voud. 

E inadmisibil sd iube§ti pe cineva §i sd nu lupfi pentru 
el. Sa nu lup^i sd il intelegi, sa nu il urmezi, sa nufugi dupa el, 
sa nu cau^i cuvinte care sa-1 faca sd te simtd. 

Cum putem vorbi cu cainii §i cu pisicile, §i nu putem sa 
vorbim cu copiii nostril 

Cum putem sa nu avem timp pentru ei, daca i-am facut 
cu dragoste §i din dragoste? 

Dar daca am facut unui, doi §i am avortat zeci, 
binein^eles ca dragostea noastra e cariatd. E o dragoste cu 
miros de cadavru. 

Ne plictisim de noi inline. 

Nu mai credem nici in ceea ce putem sd facem acum, 
daramite sa mai speram la alte clipe din viitor. 



344 



Cei care nu II §tiu pe Dumnezeu in ei, care nu II simt in 
ei, i§i due regretul singuratatii oriunde, golul aeesta inviforat, 
pustiul SiCQSta. Jam sens, eare ii indispune amamie. 

i§i due propria casa de nebuni in spinare, ea meleul. 

Inima lor nu se bueura de nimie in mod deplin. Simt §i ei 
ea le lipse§te „eeva". Dar, in adevar, le lipse§te „Cineva". 

§i aeest Cineva ne fugdre§te peste tot, ne cautd peste tot, 
ne a§teaptd peste tot. Aeest Cineva este extrem de insistent. 
Nu Se da batut, invins de nesimtirea noastra. El nu tine doar 
doua predici §i a§teapta ea oameni sd devind Sfinfi peste 
noapte. 

El nu erede in „Sfinti" fdcufi la comandd, in „Sfinti" 
faeu^i din fried, in „Sfinti" incon§tien}i de El §i de ei. 

Aeest Cineva nu ne pune la zid pentru fieeare gre§eala a 
noastra, nu e un securist eare sa vrea sa ne faea raul, nu e unul 
eare ne pune pe rug, un inehizitor, nu e unul eare sa ne vada 
doar din cdnd in cdnd situa^ia, asa, ea un prefeet al eapitalei, 
eare vede ceva numai cdnd vrea el. 

Aeel Cineva e Dumnezeu. Si Dumnezeul nostru e atent, 
foarte atent la fieeare mi§eare a inimii noastre, la fieeare gand 
nerostit, la fieeare fapta faeuta sau inea nefaeuta, la fieeare pas, 
la fieeare mi§eare a mainii noastre. 

Dumnezeu ne prive§te tot timpul, fara ea asta sa insemne 
ea suntem urmdrifi din satelit. 

Ci privirea Lui ne susfine moralul, eaei El e Prietenul 
nostru eel mai bun, nea§teptat de bun §i de in^elegator. 

Unii s-au invafat sau au fast invatafi sa repete doar 
fraze. §i eand nu spui fraza teologicd pe eare el o §tia de-a 
gata, pari suspect, pentru ea nu il intereseaza sd gdndeascd 
eeea ee spui tu, ei vrea sa i se spuna eeea ee §tie §i el de fapt. 

§i eand ii spui raspunsul „standard", el i^i spune: „§tiam 
§i eu asta". 

Dar, de fapt, el nu §tia niei eeea ee i-ai spus. Caei nu §i-a 
muneit nieiodata eapul sd meargd mai departe eu in^elegerea, 
§i sa judeee §i sa experieze confinutul credintei noastre §i nu 
textualitatea ei, ei a ramas doar la faza de papagal repetitiv, de 
memorator mecanic, eare are ea mama pe lenea cu diploma. 

Ne lovim de morile de vdnt, pentru ea uneori eonfundam 
ce pare sd fie omul eu eeea ce este el, eu eeea ee intelegem 
pana la urma ea este, ca. poate. 

§i, eel mai adesea, il gasim pe omul nepotrivit, eare e 
pus la locul potrivit. Pe eel eare nu merita sa fie aeolo, in loeul 
aeela, de eare se impiedicd multi. 



345 



Sau il intalnim pe omul, care s-a dezis, la un moment 
dat, intr-un mod infiorator, de menirea lui, de vocatia lui, pe 
care 1-a corupt „mediul ambiant", chiar daca odata avea 
principii cat de cat solide. 

in locul stabilitdtii care se ca§tiga prin nevoin^a, prin 
studiu, prin rugaciune, printr-o via^a eclesiala, ne situam in 
barca celor care se aventureazd spre necunoscuturi utopice. 

Ca^iva ani la rand am beneficiat de milosteniile unui 
domn, crestin ortodox fervent, cu care nu am vorbit decat in 
anumite momente. 

Primeam cdrji §i bani de la dumnealui fara sa li solicit 
sau, uneori, de foarte putine ori, i-am cerut ajutorul in mod 
expres. 

S-a constituit pentru mine intr-un sprijin enorm, in 
mijlocul nesimtirii din jur, pentru ca am trait relatia mea cu el 
ca pe relatia cu un om providential. L-am resimtit ca pe omul 
pe care mi l-a trimis Maica lui Dumnezeu in viata mea. 

Dumnezeu a lucrat prin acesta intr-un mod foarte 
discret. I-am inteles dorinta de a md ajuta, de a ramane 
memorabil la modul pozitiv in viata mea si de a se confesa 
cuiva despre diverse probleme: religioase, experentiale, 
filosofice, culturale, politice... 

Dar, de curand, dupa ce am primit o sumd imensd de la 
el (fara sa imi ceara nimic in schimb), care mi-a prins bine la 
pregatirile pentru cununia civild, am aflat mai multe despre el, 
pentru ca a vrut sa stdm mai mult timp de vorbd. 

§i descoperirea mea a fost dezamdgitoare vizavi de 
persoana sa: nu imi dadea bani pentru ca md intelesese 
intrucatva, ci pentru ca sd-§i ispd§eascd anumite pdcate si sa-si 
implineasca unele fdgdduin}e personale. 

Adica am fost ales in mod aleatoriu pentru asta...si nu 
pentru ca a vdzut ceva in mine. 

Insa eu am vdzut multe lucruri in dumnealui, de-a lungul 
timpului...dar nu am vrut sd-i remarc nicio neregula. Am vrut 
sa vad ce doreste sa faca, pana unde tin destainuirile... 

insa in clipa cand am inceput sd ii ardt gre§elile de 
gandire §i ne^tiinfa in planul teologic sau modul meu de a fi, 
ce fel de experienta am in spate, teologica, ascetica, culturala, 
filosofica etc. a inceput pur §i simplu sd tremure. 

M-a rugat sd tac din gura, pentru ca sa nu „il tulbur". 
Pentru ca nu cumva „sa ii clatin credin^a". 



346 



Dar cum se poate clatina credinta, cand ea e o stdnca, 
care se bazeaza pe simtirea prezenfei lui Dumnezeu §i a 
lucrdrilor Sale? 

A ie§it la suprafafd si pentru el, si-a dat seama si el ca se 
apropie de sine sau ca eu pot sa ii spun si mai multe despre 
sine. ..si a izbucnit din el orgoliul, adancul in§elarii, ipocrizia, 
patimile mascate pana atunci. 

A dorit, in mod brutal, ca sa se indepdrteze de minc.ca 
sa nu aflu mai multe despre sine. 

§i am in^eles ceva izbitor in persoana lui - de§i nu era o 
noutate cu totul „noua" pentru mine - ca in Sfanta Biserica 
primeaza mentalitatea decdzutd printre credincio§ii no§tri mai 
degraba decat mintea noud, regeneratd a credinciosului 
autentic. 

El este un exemplu elocvent in acest sens. 

Merge in fiecare duminica la Sfanta Biserica, a inva^at 
Sfanta Liturghie „pe de rost" - a§a spune el, pentru ca nici nu 
cred ca §tie faptul, ca preotul spune multe rugdciuni in Sfantul 
Altar, ne§tiute de credincio§i - dar nu a in^eles sd se bucure de 
infelegere cu smerenie §i sa doreasca sa afle adevarul din ce in 
ce mai mult. 

Dupa o discu^ie de doua ore in metrou, stand in picioare, 
cand eu eram obosit mort, a inceput sa imi zambeasca ironic, 
dispretuitor, ca §i cand a§ fi spus m^iQprostii... 

Si m-am sim^it ridicoll Si intotdeauna ma simt 
ridicol... cand imi dau seama ca vorbesc lucruri prea mart 
pentru multe capete. Adica atunci cand dau orzul pe gastele 
care nu-l savureazd... 

In loc sa accepte ca nu are competent in domeniul 
teologic, cum eu nu am competenta in domeniul sau, al 
ingineriei, §i nu o sa pretind niciodata ca am, lui i se parea ca 
§tie multe despre teologie, dupa cateva car^i citite, §i ca acestea 
ii sunt „de ajuns", dar il si fac capabil de un dialog teologic cu 
un masterand in Teologie. 

I se parea foarte normal sa-mi dea mie lec^ii de teologie, 
de§i eu nu am avut niciodata dorin^a sd fiu ipocrit cu el, §i sa 
pretind ca a§ putea sa fiu „normativ" in lucruri care imi sunt 
strdine tot la fel de mult ca ^iplaneta Jupiter. 

Si am mai tras o concluzie, acolo, in mijlocul oboselii, 
de imi venea sdpicjos: sunt mult, mult prea sincer cu oamenii 
(cand ei nu doresc sa fie cineva sincer cu ei) §i de aceea imi 
pierd prietenii, pentru ca nu ii „menajez", adica nu ii mint cu 



347 



delicatete, cu geniu, lucru de altfel foarte usor pentru mine. 
ChisLYprea usor... 

L-am privit cu aten^ie: abia astepta sa scape de mine, 
cand a inteles cat de profund si de categoric privesc lucmrile 
teologice. 

Demonii il mdnau departe, spunandu-i ca trebuie sa se 
„lini§teascd" si ca nu el, ci eu sunt sursa nelinistii lui 
interioare. 

L-am pupat pe obraz la fmalul discu^iei, §i am sim^it ca 
nu se mai astepta sa o fac. Era uimit ca eu sunt amiabil, linistit 
in fata lui desi arfi trebuit sa fm tot lafel de nelinistit ca si el. 

§i iara§i am mai inteles ceva: cat de orgolioase sunt 
discu^iile intre oamenii lume§ti sau care au inceput sa se 
imbisericeascd la suflet dar s-au imbisericit numai partial. 

Adica au ganduri bune, teologice in inima dar si ganduri 
rele, care nu pot sa se imprieteneascd intre ele...si cand i-ai 
lovit la adevdr devin violenti. 

Insa discutiile intre oameni au tocmai scopul teologic de 
a ne face sa ne cunoastem reciproc, sa ne in}elegem reciproc §i 
sa ne iubim reciproc. 

Pentru aceste lucruri ne-a dat Dumnezeu sa vorbim unul 
cu altul: pentru a deveni mai profunzi, mai bogafi interior, 
pentru a ne certifica experien^ele sau pentru a le curdfi de 
in^elegeri §i fapte pacatoase. 

Dar cei care nu admit ca au si ganduri rele, neconforme 
cu adevdrul... tocmai de aceea sar in sus: pentru ca se cvQdfdrd 
patd, fara cusur. 

Si asta e inselarea satanicdl 

Asta inseamna sa iti acoperi bubele, goliciunea, 
murddria si sa nu vrei sa ti-o descoperi, sa o pui in lumina 
adevarului Sau si a comuniunii cu El. 

Daca am accepta si perspectiva altora ne-am imbogdti 
experienta interioara si nu ne-am diminua-o. 



v)amenilor pacato§i le place sdfie mintiti in stil mare. 
E§ti „un prieten bun'\ daca §tii sa sco}i in relief, adica sa 
umfli enorm lucmrile bune pe care ei le au. Nu sipe cele rele... 



348 



Cand vezi o telenovela, afli ca trebuie sa te compor^i a- 
natural pentru ca sa fii „la moda". §i cand vrei sa vorbe§ti cu 
cineva, care vrea safie mintit cu orice chip, trebuie sa tefaci o 
telenovela §i sa nu depa§e§ti cu ceva §arlatania celuilalt, caci e 
de rau. 

Discu^ia a ajuns „un interes'". 

Discu^ia intre doi oameni nu mai inseamna pentru mul^i 
o intdlnire fdrd urmdri pecuniare, ci totul se deruleaza daca 
trebuie sa prime§ti ceva, sa ai un profit de pe urma intalnirii cu 
celalalt. 

Ironia §i sarcasmul, doua mari patimi, sunt tapetate ca 
ceva „genial". 

lar eel care se crede geniu negativ e de fapt un om cu 
mult potential, dar pe care §i-l valorifica satanic, de§i 
adevarurile lui par „superioare" celorlal^i. 

Politica e o forma de impdrtire a maselor, care e 
profiitabild pentru mul^i. 

insa sexul, spre exemplu, pare un simpozion la care toata 
lumea e chematd. Si un alt simpozion ar fi sdrdcia. Si poate, 
mai tarziu sau mai devreme, §i incultura crasd. 

„A te ardnf inseamna sa faci tot ce poti numai pentru 
ca sd trdie§ti. 

§i daca trebuie sa o taie pe ma-sa in parcele §i sa o dea 
la porci pentru bani, atunci o face. Nu sta pe gdnduri. 
Actioneaza mai repede decat gandeste, pentru ca actioneaza 
instinctual. 

Pana la urma, se gandeste tanarul dezaxat de azi: „De ce 
nu pot sd o ucid pe mama?". Si trece la treabd... pQntm cati 
bani are el nevoie atunci. 

Cand eram eu copil mergea o vorba printre noi, o 
axioma nenorocitd, care a stricat vietile multora: „Toate 
femeile sunt ni§te curve in afara de mama mea. Dar cum §i 
mama mea Qstefemeie, atunci toate femeile sunt curve". 

§i cei mai mari spuneau, ca ar fi o zicere a lui Napoleon 
Bonaparte . Nu stiu daca a zis-o el sau nu... 

Esen^ialul e acesta insa: ca cei care au crezut acest lucru, 
au inceput sd nu mai aibd incredere in nimeni. 

Si am indicii sigure de la mul^i barba^i, ca atunci cand 
vdd o femeie care le place, se gandesc mai intai de toate la in 
ce pozifie s-ar culca cu ea §i ce i-arface. Adica femeia e doar 
pentru sex si pentru nimic altceva. 



"^'^ Idem: http://dexonline.ro/defmitie/axiom%C4%83. 
"*^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_I. 



349 



Primul lor gand e sa se culce cu ea, „sa o faca in toate 
felurile". De aceea nu trebuie sa ne mai mire sexualizarea 
excesiva a relatiilor dintre barbati si femei sau de ce nu exista 

5 5 5 

prietenii reale intre barbati si femei daca nu se termina totul in 
pat... 

Intre barbati, relatiile sexuale cu femei sunt tratate ca 
niste „delicate}i filosofice". §i intre femei la fel... 

Sex mult: asta vrem „cu totii"! 

§i daca spui cuiva ca tu nu vrei asta, acela se uita la tine 
cu repulsie §i te crede marfian. 

Dar unii nu sunt mar^ieni, ci vor sa i§i sfinteasca viata. 

Eu as vrea sa aud la televizor non stop: Sfinte§te-ti viafa! 

Asta ar fi o mare minune a secolului al XXI-lea. 



M 



-am intors undeva"^^"^, unde credeam ca e bine pentru 

sufletul nostru §i am vrut sa ma spovedesc la un preot pe care 
l-am citit §i care ma entuziasma. 

Desi, prima data, da semne ca nu m-ar cunoastc.cand 
am revenit a doua oara in Biserica sa am avut parte de un 
dezastru total la nivel relational. 

5 

Ne-a spus ca „nu are timp" sa ne spovedeascd...lnsa. 
spunerea asta a fost pe un ton categoric, tradus in extenso : 
„nu vreau sa am niciodata de-a face cu voi". Am inteles 
mesajul...ca nu suntem ostrogotil 

Am fost impreuna cu Gianina [Piciorus]. Si a fost o 
deceptie enorma pentru mine, pentru ca i-am cunoscut si mai 
bine caracterul de la apropiere... 

Fara doar si poate schimbarea sa de atitudine a fost a- 
naturald, pentru ca parea inspdimdntat, enervat, incomodat ca 
ma vede. 

Cred ca a intervenit ceva intre timp. ..Adica el a plecat 
urechea la niste „prieteni", care „m-au vorbit de bine". Asa se 
explica modul etans in care ne-a vorbit. 

O, Doamne, iarta-i pe acesti neprieteni, care nu stiu 
altceva decat sa bdrfeascdl Si iarta-1 si pe preotul acesta, care 



*^* 22 febraarie 2004. 
*^^ in latina: pe larg. 



350 



plecand urechea la bdrfe ne-a facut sa il intelegem nu in 
bunele lui, ci in relele caracterului sau\ 

Aseara §i azi diminea^a la rugaciune am sim^it in inima, 
de la harul lui Dumnezeu, sa nu merg la el, caci e pomul 
laudat...la care te duci cu 10 saci si te intorci cu 3 mere 
stricate... 

Dar mintea imi era cuprinsa de un entuziasm frumos . 

De fapt unul dintre preo^i ma invitase sa predic la 
Biserica lor. Adica nu venisem neinvitat ci, mai mult decat 
atat, si pregdtit sa predic. . . 

Insa, ca si cand nu ne-am fi cunoscut deloc... sau ca si 
cand ne-am fi cunoscut dar eu as fi omordt-o pe mama lui... 
preotul era rece ca zidul iernii. 

M-a intrebat, totusi, vazandu-mi perplexarea, daca am 
postit §i m-am uitat in ochii lui. Credeam ca glume§te, pentru 
ca spovedirea tine de sinceritatea inimii si de nimic altceva. 

I-am spus ca postesc miercurea §i vinerea §i posturile 
mari §i ca ma spovedesc §i ma imparta§esc la fiecare Sfanta 
Liturghie daca sunt spovedit. 

Dar atitudinea lui m-a consternat, atata timp cat fusese 
saptamana branzei, §i nici el §i nici eu nu puteam posti in acele 
zile. 

La Sfanta Liturghie nu s-a imparta§it nimeni de§i Sfanta 
Biserica era plina. Asta m-a ingrozit... 

M-am uitat in ochii preotului care ma invitase §i a 
sesizat groaza mea in ceea ce prive§te lipsa credincio§ilor de 
la impdrtd§ire. Vai, ce groaza! 

li oprim pe oameni de la Hristos, le falsificdm vietile, 
a§teptdrile §i ni se pare cd-I slujim Lui. 

Preo^ii // mdndncd ca belferii pe Hristos euharistic iar 
credincio§ii rabda de foame, de aceasta/oame sfanta. 

Niciun preot - sau foarte rar - nu este oprit de la 
imparta§ire pentru pacatele lui dar credincio§ii, sarmanii, sunt 
trata^i mereu ca ni§te infractori §i sunt privafi de cea mai mare 
bucurie a acestei lumi: Hristos, Dumnezeul nostru! 

Inchidem Impara^ia Cerurilor pentru altii, §i nu intrdm 
nici noi - ca nu ne prea intereseazd - dar nu-i Idsdm nici pe 
aceia, care doresc sa se mdntuiascd. 

Mantuirea a ajuns „o gluma", „o prostie" in gura multor 
preo^i. Te ui^i in ochii lor, §i ochii lor i^i spun ca mantuirea e o 
„problema" pentru cei „nebuni", nu pentru ni§te oameni 
„reali§ti". 



351 



Pentru ca oamenii vor „sa se a§eze" in lumea asta, or sa 
se a§eze in lad, ca locuri sunt destule. 

Cine ne da vote sa ii nelini§tim pe oameni, sa-i agasam, 
sa calcam peste sufletele lor cu tancul, cu ni§te penile atat de 
nepdsdtoare §i de egoistel 

Cine ne da dreptul sa ne credem creatori de opinie, cand 
noi nu §tim sa ne vedem lungul nasuluil 

Nu vreau sa dau nume... 

Am vrut doar sa subliniez gesturi care nu trebuie sa se 
facd... Sitanci cand ai in fata oameni credinciosi, sensibili, atenti 
ladetalii... 

Si, da: adevarul e eel mai „enervant" lucru! 

Cuvintele dumnezeie§ti sunt cele care „smintesc" pe 
necioplitii la suflet de astazi. Si inca cum!... 

Omul trupesc face din invd0tura sfdntd o exegeza atat 
de tdmpd incat te infwri. 

Ma cutremura mojicia de care dam dovada. 

Am auzit ca Fericitul Constantin [Galeriu] spunea, ca 
timpul viitor, acel mdine sau poimdine e timpul diavolului, 
pentru ca azi-u\ e timpul cre^tinului. 

Azi e timpul mdntuirii. Maine, Idsarea pe mdine a 
pocain^ei e o mare in§elare satanicd, pentru ca mdinele nu std 
in mdna ta. 

De§i in relatia personala cu mine m-a tdiat pe inima, 
acel preot a spus ceva foarte frumos la predica: in duminica 
Judeca^ii s-a terminat timpul. 

lar saptamana branzei a fost o perioada in afard de timp. 

Astazi, in duminica izgonirii Sfantului Adam, e 
inceputul timpului. 

Vecemia din seara aceasta ne spune, ca un rezumat, 
despre folosul Postului Mare. Duminica iertarii. 

Dar cum sa existe iertare fara dragostel 

§i cum sa existe dragoste fara dreaptd credintdl 

Un prieten al meu §i-a cerut iertare. M-a mi§cat acest 
lucru. Dar nu mi-a spus si din ce motiv nu mai mi-a dat niciun 
semn de viafd pana acum. 

Oamenii vor sa fie ierta}i, dar §i cand isi cer iertare nu 
sunt sinceri pana la capat. 

Adica e interesat pentru un anume lucru de relatia cu 
mine.. .si nu ii pare rau in mod fundamental pentru ca a fost 
nesimtit cu mine pana acum. 

Pe zi ce trece am §i mai multe motive de consternare. 



352 



Atitudinile oamenilor ma umplu de stupoare §i, uneori, 
sunt amuzante daca nu ar fi vorba de nesimtire crunta. 

Parca ii deranjez pe tofi de cand sunt masterand. 

Parca fara mine via^a lor ar fi maifrumoasd. 

Parca sunt ca o mare urdciune care ^vmw peisajul vie^ii 
lor. 

Insa observ tot mai mult faptul, ca sunt enervati ca nu 
m-au inteles atdt de bine pana acum, in facultatc.si ca eu nu 
am glumit in ceea ce priveste opera mea literara si teologica. 

Mai pe scurt: sunt enervati ca nu sunt si prost si 
Iduddros la modul gratuit (si ca merg cu studiile teologice si 
cu munca de acasd mai departe)...dsLCSi tot sunt smerit si am 
barbd mare. 

O, ai mila, Doamne, de lumea Ta\ 

Inva^a-ne sa ne iubim, sa ne respectam, sa ne in^elegem 
unii pe al^ii. Ajuta-ne sa fim calzi §i sinceri unii fa^a de al^ii. 

Rdceala tdcerii dintre noi, a necomuniunii ne sugruma, 
ne strange de gat, ne sufoca. 

Pana cand ne mai ucidem unii pe al^ii cu atata 
indiferenfal 

Indiferen^a ucide nenorocit de mult. 

Ucide mai mult decat glon^ul. 

Ura oamenilor e un foe care te umple mereu de chin, o 
priveli§te neagra, absurda, foarte respingatoare. 

Acum o zi sau doua am tradus un cantec §i un al doilea 
ale lui Guns N' Roses^^^. De§i versurile lor sunt banale, 
succesul lor a fost §i este unul uimitor. §i mul^i dintre fanii lor 
pot spune versurile pe de rost. Sunt sigur de asta. 

In Don't Cry^^'^, gasim versurile: „Exista un cer 
deasupra ta, iubita mea, / §i de aceea nupldnge noaptea asta". 

De§i nu se spune ce rost are cerul, faptul ca i se cere ei 
sd nu pldngd e lini§titor pentru multe suflete de adolescente, 
care Idcrimeazd din cauza cine §tie carui baiat. 

Tinerii adorm ascultand muzica sau danseaza pana nu 
mai pot. Pentru unii muzica e viata lor. 

§i, de§i unuia ca mine i-ar suna creierii in cap de atata 
muzica, daca intri in camera unui adolescent, muzica e data la 
maximum incat trebuie sd rdgu§e§ti ca sd vorbe§ti cu el. 

November Rain^^^ \me aproape noua minute. §i la un 
moment dat auzi: „trebuie sa incercam sd ucidem durerea". 



*^^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Guns_N%27_Roses. 
"*'' In engleza: Nupldnge! 
Idem: Ploaie de noiembrie. 



353 



Daca sco^i asta din context, po^i predica foarte bine pe 
acest subiect. Caci durerea pacatului trebuie ucisa in noi, 
pentru ca bucuria vietii dumnezeie§ti sa iasa la lumina. 

Tot aici: „este greu sa ^ii o lumanare / in ploaia rece de 
noiembrie". Nu e sufletul nostru plin de dragoste ca o lumina, 
pe care uraganul ispitelor furibunde cauta sd o stingdl 

Nu avem timp sa predicam oamenilor pe infelesul lor, 
pentru ca nu vrem sd ii cunoa§tem a§a cum sunt. 

§i daca am avea experien^a vietii lor, am putea in^elege 
deformdrile de care sufera, §i de ce nu le place ceea ce tine de 
domeniul bisericesc. 

De ce nu vin oamenii la Sfanta Biserica? 

De ce nu ii atrage deloc pe unii? 

Acestea sunt intrebari care ar trebui sd ne chinuie zi §i 
noapte, pentru ca rdspunsul lor suntem noi, cei care venim 
acum la Sfanta Biserica. 

Nu ii atrage, pentru ca nu sunt mul^i care sd le poatd 
explica cum stau lucrurile cu loca§ul asta si cu viata ortodoxa. 

Suntem acuza^i de anacronism, de cabotinism, de 
corupfie, de ipocrizie, de idealism, §i cred ca intr-o anumita 
cota parte au dreptate, fara ca prin asta cei care ne acuza sa fie 
ceva mai breji. 

Daca nu §tim sa fim explicifi §i pentru ei, pentru cei 
necredincio§i sau cdldufi suntem anacronici. 

Daca slujim ceva cu mult fast, fara sa §tim de ce suntem 
cabotini . 

Daca le luam banii ca sa ii facem preofi, daca le luam 
bani ca sd impdrtd§im pe cineva, daca-1 jupuim pe om ca sa ii 
inmormantam mortul §i daca in loc de preot, omul de rand 
vede un perceptor^^^ , care vrea sa ii ia gatul, atunci suntem §i 
corup}i. 

Daca predicam una §i facem alta, daca ne ascundem 
pacatul cu hainele §i daca nasul ridicat pe sus §i morga 
intelectuald nu au §i rezultate concrete, in indiferent care 
domeniu de activitate, atunci noi, to^i oamenii Sfintei Biserici, 
care facem acest lucru, suntem §i ipocrifi. 

De ce suntem acuza^i de idealism? Pentru ca ni se pare 
ca lucrurile se obfin u§or. §i asta pentru ca nu cunoa§tem cum 
se vindecd oamenii in interior. 

La noi exista „program pentru spovedanie". Daca la 
spital exista camerd de gardd, la noi oamenii au boli numai 



"*'' A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/cabotin. 
^° Idem: http://dexonline.ro/definitie/perceptor. 



354 



intre anumite ore. §i asta arata indiferenta noastra pentru 
adevdrurile intime ale oamenilor. 

- Dar ce, domnule, vrei ca noi sa nu mai avem nicio 
familie §i sa stam numai in Biserica? 

- Nu, nu e asta. problemal Problema e ca nu trebuie sa 
fim preo^i numai cu numele, §i sa credem ca pastorim o 
comunitate, pe care de fapt nici nu o cunoa§tem. 

Trebuie sa nu dam sentimentul ca preotia e o ocupatie 
oarecare, ci trebuie sa se vada, mai mult decat explicit, ca noi 
slujim lui Dumnezeu si oamenilor tot timpul. 

Pe fondul unci grave oboseli mi§carea patimilor se 
activeazd ca urmare a neputin^ei de a mai gdndi. 

Sim^i ca nu mai po^i sa cite§ti, sa te rogi. Nu mai ai 
astampar. 

Oboseala mentala e cea care paralizeazd activitatea 
noastra si, pe care, uneori, o suspendd cu totul. 

Schimbarea car^ii pe care o cite§ti, a aerului, un nou 
decor te stimuleazd ca sa continui mai cu spor. 

Nu cred ca pot fi folositor tuturor oamenilor. 

Nu am neobrdzarea sa cred, ca voifi inteles de to^i. 

Dar cei care sunt luminafi de Dumnezeu §i care se 
bucurd intru harul Sdu, se vor bucura de cuvintele acestei 
car^i, pentru ca le-am scris mdnatfiind de El. 

Cand citesc o carte a unui Dumnezeiesc Parinte ma 
bucur ca §i cand ar vorbi cu mine. Pentru ca el chiar imi 
vorbe§te prin harul Duhului Sfant. 

Car^ile duhovnice§ti sunt o convorbire, o confesiune 
detaliatd, o de§ertare plind de generozitate sl inimii. 

Orice carte pe care o citesc e un mare dar dumnezeiesc. 

Chiar daca pare rea, in^elegerile sunt intotdeauna 
folositoare. 

Trebuie sa ne punem la curent cu tot ceea ce se intdmpld 
in lume §i cu ceea ce s-a intdmplat. 

Cunoa§terea adevdrului lumii e o cunoa§tere de sine. 

Ducem cu noi adevdruri cutremurdtoare. 

Adevdrul unui om e tot ceea ce s-a intdmplat cu el. 

Ce devine omul e important. 

Drumul spre adevdratul om e de fapt experienfa 
duhovniceascd. 

Experien^a duhovniceasca e formata din tot ceea ce am 
citit, am trait, din pacatele §i faptele noastre bune, din toate 
amanuntele pe care le-am inregistrat in drumul nostru prin 
istorie. 



355 



Istoria e o mare banca de date. 

Dar ve§nicia e adevaratul tardm, care ne umple de via}a 
dumnezeiascd. 

§i ve^nicia se revarsd in noi, atunci cand ne sfintim 
via^a. 

Scrisorile Fericitului Sofronie Saharov mi-au reliefat §i 
mai natural via^a §i experien^a sa. Cred ca sunt doar cdteva 
sorts ori din foarte multe. 

Zvdcnirile vie^ilor Sfin^ilor sunt extrem de folositoare 
pentru cei care sunt pe drumul mdntuirii. §i aici aceste 
amanunte sunt calde, proaspete. 

Oamenii sunt uimiti cand li se face un bine. Mai ales 
daca tu le propui un ajutor, de§i ei nu te cunosc deloc. 

Sunt surprin§i de faptul ca pot fi ajutafi de cineva care 
nu li cunoaste. 

Oamenii se simt necunoscuti dar asta e o minciund. 

Ne cunoa§tem intre noi cand ne rugam pentru intreaga 
lume. Daca ma rog pentru to}i, atunci ii cunosc pe to}i, pot sa ii 
cunosc pe to^i. 

Daca am disponibilitatea sa ii iubesc pe toti e foarte 
simplu sa vreau sa ii cunosc. 

Numai daca nu pot sa ii iert, nu pot nici sa ii cunosc. 

Vreau sa iert, iert, dar vreau sa simt §i ca sunt iertat. 
Daca simt ca nu sunt iertat, ma simt greu, §tiind ca undeva nu 
pot sa intru, pentru ca u§ile inimii imi sunt inchise. 

De ce ne inchidem inima? 

De ce nu ne putem bucura de iubirea oamenilor? 

Rezolvam problemele j9re« simplu. 

Astazi vroiam sa ma imparta§esc dar mi s-a refuzat 
bucuria de afi cu Dumnezeu. 

§tiu de ce mi se intampla asta: pentru ca niciodata, 
niciodata sa nu refuz cuiva bucuria de afi cu Dumnezeu. 

Dumnezeu ma inva^a sa nu procedez §i eu lafel. 

Orice loviturd in inima pe care o primesc e de fapt o 
lee fie de rezistenfa. 

Cand suntQm fiagelafi interior de rautatea §i interesele 
meschine ale altora, atunci, de fapt, ne intdrim iubirea in 
Dumnezeu §i in oameni, de§i oamenii sunt cei care vor sa ne 
convingd ca nu trebuie sa ii iubim. 

E paradoxal: pe cat oamenii vor sa ne demonstreze ca au 
ajuns mai rdu decat animalele din jungla, in fiecare lovitura pe 
care o primim de la ei ii vedem tot mai frumofi, adevara^i 



356 



Ingeri. Si asta ii enerveaza tot mai mult pe ei, §i ne sfin}e§te §i 
mai multpe noi. 

In lumea unde se proclama libertatea de exprimare, alt 
paradox, noi ortodoc§ii vorbim tot mai pufin despre sfinfenie, 
adica despre cea mai mare culme a libertatii personale. 

Si asta pentru ca libertatea de exprimare e o forma Jard 
confinut. 

Ce sd exprimi, daca nu te cuno^til Cum sd te cuno§ti, 
daca renegi sursa primd a vie^ii §i a cunoa§terii, pe 
Dumnezeu? 

§i cum sd II cuno§ti pe El, daca nu renunti la tine, daca 
nu ti-e sild de tine, daca nu te dezici de proasta ta minte pentru 
o mintQ frumoasd, plina de strdlucire dumnezeiascdl 

Cum sa gande§ti ^wmo^*, daca ai o minte care nu simte 
frumuseteal 

§i tocmai de aceea iubim o casd mai mult decat 
adevdrul, pentru ca nu §tim ca adevdrul e o umplere de har, 
care ne saturd mai mult decat tot pamantul acesta pe care il 
vedem. 

Cei pe care nu i-a atins Dumnezeu au rdmas lafel: ni§te 
oameni robi^i de infelesurile slabe ale acestei lumi. Nu palpita 
in ei nicio bucurie maipresus de lumea asta. 

Ei nu i§i pot permite sa para nebuni, pro§ti, anemici, 
fdrd rost pentru lumea asta. Dar acelora pe care i-a cunoscut 
Dumnezeu §i care vorbesc cu El mereu, non stop, in taina 
inimii lor, nu le pasa ce spun oamenii care vor sa para corecti, 
probi, disciplina^i, educa^i, stila^i, pentru ca pe ei ii intereseaza 
numai ce spune Dumnezeu. 

Ei sunt absorbifi de Dumnezeu. Dumnezeu e mdncarea 
lor, foamea lor. Sunt nebuni pentru El. Se bucura de El ca de 
cea mai mare comoard, ca de Prietenul fara de care nu po^i 
trai. 

lubirea Ta, Doamne, ne face nebuni, ne fa.cQ fdrd sens 
pentru oamenii acestei lumi. Dar Tu §tii §i intelegi iubirea 
celor care Te cheamd continuu. 

Tu e§ti cu noi. Tu ne ascul^i. Noi nu vorbim cu perefii, 
ci cu Tine. §i nici Tu nu vorbe§ti cu morfii, ci cu noi, cei vii, 
care auzim glasul Tau eel lin §ifremdtdm de dor dupa Tine. 

Cine ne poate opri, Doamne? Ce persecu^ie §i boala ne 
poate stinge iubirea din noi? Cine ne poate opri gdndul, ca sa 
nu Ifi slujeascd Jie? Cine ne poate face sd pierim, daca Tu e§ti 
viafa noastrd §i viafa lumiil 



357 



Tu ne faci sa fim vii §i prin Tine viem noi, pacato§ii, 
robii Tai. Tu ne faci vii. Tu e§ti via}a noastra. §i daca Tu e§ti 
Viafa, cine poate sa moarafara Tine? 

Cine poate respira fara Tine? Cine poate simti fara Tine 
ca traie^tel 

§i daca Tu traie§ti in noi §i noi traim cu Tine, cine ne 
poate spune ca noi visaml 

O, via^a aceasta nu e un vis, ci e tocmai ie§irea din 
St area de visarel 

Via^a cu Tine e tocmai frumuse}ea de a trdi ve§nica 
frumusete. 



/A ce si pentru cine au scris Sfm^ii Parin^i? Primim un 
raspuns de la Sfantul Isaac Sirul: „aceasta carte a fost alcatuita 
de noi ca o aducere aminte pentru noi inline plecand de la 
plindtatea contempldrii Scripturilor, cum sta scris in capul 
car^ii, plecand pu^in §i de la incercdrile care au venit peste 
mine"''\ 

A scris cartea pentru ca sa i§i aminteascd, pentru ca sa 
se foloseascd pe sine in tot timpul. 

Dar a plecat de la contemplarea duhovniceascd a Sfmtei 
Scripturi. Sfanta Scriptura este temeiul infelegerilor 
dumnezeie§ti. A contemplat intru harul Duhului Sfant 
in^elesurile tainice ale ei. 

Insa a scris §i din experienfa sa, din incercdrile viefii 
sale. 

Un triou foarte explicit: cuvinte spre aducere aminte - 
infelegerea duhovniceascd - viafapersonald. 

Cuvintele Scripturii §i experienfa sa i-au dat Sfantului 
Isaac materia de scris. 

„Folose§te-te de citire; nu de cea care ar face din tine un 
invdtat, ci de cea care-^i omoard patimile §1-^1 arata calea 
scurtd care duce la Dumnezeu'" . 

inva^atura duhovniceasca e cea care ifi da §tiinfa de a 
lupta cu patimile. 



Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte cdtre singuratici, despre viafa duhului, taine 
dumnezeie^ti, pronie fijudecata, partea a Il-a recent descoperita, studiu introd. si trad, 
de Diac. loan I. lea jr., Deisis, Sibiu, 2003, p. 123. 
^^ Idem, p. 98. 



358 



Daca studiile teologice nu sunt un efort de indumnezeire 
a noastra, ajungem parut „eruditi" dar niciodata oameni 
duhovnice§ti. 

Teologia despdtimirii e teologia care ne duce la vederea 
lui Dumnezeu. §i de aceea drumul sigur este calea scurtd care 
duce la Dumnezeu. 

Cel care „i§i inchipuie ca se face prieten al lui 
Dumnezeu daca-i urd§te pe pacato§i" aceasta „e semnul unci 
minti neghioabe §i cu totul straine de orice cunoa§tere a lui 
Dumnezeu"^^l 

Ura impotriva aproapelui nu e o apropiere de 
Dumnezeu, ci un orgoliu nemdsurat. Daca vrei sd te apropii de 
Dumnezeu trebuie sd-i iube§ti pe to^i, considerandu-te ca fiind 
eel mai pdcdtos . 

Aceasta carte a Dumnezeiescului Isaac e o minuna^ie 
uluitoare datorita experientei teologice si mistice expuse in ea. 
Aflam aici exprimari unice, adevaruri spuse cu cea mai mare 
fine^e. 

Insa ipotezele traducatorului roman din studiul sdu 
introductiv, referitoare la istoricitatea si eclesialitatea Sfantul 
Isaac, sunt foarte daunatoare de§i traducerea, cu exceptia unor 
alegeri traductoriale nu prea bine alese, e admirabild. 

Trebuie sa laud continutul cdr}ii Sfantului Isaac dar sa 
dezaprob lupta traducatorului cu Traditia in ceea ce-1 priveste 
pe acesta. 

A§ vrea sa vorbesc mult despre aceasta carte. Dar despre 
cate car^i nu a§ vrea sd vorbesc. 

Citim atatea, in^elegem atatea dar prea purine punem in 
scris. 

Gre§eala cititorilor mei e sa in^eleaga ca am citit, am 
inteles §i am trdit numai ceea ce am scris. 

Glasul lui Dumnezeu „invie in chip tainic toate""^"^"^. 

Dumnezeu ne vorbe§te in tacerea inimii §i vorbirea Lui, 
neauzita de al^ii, treze§te, invie inima noastra. E vorba de 
trezirea datoratd sim}irii Lui, a harului dumnezeiesc. 

E un lucru foarte real, un lucru din realitatea noastra 
interioara, duhovniceasca. 

Car^ile sfmte ne vorbesc despre o geografie interioard 
duhovniceascd pe care nu o cunosc cei in care nu viazd harul 
lui Dumnezeu. 



"^"^ Idem, p. 104. 
"*"'* Idem, p. 108. 



359 



Tocmai de aceea experien^a duhovniceasca e tainica, e 
adanca, e nevazuta. 

Rugaciunile Sfantului Isaac sunt spontane, pentru ca noi 
ne rugam infiecare clipa. 

Intr-o rugaciune mica, el spune: „pierzanie e sa fie lipsit 
cineva de vederea Ta care da bucurie tuturor""^"^^. 

Vederea lui Dumnezeu e bucuria noastra, e singura 
noastra bucurie reala. §i daca locul in care ma aflu sau ma voi 
afla dupa moarte nu ma lasa sd vdd fa^a Lui sau sunt departe 
de El, atunci sunt nefericit, sufar, sunt absolut singur. 

„Motivul nadejdii"'^'^'' acestei vie^i e sd vdd slava lui 
Dumnezeu: „ai vrut in iubirea Ta ca faptura creata sa existe ca 
sd Te simtdpe Tine" . 

Simtirea lui Dumnezeu e o realitate de orice clipa a 
ortodoxului. 

Putem fi acuza^i, ca noi vorbim despre un Dumnezeu pe 
Care nu-L vedem, pe Care nu-L sim^im, pe Care nu-L 
cunoa§tem. Dar nu e adevarat! Noi vorbim §i scriem despre 
Dumnezeu tocmai pentru ca 11 cunoa§tem, pentru ca 11 vedem, 
pentru ca // simfim, pentru ca e cu noi, pentru ca ne garanteazd 
adevdrul Sdu. 

Mul^i dintre Dumnezeie§tii no§tri Parin^i nu au mai vrut 
sd scrie, pentru ca sa nu spuna mai pufin din cate vedeau, 
sim^eau §i traiau ei. Pentru ca sa nu expuna fragmentar 
experientele lor si astfel sdfie gresit intelesi. 

Sunt mii de revela^ii, de vederi dumnezeie§ti, milioane 
de minuni §i de Sfm^i necunoscu^i noua. 

Ce consideram noi ca a rdmas in Traditie, de§i mult, e 
preapufin. 

Dumnezeu ne covdr§e§te cu minunile Sale, cu iubirea 
Sa, cu descoperirile Sale. 

Noi trdim mai multe decat putem explica. 

Experierea iertdrii altora e un mare dar dumnezeiesc. 
Trairea acestei minuni te addnce§te enorm. Cand ier^i pe 
cineva, de fapt invii din mor^i, te rena§ti. 

Cand in^elegi ca eforturile tale sunt ni§te incercari 
omene§ti soldate doar cu e§ecuri, atunci la§i pe Dumnezeu sd 
lucreze in oamenii pentru care te rogi, §i langa care stai ca 
ni§te rugaciuni care nu se aud decat numai cu inima. 



"^"^ Idem, p. 109. 
^' Ibidem. 
""' Ibidem. 



360 



E o mare virtute sa §tii sa comunici, sa te faci primit de 
inima oamenilor. Nu spunem numai cuvinte, ci ne spunem mai 
ales sufletul. 



^pui: „Stiu, §tiu asta!". Dar exista intotdeauna o mare 

parte din acel adevar, din realitatea acelui lucru, a acelei 
persoane pe care nu o §tii deloc. 

Nici macar nu banuim cine sunt cei de langa noi. 

§tiu pentru ca am experiat pu^in munca, rugaciunea. Dar 
nu §tiu ce poate fi mai mult decat §tiu eu. 

Nu ne sim^im bine insa cu cdte §tim. Am dori mai mult. 

Acest „a dori" iara§i nu §tii ce inseamnd, dar sim^i ca 
vrei tot mai mult. 

Formularile noastre uneori sunt ambigui. 

Dar chiar daca §tim sa formuldm bine un lucru tot 
ramane ceva pe deasupra, pe care il simfim dar e tainic, pe 
care il experiem ca pe un nedefinit. 

Traim din harul lui Dumnezeu dar nu putem pune 
margini sim^irii lui. Acest a fi peste tot al harului e sim^it cu 
totul de noi. 

Cand spui: „vreau ceva mai mulf te referi la ceea ce 
sim^i CSL poate fi, ca poate fi §i mai mult. 

Cand cau}i ceva, ai certitudinea ca exista acel ceva sau 
ca. poate exista. 

Freamatul inimii noastre ne depd§e§te mintea, ne-o 
inunda. 

Bucuria, uneori, iti scaldd mintea intr-atat de mult incat 
mintea ta ramane in uimire. Dar intr-o uimire relativd in 
comparable cu uimirea vederii dumnezeie§ti, cu uimirea din 
extaz. 

Precizdm mereu. Facem afirma^ii sau negam ceva. 

Cineva spune: „am fost cdlcat in picioare" - in sens real, 
am cdzutjos §i au trecut peste mine - dar: „mi-au calcat inima 
in picioare", in sens sufletesc, arata ca unii §i-au bdtutjoc de 
dragostea mea pentru ei. Au considerat ca dragostea nu 
conteazd. 

Cand cineva e suparat, cand nu mai suporta, spune: „Imi 
ajunge! Vreau sa pled". Dar el se gande^te atunci, in ultima 



361 



instanta, nu la un loc anume din lumea aceasta (pentru ca 
oriunde te-ai duce exista si neplaceri), ci la o lume 
transfiguratd, unde nu ar mai exista niciun inconvenient. 

Durerea, cand te apuca durerea, vrei safugi undeva, vrei 
sa scapi. Unde sa fugi? 

Cel care e condamnat la inchisoare vrea sa fuga, vrea sa 
scape dar to^i il cauta. 

Cel care are un defect major vrea sa il ascunda. 

Chiar daca tu ai trecut peste un eveniment negativ din 
via^a ta, 1-ai depa§it, demonii sau oamenii i^i aduc aminte de el, 
te indurereaza cu el. 

Tinerii mai ales, a caror con§tiin^a e zbuciumatd de pacat 
§i care vor sa se pocaiasca, uneori vor sa se bata peste trup, sa 
i§i rupa sexul, pentru ca desfranarea ii apasd enorm sau sa isi 
rupa fata pentru ca nu arata atdt de bine pe cat si-ar dori. 

Cand ne intemeiem familie, grija e tiranul care ne 
impresoara. Lipsa unci case, lipsa banilor, lipsa de ajutor te 
sufocd. Nevoile te deznadajduiesc, te innegureaza. 

Tanarul ortodox e dispre^uit de to^i, ridiculizat, luat in 
ras. El pare pentru mul^i „un aiurit". Parca „i s-a gre§it via^a". 

Tristefea §i Idncezeala ii due pe mul^i la depresii 
enorme. Oboseala §i dezordinea interioard ne fac ni§te oameni 
fara logica, care nu se pot concentra la munca lor. 

Vrem sa fim surprin§i dar numai de lucruri bune. 

Nu ne place sa fim syxv^xm^i pe picior gre§it. 

Teama de a nufi buzundrifi pe strazi laturalnice, de a nu 
fi vdzufi in compania unor oameni hulifi de to^i, de a nu ne 
pierde haul de munca.. . 

Micimea de suflet apare, §i e foarte hidoasd, cand 
trebuie sa il vinzi pe un altul pentru ca sa i}ifie tie mai bine. 

Lipsa de curaj e o urmare a lipsei de principii. 

Taci §i mergi mai departe. Te ascunzi. Fugi de 
responsabilitate. §tii foarte bine cafaci rdu ceea ce faci, dar 
vrei ca fapta ta sa nu se afle, sa nu te traga nimeni la 
rdspundere pentru ea. 

Un scriitor a spus, ca daca vrei sa scrii, trebuie sa scrii 
cu propozifii scurte. Dar propozi^iile scurte, pentru ca sa fie 
crezute, trebuie sa con^ina adevdrul vie}ii tale, adevarul fara 
mistificari. 

Ne privim in ochi. Una spunem §i alta simtim. §i ceea ce 
sim^im ne dezgustd...dar totu§i vorbim. 

Lipsa aceasta de sinceritate mare§te §i mai mult 
singurdtatea §i egoismul nostru. 



362 



Egoismul se accentueaza cand socotim ca am fast loviti 
pe nedrept de al^ii. Cand ne simtim nedreptafifi, incercam sa 
fun prevazdtori §i, daca suntem rai, vom fi §i mai egoi§ti. 

Mul^i oameni se tern de lucrurile pe care §i le inchipuie 
§i nu de realitate. 

Presupun ca cineva le vrea rdul, ca cineva le e du§man 
§i se sperie continuu de aceasta fantasma a presupusului 
„du§man". 

ii spunem cainelui: „Stai cuminte!", §i vrem ca el sd 
inteleagd ca trebuie sd stea nemi§cat. Vrem ca §i cainele sd 
aibd ratiune. 

Avem tendin^a sd scurtdm comunicarea. 

Daca cineva ne minte spunem: „nu ai obraz". Dar el are 
oZ)raz...Numai ca „a avea obraz" inseamna a avea con§tim}d, a 
te tine de cuvdnt. 

Cand el ne spune: „acel om spune adevdruF, vrea sa 
spuna ca acel om nu minte. Dar de ce nu minte? Nu minte 
pentru ca nu vrea sau pentru ca nu poatel §i daca nu min}i, 
trebuie sa §tii de ce e mai bine sd nu minfi decat sd minfi. 

Descoperim pe zi ce trece incoerenta planurilor noastre 
de via^a. 

Trebuie sd te mufi continuu, sa ai puterea sa te mu^i 
continuu de la moarte la viafd, de la deldsare la iubirea pentru 
Dumnezeu, de la idolatrie la adevdrata cinstire de Dumnezeu. 

Cand omul se ridicd din pdcat e o minune enormd: §i-a 
invins dezertarea, s-a invins pe sine, s-a lasat in urmd pe sine, 
pe eel de ieri. Victoria aceasta e cea mai uluitoare minune. Nu 
e minune mai mare ca invierea din pdcate. 

Descoperim noi ma§ini, noi utilaje, noi metode de 
confort. Dar daca nu ne scoatem din moarte, din moartea 
spirituala, nu ne foloseste la nimic harul descoperirilor 
recente. 

Cunosc oameni care se simt pdrdsifi, care nu mai cred 
ca se poate face ceva frumos cu ei. lar al^ii spera, spera 
nebune§te, de§i nu li se arata in fa^a nicio realitate din cele pe 
care ei §i le doresc. 

Inaintarea duhovniceascd e eel mai normal lucru care se 
intampla cu noi. Nu te ui^i la. pa§i, la realizdri, de la un timp nu 
te mai uiti nici la intelegeri ci e§ti absorbit de iubirea lui 
Dumnezeu, de trdirea comuniunii cu El. Pentru ca Dumnezeu 
ne devine mult mai evident decat lumea. 

Cand e§ti absorbit de o munca anume sau de un joe ui}i 
toata lumea. Tot la fel e §i daca trdie§ti impreund cu 



363 



Dumnezeu: e§ti numai cu El, de§i exista in jurul tau o intreaga 
lume. 

Cel din fa^a ta vorbe§te cu tine. §i daca intri in lucruri 
addnci in discu^ia cu el, ajungi sd prive§ti §i sdfii atent numai 
la el, numai la discufia cu el. 

Daca urc undeva, la inal^ime, datorita multei oboseli pe 
care o sufar acum, am tendinta sd md arunc in gol, sa ma arunc 
de la acea inal^ime. Tot a§a, cineva avea inten^ia sd se arunce 
in apd. Nu exclud §i influenza demonilor in aceste doua 
situa^ii. 

Mul^i se tem de cutremure. Atunci toata lumea incearca 
sdfugd. Cei care se pun sub tocul u§ii sau langa grinzi solide 
sunt foarte pu^ini. 

Frica de foe e frica de a nu-ti fi arsd pielea. Mirosul 
pielii arse se pdstreazd peste ani. 

Cand ai gdnduri curate \i se spune de unul sau altul ca 
numai dupd moarte se vad Sfm^ii, ca numai atunci se cunosc 
marii oameni. Eu nu am crezut asta niciodata, pentru ca Sfmtii 
lui Dumnezeu se vdd de acum. 

§i mi-a dat Dumnezeu sa traiesc Idngd Sfinfi, pentru ca 
sa imi dau seama, ca se simte de acum frumuse^ea lor ve§nica. 

Cel care nu te-a infeles de§i a stat Idngd tine inseamna 
ca a fast indifarentfatd de tot omul. 

E imposibil sa stai langa un om dumnezeiesc §i sd nu 
simti mireasma faptelor lui bune §i a cuvintelor sale 
preain^elepte. 

Putem sa citim cu to^ii despre viafd. Dar sa suferim, sd 
trdim viafa e mult prea greu. Dupa ce o traiesti ^i se pare 
u§oard dar nu a fast a§a. Suferim mult. 

§i bucuria e o mare sufarinfd, pentru ca bucuria ne 
solicitd mult §i intotdeauna vrem §i mat mult. 

Pentru bucuriile duhovnice§ti suferim mult, patimim 
multe. 

Uneori vorbim doar unora, alteori nu vorbim mai deloc 
despre ele. 

§i cand ma gandesc ca via^a unui om e o sumd mare de 
cdr^i, de aceea ma intreb: Cdte cdrfi nu §tim?! 

Oamenii uita dar Dumnezeu nu uita pe nimeni §i nicio 
fapta a noastra. Tocmai de aceea, Dumnezeu e Cel Care I^i 
aminte§te de noi to^i. 



364 



[rlergand si la alte Sfmte Biserici din Bucure§ti am trait 

simtamantul dureros ca parca merg, ratacesc prin pustiu. 

Apucaturile credincio§ilor no§tri ma inspaimanta. Se 
simt imediat diferenfele culturale, sociale, teologice daca intri, 
in mod succesiv, in mai multe Biserici si ii privesti pe 
credinciosii care participa la slujba. 

I^i sar in ochi deficientele credincio§ilor no§tri. 

Am trecut prin doua monumente istorice de secol XVII, 
cu comunita^i de oameni saraci, pentru ca sa ma opresc la un 
loca§ grecesc , fastuos, unde numai bogatii se afi§au. Nu 
§tiam cine sluje^te acolo. A fost o surpriza plind de bucurie 

449 

pentru mme . 

Cei saraci merg in loca§uri sarace iar bogatii se retrag in 
cele bogate. 

Impdrtirile acestea md dor. Ele nu au nimic de-a face cu 
frdtietatea care trebuie sd domneascd intre noi. 

Avem loca§uri pufine, multe cu condi^ii precare, in care 
abia ar incapea, cu chiu cu vai, 10 % din populatia 
Bucure§tiului. 

Daca printr-o mare minune to^i ar veni la slujba, noi, 
Biserica Ortodoxa Romana, nu am avea unde sa-i invitam sd 
intre pe credinciosii no§tri. Nu mai zic de al^ii care vor sd vind. 

Parintele loan a slujit in grece§te §i doar cateva 
rugaciuni au fost in romana. Am fost foarte pu^ini la Sfanta 
Liturghie si ne-am umplut de multa liniste. 

Aerul european era prezent in Sfantul Loca§: civiliza^ie, 
respect, cura^enie. 

Insa nimeni dintre greci nu a ingenuncheat la slujba. S-a 
imparta§it copilul din Sfantul Altar, care era romdn, §i o mama 
cu fiica ei, care probabil ca erau greci. Mama §i fiica au venit 
fara lumanare la imparta§ire iar starea lor era foarte relaxatd, 
fara umilin}a Ortodoxiei. 



'^^ Favaclisul Ambasadei Greciei la Bucuresti. 



^'^ A slujit Parintele loan Moldoveanu, sub coordonarea caruia am facut studiul despre 

Isihasmul romdnesc. A se vedea CV-ul sau: 

http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=22%3Apr-conf-dr-ioan- 

moldoveanu&option=com_content&Itemid=273. 

Studiul la care facem referire: Isihasmul romdnesc si reprezentantii sdi de-a lungul 

secolelor. Privire rezumativd si esentializatoare. 

Acesta a fost inclus in: 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Bucuria comuniunii. Articole, note, predici si studii 

stiintifice pe diverse feme, vol. 1, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2009, p. 6-52. 

Cartea noastra poate fi downloadata de aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/06/bucuria-comuniunii-vol-l/. 



365 



Pe masura ce grecii erau eleganfi §i bogafi, romanii, pe 
care i-am intalnit la celelalte doua Sfinte Biserici romane§ti, 
erau saraci, slab pregati^i, cu salarii mizere. 

Nu vreau sa mai dau nume, caci e prea apasator pentru 
mine. 

Undeva am gasit un loca§ unde toata lumea cdnta dar 
nimeni nu SiYQa. pregatire teologica cat de cat. 

Se incurajeaza prostia §i fariseismul, pentru ca 
credincio§ii no§tri sunt ^inu^i intr-un cabotinism §i intr-o 
pseudo stare religioasa, intr-o m§elare nenorocita care e 
chinuitoare cand o descoperi. 

Un barbat cadea §i se inchina tot timpul de§i unele femei 
vroiau sa treaca pe langa el. 

Gesturile de paradd sunt manifestari ale unci suflet 
foarte bolnav. 

Ma cutremur de suferinta acestor oameni, mai ales ca o 
in^eleg in parte, pentru ca §i eu am trecut prin aceasta ne§tiintd 
ingdmfatd ca §i ei. 

Ne§tiinta mdndrd e cea mai mare problemd a celor 
putini educafi. lar cei cu multe titluri ^tiin^ifice sufera de 
arogan^a fariseica a omului, care i§i permite sa §tie multe, dar 
care facQ foarte purine pentru altii. 

Studen^ii la Teologie au o vorba nu prea ortodoxd dar 
care contine mult adevdr: „a ^inut o predica de toata 
trebuinta'\ Cel care predica oricand la fel, in orice situa^ie, e 
eel cu predica „de toata trebum}a'\ 

Adica el se crede atdt de de§tept, incat crede ca tot ce 
spune e foarte interesant, de§i nu spune nimic concret. 

Predica lui e un ghiveci cu de to ate, fara cap §i fara 
coada. . .dar prin care nu streseazd pe nimeni. 

De fapt asta e si strategia: sa predice despre orice, sa 
sara din subiect in subiect, sa trateze totul in mod superficial si 
sa evite orice subiect sau afirmatie care ar cadea greu la inima 
credinciosilor. 

Slujitorii §i credincio§ii no§tri au devenit cdldufi in 
multe §i asta o sa ne coste deopotriva. 

Daca lucrurile merg prost din punct de vedere personal, 
vine din aceea ca nici inainte §i nici acum lucrurile n-au fost 
prea bine. 

Pe mine nu ma intereseaza procentele sondajelor, adica 
cd}i sunt §i cd^i nu sunt ortodoc§i. Pe mine ma intereseaza, §i 
pe Dumnezeu II intereseaza in primul rand, ca noi sa fim 



366 



ortodoc§i cu adevarat, adica sa §tim cine suntem §i sd ne 
comportdm ca atare. 

Privesc slujbele Molitfelniculuf^^ in mod expectativ. Ma 
pregatesc pentru viitoarele constatdri din comentariu. §i mi- 
am dat seama cat de absolut il privesc pe om Sfintele Taine. 

Am ajuns la concluzia, ca daca un preot aplica literal 
cerin^ele de la Sfanta Spovedanie, acela e cea mat mare 
catastrofd pentru comunitatea sa. 

Un preot fara mintea lui Hristos face mai mult rdu decat 
bine pentru credincio§i. 

Am avea credincio§i care nu s-ar imparta§i mai deloc 
toata via^a dar §i preo^i §i ierarhi care nu ar mai sluji cu anii. 

Iconomia Sfmtei Biserici insa este adevdratul mod de a 
lucra al lui Dumnezeu in lume. 

Daca preotul nu vine spre credincios, daca nu ii aratd 
milostivirea lui Dumnezeu, in^elegerea §i compatimirea lui 
Dumnezeu cu el, credinciosul nu mai vede decat un Dumnezeu 
„al razbunarii", un Dumnezeu „al nebuniei". Care „nu este 
realisf\ 

Cu to^ii suntem rdspunzdtori de credinta §i de 
comportamentul fra^ilor no§tri. 

Cine ii vindecd pe oamenii acQ^tia. paraliza}i de fried, de 
obsesii satanice, de dorinte terifiantel Cine ii ajutd pe ei? 

Doamne, pana cand vom mai fii atdt de cruzi, atat de 
la§i, atat de neumanil Pana cand frumusefea din noi va ramane 
scufundatd in addncl 

Nu dam dreptul oamenilor sdfiefericifi. 

Nu incuraj am /enc/rea, de§i Biserica Ortodoxa, Biserica 
unica a lui Dumnezeu e Biserica fericirii, sl indumnezeirii, a 
dragostei. 

De ce nu mai vrem sa-L iubim pe Dumnezeu, cand El ne 
iube§te atdt de mult? 

Cum ne lasa red cuvintele Sale cele atdt defierbintil 

Cum de stam atat de nepdsdtori, atat de rdi, atat de 
frivoli? 

Ma doare ratacirea lumii, suferin^a lumii, singuratatea 
lumii. §i cine iube§te pe Dumnezeu §i pe oameni suferd pentru 
lume, suspind pentru intreaga lume. 

Am recitit pu^in din prima §i a doua rugaciune a 
Sfantului Vasile eel Mare (din exorcisme) §i ma gandeam la ce 
suferintd imensd poarta demonii in fiin^a lor. 



"^^^ A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Molitfelnic. 



367 



Ce e blestemul impotriva demonilor? O scoatere afar a a 
lor din om §i nu o distrugere a lor. 

Am sentimentul de multe ori, ca unii cred ca trebuie 
„distru§i" demonii de catre Dumnezeu §i, la fel, §i unii oameni 
foarte rai. 

Dar pu^ini sunt cei care vor §i pentru demoni fericirea, 
cat §i pentru osunQnii foarte rai de§i asta e gandirea normala, 
ortodoxa. 

Sfanta Ortodoxie e totala §i autentica normalitate a 
omului. Ea il rena^te pe om in mod total, il face un om al 
Impara^iei lui Dumnezeu, un om ceresc. 

Daca demonii sunt blestemafi asta inseamna ca se vrea 
alungarea rdului din om, pentru a se pogori harul 
dumnezeiesc in acesta. 

Daca pleaca demonul, vine in locul lui harul 
dumnezeiesc. 

Deci blestemele preo^e^ti impotriva demonilor nu sunt o 
distrugere sl demonilor, ci o alungare a lor, pentru a se pogori 
harul Sfdntului Duh in om. 

Ele ne propun bucuria, pentru ca ne scot de sub 
influenza demonilor. 

Dar tu, eel posedat, trebuie sd conlucrezi cu harul 
preasfant al lui Dumnezeu, pentru ca sd se dezlipeascd de tine 
demonii patimilor. 

Ortodoc§ii, in secolul al XXI-lea, sunt chemafi sa faca 
surprize frumoase tuturor oamenilor §i mai mult, §i mai 
evident. Trebuie sd-i surprindd pe oameni cu via^a lor sfanta, 
cu damicia lor, cu dragostea lor, cu frumuse^ea curajului §i a 
in^elepciunii lor. 

Trebuie sa fim ni§te minuni in lumea de astazi. 

Sa ie§im pe strada, in intampinarea omului necajit, cu 
daruri care sd il uluiascd. 

Sa mergem la cei care nu ne vor §i sd ddm mdrturie 
despre iubirea §i iertarea noastra. 

Ne putem inspdimdnta parin^ii, rudele, prietenii cu 
dragostea §i cura^ia vie^ii noastre: o spaima buna., foarte bund. 

Cand noi // vom iubi pe Dumnezeu §i pentru El vomface 
toate, atunci lumea va fi mai bund, mai dreaptd. 

Sa rabdam la nesfdr§it. Rabdarea noastra e plind de 
chinuri dar atdt de mdntuitoare. 

Ne e greu in lumea asta. Suferim mult, suntem 
batjocori^i, terfeliti de catre to^i, calca^i in picioare. 



368 



Mul^i cred ca noi nu §tim sa traim, sa ne distram. Dar 
distractia noastra e viafa dupa Dumnezeu: o distrac^ie care 
impacd §i trupul §i sufletul. 

Nu suntem anormali, fra^ilor! Nu suntem ni§te brutel Ci 
ni§te oameni care vrem sd ne pdstrdm curafi pentru 
Dumnezeu. 

El"^^^ nu avea bani de o cafea"^^^. El era poli^ist. Ea era 
chelner4a'^^^ §i el ii propune, in schimbul banilor de cafea - 2 
dolari - sa fie copdrta§d la eventualul cdstig al unui bilet de 
loto. 

Ca§tiga 4 milioane de dolari. Chelneri^a era falita. Ea a 
crezut ca el, poli^istul, a spus doar in glumd ca ii va da 
jumdtate din cd§tig. De fapt niciunul dintre ei nu se a§tepta ca 
sd cd§tige. 

§i politistul, de§i nu o cunoscuse pana in acea zi, §i-a 
tinut promisiunea - „promisiunea e sfdntd" - §i a uluit-o. I-a 
dat cele doua milioane de dolari. 

Acesta e un exemplu cu iz evanghelic. 

Cam a§a trebuie sd trdiascd ortodoc§ii: sa faca lucruri 
foarte bune, uluitoare, pe care al^ii nu le-arface deloc. 

Spre exemplu: sd restitui un portofel burdu§it cu bani 
celui care 1-a pierdut, de§i tu nu ai bani de pdine; sa donezi un 
organ de al tau fara bani; sa faci pu^carie in locul altuia de§i nu 
e§ti vinovat; sa mori in locul altuia; sa-i ingrije§ti la batrane^e 
pe du§manii care ^i-au facut eel mai mare rdu in viata §i multe 
altele de acest fel, care ii minuneaza pe oameni. 

Dar trebuie sa faci un asemenea lucru cu discerndmdnt 
§i cu toatdfiinta ta. 

Trebuie sd-i imbrd}i§ezi pe oameni cu toatd dragostea. 

Cand suferi pentru ca iube§ti oamenii, dragostea ta se 
sfinfe^te. 

Nu te uita la pdcatel Pacatele sunt mici erori, erori de 
duzind. 

Fa tot timpul ceva cu inima ta, cu mintea ta, cu voin^a ta, 
cu trupul tau. Fa un lucru bun fa^a de fiecare in parte. 

Grija noastrd nu trebuie sa fie pdcatul, ci fldmdnzirea 
dupd bine, dupa iubire, dupa in^elegere. 



"*^' Nicolas Cage: http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolas_Cage. 

"^^^ E vorba despre filmul It Could Happen to You. A se vedea: 

http ://www.filmeleonline.ro/filme-comedie-un-bacsis-de-2-milioane-de-dolari- 1 24 1 / 

"*^^ Bridget Fonda: http://en.wikipedia.org/wiki/Bridget_Fonda. 



369 



Maretia Sfm^ilor no§tri consta in aceea, ca ei au facut la 
inceput ceea ce parea pentru to^i „utopic", dar mai apoi s-a 
dovedit ca ei au facut ceea ce trebuia. 

Frumusetea lor e frumusetea lui Dumnezeu. E o 
frumusete care s-a cobordt din plin in ei. 

Inve§manta-ne, Doamne, cu frumusetea Ta cea ve§nica 
§i ne miluie§te! 



M 



l-am gandit la moarte, la infrico§ata Judecata...Dar nu 
aveam percepfia mor}ii printr-un obiect care o anun0 §i 
anume: tronul. 

Acum, de cand i-am luat tron §i cruce lui tataie si le stiu 
in camera mea de la strada, sentimentul mor^ii, starea fizicd a 
mor^ii e mult mai prezentd in casa de la ^ara §i in inima mea. 

Acest lucru mi-a taiat pofta de mancare. 

E greu sd inveti cd mori, dupa cum spunea §i Eminescu. 

E greu sa in^elegi ca distan^a pana la moarte e o distanfd 
micd §i ca ea se poate ingusta intr-o clipa, pana la. a fi tu eel 
care mori. 

§i cu toate acestea, de§i moartea nu pare credibild 
pentru eel care traie§te, ea intra in firescul acestei lumi, a 
realita^ii lumii de azi. 

Am devenit convivi cu sicriul. 

De fapt, fiecare dintre noi suntem un sicriu. Vezi 
oameni murind zilnic §i ^i se pare ca e un vis moartea lor. 

Dar moartea nu e un vis, ci o realitate zguduitoare. 

Ceva se amputeazd in tine. Nu mai e el, nu mai q ea...^i, 
de§i viafa continud, tu te sim^i mai strdin fara el, fara ea... 

Intra in mersul despdtimirii sim^irea ca e§ti strdin, ca 
e§ti singur pe pamantul acesta, ca e§ti doar cdldtor. 

Doamne, ai mila de cei pentru care m-am rugat §i ma 
rog. Ai mila de lumea Ta, lubitorule de oameni Doamne §i ne 
iarta noua toate! larta-ne ne§tiin^a, badarania, ipocrizia, 
delasarea, ticalo§ia inimii noastre. 

larta-ne mereu, Doamne §i lumineaza inima noastra cu 
frumusetea Ta, caci ne urdfim continuu. Nu lasa faptura Ta 
stinghera. Nu ne lasa in ghearele cele rele ale singurata^ii. 



370 



Scoate-ne din marasmul pacatului, pentru ca sa Te 
vedem pe Tine, sa sim^im slava Ta, sa ne minunam de mila Ta, 
Doamne. 

Numai Tu po^i sa faci vie inima, sufletul nostru, mintea 
noastra intunecata. Numai Tu po^i sa ne ridici ca pe eel cazut 
intre talhari §i sa intri la noi, §i sa fii cu noi §i noi cu Tine. 

Cine altul poate sa ne iubeasca ca Tinel 

Caci nimeni nu §i-a dat sangele pentru noi ca Tine, 
lisuse Doamne. 

Numai Tu i-ai iubit pe cei netrebnici. 

Numai Tu i-ai ingrijit de cei rai. 

Numai Tu ai sperat in intoarcerea oii celei pierdute §i i- 
ai promis ei, acestei oi, bucuria cea ve§nica. 

Talharul eel bun a primit iertare de§i gre§ise mult. 

Dar Tu nu te-ai uitat la ceea ce a facut el, ci la 
intoarcerea lui, la inima lui care tindea spre Tine; pe cruce, 
tocmai atunci. 

Niciodata nu e prea tdrziu la Tine. Niciodata nu e scos 
cineva afara. Tu e§ti iubire, Dumnezeul meu, inima mea! Tu 
e§ti iubire multa §i bogata pentru to^i. Care nu-1 excluzi pe eel 
sarac §i nici nu-1 bagi pe eel bogat mai in fa^a, daca nu are §i 
via0 curata. 

Tu Te ui^i la inima omului, la placerea lui. 

Daca Tu e§ti placerea omului, atunci Tu Te faci 
frumusete nemaipomenita, necugetata de el niciodata. 

Tu e§ti Lumina lumii, Doamne, Lumina cea ipostatica, 
Lumina care da adevarata in^elepciune. §i la Tine nu e moarte. 

De§i eu mor, daca voi fi cu Tine pdna la sfdr§it - §i eu 
vreau Doamne, eu vreau asta din toata inima! - voi fi mereu cu 
Tine, intru slava Ta. 

Moartea e numai separarea de Tine prin pdcat. Dar Tu 
e§ti Via^a mea §i a lumii intregi. 

Da-ne sa Te cunoa§tem pe Tine cu adevarat, lisuse 
Doamne, §i pe Tatal §i pe Duhul impreuna cu Tine. 

Da-ne sa Te cunoa§tem pe Tine, Treime Preasfanta §i 
Preabuna, Treime preamilostiva §i atotstapanitoare. 

Da-ne sa insetdm §i sa fldmdnzim dupa slava Ta, Treime 
atot^iitoare §i atotconducatoare. 



371 



Oe cand m-am apropiat §i mai mult de cuvinte, 
cuvintele incep sa-mi vorbeasca altfel. 

Spre exemplu: „a merge drepf inseamna a merge 
rectiliniu, a merge pe o carare, a nu merge impleticit, a nu fi 
beat sau a avea o via}a curata. 

Limba unui popor se imboga^e^te uimitor de mult, cu 
fiecare om in parte. 

Daca spun: „merg drept inainte, pana la intersectie", 
nimeni nu va in^elege ca merg pe o cale buna, pe calea lui 
Dumnezeu ci ca mQxgpejos sau cu ma§ina pana la intersec^ia 
cutare, pentru a o lua la dreapta, pe alt bulevard. 

Dar: „mergea aiurea"" arata comportamentul unui nebun 
sau al unui om beat sau al unuia care vrea sa se prosteasca. 

„Afacerea merge bine'\ adica e rentabila. Dar afacerea 
nu merge nicaieri, ci productivitatea firmei respective e intr-o 
continua cre§tere. 

„Sa nu te opre§ti" e o afirma^ie imperativa, care poate fi 
in^eleasa in multe feluri. 

Dar: „sa nu te opre§ti; sa mergi pana la capat cu 
studiile", arata ceva §i mai mult: te arata pe tine intr-o continua 
addncire in infelegere, pe care o po^i exprima ca „ridicare la 
noi in^elegeri" sau ca „escaladare a tuturor treptelor de 
invatamant". 

Putem vorbi despre „un om drepf\ care nu e coco§at, 
care e inalt §i fara o aplecare a trupului spre inainte dar §i de 
un „om drepf\ plin de virtu^i, de un om „vertical" in via^a sa. 

Dar cine a dat pe cine? A dat statul in picioare, in 
pozi^ie de drep^i, pQ afi drept, Sfant sau dreptatea, ca virtute 
dumnezeiascd, a inceta^enit ideea de a sta drept? 

„A cdzut in pacat": adica a cazut din dreptate, din 
pozi^ia de afi drept. 

Pacatul e considerat ca o cddere, ca o prabu§ire, ca o 
cadere jos. Nu spunem ,yS-a rostogolit in pacat", ci simplu: „a 
cazut". 

Noi presupunem imediat ca a cdzut jos, ca a ramas fara 
via^a, ca a le§inat, ca a intrat in incon§tien^a. Dar aceasta 
cddere in pacat, de§i e exprimata ca o dobordre la pdmdnt in 
textele liturgice, nu presupune moartea, pe un om aflat in 
moarte defiinitivd, ci pe un om intre viafd §i moarte, care poate 
oricand „sa se ridice". 



372 



Cum s-ar mai putea ridica cineva, daca nu ar mai avea 
pufina viatal §i totu§i, Dumnezeu ii ridica §i pe cei din „umbra 
mor^ii" sau din moarte, inviindu-i la o viafd noud. 

Cand Domnul invie, auzim cantandu-se : „Sculatu-Te-ai 
din moarte, lisuse". 

invierea e o sculare, o ridicare din moarte, o ridicare 
dupa o mica afipire. 

Realitatea mor^ii, vizavi de eel raposat, ne predispune la 
a vedea mortul intins, pwspe ceva. 

§i daca el ar invia, daca s-ar ridica din moarte §i ar sta in 
picioare, am spune ca el „sta drepf\ sta in doud picioare §i nu 
ca e „drept", Sfant, in mod neaparat. 

A sta drept, in picioare, nu presupune a fi §i Sfant. Dar 
sfintenia e prezentata ca stare de dreptate iar faptele bune, in 
Mt 6, 1, sunt „fapte de dreptate". 

Insa cum in^elege eel credincios realitatea dreptdfii, 
daca i se vorbeste despre/«j9?e ale dreptdtiil Faptele creeaza 
dreptatea sau apar din cauza dreptdtii interioarel 

Corelativul sinonimic al dreptdfii e sfintenia. Dar 
ambele terminologii sunt prea ample sau prea vagi pentru ca 
sa fie intuite deplin. 

Aproximdrile noastre dovedesc gradul ridicat de 
infelegere a acestor realita^i. 

E u§or sa spui ca cineva e Sfant dar e greu sa nuan^ezi ce 
este sfintenia. 

Mergi drept. Dar de ce mergi drept? Ce il face pe un om 
sd meargd drept? De unde in^elege el cat de mult inseamna 
binele acestui mers drept? 

Spre exemplu, filosofii §i litera^ii ne propun adesea 
curse gdfditoare de in^elegere, pentru ca sa ne spuna la sfar§it, 
ca nu adevdrurile conteaza sau faptul de a ajunge la 
adevdruri, ci efortul intelegerii, al cautarii, al tinderii spre ele. 

Cand filosoful aude de Religie, aude de propozitii 
apriorice, de postulate ale gdndirii §i ale experientei, care par 
sa nu aiba nicio valoare experentiald sau epistemologicd. 

Insa, Revela^ia dumnezeiasca nu pleaca de la ne§tiintd, 
ci de la maxima realitate a exprimdrii adevdrului, fapt pentru 
care ea invita la iubire, pentru ca dezvele§te adevdrul despre 
om, despre statura lui, despre telul sau. 

Credincio§ii no§tri nu-§i pun multe intrebari 
gnoseologice, pentru ca multe dintre intrebarile pe care §i le-ar 
putea pune sunt de domeniul ridicolului in fa^a luminozita^ii 
Revela^iei. 



373 



Dar, adesea, multi sunt imbolditi de idei u§uratice, ca 
spre exemplu: Cum arata Dumnezeu? Cine L-a vazutl Cum 
poate exista Cineva din totdeaunal Ce inseamna safii ve§nic, 
sa fii atotputernic, sa fii atotbunl 

Ni se pare ca sunt intrebari relevante dar nu sunt. 

Intrebdrile concrete in fa^a Revela^iei nu iau infa^i§area 
intrebarilor autonomiste in fa^a lui Dumnezeu ci, mai degraba, 
a rugdciunii. 

Cand noi vrem sd-L intrebdm ceva pe Dumnezeu, 11 
intrebam rugdndu-ne Lui. 

Formularea intrebarii nu este niciodata imperioasd, 
pentru ca asta denota o atitudine frivold in fata Celui intrebat. 

Si nu II intrebam pe Dumnezeu despre ceva anume ca §i 
cand am fi egalii Sai, ci intrebarea noastra e o mirare 
evlavioasd in care El are ultimul cuvdnt. Dar nu intr-o clipd 
sau intr-un interval de o sdptdmdnd, ci atunci cand El va dori. 

„Faca-se voia Ta" nu inseamna: „sa se faca azi, acum'\ 
ci: „cand Tu vrei sa se faca, atunci sa sefacd'\ 

Este dramatic de observat cum aroganfa scolasticilor, 
spre exemplu, a presupus ca poate „fura" adevarul 
dumnezeiesc, daca il presupun mental sau il judecd pe picior 
de egalitate cu Dumnezeu. 

La fel stau lucrurile §i in comentariile §tiintifice la cdrfi 
sfinte: materia de studiat e farami^ata, interpelata, condamnata 
adesea, i se pune o parafd, fara ca eel care a creat-o sau a 
inspirat-o sa aiba ceva de-a face cu exegeza eruditului. 

Si e dramatic si modul cum // gdndim pe Dumnezeu fara 
a-L bdga in seamd. Cum discutdm despre El ca §i cand ar fi 
vreunfilm vazut de curand. 

§i iara§i este dramatic modul lejer in care se formeaza 
opiniile noastre. Adica fara a fi urmdrite de intrebarea: E 
adevdrat ce cred eu sau nul 

In unele cantari auzim: „indrepteaza-ma". Dar „a te 
indrepta'' de aici e in^eles de noi prin „a ie§i din impovdrarea 
pacatelor", de§i pacatele nu sunt vazute ca ni§te pietre de 
moard pe care le caram in spate, ci ca realitati care ne-au 
afectat sufletul. 

Sunt aplecat spre pamant. Ma vraje§te, imi ia ochii 
lumea. De aceea nu stau drept, nu privesc inspre cer, ci inspre 
pamant. 

Merg aplecat dupa ro^cove, aplecat asupra poftelor de 
tot felul, fara a mai putea, prin mine insumi, sa-mi recapdt 
starea ini^iala. 



374 



Daca Hristos ma indrepteaza inseamna ca ma face 
sanatos la suflet. Ma face sa nu mai simt nevoia sa fiu 
scormonitorul murddriei, ci sa privesc frumusetea Sa, sa 
privesc „spre cele inalte". 

Am atras aten^ia de mai multe ori fa^a de cuvantul 
„viaza": „Viaza-ma, ca sa I^i cant Jie". 

Nu inseamna numai: „sa ma faci vm" azi sau doar odata, 
ci: „sa ma faci viu mereu, in fiecare clipa, sa ma sus^ii in via^a 
dumnezeiasca, Dumnezeul meu". 

Auzim §i Jnviazd sufletul meu". Dar e vorba de acum, 
de azi. 

Pe cand „viaza-ma" arata o condifie permanenta a 
lucrarii lui Dumnezeu in fiin^a noastra. 



k\ m continual sa imi cunosc ora§ul. §i cu troleibuzul 

69 am ajuns in cartierele sdrdciei. 

§i am in^eles ca nu trebuie sa mai cer ceva de acolo de 
unde nu am pus nimic. Asta m-a lini§tit inca odata. Si mai 
mult. Pentru ca ma rdzboiam cu mine §i nu cu cineva anume. 

Am renun^at in mine insumi la lupta cu to^i aceia, care 
nu se lasa convin§i ca via^a arata altcumva. Vrand sa fac 
lumind §i la al^ii, am cerut multora ceea ce nu erau dispu§i sa 
faca. §i am in^eles, ca oricat de bun e gandul tau, oricat de 
dumnezeiesc ar fi, daca nu e pldcut de eel care te ascultd, nu 
poate sd-l innoiascd nicidecum. 

Adevarul te elibereaza. El te elibereaza cand faci binele, 
cand urmezi binele. 

In Sfanta Biserica a armatei, de langa Favorit, am gasit 
Sfmte Moa§te din Sfin^ii Niculitelului (din Sfm^ii Zoticos, 
Atallos, Camasis §i Filippos)'^^'^, din Sfin^ii Mucenici Epictet §i 
Astion"^^^ §i din Sfantul Panaghiotis'^^*'. 

De ce se fac Biserici din lemn in Bucure§ti? Pentru ca 
sunt mai ieftine §i nu trebuie sa mai dai milioane de lei pentru 
pictura. 

Vedeam ceasul in stanga. Din punct de vedere practic e 
un bine. Dar ceasul exclude rugaciunea. 



"^^"^ A se vedea: 



http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-04-sf_zotic_atal_camasie_si_filip.html. 
*^^ Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Epictet_si_Astion_din_Halmyris. 
*^^ §i parca mai era un fragment §i de la un alt Sfant... 



375 



Ma urmareau ochii unei fete care canta la strana. Nu 
intreb ce vroia, ci de ce se pierdea in ochii mei? 

Cautam in ochii altora o odihnd. Ochii care ne sunt ostili 
nu ne odihnesc. Ochii iscoditori ne scot din sarite, ne irita. 

Formele pe care le ia rugaciunea in noi ne uimesc in 
timp. Devenim tot mai simpli cu trecerea timpului, chiar daca 
nu vrem sd ardtdm asta. 

Se iubesc oamenii de 8 martie? Cadourile curg. La fel §i 
telefoanele §i florile. 

Ne place sa ne vedem unul pe altul zdmbind §i sa ne 
facem curaj unii altora. 

Cand saracia, incultura, ne^tiin^a sunt a§a de mari, ce sa 
mai ceri standarde la astfel de oameni? ! 

E o minune daca omul mai vine la Sfanta Biserica. Va 
mai veni §i pe viitorl 

Ma uitam la blocuri: mii de locuin^e. Si Biserica lor, in 
ea, abia daca incapea o scard de bloc. 

Pai in Bucure§ti trebuie sa cladim nu zeci de Biserici, ci 
zeci de mii de Biserici, daca vrem Biserici din astea mici, unde 
sd n-ai loc sd te misti. 

Un supermarket e ditamai hala si tot nu ai loc iar 
Bisericutele noastre sunt mici, neincdpdtoare. 

La unele Sfinte Biserici stam ca legumele la pia^a: unii 
in capul altora. Cei mai scunzi nici nu-l vdd pe preot. Cei cu 
deficiente de auz nici nu prea aud ce se spune la strana sau in 
altar. Cei inal^i tree peste cei mici. Cei gra^i fac pdrtie in urma 
lor. . .Si frichineala toata ziua in Sfanta Biserica! 

La noi, la slujbe, se intra §i se iese §i doar ca^iva vin ca 
sdfie atenfi. 

Ma gandeam: credincio§ii se plictisesc pentru ca nu sunt 
surprin§i la slujbe. Daca i-am surprinde prin ceva, daca i-am 
impresiona in bine la fiecare slujba, ne-ar asculta, ne-ar urma. 



„omblati intru iubire" (Efes. 5, 2), trai^i intru iubire, cu 
iubire multa. Dar Sfantul Pavel continua: nu cu orice iubire sd 
va umpleti viafa, ci „precum §i Hristos ne-a iubit pe noi" 
(Ibidem). 



376 



Trebuie sa traim cu iubire sfdnta, din iubirea neintrecuta 
a Fiului lui Dumnezeu cu care El a iubit umanitatea. 

Responsabilitatea iubirii noastre e covar§itoare. 

Nu trebuie sa iubim ca oamenii. 

Nu trebuie sa iubim ca animalul, care i§i iube§te numai 
puii lui. Ci sa iubim ca Dumnezeu, Care nu face diferente intre 
oameni ci ii iube§tepe tofi deopotrivd. 

Iubirea lui Dumnezeu e rdstignitd. E o dragoste care 
acceptd moartea, ca mergere pdnd la capdt pentru mantuirea 
noastra. 

§i mantuirea inseamna recuperarea noastra din moarte, 
din mana diavolului. 

Mantuirea e scoaterea noastra din devierea pacatului, 
din intunericul existential, din dezordinea unci vie^i oarecare. 

El S-a dat pe Sine „prinos §i jertfd lui Dumnezeu" 
(Ibidem). 

§i acest lucru il va repeta adesea Sfantul Chiril al 
Alexandriei: Hristos e oferirea de Sine adusa Tatalui „intru 
miros cu buna mireasma" (Ef. 5, 2, cf. ed. BOR 1988). Sau: 
„intr-un miros de buna mireasma", ca in GNT. 

Oferirea Fiului din dragoste pentru noi e ofrumusefe in 
fa^a Tatalui. Jertfa Sa e o bund mireasmd, o tamaie 
binemirositoare, pentru ca e Jertfa cura^iei, oferirea de Sine 
care nu are nimic patat, nimic ciuntit. 

Dupa cum Fiul S-a dat pe Sine pentru noi, fara pacat, 
fara miros de intinaciune, adica cu multd iubire, cu multa 
frumuse^e, tot la fel trebuie sd iubim §i noi lumea: cu multa 
frumusete, cu multa ginga§ie. 

Gingd§ia iubirii noastre, adica curdfia ei trebuie sa 
transpara din aceea, ca nu facem ceva uitdndu-ne la noi, ci la 
cei care stau infafa noastrd. 

Trebuie sd ne aducem inaintea altora, sa ne facem 
expliciti, pentru ca §i ei sa se faca explicifi noua sau sa aiba 
curajul de a trece peste bariera necunoa§terii §i a neincrederii 
in celalalt §i sa vina la rela^ia iubirii, a cunoa§terii reciproce. 

Iubirea e o recunoa§tere din ambele par^i. 

Iubirea il face pe fiecare in parte sd ii recunoascd pe 
al^ii §i sd se recunoascd in iubirea altora. 

Cand e§ti cunoscut de al^ii cu adevarat, din iubirea lor tu 
vezi chipul tdu, ce este de remarcat in tine §i ceea ce a fost 
remarcat din tine de catre al^ii. 

Te vezi in gesturile de iubire ale altora, in^elegi cat 
contezi pentru al^ii. 



377 



§i cat fact tu pentru al0 nu iei in seama, pentru ca tu 
vrei sa-i vezi pe ceilal^i mulfumifi. 

E§ti multumit de treaba ta nu privind la tine, ci privind 
cum ceilal^i s-au bucurat de tine, de ce ai spus §i aifacut tu. 

Facand altora bucurii, in^elegi ce e bucuria: o traire cu 
altul a unci bucurii la care a}i lucrat impreund. 

Numai cand umbli in iubire, via^a altora este §i a ta. Tu 
te contaminezi de persoana altuia, de toate persoanele. lubirea 
ta ii contamineaza pe al^ii §i poate ca §i al^ii sa te contamineze 
cu iubirea lor. 

Interac^iunile dintre noi formeaza stabilitatea sau 
instabilitatea climatului dintre noi. 

Pacea lumii e formata din ce emand din noi. 

Tocmai de aceea, pacea lumii devine de multe ori 
rdzbunarea noastra, neputin^a noastra de a iubi §i a ierta: adica 
rdzboi. 

Razboiul e neputin^a de a renun}a la noi inline. 



Imi e greu, Doamne, Dumnezeul meu! Nu ma lasa 
prada singurdtdtii dezndddjduite, frigului din inima. Nu lasa 
loc ghetii in inima mea, ca se sminte§te repede mintea mea. 

Fii cu mine, Doamne §i cu lumea Ta §i inva^a-ne din nou 
sa fim buni, sa zambim din nou. 

Vom ajunge sa nu mai §tim ce sa facem? Sau vom 
decddea din ce in ce mai mult, pana cand ni se va acri de noi 
§i ne vom pocdil 

Ma zdrobe§te indiferen^a, nefericirea oamenilor, 
egoismul lor. 

Astazi m-am sim^it atat de singur, de inutil pe strada, 
incat am crezut ca nimeni nu are nevoie de nimeni. Dar nu e 
adevarat! 

Trebuie sa ne reumanizdm. 

Trebuie sa redevenim oamenii lui Dumnezeu §i sa 
alungam odata din noi urdciunea. 

Spdlarea creierelor e infioratoare. Parca nimeni nu mai 
vrea sdfie el insu§i. 



378 



De vreo jumatate de an §i mai bine, televiziunile ne 
propun o grila de programe din ce in ce mai proasta, la limita 
ridicolului. 

Se cauta imbecilizarea noastra, alinierea noastra cu orice 
pret la ni§te standarde pe care pu^ini le infeleg §i le vor. 

Unde mergem noi? Spre ce ne indreptam? 

Doamne, ai mila de noi §i ne iarta. Faca-se voia Ta intru 
noi §ine miluie§te! 



\/redeam ca inmormantarea bunicului meu va fi o 

trauma, o durere enorma. Insa zdmbetul sdu de pe fa^a §i harul 
dumnezeiesc care s-a pogordt in inima mea m-au umplut de o 
marefericire. 

Credeam ca e o zi de praznic. 

Nu am putut sa plang mai deloc. 

Inmormantarea nu mi-a accentual prezen^a mor^ii ci, 
dimpotriva: prezen^a v/e/n', a bucuriei. 

Cand citeam la Psaltire^^^ , la capul sau, aveam senza^ia 
continua ca acum se ridicd, ca acum se scoald din co§ciug. 
Aveam senza^ia ca trebuie sa invie si nu ca trebuie sa il 
inmormdntdm. 

§i asta, pentru ca qvsl primul mort frumos pe care 1-am 
vazut. Era prea viu §i cu un zdmbet de impdcare pe intreaga 
fata. 

Cred ca Dumnezeu S-a milostivit de el. 

§i cand scriu acum, ma bucur. 

Cred ca mul^i s-au smintit de mine pentru faptul ca nu 
m-au vazut pldngdnd. Au crezut poate ca. nu ma doare, ca el 
nu a contat deloc pentru mine. 

La predica le-am spus ca eu ma bucur ca a murit 
impdcat cu Dumnezeu §i ca el nu e mort, ci e viu. 

Moartea nu inghite via^a. Abia cu moartea incepe 
adevdrata viafd. 

Inchistarea in reguli §i obiceiuri proste§ti §i multa 
prostie a consatenilor mei m-au indurerat mult. Mai ales 
rdutatea §i invidia de care dau dovada mereu. 



^^'^ A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Psaltirea. 



379 



Ochii oamenilor ma sfarteca, ma inspaimanta. Faptul ca 
nu am dat gaina pe sub tron a fost un mare subiect de 
„ scandal". Au gasit ei ca crucea „nu trebuia" sa stea acolo si 
ca trebuia sa fac asta §i mxpe cealaltd.. . 

§i la un moment dat mi-au spus ca le e fried de mine. 
Dar eu nu le fdcusem nimic! li inspaimanta seriozitatea din 
ochii si din cuvintele melel 

Dracii invidiaza nespus de mult infelegerea §i dragostea 
mea cu Gianina [Piciorus] §i ii pune pe oameni ca sa ne 
barf eased din senin. 

Tocmai de la cei care ne a§teptam mai pufin la „surprize 
neplacute", tocmai aceia ni lefae. 

Demonii imi stried lucrurile care imi plac, imi aducfrici 
§i nelini§ti neprevdzute cand am de lucru, imi pun piedici 
pentru examene §i incearca sa ma traeaseze in chip §i fel. 

Eram duminica in fa^a Sfantului Potir §i ma uitam la 
Hristosul meu, pe Care aveam sa II mananc, pentru ca safe eu 
mine. §i m-a cople§it deodata iubirea lui Dumnezeu, cand m- 
am gandit de edte ori m-am marturisit Lui §i m-am imparta§it 
cuEl. 

Am fost un pacient care am beneficiat de multa 
delieatefe §i candoare dumnezeiased. El m-a iubit mult. El, 
Dumnezeul nostru. 

La slujba am inceput sa simt ca pot canta din nou din 
toatd inima. Durerea na§te cantec, dor. Durerea na§te jale vie, 
unduire de dor pentru Dumnezeu. 

Condeseendenfa fa^a de oameni, pe care o traiesc din ce 
in ce mai mult, ma face sa nu mai pot fi drept cu ei. Imi e prea 
mild de cei care imi fac rau, de cei care sunt rdi, neascultatori, 
netrebnici. 

Pe masura ce ei devin tot mai rdi cu mine, pe atat imi 
clocote§te in inima §i mai multa dragoste. 

§i eu sunt netrebnie, Dumnezeule, §i in§elat de diavoli 
din multe par^i. §i inima mea e bolnavd de pacate. Dar dorul 
dupa Tine ma mistuie, ca Tu e§ti Dumnezeul eelor vii §i nu al 
mortilor. Esti Dumnezeul celor vii cu inima. 

Tataie Marin a adormit in preziua Sfantului Mucenic 
Marin : deci aproape de unul dintre apdrdtorii sdi. 

Eu cum voi muri? Unde voi muri? 

Cand m-am dus la Fericitul Hie [vazatorul de 
Dumnezeu] §i mi-a spus ca a inceput sa aiba din nou vederi 



*^^ Adica pe 16 martie 2004. Si Sfantul Mucenic Marin e pe 17 martie: 
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martiel7.htm. 



380 



dumnezeie§ti, am in^eles ca §i pe el il pregate§te Dumnezeu 
pentru odihna §i fericirea cea ve§nicd. Dupa atata dor §i 
rugaciune, chin §i a§teptare, Dumnezeu trimite mila Sa celor 
care // cautdjard preget. 

Acum, de la sine, nu ma pot apropia de emisiuni de 
divertisment §i de locuri de petrecere. Simt ca ar fi ca si cand 
l-a§ trdda pe tataie. 

Nu pot sd inteleg faptul ca nu mai e printre noi. Nu am 
inceput sd ii simt lipsa, atata timp cat el QStQ foarte prezent in 
mine. Sau nu §tiu daca pot pierde pe cineva, atata timp cat 
iubirea ii fine vii pe cei care se iubesc. 

Primavara a venit din plin. 

Rena§te natura dar ies la iveala §i patimile noastre mult 
mai pregnant. 

Glasul lui, al cer§etorului, mi-a intrat pdnd in inimd §i 
m-a durut. Uneori suntem tare surzi §i reci la apelurile fra^ilor 
no^tri. 

Prin fiecare eveniment din via^a noastra, Dumnezeu ne 
sculpteazd frumuse^ea sufletului, daca acceptam lucrarea Sa 
ceaprea mdiastrd. 

Ne schimbam mereu. Mergem spre o infdfyare 
necunoscuta noua dar pe care o dobdndim cu harul lui 
Dumnezeu. 

Vorbeam cu Gianina [Piciorus] §i ii spuneam: slujba 
inmormantarii e cea mai „enervanta" slujba a Sfintei Biserici 
pentru ca ii aminte§te acestei lumi par§ive adevaruri 
„enervante", „indraznete". 

Se spune la un moment dat: „cand dobdndim lumea, 
atunci in groapa ne sdld§luim'\ 

Facem noi toate invartelile, toate ho^ariile de pe fa^a 
pamantului...§i deodata vine moartea §i ne enerveazd cumplit. 

Un vecin al nostru de la ^ara trebuia sa fie imparta§it. 
Era aproape de moarte. Nevasta lui i-a spus ca ii da 
medicamente. Cand preotul l-a impdrtd§it, el a drdcuit Sfintele 
Taine, pentru ca „au fost re/e". I-au ars sufletul demonizat §i 
demonii l-au indemnat sd huleascd. 

Aseara, ^igancile inepte, care se ocupa de vrdjitorie, se 
inchinau in fa^a camerelor de luat vederi inainte de a face rele. 
Ele cred ca nimeni nu i§i da seama de satanismul lor. 



381 



1 ocmai o a§teptam sa vina de la examene. Ma rugasem 
indelung pentru ea. Simteam emotiile pe care ea le-a avut la 
examene §i cum, deodata, ele au incetat. §i cand a venit acasa 
eram nerabdator sa aud ce afacut. 

Prea Curata Stapana a ajutat-o enorm de mult §i acum, la 
acest ultim examen pentru doctorat. 

M-am bucurat cu Gianina [Piciorus] de reu§ita, de 
bucuria ei. Cum puteam sa nu ma bucur, daca eu eram in 
rugaciune pentru ea?! 

§i tocmai cand ne bucuram si nu ne gdndeam niciunul la 
vreun lucru rdu, s-a apropiat de mine un demon al invidiei, 
care nu mai ma strabatuse niciodata, si care vroia sa ma 
convingd de contrariu cu orice pre^. 

Cu harul lui Dumnezeu am luptat impotriva acestui 
demon §i harul dumnezeiesc l-a indepdrtat. 

§i ma gandeam dupa aceea: daca as fi acceptat acel 
demon §i as fi crezut ca e gdndul meu, ca asta simt eu cu 
adevdrat, nu se strica toatd fericirea mea pentru ea? Cu 
siguran^a! 

A-^i parea rau de reu§itele altora, de harul lui Dumnezeu 
care lucreazd in oameni e un pacat impotriva Sfantului Duh. 

§i la fel vine demonul curviei, al neincrederii, al urii. 

Vin §i se lupta cu rafiunea ta ca sa ii accep}i, sa ii la§i sa 
te conducd unde vor ei. 

Pdrintele translator a ^inut predica despre Sfanta Maria 
Egipteanca"^^^ eviden^iind faptul, ca schimbarea ei s-a petrecut 
intr-un moment, datorita. puterii dumnezeie§ti a Sfmtei Cruci. 

§aptesprezece ani de curvie pentru 47 de ani de 
nevointd: sublinierea forte pe care a facut-o. 

in loca§ul unde sluje§te el, oamenii au un alt obicei 
ciudat: ating lumanarea paraclisierului ori de cate ori iese la 
vohod. 

M-a invitat sa vin in Sfantul Altar alta data §i mi-a spus 
ca e de la Coste§ti. El il ajuta pe Prea Fericitul cu traducerea 
din limba greaca. 

Bucuria harului dumnezeiesc nu poate nimeni sa ti-o 
fiire. Cura^ia inimii e locul unde Dumnezeu I§i trimite 
frumusetea. 

M-am rugat pentru fratele Marin, bunicul meu, §i simt 
sa ma rog pentru el. Imi pare rau ca nu am fast la pomenirea sa 
de noua zile dar m-am rugat, aici, la Bucuresti, pentru el. 



' A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Maria_Egipteanca. 



382 



Vream sa impart ni§te vin pentru el §i poate ca o sa 
reu§esc pana la urma. 

Nu am nici acum sentimentul ca sunt parasit de el. 
Poate o sa apara in timp. 




460 ^x 



Imi pare rau ca sunt tare nemilostiv, tare rece. Simt sa 
dau din toatd inima dar o mie de motive, cat si unele obiective, 
ma retin. 



Icoana Sfintei Maria Egipteanca de deasupra a fost pictata de Ovidiu Clapa in 2008 
si e preluata din articolul de aici: http://www.doxologia.ro/imagine/sfanta-cuvioasa- 
maria-egipteanca. 



383 



Orice Sfanta Biserica trebuie sa aiha. fdntdna §i veceul ei 
deschise pentru to^i. Daca vrei sa te duci la un veceu, la 
Bucuresti, aproape ca nu ai unde. §i daca §i ale noastre sunt 
inchise, atunci unde sd te duci? 

Cand o sa inva^am sd ne comportdm in Sfanta Biserica? 

Respectul fa^a de celalalt, grija pe unde calci sunt foarte 
importante la orice slujba. 

Nu conteaza ca nu l-ai mai vdzut pe acolo pana acum: 
prime§te-l §ipe ell 

Privirea ostentativd trebuie sd dispard. 

Doamne, inva^a-ne sa fim buni, rabdatori, in^elegatori. 
Inva^a-ne sa fim ingdduitori §i responsabili fafd de toti. 



\/and ai un lucru de implinit, de§i nu i^i dai seama prea 
bine, in adancul tau e§ti racordat la acea munca care te 
implineste. 

§i cand reu§e§ti §i termini acel lucru ai sentimentul de 
u§urare, de bucurie afinalului, daca e un lucru facut dupd voia 
lui Dumnezeu §i cu ajutorul Sdu evident. 

Am terminat Disertafia de Master^^^ §i mai am doar cele 
doud apendice ale ei. Dar deja ma simt despovdrat de grija 
aceasta. 

Bucuria finalului, daca e o bucurie a implinirii, e o 
u§urare mare. 

Ni§te batrani cumparasera puieti^^^ ca sa ii replanteze in 
curtile lor. Am avut sentimentul ca ei fac ceva important, ceva 
de un firesc desdvdr§it. §i atunci m-am sim^it §i eu dator sa 
cred, ca pot pune anul acesta ni§te pomi in curte. 

Insa nu am avut timp. §i imi pare rau ca nu am putut 
sddi viafa, ca nu am perpetuat diCQSi firesc al naturii. 

Un prieten al meu o a§teapta pe so^ia sa sd nascd. 

Ma gandeam: via^a create in ea, inflore§te. Nu mai sunt 
dot, ci trei, de§i al treilea e nevdzut dar trdit cu sentimentul 
celei mai mari prezenfe, realita^i. 

Nu po^i convinge o mama ca in ea nu e viafd, ca in ea nu 
e sau nu a fast copilul sau copiii ei. Dar nici nu po^i sa spui, ca 



"*^' Poate fi downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/09/teologia- 

mantuirii-la-sfantul-marcu-ascetul-2010/. 

"*^^ Pomi fructiferi tineri. 



384 



viata aceasta e creata numai de mama sau numai de tata sau 
doar de ei amdndoi, fara conlucrarea lui Dumnezeu. 

Aici, Dumnezeu lucreazd impreund cu oamenii §i se 
na§te pruncul: o noud viafd. 

Dumnezeu dore§te via^a, o noud viafd. 

§i parin^ii care se iubesc §i vor §i ei viafd, conlucreaza 
cu Dumnezeu care dore§te nespus de mult viafa, caci El e 
Viafaprin excelentd. 

Dumnezeu lucreaza in mod surprinzdtor. 

Dumnezeu face lucruri la care nute a§tepti. 

El intrece orice logica a noastra. 

Spre exemplu, la o emisiune televizata a venit 
Gigi/George Becali §i a vorbit despre chinurile ladului §i 
despre con§tiin}a sa, ca dacdjurd strdmb va ajunge in lad. 

Un teolog ortodox poate s-ar fi ru§inat de asemenea 
subiect dar el nu s-a ru§inat. 

Eu nu am auzit inca un teolog ortodox roman vorbind 
despre lad la televizor. 

§i George Becali e un patron de fotbal care a intrat in 
politica, fiu de oier, fara prea multa carte §i nu teolog. 

Teologii trebuie sd vorbeascd despre lad. Ei mai intdi 
sau ei in primul rand. 

Dar Dumnezeu pune pe te miri cine sa faca lucrurile pe 
care trebuia sd lefacd teologii ortodocsi. 

Alte exemple de acest fel: am editii critice ale Sfintei 
Scripturi de la eretici. Sfin^i Parin^i tot de la ei, pentru ca ei i- 
au tradus. De la ei am luat dicfionare biblice cat §i cdrti 
introductive in greaca veche, comentarii si studii stiintifice cu 
care pot sa ma descurc, cu care pot sa imi fac munca mea 
teologicd. 

Binein^eles ca toate acestea au marca lor, profilul lor 
eretic, al celor care le-au facut §i nu sunt sutd la sutd bune si la 
ele ma raportez in mod critic si selectiv, privindu-le din 
interiorul Traditiei ortodoxe. 

Dar ei au facut lucruri esentiale pentru Traditia Bisericii 
Ortodoxe, pe care noi, ortodoc§ii, nu le-am facut mai deloc, 
desi e vorba de Traditia noastrd. 

Eterodocsii fac studii de teologie cu problematizari 
surprinzdtoare. 

Nu scriu ei intru harul Sfantului Duh, nu pot fi 
normativi pentru noi, nu ii punem in calendar. 



*^^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Becali. 



385 



Dar putem alege din cartile lor, putem lua ceea ce ne 
trebuie si ne apartine din gandirea lor, din munca lor de 
cercetare, putem sa ne bucuram de aurul Traditiei Bisericii pe 
care ei il cerceteaza si il dezbat mai mult decat noi. 

Eu remarc calitatile lor, rdvna lor pentru erezia pe care 
o propovaduiesc, constiinciozitatea cu care fac muncd de 
cercetare. Pentru ca ace§ti oameni, daca vor vrea sa afle 
adevdrul dumnezeiesc cu adevarat, vor fi ni§te oameni 
extraordinari. 

Un eretic, care cerceteaza totul §i se converte§te la 
Ortodoxie, va fi mult mai folositor pentru Biserica, decat unul 
de-al nostru, decat ortodoxul nostru, care se crede bine-mersi 
la cdlduricd dar nu face nimic pentru Ortodoxie, ba, 
dimpotriva, i§i mai bate §ijoc de sfm^enia Bisericii. 

Lucrurile facute cu sdrg au mereu un bine al lor oricat 
de rele ar fi. 

Am primit in cutia po§tala o invitatie de la adventi§ti 
pentru un §ir de conferinfe ^inute pe durata unci saptamani. 

Bineinteles: trimisa la intamplare, fara sa ne cunoasca. 
Au pus pliantele in toate cutiile po stale. 

in fiecare zi, seara, vor avea cate o temd. §i teme 
interesante daca ar fi discutate cu adevarat. 

Gianina [Piciorus] a vrut sa arunce invita^ia dar eu am 
oprit-o. Am vrut sa vdd temele. 

Pentru ca mi-am zis: Cine nu ne lasa pe noi, cre§tinii 
ortodoc§i, sa facem acela§i lucrul Nu §tim sa vorbiml N-avem 
spa^iu? Nu e timpl N-avem cuil 

Am respectat, deodata, in sinea mea, efortul acestor 
eretici. 

Nu sunt de acord cu prozelitismul lor si, cu atat mai 
mult, nu pot fi prieten cu aceasta erezie. Dar nu pot sa nu 
felicit demersul lor colocvial, demers pe care noi, ortodocsii 
romani, ar fi trebuit sa il facem mai intdi §i nu ei. 

Auzi^i teme: ,J)e ce existd suferin^a?"; „Diferenta dintre 
bine §i raw"; „Ce este moartea?"; „Nascut pentru ve§nicie!" 
etc. 

Pot ereticii ace§tia sa rdspundd la aceste intrebari, mai 
bine ca Biserica lui Dumnezeul Eu cred ca nu! 

§i atunci, de ce nu ii intrecem in conferin^e, in dezbateri, 
in traduceri, in lucrari §tiin^ifice, in case de binefacere? 

Oamenii no§tri se uitd la noi. Credincio§ii no§tri 
a§teaptd semnalul nostru, al ierarhiei, pentru proiecte mart, 
laborioase. 



386 



Daca preotul, episcopul, stare^ul, patriarhul nu fac 
lucrurile la care se a§teapta credinciosul §i nu dovedesc ca 
aceasta credin^a a noastra e adevarul indumnezeitor, se vor 
duce la secte, vor deveni nihili§ti, agnostici, atei, indiferen^i 
religios. 

Lumea incepe sa se trezeascd. 

Informatiile ne dau de gol, daca vrem sd ascundem 
murdariile din propria noastra casa. Nu ne mai putem ascunde 
§i nici nu mai putem sd aruncdm de§eurile pe camp. 

Trebuie sa fim ai lui Dumnezeu sau vomfi bdtaia dejoc 
a tuturora pe drept motiv. 

Suficienta, arogan}a, indiferenta la problemele reale ale 
Romaniei si ale Bisericii noastre Ortodoxe nu tin defoame. 

Suntem nevoi^i sd vorbim continuu, relevant si pe 
intelesul ei unci lumi cu pretenfii din ce in ce mai mari. 

§i trebuie sa fim nu Sfinfi, cifoarte Sfinfi. 

E inspdimdntdtor de grea datoria oricarui membru al 
Sfmtei Biserici Ortodoxe si, cu atat mai mult, cea a ierarhiei 
dumnezeie§ti a Bisericii noastre. 

Toata lumea cere de la noi. 

Nu conteaza ce ne dd statul, cine suntem, ce avem...Dar 
§i statul, §i omul de rand cer de la slujitorii Sfmtei Biserici sa 
fie Sfinfi, Ingeri. 

Ereticul vine §i spune, ca la el la adunare nu e hofia §i 
dezordinea din Bisericile ortodoxe. I^i arata nume, cazuri, 
evenimente. Daca ele existd, po^i sa ii spui ca nu existd a§a 
ceva la noi?! Nu po^i! 

Degeaba vor doi preo^i, trei sau o suta o viafd sfdntd, 
daca ceilal^i ii trag in jos prin gafele de mari propor^ii pe care 
le fac. 

§i eel mai rau ma doare, cand cei din afara au motive sa 
rada de noi. Mi se fringe inima, imi trece tot cheful sd mai ies 
in lume. 

Noi suntem privi^i de toti ochii. Chiar daca nimeni nu iti 
spune asta, acesta e adevarul. 

Daca faci ceva rau, imediat se improved Sfanta Biserica 
prin tine, datorita ^ie. 

Cand lucram ceva impreund cu Sfm^ii lui Dumnezeu e 
bucurie mare in noi. 

Sim^i ca el, Sfantul, e Idngd tine, cu tine §i ifi sugereazd 
una sau alta. 

Nu i^i imaginezi, nu e o halucina^ie ci ceva cat se poate 
de reall 



387 



Locuim impreuna cu to^i Sfin^ii lui Dumnezeu. Nu 
suntem singuri, ci Dumnezeu e cu noi. 

Omul singur e omul care nu vrea safie al lui Dumnezeu. 

Nebunia pacatului te infantilizeaza. 

Mult timp n-am in^eles de ce nu md infelegeam prea 
bine cu oamenii. §i am in^eles in cele din urma, caci cu unii 
dintre ei trebuie sa te por^i precum cu copiii, pentru ca nu 
rezista prea multului adevdr, efortului sus^inut, ideilor mari §i 
ascezei grele. 

Pe mul^i ii doare capul cand te aud, pentru ca nu pot sd 
te urmdreascd §i nici sd te urmeze, pentru ca ei nu au facut 
pana acum nici eforturi de intelegere §i nici eforturi de 
curdtire de patimi. 

O viafd sfdntd pentru ei e o mare nebunie §i tu, eel care 
o propovaduie§ti, esti un nebun, pentru ca ei neincepand sa 
faca nimic in acest sens, nu §tiu de cat ajutor dumnezeiesc se 
pot bucura. 

Pari „straniu", „imbecil", „inapoiat", „fanatic". 

§i ei au dreptate in felul lor. pentru ca nu au vazut 
niciodata astfel de oameni atdt de convin§i, atat de drepfi, atat 
de energici. 

Cineva care §tie 11 limbi, spre exemplu, e ceva 
infrico§dtor pentru acela care nici limba romdnd nu o §tie prea 
bine. 

Ti 1 464 

11 cred un superman , un extraterestru. 

Dar pu^ini incearca sd faca un astfel de efort §i sd il 
urmeze. 

Omul semidoct, care nu in^elege mai deloc ce spune eel 
din fata lui, il contesta, il neagd imediat in loc sd se bucure ca 
poate sd invefe ceva nou. 

Trebuie sa avem rabdare, o rdbdare plind de rdbdare. 



In acest weekend'^*'^ am fost la mamaia, la Scrioa§tea §i 

am inva^at trei lucruri „capitale" pentru mine: sd tai la vie, sd 
fac o mdmdligd bund §i sd trag la ma§ina de cusut. 



In engleza: un om cu capacitdti extr aor dinar e. 

465 T 1 r" • 7 w w fl w 

Idem: sjarsit de saptamana. 



388 



§i am in^eles §i mai mult, ca modestie inseamna sa 
incepi pe fiecare zi sa inveti ceva nou. 

Inceputul acesta are ceva foarte inocent, foarte bucuros. 

Matu§a mea, Mariana [Piciorus]'^'''', a vazut cum mamaia 
Floarea [Piciorus]'^''^ vrea sa aprinda focul cu ni§te caiete vechi 
de-ale mele, §i cand a vazut despre ce era vorba, a rugat-o sa 
nu le arda, caci Qupuneam mare pre} pe ele. 

§i cand le-am vazut, mi-am dat seama ca Dumnezeu 
dorise sa imi reaminteascd cu cata inocentd frumoasd credeam 
in ceea cefdceam pe atunci, in clasele primare, cand ma jucam 
cu jucarii. 

Imi creasem fara mea tocmai in parcela cu cap§uni a 
bunicii mele, care avea cam vreo 10 metri lungime. lar „Xara 
Dorului" s-a extins continuu, pentru ca construiam noi si noi 
portiuni paralele cu lumea mare, reala. Cap§unii insa au pierit 
de la sine. 

Intr-un interviu televizat transmis astazi, IPS 
Bartolomeu [Anania]'^*'^, traducdtorul, a spus ca a fost intr-un 
timp chelner^^^. Eu nici nu mi-1 pot imagina in aceasta postura. 

Tot a§a, privind in urma, nu ma mai pot imagina, nu mai 
inteleg ca eu sunt autorul atator pdcate §i atator gafe enorme 
dar si al atator ingenuitdti debordante. 

Ne uitamj9e noi inline. 

Am uitat cum ardtam, ce gdndeam, ce simteam cdndva. 

Suntem strdini fa^a de noi inline de§i mai §tim unele 
flashuri^^^ ale vie^ii pe care am trdit-o. 

Uneori ma cutremur privind inapoi sau rdd de mine 
insumi. 

Cred ca cea mai buna arma de umilire de sine e aratarea 
cu degetul a urdciunilor noastre interioare. 

Ji se pare ca vi^a tdiatd e o fiintd amputatd. Dar tocmai 
tdierea mlddifelor excedentare sau a joardelor uscate ii 
revigoreazd via^a. 



*^^ O mica discutie cu sine din 1 1 aprilie 2010: 

http://www.viddler.coni/explore/dorinfather/videos/436/. 

^^'^ Un interviu cu mamaia Floarea din 9 noiembrie 2010: 

http://www.archive.org/details/lnterviuCuBunicaMeaFloareaPiciorus9Noiembrie2010. 

*^^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania. 

"*^' E vorba de interviul dat Eugeniei Voda, care poate fi vizionat aici: 

http://www.youtube.com/watch?v=FAxllBCfuOY 

http://www.youtube.com/watch?v=f-x4jf4qwT8 

http://www.youtube.com/watch?v=PdRZctUVUjE 

http://www.youtube.com/watch?v=rSYXMDvT-Ql 

http://www.youtube.com/watch?v=_KAtvXjA8eE 

In engleza: momente, straluciri, clipe, imagini din trecut. 



389 



Taierea vi^ei e o primenire a ei, dupa cum curatirea 
noastra depatimi e o infrumusetare a firii noastre umane. 

Mamaliga incepe de la apa clocotita. Se pune din ce in 
ce mai mult malai, trecandu-se astfel de la mamaliga-pasat^'^^ 
la mamaliga inchegata. Gre§eala mea era ca puneam tot 
malaiul de la inceput §i nu o Idsam sd se coacd bine. 

Pana am inva^at sd trag la marina de cusut am dus lupta 
cu gdsirea sau intelegerea ritmului in care picioarele mele 
trebuia sa apesQ pedala masinii pentru a initia cusutul. 

Bunicii mele ii era ciuda ca eu Jnvdf de toate numai 
asta nu pof\ Ca sd prind ritmul a trebuit sd imi impingd cu 
mdna picioarele pe pedald. 

Pana la urma am reu^it, de§i, la inceput, aveam tendinta 
sa imping cusatura in spate §i nu infafd. 

Cand §tii un lucru bine, daca e§ti orgolios, \\ se pare ca 
§tii de toate. Dar cand vezi cat de greu e sa §tii lucruri 
„minore", in^elegi ca trebuie sa fii smerit §i sd asculfi de cei 
care §tiu cum seface acel lucru. 

Am vrut sa inva^ sd mulg vaca dar n-am vrut sa par 
„suspect" pentru acela. 

Imi place sa ma inve^e oameni care vor sd aibd timp de 
mine §i care sa nu creada cafac lucruri „aiurea" daca invat 
a§a ceva. 

Vreau sa inva^ sa lucrez la andrele, sa tore, sa fac oale de 
lut, sa repar o ma§ina, sa ma ocup de electricitate, sa fac 
lucruri normale ^ifoarte folositoare. 

Chiar daca nu imi trebuie mie toate acestea e bine sd le 
invdt, pentru ca sd ii invdt §i pe al^ii, care pot sd aibd nevoie de 
asa ceva. 

Demonii vor sd te infrico§eze prin vise. Treaba e sa nu le 
jocijocul. 

Nu trebuie sa accep^i ca minciuna e §i pu^in „blonda" 
sau „alba". 

In compania tinerilor de azi, cu duh lumesc, sun\i sa te 
lauzi, sa min^i, sa pari „interesant". Te ia valul §i nu e bine. 

Demonii care palpitd in gesturile §i frematarile lor te 
iluzioneazd §i pe tine. 

Stand fara sa vreau in compania unor astfel de oameni 
am sim^it rolul nefast al prieteniei cu cei care nu calcd pe la 
Sfanta Biserica. Laxismul lor mental, lipsa lor de reverenfd, de 
umilin^a, de omenie sunt bacili^^^ care se raspandesc repede. 



"*^' La Scrioa§tea se zice pdsat. 

^''^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bacil. 



390 



Daca durerea autentica respinge divertismentul, muzica, 
atunci pentru cine s-au creat toate acestea? Pentru oameni 
lipsiti de profunzime §i fara dureri §i iubiri autentice, reale. 

Batrane^ea aduce o umilintd accentuata. Cand vad 
oameni de la ^ara, veni^i in treacat pe la ora§ §i care 
contrasteaza de la inceput fa^a de ceilal^i, simt povara grea a 
ora§ului §i lipsa lui de pudoare. 

Se simt, sarmanii, mai ales cei mai bdtrdni, respin§i cu 
forfa de aceasta lume „simandicoasa" §iprea brutald. 

Se simt singuri, neagrea^i, exclu§i, ca §i cand nu ar avea 
dreptul la existentd. 

Egalitatea in drepturi e o mare fictiune la nivel social. 

Patimile celor avufi §i injosirea celor umiliti §tiu foarte 
bine ca oamenii nu sunt egali, ci unii sunt conducdtorii iar 
ceilal^i sunt slugile, pe care j90// sd lepdcdle§ti cum vrei. 

§i in^eleg din ce in ce mai bine, de ce innebunesc 
oamenii. 

Daca stau in medii pline de certuri, de dracuituri, de 
frica, de amenin^are, oamenii slabi cedeazd. §i cei slabi sunt 
ceifdrd credintd in Dumnezeu §i cu multe pdcate. 

Sunt slabi pentru ca vor sd fie slabi. Pentru ca §i-au 
sldbitfiinfa prin multele lor pacate. 

Credem ca daca avem bani suntem bogafi. §i daca 
suntem boga^i „trebuie" sa mancam mult. §i daca mancam 
mult, ce se intampla? Ne facem cat o batoza, cat un elefant, §i 
nu ne mai ^in picioarele §i avem nevoie de spital, ca boala e 
mare §i viermii ne mdndncd. 

Sunt de acord cu ce spune Parintele lustin Parvu'^^^ 
romanii nu vor sd recunoascd jertfa, nu vor sd se bucure de 
ea. Sfm^ii inchisorilor comuniste din Romania §i cei de doua 
milenii de pe pamant romanesc, cei mul^i, a§teapta sd le 
aducem laude, sa le facem slujbe, sa ii cinstim. 

Romanii a§teapta j^rea mult pana i§i slavesc Sfm^ii. 

Sarbii §i ru§ii se grdbesc. 

Insa, in acelasi timp, a te grdbi in materie de 
canonizare, in materie de cinstire a Sfintilor, e cea mai mare 
capcand, pentru ca vietile Sfmtilor trebuie aprofundate cu 
mare grijd. 

Ne vin ispite tocmai de unde ne a§teptdm maiputin. 

Epuizarea ifi taie pofta de viafd §i te face sa crezi ca nu 
mai vrei §i ca nu mai simfi nimic. 



473 



Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_P%C3%A2rvu. 



391 



E interesanta problematica schimbarilor interne ale 
fiintei noastre in functie de boli, schimbari de domiciliu, stres, 
enervare, a§teptare incordata, tortura, inchisoare. 

§i e interesant si faptul, cum marea viafa sfdnta poate 
coexista, pe un spa^iu foarte restrans, cu o viata devastata de 
hedonism, de teroare, de satanism. 

Daca ne-am revedea rugaciunile personale, pe care i le- 
arn adresat lui Dumnezeu, am vrea sa facem unele schimbari 
semnificative in lexicul lor. 

Dar rugaciunile nu pot fi schimbate. 

Rugaciunea nu are logica frumosului sau a urdtului 
estetic. Ea e o vorbire directd. §i uneori are multe stdngdcii. 

Dar rugaciunea nu e stdngace sau mai pufin stdngace, ci 
ea trebuie sa fie in primul rand sincerd, addncd, existenfiald, 
una cu tine. 

[Mircea] Cartarescu"^^"^ spunea ceva foarte adevdrat in 
Jurnalul national de azi: Big Brother"^^^ „este singurul fel de 
spectacol incompatibil cu o lume democratica, de§i, ironic, el 
nu poate aparea decat intr-o lume democraticd''^^^ . 

Aici, totul se bazeaza pe dictatorialismul 
organizatorilor, de§i el este deschis tuturor privirilor. 

Privim cu ochi avizi o intimitate pe care altfel n-am 
putea sa o vedem deloc. 

Ne place sa fim indiscre^i, perver§i, sa manipulam 
lumea, sa privim cu ochiul orice secret al lor. 

Patima curiozitdtii se bazeaza tocmai pe nestdvilirea 
voinfei §i a cercetdrii pdcdtoase a min}ii. 

Atmosfera dumnezeiasca a Sfmtelor Patimi, la 
Bucure§ti, are ceva din turbulenfa specifica ora§ului. 

Venim de acasa cu povara noastrd cotidiand. 

Cand eram la sat, vedeam cum oamenii card lemne la 
spinare. Acum imi dau seama, ca nu caram numai lemne sau 
saco§e ci, in primul rand, dureri, triste^i, neimpliniri, regrete, 
incertitudini. 

§i incertitudinile scot eel mai rmxlXperi albi. 



'^^'^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_C%C4%83rt%C4%83rescu. 
"*^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Brother_l. 

Mircea Cartarescu, ,,Big Brother" : doar o chestiune de sex?, in Jurnalul national, 
marji, 6 aprilie 2004, p. 4. 



392 



lustin [Manta]"^^^ a cantat o idiomela"^^^ in harul 
Sfantului Duh. Era o cantare dumnezeiasca, care intrecea orice 
a§teptare a celor prezen^i. I^i trebuia o ureche fina, 
induhovnicita pentru ea. 

Asta inainte de „Doamne, femeia ceea ce cazuse...""^^^, 
pe care a cantat-o tot el. 

Nu era prezent PS Varsanufie [Gogescu]'*^". Acesta a 
venit la Denia dejoi, la ie§irea cu Sfanta Cruce. 

A cantat fara stresul privirii superiorului sau. Asta s-a 
sim^it din plin. Exista un stres evident al diaconilor in fa|a 
episcopilor. 

§i acel imn, numai acela a fost de ajuns sd md 
lini§teascd profund, sa imi calmeze duhul. 

Forfota din Bisericile noastre e nducitoare, enervanta la 
culme...dar Dumnezeu, prin diaconul Sau, a facut sa se auda 
teologia din melosul bisericesc. 

Nu pofi cdnta in Bisericd fara ca sa fii teolog. Pentru ca 
muzica bisericeasca e o teologie find, adanca. 

Xipatul, ragu§eala §i cantatul aldturi de flegma din gat, 
guturalita^ile de tot felul nu sunt muzicd, ci stres, un stres 
dureros, sdcditor. 

Unii vor sa cante „toata suflarea" in Biserica. Dar ca sa 
cante toatd suflarea trebuie sd §i poatd, dupa cum toata lumea 
trebuie sd inve}e sd scrie dar nu toata lumea poate sd §i scrie 
poezii. 

Fiecare poate sa scoata ni§te sunete acolo, dar nu to^i pot 
sd te ungd la inimd, dupa cum zice romanul. 

§i ca sd ungi inima, sa vesele§ti inima omului cu 
adevarat trebuie sa can^i intru harul lui Dumnezeu, caci altfel 
decat ragi §i te scheldldi dar nu cdn}i. 

Cantarea bisericeasca e smerenie, cuviin^a, zdrobire a 
inimii, bucurie. §i acestea sunt mi§cdri dumnezeie§ti ale 
harului. 

§i cine crede ca e capabil sa faca ceva fdrd harul 
dumnezeiesc se in§ala, caci frumuse^ea adevarata vine din 
nevoinfa impreuna cu Dumnezeu. 

Cineva se roaga pentru diQrwdmfdrd patimd, ca sa ii ierte 
Dumnezeu pentru cate iifac acestui barbat. §i ei §i mai mult se 
luptd cu el. 



Pe atunci diacon. 
"*^* A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Idiomel%C4%83. 
"*™ A se asculta aici: http://www.youtube.coni/watch?v=JlJFd685E£k. 
"***" A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Varsanufie_Prahoveanul. 



393 



§i il enerveaza in chip §i fel: ori direct, ori prin oameni 
sau animale sau prin diferite situatii. 

Uneori, demonii le sugereaza altora ca e nebun, ii pune 
pe unii s« il bdrfeascd sau vreo femeie se „indragoste§te" din 
senin de el. Alteori il atrag spre situatii murdare sau e tras la 
rost din senin de unii sau al^ii. 

To^i il privesc suspect, incat uneori se simte tare singur. 

Starea lui interioara ii enerveaza pe demoni §i de aceea 
vor sd nu il lase deloc sa se concentreze la munca lui. 

La o emisiune de la Pax TV^^\ cineva i§i punea 
problema, daca Simon Cireneanul s-a mdntuit, fiindca a fost 
format sd care Crucea Domnului . 

Sinedriul"^^^ era format din 71 de in§i. Si vreau sa caut in 
Talmud si sa vad, daca e adevdrat ca aici Domnul e numit, 
in mod blestemat: „Marele Vrajitor" . 

Satanismul evreilor la adresa Bisericii Ortodoxe este 
exasperant. Invdrto§area lor ma inspaimanta. 

La etajul doi, deasupra mea, sta un evreu si, mai mult 
decat atat, un rabin. De ce a vrut Dumnezeu ca sa §tiu, ca el e 
tocmai evreul 

Pentru ca sa §tiu ca vrdjma§ul credinfei mele e deasupra 
mea cu casa, dar asta nu trebuie sd afecteze inima mea §i nici 
rugaciunea mea pentru toatd lumea cat si pentru el. 

Eu nu am nimic cu nimeni. Dar mul^i md urdsc pentru 
ceea ce sunt: ortodox. 

Mie imi place sa §tiu cefac evreii, ce fac mormonii, ce 
fac adventi§tii, ce fac musulmanii etc. 

Dar nu pentru ca a§ gdsi ceva desdvdr§it la ei, pe care eu 
sd nu-l am in Biserica lui Dumnezeu, ci pentru ca vreau sa 
cunosc diversitatea personald a acestor oameni, sa vad cum se 
simt, ce cred, cat de mult se simt mul}umi}i cu ceea ce sunt §i 
cu ceea cefac ei. 

Doresc sa cunosc experienfa lor de viafd, sd invdf din 
via^a lor, sa vad pe viu ce urmdri produc in ei ereziile lor. 



"**' Singura televiziune religioasa a lui 2004 care era transmisa de RCS & RDS 

(http://www.rcs-rds.ro/) prin cablu TV la Bucuresti. Din data de 22 februarie 2005, Pax 

TV & devenit Senso TK (http://www.sensotv.ro/), si-a schimbat /irq/f/w/ iar in scurt timp 

a dispdrut din grila de programe. 

Adica ea era in /ocm/ televiziunii Trinitas TK (http://www.trinitastv.ro/) de astazi. 

'^^'^ E unul dintre Sfintii Bisericii, pomenit la 1 noiembrie: 

http://books.google.ro/books?id=96u9tHR9- 

TQC&lpg=PA261&ots=olEMxuyrbL&dq=St.%20Simon%20of%20Cyrene&pg=PA26 

l#v=onepage&q=St.%20Simon%20oP/o20Cyrene&f=false. 

"*^^ A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sanhedrin. 

"**"* Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Talmud. 

"**^ Idem: http://www.biblebelievers.org.au/talmudl.htm. 



394 



Insa cand vine vorba de autenticitatea credintei, mi se 
rupe inima cand le vMprostia §i nebunia ratacirii lor. 

Si nu cred ca e suferinta mai mare ca aceea, cand vezi 
ca oamenii i§i fac rau cu mdna lor §i tu nu po^i sd ii ajufi, 
pentru ca ei cred ca fac „bine" ceea ce fac. 

Dar taina libertdtii umane se dezleaga prin aceea, ca i^i 
clade§ti ve§nicia pe care o vrei §i nu pe cea care aifi constrdns 
sa o vrei. 

Tu decizi. 

Decizia ta te ajutd sau te condamnd. 

La telejurnal s-a dat urmatoarea §tire: intr-un sat, in fa^a 
loca§ului ortodox, se tine focul aprins toata noaptea. Satenii 
Strang din timp lemne pentru evenimentul din Saptamana 
Sfmtelor Patimi. 

Dar se anun^a - §i asta e scandalos - ca ei ^in focul 
aprins, pentru ca au credin^a ca. focul e ceva curdtitor pentru 
oameni. 

Ce-o avQSi pdgdnismul acesta cu Ortodoxial 

Oamenii dansau §i beau in fa^a Sfmtei Biserici §i asta in 
zilele de doliu ale Sdptdmdnii Mart. 

Ispitele sexuale apar cand stomacul e plin sau lenea ne-a 
impresurat inima §i mintea. 

Gandul desfranat nu e atat de mult imaginable pe cat e 
pldcere sau subordonare a mintiifatd de pldcere. 

Ne rdcim inima cand mintea se disociazd de inima §i 
cand incercam sa fim numai §i numai minte. 

Cand vrei sa te convingi ca e§ti „cineva" atunci incerci 
sd te minti. 

§i minfirea de sine e cea mai cruntd inchisoare. 

Adevarul este eliberator. Te scapa de lupta cu tine 
insufi, de „grija" perversa de a minfi, de a te ascunde continuu. 

De la un moment dat am inceput sd nu mai simt nevoia 
sa fiu cu oamenii. Dar simt ca, de§i e un mare bine sa vorbesc 
cu oricine despre orice, totu§i nu ma simt implinit fara o 
legdturd addncd cu oameni de acela§i duh cu mine. 

Este egoism? Este deldsarel Este o clacare, o ie§ire din 
comuniune? Numai Tu, Dumnezeul meu, po^i sa imi spui mie 
toate acestea. 

Ce e omul fdrd Tine? Nu e nimic, Doamne, nu e nimic. 
§i nimic din ce am eu nu iti trebuie Jie. Dar mie imi trebuie 
mila Ta, Doamne, mai mult decat orice de pe acest pamant. 



395 



Tu e§ti in mijlocul lumii. Crucea Ta a fost infipta in 
mijlocul lumii, Hristoase al meu. §i paraiele Sangelui Tau, ale 
iubirii Tale, curg spre mdntuirea lumii. 

Cum stau eu inaintea Ta, Doamne? Cu ce ochi §i maini 
§i inima? Nu ma osandi dupa ticdlo§ia mea cea multa, ci dupa 
mila Ta, miluie§te-ma! 

Daca El e Mielul eel fdrd de pret pentru mantuirea 
lumii, atunci de ce cerem pref pentru El, cand // dam spre 
mdneare lumii? 

Un preot m-a intrebat daed am postit, pentru ca el sd ma 
primeased sd md spovedese. 

Dar cat ar fi trebuit sd postese, pentru ca sdfiu vrednie 
de El, daca nimeni nu poate fi vrednie de El, oricat de mare §i 
de prea dumnezeiascd nevoin}d sly face cineva pe fa^a acestui 
pamant? 

II prefuim pe El, pe Cel neprefuit, pentru ca noi ne 
credem mai buni §i mai drepfi decat El. 

Si asta ne face sa fim foarte haini la suflet, foarte 
nedrepti cu cei pe care ii pastorim. 

Nu cred ca are dreptul vreun preot sd opreascd pe 
cineva de la Sfdnta Impdrtd§anie, daca Hristos II cheamd la 
El. Daca inima noastra e plind de El §i El nu ne dd afard ci, 
dimpotriva, ne cheamd, atunci cine ne poate da afard? 

Ma doare inima cand vad ca preo^ii se impdrtd§esc de 
sute de ori iar credincio§ilor lor le cer eforturi ascetice §i 
rugdciuni, pe care ei insisi nu lepreafac. 

lerarhia noastra se crede „dreapta" §i asta nu place 
Domnului. 

Daca voi va imparta^i^i des, atunci tot lafel de des sa va 
imparta§i^i §i credincio§ii. Daca crede^i ca voi sunte^i Sfinfi 
mereu, de ce nu sunt §i ei tot lafel de Sfinfi ca §i voi? 

§i preotul care i§i iube§te turma e preotul care isi 
impdrtd§e§te des turma cu Capul turmei, cu Pdstorul turmei. 

Cum sa iubeasca cineva pe Hristos, daca nu-L simte in 
eP. Cum am putea iubi pe cineva, daca nu vorbim cu acel 
cineva, daca nu il vedem, daca nu stdm impreund cu el? 

Cea mai mare teologie este si se naste din impdrtd§irea 
euharisticd cu Domnul nostru. 

§i daca cineva II are pe El, atunci devine scrupulos cu 
pacatele lui §i se va spovedi de fiecare datd inainte ca sa se 
imparta§easca. 



396 



Nu vrem sa imparta^im des credincio§ii din comoditate, 
din neiubirea lor §i, mai ales, din indiferentd demonicd fata de 
cea mai mare sfintenie a lumii: unirea cu Domnul nostru. 

Ma doare inima. Adevarul dumnezeiesc pare „nebun" 
iar minciuna „vesela". 

Ma doare inima pentru faptul ca ne simtim singuri §i 
suferinzi in Biserica lui Dumnezeu §i nu §tie nimeni sa ne aline 
durerile. 

Doamne, trimite-i pe oamenii Tai, pentru ca sa lumineze 
lumea Ta! Fii cu Sfanta Ta Biserica mereu, ca ne topim din 
cauza lipsei de cuvdnt dumnezeiesc viu, direct, percutant si de 
lipsa dragostei dintre noi. 

Ai mila de noi, lubitorule de oameni, caci pacea Ta este 
bucuria si viata lumiil 



W. 



ot ce nu am vrut sa invat si sa fac la timpul lor, am 
muncit cu greu ca sa le invat ^^i tdrziu. A trebuit sa inva^ ceea 
ce am nesocotit cdndva §i a trebuit sa devin eel care imi era 
nesuferit sdfiu. 

Dumnezeu a smerit sufletul meu, aratandu-mi ca nu 
trebuia sa fac mofturi, ca nu trebuia sa cred ca ceva Qfdrdfolos 
in via^a mea. 

imi pare rau pentru tot timpul consumat aiurea, pentru 
fiecare minut de distractie nelegiuitd. 

Imi pare rau ca am avut nesimfirea sfiddtoare de a crede 
ca pot sa pdcdtuiesc atdta §i sd-mi fac de cap dupa cum imi 
vine. 

Timpul nu e o grdmadd de clipe intdmpldtoare, ci un 
parcurs foarte strict, o conduita menita sa ne sfinteascd via}a. 



l<3e ce ar vrea cineva sa te primeascd in casa lui? 

O doamna bogata il prime§te pe un cer§etor §i pe fiica 
acestuia, ii spala, ii imbraca, le da de mancare, ei locuiesc 
impreuna cu ea - ea era singurd - §i inva^a de la ei cum se 



397 



supravietuie§te pe strada Jam bani dar, mai ales, invata sa 
iubeasca. 

§i iubirea cuiva ifi schimba viafa, te face mai bun, mai 
ingaduitor. 

La un moment dat e intrebata de o clienta - cea bogata 
era avocat - daca a patit ceva, pentru ca azi e mai buna. 

§i dragostea, intr-o zi, te face mai bun, te face sa 
zdmbe§ti, sa fii senin. 

Te umpli de dragoste nu facand sex in mod neapdrat, ci 
dragostea pentru so^ia ta create pe masura ce o infelegi, pe 
masura ce traie^ti impreuna cu ea situa^ii care vd unesc, care 
vd intdresc intr-un mod evident. 

§i oamenii nu cauta rdspunsuri finale in mod neaparat, 
ci raspunsuri care sd ii lini§teascd, care sd iifacd con§tienti. 

Sunt lucruri care te iritd imediat, pe care le simfi la 
celalalt dar pe care oinule con§tientizeazd. 

Mul^i se comporta schizoid: cred una §i simt alta. §i nu 
vor sd se asculte, sa-§i asculte con§tiin^a. 

In adancul nostru, sechelele se cer vindecate §i nu 
acoperite. 

Spre exemplu: daca duhovnicul tau, eel pe care tu il 
iube§ti §i ai incredere in el §i pe care incerci sd il urmezi are o 
anume patimd, nu trebuie sa o copiezi si tu in mod instinctiv, 
fara refineri. 

Asa ajung unii sd simtd sau sd trdiascd ceva anume, 
numai pentru ca eel pe care il iubesc ei face acel lucru. 

Adica urmeaza, fara discriminare, si bunele cat si relele 
duhovnicilor, parintilor, sotilor, prietenilor etc. 

Mul^i dintre cunoscu^ii mei cred ca cunoa§terea voii lui 
Dumnezeu nu e atat de importantd ca slujirea Lui. 

De aceea citesc teologie pufin sau deloc §i se analizeaza 
§i maiputin §i au repulsie fa0 de scris. 

Dar lor le place sd nu fie mustrafi de catre Dumnezeu 
prin cele pe care le citesc sau pur §i simplu sunt lene§i §i 
nesimtitori la delicatefea intelegerii dumnezeie§ti. 

Nu po^i sd te nevoie§ti bine fara sd cuno§ti cu stricte}e 
voia lui Dumnezeu. 

A§a ca, cei care nu sunt oameni ai studiului §i ai ascezei 
§i ai viefii eclesiale in acela§i timp, vor sa traiasca „mai liber" 
via^a ortodoxa. 

Pentru ca modelele noastre sunt purine (la modelele de 
sfintenie ma refer), majoritatea celor care se nevoiesc astazi 



398 



sunt oamenii cartilor, sunt tributarii sfaturilor dumnezeie§ti 
din car^ile sfmte. 

§i daca e a§a, de ce nu are credinciosul nostru macar 
curiozitatea sa §tie cat mai mult? 

Pentru mine e mirabil (nu cu totul!) faptul, ca unii dintre 
prietenii mei, auzind ca scriu, nu au avut nici macar 
curiozitatea sa vada ce scriu, pana cand nu le-am dat eu sa 
citeasca. Adica nici nu au intrebat ce scriu... 

§i nici atunci nu §tiu daca au vrut sa citeasca cu atenfie. 

§i §tiu ca aceste car^i ale mele nu sunt folositoare pentru 
nimeni atata timp cat cuvintele lui Dumnezeu, in primul rand, 
nu mai miprea multa cautare in lumea de azi. 

Dar ma gandesc totusi la faptul, daca po^i sa fii prieten 
cu cineva, fara sa te intereseze orice lucru pe care il face 
prietenul tau, mai ales cand e vorba de lucruri importante. 

Am observat la unii dintre ei, ca manifesta o 
neincredere vdditd in cuvantul scris, de§i ei sunt traducdtori. 

§i iara§i m-am intrebat, daca po^i sa dai atata pref pe 
cuvdnt §i, in acela§i timp, sa nu te intereseze cuvantul. 

Dar eu citesc, ascult §i ma intereseazd tot ceea cefac §i 
spun ei, pentru ca sunt avid de noutdti personalizatoare. §i mi 
se parefoarte normal sa fie a§a. 

De ce am impresia insa, ca aici e vorba de §arlataniel 
Lucrurile se bat cap in cap. 

Ideea ca trebuie sa te nevoie§ti, fara insa sa accep^i 
amdnuntele providentierii viefii tale de la Dumnezeu ii 
nauce^te pe mul^i in ziua de azi. 

Gasesc de multe ori oameni cu o idee de nevoinfd, care 
este ruptd de aproapele, de Sfanta Biserica sau de Sfm^ii lui 
Dumnezeu. 

Fiecare parca se simte bine in patra^ica lui. 

E ca la manifesta^iile lui Ceau§escu, unde toata lumea 
era aranjatd in pia^a precum pionii pe tabla de §ah. 

Tindem spre faptul, ca idealul nostru de nevoinfa sa ia 
locul realei nevoinfe pe care am putea sa o facem si pe care 
trebuie sa o facem. 

Facem una §i ne inchipuim ca facem o mie una, ceea ce 
e fals. 

§i cand alergam dupa idealul de nevoitor ortodox fara sa 
fim cu ochii deschi§i la realitatea fiin^ei noastre, alergam dupa 
himQYQfrumoase dar zdnatice. 

Am intalnit adesea oameni in§elati care se socoteau 
„sfinti", profitori notabili care pareau „initiati" §i nefericifi din 



399 



cmxzdi prostiei, care nu puteau sa i§i vada via^a lor aidoma unei 
calamitdti, din cauza ca nu puteau trece peste valul de 
minciund pus de Satana pe inima §i pe mintea lor. 

Imi aduc aminte de un coleg care incepuse sa se roage 
cu rugdciunea lui lisus §i care incepea sd pldngd fara insa a fi 
§i smerit. Desi incepuse rugaciunea de cur and... credea. ca a 
ajuns la final. 

Plansul lui avea CQwa. foarte indrdzne}, foarte mandru. 
Vroia sd iasd in eviden}d cu el. 

Nu mai §tiu unde e §i ce face acum, dar puteai in^elege 
vazandu-1, ca nu a pdtruns deloc frumusetea lui Dumnezeu in 
el desi aparen^ele il faceau „ascetic". 

Un alt coleg (acum e preot) facea mult sport cand era 
mai tanar...Si 1-am intalnit recent §i dorea sa ma convinga de 
addncirea lui in evlavie. 

De§i parea sd fi citit multe cdrti in ultimul timp, nu am 
putut sa stau de vorba cu el in tihnd, pentru ca intotdeauna mai 
avea ceva de addugat si asta: mai inainte ca eu sd imi termin 
vorba. 

Insa cele despre care imi vorbea el, atunci cand ma 
intrerupea, nu aveau nimic de-a face cu addncirea in sine - 
caci acesta e drumul pocdinfei - ci cu memoria, memorie care 
a spunea ca a devenit, deodata, smerit. 

Fariseismul §i duplicitatea pe care le inve^i in seminar 
se adancesc la facultate. lar cand te preo^e^ti, devii un 
„atot§tiutor" enervant la culme, daca nu ai nimic de-a face cu 
constientizarea realitatii interioare a propriei tale persoane. 

Devii „atotstiutor" chiar si in lipsa ascezei si a 
cunoasterii teologice. 

De aceea e rar preotul care ascultd smerit ceea ce ii spui 
§i care recunoa^te, cu multa sinceritate, ca are si el patimi sau 
ca nu are habar despre ceea ce ii poveste§ti. 

Se poate intampla si aceea, ca la spovedanie sa te asculte 
in tdcere, sa dea din cap a intelegere, sa te faca sa crezi ca e de 
partea ta dar cand incepe sd ifi dea sfaturi, sa in^elegi, intr-un 
mod dureros la culme, ca nu a in}eles nimic din drama ta. 

Mul^i nu au con§tiin}d de duhovnic, ci li se pare ca e 
normal ca un preot sd §i spovedeascd, pentru ca la noi 
duhovnicia se da - din motive obiective - odata cu hirotonirea 
intru preot, mai ales la. preofii de mir. 

§i pentru ca nu mul^i au o experientd de viafd profundd, 
cred ca pot rezolva orice problema, ca pot alina orice durere. 



400 



bazandu-se doar pe faptul, ca in cadrul Sfmtei Taine ei 
lucreaza cu Dumnezeu. 

Dumnezeu pogoara harul Sau mtotdeauna...Dar daca 
preotul se gande§te la cai verzi pe pere^i sau are o via^a de 
indiferent sau Aq pagan, cum poate sd inteleagd via^a altcuiva, 
daca pentru a sa nici nu-ipasdl 

Dumnezeu nu face magie §i nici nu-1 sfin^e^te pe om cu 
formal 

Ca sd vindeci de patimi trebuie sd fit luptat tu cu 
patimile si sa ai intelegerea modului cum cresc patimile, din ce 
cauzd si cum cresc si virtutile in om. 

A§a ca nu po^i sa fii sfdnt cand spovede§ti §i apoi sa fii 
altceva. E§ti sau nu e§ti. §i daca e§ti se vede. 

Dumnezeu trimite mila Sa, harul Sau in viata celui care 
se spovedeste, se impartaseste, se cununa etc., credinciosii se 
pot sfinti (daca vin smeriti si plini de dor dupa Dumnezeu) iar 
pe cei care slujesc Sfmtele Taine sa ii lase red. 

Cel mai mult ma doare argoul „religios" practicat intre 
oamenii Sfmtei Biserici. Am auzit de la doua persoane, ca unii 
preo^i spun la omul decedat „racitura". 

Daca ar §tii familia celui adormit de „importanta" pe 
care o da preotul celui adormit din familia lor, ce ar face si 
spune? Mai sunt prosti sa il ingroape cu el? Sau daca totu§i il 
ingroapd, ce parere au despre un asemenea preot? 

Banii de la pomelnicele primite la Sfanta Liturghie sunt 
„ca§cavalul". 

Mai toti vorbesc (unii deloc/erzY, ci in gura mare) ca au 
dat bani, intr-un fel sau altul, pentru ca sa fie hirotoniti §i 
pentru ca sd li se dea parohie. Pu^ini spun ca drumul a fost Un, 
fara accente simoniace. 

O, Dumnezeul meu, iarta-ma si ne iarta!... 

Se poreclesc unul pe altul, vorbesc vulgar §i cred ca fac 
mare lucru. Le place sa se simta pro§ti §i nu vor sd studieze 
prea mult dar ii invidiaza §i ii du§manesc pe cei care ii intrec. 

Toate acestea ne trag injos. 

Cu cat vom fi mai indiferenfi la ceea ce se intampla cu 
atat ne vom adanci in ndmolul nesimtirii. 

Apar casele noilor oameni „bogati" langa casele vechi, 
peticite ale celorlal^i. Arhitectura stridentd, copiatd §i de prost 
gust de cele mai multe ori. 

A inceput sa apara galbenul §i ro§ul pe pereti §i pe case. 

Toata lumea vrea sa fie dura, emancipatd, sd se bage in 
fafd, sa prinda ceva: un loc, o pensie, un serviciu. 



401 



Fuga dupa bani e mania care ne va dezumaniza pe zi ce 
trece. 

Incepe, in mod pregnant, sa nefie sila de noi dar punem 
fard, multfard pe obraz, in loc de ro§eata ru§inii care dispare, 
pe fiecare zi dispare. 

La sate §i in ora§ele mici cartea a ajuns deja un moft 
prea pedant. In unele ora§e se citesc doar reviste iar librariile 
sunt cu cdrti de prost gust. 

Se calatore§te cu transporturi mizere, se mananca ieftin, 
se asculta muzica ieftind...^i arunci XoXvXpejos. 

Fuga nu doar dupa. ..ci si de celebritate. Ma gandesc cum 
se ascund oamenii cunoscufi ai acestei tari. Ei nu pot merge 
nicaieri fara sa fie deranjati. 

Crizele de timp sunt cele mai obositoare. Faci totul la 
repezeald pentru ca vine examenul, scaden^a, pentru ca ne 
viziteazd cineva, pentru ca trebuie sdplec cu trenul. 

§i timp pentru sufletul nostru nu mai avem, de§i acest 
lucru e singurul important in toata invdlmd§eala vie^ii noastre. 

Nu ne putem inchipui via^a pe care o vom trdi. E o 
necunoscuta pe care o vom descifra din mers. 

Nu §tim ce va fi cu noi. Suntem o mare necunoscuta 
pentru noi inline. 

Cand tree durerile §i in^elegi rostul lor, incepi sa 
mul^ume^ti celui care te-a enervat, celui care te-a disprefuit, 
celui care }i-afacut viafa grea. 

Dar asta numai cand in^elegi ca a§a a vrut Dumnezeu sa 
fie viata ta §i consimfi acestei doriri dumnezeie§ti. 

Spunem ceva azi §i credem ca ce §tim acum e totul, ca e 
desdvdr§it. Dar peste ceva timp, crescand in in^elegerea voii lui 
Dumnezeu, in^elegem ca ne-am in§elat: nu era desdvdr§it ceea 
ce §tiam noi. 

Dar nu e o gre§eald a noastra, ci o normalitate a 
cre§terii duhovnice§ti, dupa cum nu po^i convinge pe un copil 
ca jucariile nu sunt vitale pentru el. 

Dumnezeu da peste cap tot ceea ce §tim noi prin ceea ce 
El ne invatd. 

Invafatura duhovniceascd experenfiald e o continud 
§coald, o continua descoperire, o continua sub}iere a min^ii §i 
a inimii. 

Mereu invefi. Mereu e§ti pe drumul spre Dumnezeu. 



402 



N/ineva mi-a spus ca nu cite§te carfi teologice - scrise 

de teologi academici - ci li citeste numaipe Sfintii Pdrinti. 

Insa a vrut sa-mi spuna in subsidiar altceva: ca el e un 
om curat de erezii, ca e un om duhovnicesc, nestiind faptul ca 
si oamenii duhovnicesti pot gresi daca nu au multd cunoastere 
teologicd si multd experientd duhovniceascd. 

Dar, pe langa faptul ca ii e teamd sd nu se 
imbolndveascd de vreo erezie (si ramane „curat" pe mai 
departe) adevdrul adevdrat e acela ca nu citeste carti teologice 
scrise de teologii academici, pentru ca nu prea infelege eruditia 
lor. Si aceasta: pentru ca nu are o pregdtire teologicd 
profundd. 

Nu ne prea place sa facem distincfii, sa despar^im 
adevdrul de erezie, sa lucram cu penseta aten^iei pe texte si 
realitati. 

Consecinta acestui fapt: mintea noastra nu are un 
discerndmdnt bogat, o atentie la detalii ci gdndeste bdddran. 

Discu^iile noastre - multe dintre ele - nu se refera la 
lucruri pe care le gdndim atunci, pe loc, ci la lucruri u§oare, 
molfdite de mult timp §i invdtate pe de rost. 

Tocmai de aceea unii comunica „repede", tocmai pentru 
ca nu gdndesc ci doar i§i aduc aminte iar altii consumd multd 
energie cand vorbesc pentru ca gandesc totul pe loc, in 
momentul defatd. 

Dar cine gdndeste profund §tie ca gdndirea e foarte 
obositoare, ca ea ne istove§te mult §i ne face sd ne chiordie 
matele repede, caci consumam imediat energia acumulata la 
masa precedenta. 

Dar ca sa gande§ti adevdrat §i, in acela§i timp, evlavios 
e o munca §i mai imensd, pe care pu^ini au facut-o in decursul 
istoriei sau vor sd ofacd. 

Ramanem la ideea ca suntem ortodoc§i dar nu putem sa 
spunem doud vorbe despre noi. Acest lucru e unul dintre cele 
mai grave pe care le facem. 

Ne e frica sa nu fie eticheta^i ca „eretici", dar suntem cu 
multe erezii in noi, pe care insa „nu le §tie lumea". 

„Lumea" e pentru mul^i singura paradigmd §i cea mai 
proastd de altfel. 

„Gura lumii" ^ipa tare. 

Iar gura lui Dumnezeu pare sd nici nu mai tipe. 



403 



Insa realitatea e alta: ca. pu}ini o mai aud. 

§i pentru gura lumii facem multe compromisuri, pe care 
le facem ca sa nufim lm§a}ipe degeaba. 

Durerea ortodoc§ilor e o durere a dragostei, a dragostei 
pedepsite cu rautate §i dispre^. 

Suntem „calamitatea" acestei lumi, tocmai cand noi 
suntem lumina lumii §i sarea pdmdntului. 



r ricile construite §i infuzate pe orice cale in mintea 
noastra ac^ioneaza ca cele reale pana intr-un anumit punct. 

intr-un film despre „extratere§tri", frica care cuprinsese 
lumea se transmitea §i ^ie, telespectatorului, chiar daca nimic 
nu era real iar tu §tiai asta. 

Scenari§tii, regizorii, oamenii care filmeaza intuiesc ce 
anume ne sperie §i cum aratd ceea ce ne sperie §i pe asta 
mizeaza. 

Reclama mizeaza pe ceea ce ne place sau ne-ar putea 
pldcea. 

Diminea^a am fost inva^at ceva fundamental de Sfantul 
Isaac Sirul: ca orice supdrare §i durere §i nervozitate §i ispitd 
reprezinta aspecte experenfiale ale mantuirii mele. 

La prima vedere pare ca nu e mare lucru. 

Dar, intr-o anume secunda, nu doar cite§ti ni§te lucruri, 
ci §i intelegi profund ceea ce cite§ti. 

Dezbaterile sale despre via^a duhovniceasca sunt foarte 
adevdrate, foarte punctuale. 

Trebuie sa primim durerea dupa cum primim §i bucuria. 

De ce plangem? Penru ca harul lui Dumnezeu ne atinge 
inima. Pentru ca adevarul unci situa^ii ne fdrdmd inima, ne-o 
inmoaie deodata. 

El i§i iubea nespus fiica de§i era retardat. Si nimeni 
asemenea lui nu §tia ce sdfacd §i ce sd-i spund. 

§i avocata s-a schimbat deodata, inva^and mai mult 
decat se a§tepta. 

§i prietenii sai, ai retardatului, s-au dovedit mult mai 
rationali decat cei care se credeau cu capul pe umeri, dar nu 
§tiau sa vorbeascd cu copiii lor. 



404 



Ea sparge u§a §i intra la el. §i el ii spune ca ea nu 
infelege durerea lui, a celui care incearca sa i§i intreaca 
handicapul dar nu poate. 

§i ea ii spune, cu lacrimi in ochi, ca pe cat crede el ca ea 
e frumoasa §i fericita, pe atat ea se simte goala, urdta §i 
nefolositoare. 

Fiul ei o urd§te, so^ul ei o inlaid §i lumea ei e pustie. 

§i cine e lumea ta mai intai dQca.tfamilia'? 

Monahul are o familie §i el: pQ pdrintele lui duhovnicesc 
§i peprietenii lui, apoi mdndstirea. 

Familia noastra e cea care ne imbrdfyeazd cu dragoste. 

Dar, de cele mai multe ori, familia noastra e indiferentd 
fa^a de noi §i de la ea nu vine nicio razd de sinceritate, nicio 
lacrimd de iubire. 

De ce trebuie sa stai cufrica ilegalitdtii, a faptului de a 
nufi escrocat, de a nufiprins in flagranti 

Pentru ce nu ne inghitim unii pe al^ii daca, in definitiv, 
nimeni nu cd§tigd nimic pe pamantul acesta? 

Vedeti: nu putem vorbi de durere, de triste^e, de chinuri 
decat cu cei care au trecut prin ele! 

Ne uitam prea jos, de§i mergem cu nasul pe sus, §i nu 
suntem rdpifi de frumuse^ea iubirii, de adevdrata frumusefe 
din ochii unui copil, a unui om care §i-a cura^it inima, a celui 
care ne iube§te. 

§i tocmai simplitatea acestei priviri e cea care ne 
induio§eazd. 

Am Stat §i m-am gandit la faptul, de ce unii dintre cei 
care se nevoiesc fug de cunoa§terea teologicd. 

§i am ajuns la un raspuns: pentru ca daca in^eleg, ca 
numai cunoa§terea duhovniceascd ne mdntuie§te §i ea vine de 
la Dumnezeu §i ca teologia scrisa de oamenii neinduhovniciti 
nu e bund de nimic, atunci nu trebuie sa o citeasca decat pe 
aceea. 

Dar ca sa ajungi la aceea trebuie sa pleci de la asta. Si 
pomind de aici ajungi sa te nevoie§ti mai apoi dupa cele 
duhovnice§ti, dupa cuvintele Sfm^ilor. lar cand vine harul lui 
Dumnezeu in tine sa in^elegi faptul, ca tocmai atunci in^elegi 
cum stau lucrurile. 

Exclusivismul acesta in materie de citit e un gdnd 
drdcesc, pentru ca noipierdem daca il credem. 

Trebuie sa cercetdm toate, cum spunea Sfantul Pavel §i 
sa alegem ce este bun (I Tes. 5, 21). 



405 



Le in^elegi pe cele sfinte daca in tine este haml 
dumnezeiesc, daca rezonezi cu Dumnezeu. 

Acele „urechi de auzit" sunt un lucru foarte real, o 
realitate interioara. 

Fixitatea in via^a duhovniceasca duce numai la 
extremisme. 

Cand nu i^i adaptezi simtirea inimii la atmosfera 
interioara a oamenilor cu care vorbe§ti atunci nu comunici 
deloc cu ei §i acest lucru il simtUi cu to^ii. 

Primul-ministru al Romaniei'^^'' din timpul lui Cuza a 
fost ucis cand treceaj^e sub clopotnifa de la Patriarhie. 

In acela§i moment, crucea mare de pe Biserica din satul 
sau a cazut deodata. Un semn ca Dumnezeu apldcut acest om. 

La o Sfanta Manastire cu hramul Sfantului Nicolae (6 
decembrie), nevoitorii au vrut sa schimbe ziua hramului, 
pentru ca nu se putea face prea bine pe timpul iemii. 

Dar cand episcopul locului a vrut sa faca acest lucru, un 
vant putemic i-a luat ve§mintele §i cele pentru slujba §i nu a 
putut sa faca nimic. 

Peste catva timp, ceea ce luase vantul acesta 
providential, au fost gasite pe malul unui rau din apropiere, 
a§ezate la un loc §i toate intacte. 

Hramul a ramas acela§i. 

E vorba de o Manastire romaneasca. 

Doamne, Cel care nu ne ui^i niciodata, pova^uie§te-ne la 
calea Ta §i ne miluie§te! 



r aloarea fe^ei lui §i a ochilor lui cand se ruga §i se 

privea inauntru era satanicd de§i el se uita la pdcatele lui. 
Ie§ea din el, ca printr-o fereastra a sufletului, o stare care f// 
producea fried. 

Dar acest preot dumnezeiesc i§i da toate silin^ele sa fie 
foarte bun, foarte milostiv §i intelegdtor cu oamenii. 

Numai ca il trag inapoi sechele puternice, inca 
necon^tientizate. 

El e o imbinare de multa putere duhovniceasca §i 
naivitate, de ascezd asprd §i de cugetare addncd, de multa 



"*^^ Barbu Catargiu: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Guvemul_Barbu_Catargiu. 



406 



responsabilitate §i tact pastoral, dar si de nesimtire si 
neatentie la detaliile interpersonale. 

Vm\A\x-rm foarte addnc in inima sunt bucuros nespus de 
el dar §i dezamagit. Caci nu pot sd tree cu vederea lucrurile 
care dor, pe care a§tept sd le inteleagd §i sd le depd§eascd cu 
harul lui Dumnezeu. 

Dar acest mod de a-i purta pe oameni in inima, pe 
oamenii pe care ii iube§ti nespus, Qfoarte normal. 

Daca nu-}i pasd de cele pe care ei nu le in^eleg 
inseamna ca nu ii iube§ti. 

lubirea nu suportd minciuna. 

§i cand minciuna se a§terne in iubire, in inimi care se 
iubesc, depdrtarea unora fa^a de al^ii se produce repede §i 
fatal. 

M-am siv!\\\i fa arte bucuros. 

Taina Sfintei Cununii, pentru mine, a fost o mare 
deparazitare de stres. Multe dintre agita^iile mele au zburat 
deodata §i a venit o bucurie dumnezeiascd, care gdlgdie din 
destul in inima mea. 

§i, cu toate pacatele mele, ma bucur nespus, §i so^ia mea 
la fel, de relaxarea aceasta dumnezeiascd care ne-a inundat 
inima §i casa. 

Fara ochii avizi ai oamenilor care nu ne cunosc m-am 
sim^it mai protejat, mult mai in siguranfd. 

Pe oamenii duhovnice§ti, demonii ii lupta mai ales prin 
cei care ii iubesc dar nu ii m\Q\Qgprea bine datorita imaturitatii 
lor experentiale. 

Parintele M. a fost de acord cu mine in ceea ce prive^te 
„vinul umilin^ei". Dar cand s-au discutat probleme pe care nu 
le-a trait, inver§unarea de a spune „nu" a slavei de§arte a fost 
mai evidentd decat la B. 

B. imi era mai aproape ca mentalitate (datorita 
apropierii regionale). Dar Parintele M. e mult mai profand 
decat el. 

§i pentru ca totul sd fi fast bine, trebuia sa am 
intelegerea directd a unuia §i profanzimea celuilalt intr-o 
singura persoana. 

Atunci discutiile ar fi fost reale, depline... 

Talcuirea la Psamul 27 pQ care Parintele M. a facut-o 
oral am pierdut-o cu totul. In^elegerea dumnezeiasca a textului 
s-a dus (ma refer la cea cuvdnt cu cuvdnt) iar ideile ramase 
sunt prea vagi ca sa o reconstitui. 



407 



Bucuria a fost insa mai mare decat oboseala si starea 
noastra de epuizare si aceasta compenseaza, intru catva, 
uitarea ei. 

Insa e un mare pacat sa se procedeze astfel in mod 
continuu, pentru ca aceste infelegeri sfinte puteau folosi pe 
mult mai mul^i. 

li e „greu" sa scrie, zice el. Dar „greutatea" asta e 
ddundtoare pentru to^i. 

Cand aceste lucruri raman imprimate sau scrise undeva 
§i le revezi, atunci te smere§ti ori pentru ca ele sunt daruri de 
la Dumnezeu ori pentru ca nu ai explicat ceva pdnd la capdt 
sau pentru ca ai explicat ceva gre§it. 

O predicd pdstratd e o predica care inva}d oricdnd §i te 
scute§te de efortul repetdrilor obositoare sau a intoarcerii la 
izvoarele odatd cercetate. 

Cau^i anumite date in mod serios, predici cu multa 
dragoste §i predica fiind imprimatd sau consemnatd ramane §i 
poate fi un sprijin pentru cei care vin dupa noi, care au nevoie 
majord de aceste mdrturii. 

Ma doare ca.-ijudec pe oameni §i nu mdjudecpe mine. 

Faptul ca-i vorbesc de rau pe oameni ma mustrd cu 
tdrie, insa, in acelasi timp, adevdrurile dure sunt folositoare 
pentru toti. 

Sunt mult prea ticdlos pentru voia lui Dumnezeu, de§i 
doresc nespus, mai mult decat orice, sa fm al Lui, sa fiu cu El. 

Tu, Doamne, ma vei judeca §i ma vrei gasi foarte rau, 
foarte ambitios, foarte nestatornic. 

Inmoaie inima mea pentru ca sa Te iubesc pe Tine §i sa 
fiu bland cu oamenii. 

Incrdncendrile inimii tree daca te curd}e§ti depatimi. 

Pe masura ce inima devine curatd §i mintea se 
limpeze§te, pe atat tree §i luptele interioare ale oamenilor 
credincio§i. 



invat cuvinte engleze§ti (invdt... si nu memorezl) §i 

multe forme sunt mirabile prin asemanarile grafice si 
semantice cu limba romana. 

Dau numai un singur exemplu: ejaculate = a exclama. 



408 



„A ejacula" e pentru multi romani un verb plin de 
snobism. Cand vorbesc romanii intre ei folosesc un alt cuvant. 

Dar ejacularea, in accep^iunea adevarata a reactiei 
umane este o exclama^ie a vietii, un „Da" raspicat spus vietii §i 
care na^te via}d. 

Inseminarea normald, fireasca a femeii de catre barbat, 
in cadrul dumnezeiesc al casatoriei, este o bucurie de viafd §i o 
a§teptare a vietii, o imbra^i§are a nadejdii ca viafa vine din 
iubire §i ca iubirea autenticd e ndscdtoare de viafi impreuna 
cu Dumnezeu. 

Copilul este exclamatia de bucurie a parin^ilor lui, 
pentru ca e darul lui Dumnezeu. 

§i darul lui Dumnezeu e o infiorare, o cutremurare plina 
de dragoste a intregii fiin^e a omului, pentru ca darul 
dumnezeiesc e o umplere a noastrd de viafa ^ifrumuse}ea din 
veci a lui Dumnezeu. 

Ne na§tem ca fiin^e ale a§teptdrii pline de dragoste. 

Suntem a§teptati sa ne na§tem §i na§terea noastra 
produce bucurie, o con§tientizare plenard a importan^ei vietii 
§i a rolului ei hotarator. 

In via^a fiind devenim con^tienfi, pe zi ce trece, de 
importanta viefii. 

Cand viafa e numai un simplu program extenuant, 
numai police de pldtit §i multd nesiguranfa, i se reduce 
considerabil valoarea §i amplele ei posibilitdti de exprimare. 

Credin^a mantuitoare in Dumnezeu e aceea care ne face 
sa in^elegem ca via}a e umplere de viafa lui Dumnezeu, o 
suportare in rdbdare §i nddejde a tuturor obstacolelor 
existen^ei §i bucurie in definitiv, bucuria de a te implini in 
via^a dupa Dumnezeu. 

Sa nu reducem plenitudinea viefii la o privire plina de 
deznddejde asupra traiului cotidian! 

Cand inaintam in via^a duhovniceasca in^elegem ca ea, 
via^a, e o taind divino-umand, mult prea ampld pentru a fi pusa 
in scris dar, totu§i, inepuizabila fiind, se revarsa §i pe hartie 
urma ei ca marea pe fdrmuri. 

Suntem nascu^i ca o uimire §i traim din nenumdrate 
uimiri. 

Dumnezeu e Cel ce ne uime§te mereu §i ne va uimi 
ve§nic, pentru ca via^a dumnezeiasca e mult prea cople§itoare 
pentru fiin^a noastra mereu doritoare de implinire. 



409 



In^elegi pana la urma, ca folosul car^ilor sfmte e al 
acelora care se curafesc de patimi. Cei care nu s-au dezis cu 
totul de lumea aceasta §i de gandirea ei puerila manifesta 
animozitate interioara fa^a de scrierile sfinte. 

Citeam de curand Din viafd §i din Duh a Fericitului 
Sofronie [Saharov] (o mica carte) §i ma gandeam cum o astfel 
de dumnezeiascd alinare pentru cei smeri^i e tratata cu un 
deosebit dezinteres de teologii universitari. 

Scrierea universitara e adesea voluminoasd, greoaie prin 
aparatul critic, pedanta si ii oboseste pe multi. E buna pentru 
pufini, pentru cei mai versafi in domeniu. 

Insa, pentru inima, cartea duhovniceasca e cea mai 
vorbitoare carte. Ea vorbe§te duhului omului §i ii alina setea 
de adevar, de iubire, de via^a duhovniceasca. 

Pe de alta parte insa, multi inteleg, iarasi prost, ca nu au 
nevoie deloc de marile carti, de grelele carti de teologie si vor 
xmmm frugalitdti, numai cdrtulii usoare. Adica tot din lac in 
put. 

Eu aici ma refer la faptul, ca o astfel de carte e o alinare 
a inimii si a mintii (pentru ca este experentiald) si ca nu 
trebuie repudiatd pe motivul, ca nu e o carte sistematicd de 
teologie. 

Cred ca trebuie sd imbindm toate felurile de carti de 
teologie in experienta noastra pentru ca sa fim teologi 
echilibrati, profunzi. 

Am asistat la o scend de milostenie. 

Cineva, un barbat, cer§ea in metrou §i un tanar a facut 
primul gest §i i-a dat ceva. Vazand atitudinea lui, un gardian 
public, imbracat elegant §i altcineva care citea o carte i-au 
urmat gestul. 

Fiecare dintre cei trei au incercat sd nu i§i arate bucuria 
pentru ceea ce facusera, dar privirea lor ru§inoasd oarecum §i 
incercarea de a nu se uita unul la altul, arata ca traiau o 
complicitate discretd: aceea de afi sensibili la nevoile altora. 

Nu §i-au spus nimic cei trei. Dar fiecare a infeles ca 
ceva ii leagd, ca ceva ii une§te. 

Gesturile care se intdlnesc arata ca suntem pe aceea§i 
lungime de undd. 

Fumatorii se inteleg repede cand e vorba sd i§i 
imprumute bricheta sau sd i§i aprindd }igara. 



410 



Cei care vor sa se culce cu o femeie dau repede de 
inteles ce vor iar cei care se drogheaza au semnele lor, prin 
care, celalalt, pasatorul de stupefiante, in^elege ca acela e 
clientul. 

Tot la fel se in^eleg §i oamenii duhovnice§ti: prin purine 
gesturi in^eleg cine e celalalt §i cat de mult trebuie cinstit §i 
iubit celalalt. 

Intalnirile intre oameni Sfin^i sunt ni§te emotii rare, un 
§uvoi de complinire a tuturora. Atunci cand ii vezi, in^elegi ca 
ceva unic, mare^ se petrece §i asta de la sine. E o revdrsare de 
dragoste, de incredere §i de adevar, care fac bine oricui, chiar 
§i celor mai red dintre noi. 

Priveam ochii lui. Strdlucirea ochilor lui contrasta cu 
limbajul sau. Vroia sa piece cat mai repede. Dar o ru§ine 
pdcdtoasd se furi§a in licaririle ochilor lui, care il faceau sa 
para un mare far s or. 

Vroia sa piece §i, in acela§i timp, vroia sa ma convinga 
ca vrea sa rdmdnd. 

§i oamenii nu in^eleg ca se dau de go I, tocmai cand vor 
sd-§i ascundd meschinariile interioare. 

Adesea pierd §irul discu^iei sau al gandurilor (din 
oboseala extremd) §i in^eleg atunci ca a§ fi vrut sa ii spun 
altceva celui din fa^a mea. 

Cand nu pot sa prind un gdnd e tocmai pentru aceea, ca 
ce am gandit candva a devenit trecut §i avand acum o altd 
stare nu mai mi-o pot aminti mai deloc pe aceea de atunci. 

Vorbirea e o articulare, e o succesiune de propozifii 
care au un ritm interior. 

Dar, uneori, insulele de idee, acele picdturi de vorbd pe 
care sim^i sa le spui §i care nu pot fi infelese de tofi, parca spun 
ceva mai mult decat coerenfa unor fraze fluviu. 

Dupa o rugaciune plina de frumuse^e dumnezeiasca te 
acapareazd o pace cereasca ce i^i taie cheful oricarei 
articuldri. 

Te apuca atunci tacerea, o stare de tacere din care nu 
mai vrei sa ie§i, pentru ca dulcea^a acestei taceri intrece 
limbajul. 

Tacerea rugatorului e o vorbirefdrd cuvinte. 

Toata inima ta atunci e rugaciune §i, in acela§i timp, e o 
odihndfdrd cuvinte. 

Vorbe§ti cu Dumnezeu §i taci inaintea Lui in acela§i 
timp. §i Dumnezeu te aude tdcdnd §i tacerea aceasta e o tacere 
care aratd veacul ce va sa vind. 



411 



Dar a renunfa la discutii inseamna a renunja la 
comuniune, la confesiune §i asta e un mare rdu. 

Confesiunea e o trecere a intelegerii in celalalt. 

§i cand confesiunea stdrne§te invidia asta arata ca eel 
care asculta e un lene§, care se crede un om duhovnicesc. 

Nu pot sa accept faptul, ca un om duhovnicesc este un 
impostor. §i cand aud ca cineva vrea sa imi audd pdcatele fara 
ca sa ii aud pdcatele, §tiu foarte bine ca el e un farsor 
indiferent de slava pe care o are de la oameni. 

Oamenii duhovnice§ti sunt prin excelentd confesivi §i 
debordanti de atata iubire §i sensibilitate. §i daca cineva imi 
propune o altd infdfyare a lor inseamna ca nu e vorba de cei 
pe care ii iube§te Dumnezeu. Caci cei pe care ii iube§te 
Dumnezeu, §tiu sa iubeascd foarte mult §i sa in}eleagd foarte 
multpe oameni. 

Luaxa prea u§or lucrurile. 

Ceea ce eu pot gdndi trebuie sa ma intdreascd in 
intelegere. 

Cineva ma poate intreba, daca ne sunt proprii tendin^ele 
de autodistrugere. Insa pripeala noastrd e cea care ne face sa 
credem, alaturi de demoni, ca nu mai putem rezista, ca acum 
crdpdm, ca acum innebunim. 

Uneori demonii ne incearcd cu ideea daca nu cumva 
suntem nebuni §i, de fapt, ceea ce spunem noi nu sunt decat o 
sumd de minciuni. 

Dar cand incerci sa faci voia lui Dumnezeu, demonii te 
fac sa te indoie§ti de faptul ca aceasta ar fi voia Lui §i i^i indica 
o altfel de viafd, care nu are nimic de-a face cu evlavia. 

Stdrile de dedublare a personalita^ii, pe fondul oboselii 
majore, sunt cele mai §ocante pentru un incepator. I se pare ca 
se lupta cu cineva necunoscut, care e de fapt el §i pe care nu 
poate sa ilfacd sa tacd in el insu§i. 

Un frate mi-a spus ca a inceput sa se roage §i sim^ea in 
el pe altcineva care facea acest lucru. Rugaciunea se spunea de 
doud ori. 

Alaturi de infiltrarea demonilor era, de fapt, §i oboseala 
lui §i o imaginable necontrolatd mai deloc. 

Prea pu^ini §tiu care e diferen^a dintre imaginafie §i 
gdndire. Mul^i cred ca gdndesc dar ei de fapt i§i imagineazd 
cum ar fi sa gdndeascd. 

Tocmai de aceea sunt §i foarte neobosifi, dar §i foarte 
simpli in judecata lor. 



412 



Cei care confunda imaginatia §i fantasmele ei cu 
gdndirea sunt mai tot timpul exaltati, pu§i pe gdnduri mart. 

Dar aceste lucruri se petrec cu ei pentru ca nu au pic de 
discerndmdnt §i sunt mana^i de o bucurie perifericd, pe care o 
numesc: bucurie „harica". 

Harul nu lucreaza insa in om cand mintea e plind de 
imaginatie, pentru ca imaginatia este paravanul ce ne desparte 
de har. 

Cand mintea se smere§te §i nu mai are gdnduri, ci i§i 
simte durerea addnc, atunci te atinge harul dumnezeiesc. 

§i omul gol de gdnduri §i de reprezentdri de§ucheate 
despre sine e omul care inainteazd in smerenie §i tdcere 
duhovniceascd. 

Cum pofi sd scapi de imaginatia pacatoasa? Renun^and 
la faptul de a tepozape tine insufi in propria ta minte. 

Cand nu i}i mai dai importan0, cand renun^i la orgoliul 
ca e§ti cineva, atunci in^elegi cat de falsa e imaginea pe care tu 
o ai despre tine. §i renunfarea la tot ce §tii despre tine e o 
spargere a acestei oglinzi a imaginii tale egoiste despre tine §i 
despre lume. 

§i cand ai devenit din „cineva" un nimic, in^elegi cine 
e§ti tu eel adevdrat: un biet pdcdtos, care nu §tie nimic §i care 
trebuie sd invefe totul de la capdt. 

§i de aici incolo incepe noua ta viafa, cea 
duhovniceascd, pe care nu o po^i inva^a decdt din Sfanta 
Scriptura, din Sfin^ii Parin^i, din Sfanta Biserica. 

Scaparea de imaginatiile bolnave ale mintii tale e o 
mare lini§tire a minfii. 

Cand gdlgdie sdngele in tine de atatea imagini bune de 
sine te crezi tare, mergi cu capul gol pe gerul de foe, nu ai 
egal pe lume si in cer. 

Dar cand mintea incepe sd se simtd binefdrd imagini §i 
inchipuiri de sine, incepe sd simtd dorul de frumuse^ea 
odihnei. 

Patimile se hranesc §i ele cu imagini sau cu impulsuri 
sentimentale. Daca renun^am la acestea doud §i ne domolim §i 
mdnia, atunci omul intra pe zi ce trece in odihnire, intr-o 
odihna care il face propriu odihnirii harului dumnezeiesc in 
om. 

De aceea harul dumnezeiesc e al pdcii §i nu al 
neordnduielii interioare. 

Faptul ca nu scapi cu totul depatimi e oproblemd falsa. 



413 



Niciun bolnav cu grave arsuri pe piele nu i§i pune 
problema de ce nu se vindeca cat mai repede, pentru ca vede 
ca ritmul schimbarii, al regenerarii pielii are un curs al ei: incet 
dar sigur. 

Daca nu scapam de patimi, daca nu vedem ca se produc 
schimbari in timp in fiin^a noastra, inseamna ca nu ne nevoim 
cum trebuie, ca nu avem habar despre cum arata adevarata 
schimbare a omului. 

De aceea nu ma mira faptul, ca unii se panicheaza ca nu 
mai scap de patimi odatd. Pentru ca numai eel care nu se 
nevoie§te bine are astfel de probleme false. 

Daca e§ti invafat de Dumnezeu in mod personal, prin 
mi§carile inimii, in ce parte sd o apuci §i daca urmezi aceste 
indemnuri e imposibil sa nu vezi schimbari masive, 
semnificative, schimbari in bine in fiin^a ta. 

Schimbdrile oamenilor, aflati in comuniune cu 
Dumnezeu, nu se petrec dupd asteptdri de ani ci totul se 
petrece in secunde. 

Cel care e schimbat mereu de Dumnezeu poate da 
marturie despre lucrarea imediatd §i foarte mare a lui 
Dumnezeu. 

A§a ca problema nu se pune asa: de ce Dumnezeu nu mi 
Se descoperd, ci asa: de ce eu nu vreau sd mdfacpropriu Lui. 

Sunt ridicoli nevoitorii ortodocsi, care cred ca 
Dumnezeu e „de vina" ca nu §tiu eiprea multe. 

Nu §tiu prea multe, pentru ca se cred mai de§tep}i decat 
El. §i cand e§ti de§teptul lui pe§te, ba^i pasul pe loc §i te 
enervezi §i tu. 

Pe cei care nu mai simt nevoia sd invefe mereu §i sd se 
smereascd mereu si sd se addnceascd mereu in cele sfinte i-a 
acaparat marea boala a suficientei, a „ impdcdrii " pdcdtoase cu 
sine §i cu „ condifia " omului de azi. 

Dracii ne-au invdtat ceva „fundamental": voi nu mai 
pute^i fi Sfinfi, ci voi, eel mult, pute^i fi doar ni§te mici 
pdcdto§i, care face^i §i voi ceputefi §i doar atdt. 

lar daca cuiva demonii ii spun ca e „sfant", atunci il fac 
sa-i uimeascd pe to^i cu metaniile lui, cu nevoin^a lui, dar fara 
a avea pic de discerndmdnt §i de mdrime de suflet, ca sa nu 
mai spun de dragoste in tot ceea ce face. 

§i eel mai adesea observam impostorii vietii 
duhovnicesti din faptul ca f// spun cdte fac ei, ce regim de 
via0 au, fara a-^i spune §i cursele vrdjma§ului pe care le-au 
dejucat, cu harul lui Dumnezeu, in drumul lor ascetic si 



414 



intreaga teologie pe care Dumnezeu le-a dezvaluit-o in fiecare 
moment al vietii lor. 

§i cand cineva i^i spune despre lucruri exterioare §i 
despre intamplarile „dulci" din via^a lui, fara sa traga ni§te 
concluzii despre demonisul sau providentierea lor, atunci i se 
pare ca §tie ceva dar e dus defumul slavei de§arte. 

Daca Sfantul Pavel spune ca nu ne sunt strdine 
gdndurile Satanei (II Cor. 2, 1 1) e pentru ca asta e realitatea. 

Daca te nevoie§ti bine, cu pocain^a adevdratd §i 
smerenie, primul gand care i^i vine mereu in minte e cum te-a 
in§elat Satana in una sau alta §i punand apoi toate lucrurile 
cap la cap, in^elegi ce mult te-a ajutat §i te ajutd Dumnezeu, 
daca te-a scapat de atatea boroboate din partea demonilor. 

Experienta duhovniceascd inglobeaza o mare baza de 
date interioare pe care dracii in§i§i // le-au pus pe tavd, in 
momentele cand te-au impins la toate blestemdtiile. 

Tragi concluzii din toate: asta e viafa dupd Dumnezeul 

Daca mergi ca orbul, daca nu intelegi nimic si de aceea 
nu poti sa spui mare lucru despre luptele si victoriile vietii 
duhovnicesti, atunci mergi in alta parte §i nu spre Dumnezeu. 

Spre Dumnezeu se merge numai ochi §i urechi §i ca pe 
sdrmd. Adica intotdeauna cu mare rdspundere, cu mare 
aten^ie. 



\rste legitimd explicarea Sfintei Scripturi? Avem 

nevoie de ea cu tofii sau e doar un „moft" al Sfin^ilor §i al 
erudi^ilor? 

Sfantul Teodor Studitul'^^'' raspunde la aceasta intrebare: 
„dintre cuvintele Evangheliei unele sunt ardtate direct, iar 
altele indirect, caci a§a a randuit Duhul ca sa nu fie u§oare 
pentru cei mulfi dobandirea celor de folos, ci mai degraba sa 
culegem cq\q folositoare cu iubirea de osteneald a cdutdrii, ca 
unele ce intr-un loc sunt bine fixate iar intr-alt loc u§or de 



"**' A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Studitul. 



ridicat. §i pe drept cuvant aceasta, caci daca n-ar fi cautarea 

cy ■ ■ - • •.?488 

n-ar ii mci gasirea 



415 



m 

AU 




tlSfet, 

1 ; 


^^^•' 


^ 


min 


J|\ I 




n^^BUii 


'Mlill^M 


fe^ 


Si 


^H 


Pv 


^ 


w 


19 



Duhul Sfant a randuit locuri grele §i locuri u§oare, 
pentru ca fiecare 6'fl creasca in smerenie §i f« intelepciune 
depunand eforturi. 

Osteneala cautarii produce §i multe bucurii, caci gase^ti 
mereu lucruri minunate cercetand Sfmtele car^i. 

A§a ca cercetarea Sfintei Scripturi este pentru toft dar 
toti trebuie sa ne }inem de invatdtura sfdntd a Sfmtei Biserici 
§i de o viafd evlavioasd, plina de fapte bune §i de dragoste. 

In via^a Sfantului Lavrentie al Cernigovului am gasit un 
loc unic despre vdmile vdzduhului. 

Nu se vorbe§te despre demoni, ci se pune accentul pe 
starea de curdtire prin milostenii §i rugaciunile Sfintei 
Liturghii. 

lata textul: „I-am povestit parintelui'*^^ §i acest vis, iar el 
mi-a descoperit ca tatal meu nu a trecut toate vamile. Se 
intampla sa treaca vamile in trei zile, in douazeci de zile, in 
patruzeci de zile, in doi ani, in patruzeci de ani, dupa pacatele 
savar§ite, care determind refinerea la anumite vami. Trebuie 
dat mult depomand ^iprescuri la Proscomidie. In patruzeci de 
ani tree vamile cei ce nu au pe nimeni care sa se roage pentru 
ei §i care au sdvdr§it pdcate grele"^^^. 



Sfantul Teodor Studitul, lisus Hristos prototip al icoanei Sale (tratate contra 
iconomahilor) , studiu introd. §i trad, de Diac. loan I. lea jr., Ed. Deisis & Sfanta 
Manastire loan Botezatorul, Alba lulia, 1994 , p. 177. 
"**' Sfantului Lavrentie adica. 

Sfantul Lavrentie al Cernigovului, Viafa, inva^atura, minunile §i Acatistul, trad, din 
lb. rusa de Pr. Prof. Teoctist Caia, Ed. Bunavestire, Galaji, 2003, p. 69. 



416 



Slujbele noastre pentru cei adormi^i sunt slujbe cheie, in 
momente marcante pentru eel adormit. 

Sfantul Lavrentie prezinta o realitate, aidoma Sfin^ilor 
eare vorbesc dts^vQ pogordrea harului Sfdntului Duh la Sfanta 
Liturghie. 

Noi vorbim despre momentul epiclezei euharistice si al 
binecuvdntdrii Cinstitelor Daruri ea despre momentul 
transfigurdrii lor in Trupul §i Sdngele Domnului. Insa unii 
Sfm^i Parin^i vorbesc de o cobordre a harului Sfantului Duh 
peste Cinstitele Daruri si despre sfintirea lor la Liturghie in 
momentul cdnd doreste Dumnezeu. 

Si au spus asta, pentru ca au vazut adesea cum lumina 
lui Dumnezeu se cobora peste Cinstitele Daruri. 

A§a §i aici: sufletele sunt in a§teptare la vama, sunt in 
a§teptarea rugdciunilor conjugate ale Sfmtei Biserici §i ale 
familiei celui adormit. 

Nu putem exclude marturiile Sfm^ilor Parin^i. 

Trebuie sa in^elegem addnc lucrurile, neexcluzand nicio 
direc^ie. 

O lec^ie de spovedanie dumnezeiasca: „0 femeie, statea 
la rand la spovedanie. Cand a ajuns la parintele, acesta, fara sa 
o intrebe nimic, i-a a§ezat epitrahilul pe cap §i i-a citit 
rugdciunea de dezlegare. Femeia era nedumerita, dar sfantul 
staret i-a spus: <Tu ai facut o altd spovedanie: pe drum //-«/ 
amintit de pdcatele tale §i ai pldns, iar atunci Ingerul a 
insemnat §i /; s-au iertat pdcatele>. <Adesea ma smeresc a§a>, 
a spus femeia"'^^^ 

Ca sa spovede§ti trebuie sa §tii mai multe decat auzi. 

Trebuie sa vezi in omul din fa^a ta, via^a lui, ca in palma. 

A§ vrea sa fac un studiu despre dezvoltdrile eretice in 
catolicism incepand cu schisma de la 1054. Macar primele 
doud secole de dupa schisma. 

A§ in^elege mult mai bine pa§ii pe care i-au fdcut §i pe 
mai departe, spre o §i mai mare rdtdcire. 

Arta lor bisericeasca §i doctrina lor, care imi repugna 
atat de mult prin lipsa de adevdr pe care o incorporeazd in ele, 
vin de undeva §i vreau sa aflu acest lucru. Ajuta-ma, Doamne, 
pentru acest lucru! 

Dupa unele pacate, exista momente cand crezi ca te-ai 
schimbat cu totul, ca nu te mai recuno§ti. §i acest lucru vrea sa 
te duca la extrem, ca §i cand }i-arfi fried de tine insufi. 



491 



Idem, p. 76. 



417 



Nu trebuie sa ne uitam la un astfel de gdnd demonic, ci 
trebuie sa gdndim smerit, adancindu-ne in mila §i iubirea lui 
Dumnezeu. 




418 



S 



fantul Grigorie de Nazianz"^^^ e facut preot de insa^i 
tatal sau, episcopul Grigorie, intr-o zi de Pa§ti. Inceputul 
primei lui predici a devenit cantarea „Ziua Invierii...". 

In prima lui predica el spune: trebuie „sa ne aducem 
daruri pe noi inline, adica averea cea mai de pret §i cea mai 
proprie lui Dumnezeu"'^^^ 

Nu trebuie sa jertfim doar ceva din ce avem noi lui 
Dumnezeu, ci trebuie sd ne dam pe noi inline Lui, sa ne dam 
in mod integral lui Dumnezeu. 

Mesajul sau e unul foarte profund. Nu e de ajuns sa fii 
unul care jertfe§te lui Dumnezeu, ci pentru a jertfi Lui trebuie 
sd tejertfe§ti cu totul, sa te darui Lui Dumnezeu in intregime. 

§i pentru ca a primit dumnezeiasca bucurie a preo^iei, a 
primit-o ca sa fie al lui Dumnezeu cu totul, ca ojertfd deplind. 

Intr-un poem catre Dumnezeu Tatal, acesta spune cui se 
adreseazd teologia sa: „catre cei care sunt curafi, sau se 

^ . -,,494 

curafesc inca 

Cuvintele duhovnicesti se adreseaza celor care au 
„urechi de auzit" §i inimi deschise spre dragostea Sa. 

Citeam aseara din comentariul Sfantului loan Gura de 
Aur la Romani §i acesta spunea de cat de aproape era 
Dumnezeiescul Pavel de inima sa. 

Parca il vedea. Sta cu el in inima mereu. Cuvintele lui 
erau o continud odihnd dar §i un continuu prilej de plonjeu, de 
scufundare in addncurile harului. 

§i la un moment dat se refera la jonglerii ambulanti, 
vorbe§te despre femeile curve, despre boga^ii plini de toate pe 
dinafard, dar nu ^ipe dinduntru.. . 

Si toate ale lumii lui sunt foarte aproape de lumea 
noastra, in care sunt §i homosexuali §i lesbiene, ca cele de care 
amintea Sfantul Pavel in inceputul epistolei. 

Sodoma a fost biciuita pentru pederastie, pentru 
homosexualitate §i a vazut un iad mai dinainte de lad inca de 
aici. 

Cuvintele Sfantului loan [Gura de Aur] sunt atat de 
calme §i de addnci pe cat sunt de intransigente §i de 
dumnezeie§ti. Alese cu grijd. 

Cuvinte care nu se scriu decat dupa multd chibzuinfd. 



A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Teologul. Fotografia supra e 
preluata de aici: http://www.sfgrigoriedenazianz.ro/sfinte-moaste/. 
"^'^ Sfantul Grigorie de Nazianz, Opere dogmatice, trad, din lb. gr., studii §i note de Pr. 
Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, Bucuresti, 2002, p. 116. 
^''Mdem,p. 131. 



419 



Trebuie sa ne fie dor de aceasta chibzuinfa, de aceasta 
atenfie plina de intelepciune. 

Avem nevoie de glasul iubitor §i intelegator al 
prieteniei. Fara prietenie via^a ^i se pare ca ifi trece pe sub 
picioare mai repede. 

Prietenia, iubirea prietenilor e un balsam de care avem 
nevoie oricand. 

Acum vad, din izolarea in care ma aflu, cat de duios a 
fost pentru mine sprijinul venit dimpartea iubirii celorlal^i. 

Singuratatea na§te o rugdciune plina de dor. 

Doamne, miluie§te inima mea cea ticaloasa §i pe robii 
Tai, care mi-au fost mie sprijin §i mdngdiere ii lumineaza, ii 
intare§te, ii bucura cu mila Ta, ca sa vedem zorii Impara^iei 
Tale inca de aici, lubitorule de oameni. 

Nu ne lasa fara acoperamantul milei Tale, de§i noi 
gre§im mereu §i mdniem iubirea Ta de oameni. 

Scoata-ne din mormantul amor^irii noastre. Ridica-ne pe 
noi la lumina, ca sa laudam slava Ta, Prea Sfmte Doamne §i sa 
ne mangaiem dumnezeie§te. 

Experimentez in inima mea ce inseamna sa intri in 
mijlocul unci lumi a urii, a despuierii tale de orice voinfd 
personald. 

Merg undeva unde ma intdmpind demonii neiubirii §i 
acolo ma sfd§ie, in interiorul meu, rautatea. 

Ce bine ar fi aici, daca m-ar iubi! 

Cat har ar da Dumnezeu acestor oameni, care ma 
cunosc, §tiu cine sunt dar nu md vor\ 

Le e frica de mine. 

Sunt un strain „rau" pentru ei §i asta numai din iubirea 
de bani. 

Ma uit in urma §i ma ingroze§te aceste camere, aceste 
strazi, aceste evenimente pline de ura, pe care le-am 
experimentat foarte adanc. 

Ranile pe care le avem in con§tiin^a, ranile din amintire 
sunt grele uneori, prea grele. 

Numai Dumnezeu ne da puterea sa nu innebunim, sa nu 
clacam, sa nu facem acte necugetate. 

Se acumuleaza multa durere in om, multa aglomerare de 
sentimente §i uneori simte cum e pe cale sa rdbufneascd, sa 
inceapa sa urle. 

Pdcatele oamenilor, pe care dumnezeie§tii preo^i le iau 
in inimile lor §i in trupurile lor de la ceilal^i sunt cele care ii 
macind. 



420 



Trebuie sa lup^i cu rautatea cot la cot §i, mai ales, in 
inima ta, in trupul tau. 

§i de n-ar fi Dumnezeu, nu am putea sa rabdam atdta 
chin, atata suferin^a dobordtoare, pe care o simti §i o 
con^tientizezi la cote mart. 

§i privindu-i astfel pe Sfinti si car^ile lor, pe Sfmtii care 
au suferit infinit mai mult decat in^elegem noi, intelegem ca 
sunt ni§te minuni inspdimdntdtoare, pentru ca au trait si si-au 
scris cartile cu asemenea dureri in spate, cu griji, cu frici §i 
nelini§ti imense numai din dragoste pentru alfii. 

Vrem sd ddm canoane ca Sfantul Vasile eel Mare"^^^ §i 
sd alungdm demonii ca e/...Dar ca^i au via}a luil 

Credem ca daca citim §i infelegem totodata. Dar nu e 
a§a! 

Daca am fi ca el, am putea sa fim mult mai cumpdtafi in 
a-i vedea pe cei care ne stau inainte. 

Rasfoim cartile de rugaciune, Ceaslovul, Mineiele, 
Penticostarul, toate celelalte §i vedem zeci de rugaciuni §i 
cantari care nu au niciun nume de autor §i daca au, nu stii cine 
sunt. 

Trebuie sa ai mare arhivd de cdrfi, pentru a afla cine au 
fost cei care au format Dumnezeie§tile Slujbe. §i poate nici 
atunci. 

Smerenia lor e colosald. 

Cand citesc cate o lucrare de doctorat imi dau seama, la 
modul dureros, de cat de greu este sd adundm date despre 
adevdrurile credin^ei noastre. 

Pentru a face studii serioase ai nevoie de mii de pagini, 
de zeci de mii de car^i. 

§i gase§ti greu ceea ce cau^i, daca nu §tii unde sd caufi. 

§i chiar daca §tii unde ai gdsi ceea ce cau^i, ce te faci 
daca nu ai biblioteca care sd le incapdpe toate. 

Mergem la studii in strainatate de nevoie, nu de pldcere. 
Eu a§a vad lucrurile. 

§i eterodoc§ii, care au cartile la indemana, i§i permit sa 
scoata cdrti in serie §i sd rdstdlmdceascd adevdrul dupa cum 
vor. 

Biserica noastra romaneasca are nevoie de multe 
traduceri, de multe studii, de multe eforturi coroborate pentru 
ca sa putem raspunde la intrebdrile pe care le ridicd credin^a 
noastra. 



"^'^ Un salt romanesc inchinat lui: http://www.sfantulvasilecelmare.info/. 



421 



Cei care i§i dau seama de acest lucru se nevoiesc mult cu 
scrisul §i cititul. 

Ma bucur nespus de ace§ti fra^i ai mei, care a§a cum pot 
traduc §i scriu despre dumnezeiasca credintd ortodoxd. 

Cu o carte in plus suntem mai bogafi. Ne dam seama de 
acest lucru in cele din urma. 

§i o noud aparitie editoriald e o bucurie, o sarbatoare a 
sufletului, daca ea reprezinta autenticitatea credintei. 

Trebuie sa luptam cu singurdtatea lenesd si 
autosuficientd care vrea sd se a§eze in noi. 

Rugaciunea elimina orice singuratate. 

Cei care nu cunosc adevdrul pot spune ca sunt naiv, ca 
imi bat gura cu lucruri puerile. 

Dar eu cred ca lucrurile lui Dumnezeu sunt cele pe care 
trebuie sd le avem mereu in inimd §i pe buze §i la ele sd 
cugetdm zi §i noapte. 



\/ei care scriu sunt ispiti^i uneori cu ideea ca sunt 

penibili, ca scriu lucruri u§oare, puerile. Dar nu e intotdeauna 
a§a. 

Demonilor nu le place vivacitatea, adevdrul spus cu 
revdrsare de inimd §i de aceea vor sd ne indoim de ceea ce 
scriem, pentru ca sa incepem sa scriem „stilizat", adica 
mincinos, artificial si nu ceea ce simfim noi. 

Cand am recitit astazi capitolul despre eshatologie al 
Fericitului Dumitru Staniloae, am in^eles §i mai mult ca 
Dogmatica sa a fost un program ales §i ca citarile sale exacte 
erau facute dupa notice sau §tiind foarte bine unde se gdsesc 
acele pasaje. 

Apar §i texte pe care le §tie, §tie ale cui sunt dar nu mai 
§tie car^ile de unde le-a luat. 

§i asta demonstreaza ca uneori scria §i din memorie 
unele lucruri. 

Dogmatica Ortodoxa trebuie sa se extinda in citari, in 
argumentari, sa i§i extinda aria de lucru. §i simt din ce in ce 
mai mult, ca trebuie sd md apuc sd scriu pu^in cate pu^in la o 
astfel de Dogmaticd. 

E o munca grea. 



422 



Orice lucru pe care il sim^i necesar e un mare chin. 

Putem sa ne luam de orice afirma^ie, de orice opinie 
lansata impotriva dogmelor dumnezeie§ti §i a sfintei noastre 
inva^aturi §i sa o detaliem. 

Aprofundarea dogmatica e o necesitate interioara §i nu 
un lux. 

La fel §i aprofundarea Sfintei Scripturi, a cultului 
nostra, a vie^ii ortodoxe in totalitatea ei. 

Se pot scrie studii de teologie dogmatica intr-un mod 
universitar, intr-un mod profund elaborat si cu multd sustinere 
bibliograficd dar §i intr-un stil predicatorial, dinamic §i pe 
intelesul tuturor. 

Conteaza modul cum imbindm lucrurile in cartile noastre 
teologice. 

Datorita oboselii acumulate depresia se poate instala 
u§or in fiin^a ta alaturi de triste^e. 

Triste^ea devine foarte mohorata, cand nu incerci sa 
^xivQ^ii frumos lucrurile. 

Ie§im din starea de a vedea „negru" intreaga lume prin 
bucuria care vine din credinfa §i din iubirea lui Dumnezeu. 

Te intrebi: cum e posibil atata oboseala, atata suferin^a 
in fiin^a mea, atata ura imprejurul meu? 

Daca e§ti urdt de oameni §i le simti ura cople§itor de 
mult inseamna ca e§ti un om al lui Dumnezeu, adica un om 
sensibil la toate. 

Impotriva fricii se lupta cu rugaciune §i cu rabdare. 

Trebuie sa nu ififie ru§ine sa li spui lui Dumnezeu ca te 
simti slab §i ca nu mat po}i sa rezi§ti, sa lup^i, sa mergi mai 
departe. 

Uneori nu mai avem puterea nici sa gdndim ce trebuie 
sa facem. Alteori ne sim^im in stare de cele mai mari lucruri. 
Alteori de cele mai maripdcate. 

Lipsa banilor, a serviciului, a casei, a faptului ca nu 
avem ce pune pe masa §i nici ce sa punem la pachet copiilor §i 
so^ului ne chinuie amarnic. 

Dar trebuie sa invingem ^r/cfl satanicd prin nadejde in 
Dumnezeu, prin Idsarea cu totul in mdna Sa cea prea 
iubitoare. 

Credem ca nu o sa mai treacd durerea, chinul, saracia... 
Insa toate tree. 

Privind in urma, zambim la clipa de astazi. Privim in 
urma §i parca e viafa altcuiva §i nu a noastrd. 

Adancirea in intrebdri fdrd rdspuns nu ne ajuta. 



423 



Mai bine ne adancim in nadejde, in dragostea de 
Dumnezeu §i in lacrimi. 

Unii se repliaza in sine §i sufera tacit, ca ni§te definuti. 

Mai bine sa spunem suferin^a noastra lui Dumnezeu si 
El ne-o va vindeca. 



^fantul Moise a ales sa sufere cu poporul lui 

Dumnezeu „decat sa se bucure de fuga in pldcerile pdcatuluf 
(Evr. 11, 25, cf. ed. Nestle-Aland, varianta englezeasca). 

Exista §i o fuga, o cdldtorie prin lumea pacatului, un 
drum al dezamagirii §i al suferin^ei din ce in ce mai intense. 

§i Raj (din celebrul film Indian) ii spune celei de care 
era indragostit: ar fi trebuit sa recuno§ti pe eel sarac daca e§ti 
saraca §i sa nu te incurce haina lui. 

§i ea ii spune apoi, cand el intrase in lumea afacerilor 
ilegale: cinstea nu e ceva care se cumpdrd. 

Propozi^ii pline de impact in contextul filmului. 

Mergeam pe strada §i ma intalnesc cu un fost coleg de 
seminar, care acum este preot. Vorbim pu^in, nu am incercat 
sd il trag de limbd (lucru care imi displace profund) dar imi 
spune, deodata, ca renuntd la preofie §i se apucd de afaceri. 

Dupa ce ne-am despartit (bineinteles cu gust amar) m- 
am gandit la cat de mult fugiserd parin^ii lui ca sd-l 
preoteascd. 

Pare-se ca falsele „vocatii" preotesti se destrama cu 
timpul, numai ca trebuie sd ai curajul sd o mdrturise§ti. 

Nu imi pare bine ca se intampla acest lucru. 

Nu ma bucur deloc de acest lucru. 

Dar ar fi mai bine, ca parin^ii sd nu-si impingd copiii lor 
spre preotie sau monahism, daca nu simt ca locul lor e acolo si 
numai acolo. 

Fac un mare rdu copiilor lor, cand ii imping sa se faca 
preofi dar nu ii indeamna §i sa fie preofi cu adevdrat sau 
vazandu-i ca nu sunt capabili de a§a ceva, totu§i ii imping spre 
acest lucru pentru a-i distruge. 

Aici, la Evrei 11, 38: „ei, de care lumea nu era 
vrednicd'' md rdscole§te de fiecare data. Aceste cuvinte sunt ca 
o cadere in inima mea a unci stele de har, a unui/oc. 



424 



Privind in urma, cu adevarat, Sfm^ii sunt cei de care 
lumea nu a fast vrednica §i nici nu este. 

Tot in aceea§i varianta scripturala gasim, ca „suntem 
inconjura^i de un a§a mare nor de mdrturir (Evr. 12, 1). 

Mdrturiile iubirii lui Dumnezeu sunt imense. Nu numai 
ca avem marturii ca sd credem in El, ci sunt atdt de multe, 
incat peste tot vedem numai frumusetea §i iubirea Sa. 

Fericitul Hie [vazatorul de Dumnezeu] se gandea la 
faptul, ca daca n-ar fi ve§nicia ^ifrumusefea ei foarte mul^i ar 
alege sd se sinucidd atunci cand traiesc dureri mart. Dar §tiind 
ce pierzi, de aceea rabzi indelung. 

Citind despre ideea de predestinare la [Emil] Brunner"^^^ 
m-am gandit la faptul, ca e interesant de ce [Jean] Calvin"^^^ a 
pus problema alegerii divine ca un edict din ve§nicie. 

Brunner atenueazd ideea, vorbind despre faptul ca eel 
care crede e, de fapt, eel ales. 

Dar Calvin nu pune predestinarea in raport cu timpul ci 
cu voia lui Dumnezeu excluzand din start orice raport cu via^a 
oamenilor. 

E interesant faptul §i cum a ajuns [Martin] Luther "^^^ sd 
excludd Sfanta Tradi^ie §i toate celelalte care ^ineau de 
Biserica Catolica. 

Cum s-a sim^it in aceasta pozi^ie de iconoclast? Probabil 
ca „un restaurator al adevarului". 

Meandrele ereziilor sunt interesante tocmai in aceea, ca 
poti sa vezi cum unele patimi au atras anumite idei satanice §i 
aupactizat cu ele creand ni§te orori nea§teptate. 

De§i raul nu e nicidecum frumos, ereziile sunt 
surprinzdtoare §i mereu noi prin modul in care oamenii in 
cauza se dedicd unor idei gre§ite §i nu pentru ca, in esen^a, 
erezia e o noutate, caci e vechea murddrie a ladului. 

Dar ardoarea cu care e imbrd}i§atd erezia e 
surprinzdtoare §i mereu noud. 

Exista intotdeauna o naivitate umand care se infrd}e§te 
cu un entuziasm satanic in perimetrul ereziei. 

Am citit cu atentie (si durere, astupandu-ma mirosul 
spiritual) vietile unor „sfmti" catolici de dupa schisma §i 
observam cum ei aratd altfal, altcumva decat cei de dinainte, 
decat autenticii Sfinfi. 



"*'* A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Brunner. 
"*'' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin. 
"*'* Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther. 



425 



Sfm^ii ortodoc§i, in orice veac ar trai ei, nu par rupfi de 
§irul celorlal^i, pentru ca nu sunt rupfi in realitate de aceia. 

Dar pervertirea lor, a catolicilor, ii face sa nu mai fie 
con§tien}i de discrepan^a dintre sfintenie §i minciuna pe care o 
traiesc ei acum si care atinge cote din ce in ce mai uluitoare 
prin satanismul lor. 

Fericitul Dumitru Staniloae ^intea foarte bine in miezul 
ratacirii lor, cand semnala ca in catolicism Dumnezeu e 
considerat „un obiect complet explorabiF §i ca, la randul Sau, 
§i Dumnezeu il vede pe om ca pe „un obiect". 

Cand Dumnezeu nu mai e privit intr-un raport personal 
cu omul incepem sa consideram ca totul ne e permis, pentru ca 
nu mai awQm frumusefea relafiei cu persoana, ci consideram 
persona un obiect. 

De fapt noi nu mai suntem sanato§i suflete§te §i vrem sa 
consideram ca totul e vandabil §i ca nimic nu se daruie §i nu se 
prime§te prin dragoste. 

Erezia e o cerebralizare bolnava a rela^iei cu 
Dumnezeu. 

Nu te mai implici real in aceasta rela^ie dar te 
autopropui un martor prin excelen^a al veridicitdtii ei. 

Observ cum o gama larga a teologie de azi se face fa^a 
in fa^a cu cartea §i nu fa^a in fa^a cu Dumnezeu §i cu cartea. 

Inchiderea inimii in fa^a lui Dumnezeu §i luarea pe 
cararile propriei neinteleptiri nu poate duce decat la extreme 
regretabile. 

Numai cu Dumnezeu putem vorbi despre El. 

Daca El nu garanteazd scrisul nostru niciun alt /or uman 
nu ne poate face Teologi. 

A inceput sa imi fie dor de bunicul meu"^^^ §i durerea e 
ca o rand. O durere vie, care intete§te gandirea mea la el §i 
rugdciunea pentru el. 

Nu e un regret, ci o lipsd acuta a prezenfei lui langa 
mine. Simt lipsa sprijinului sau chiar daca el imi spuneaj9M/me 
cuvinte. 

El a fost echilibrul casei noastre §i eel care m-a impins 
inainte. 

S-a rugat §i a suferit pentru mine. Incep sa imi dau 
seama foarte acut de acest lucru. 

Tree de la una la alta pentru ca in inima omului se fin 
multe in acela§i timp. 



"*'' Marin Picioras. 



426 



A sluji lui Dumnezeu nu poate fi o afacere profitabila de 
unde sa curga bani cu carul. 

Cand se cd§tiga de pe urma lui Dumnezeu, de pe urma 
faptului ca slujesc lui Dumnezeu, te intrebi indurerat daca 
exista aici o credinta sdndtoasd. 

E incompatibila asceza §i pldnsul cu dorinta de 
imbogdtire §i de confort. 

Cine se gande§te numai la Dumnezeu nu i§i mai face 
palate §i vile §i cate mai cate. 

Luxul nu face casd bund cu cuviin^a. 

Luxul e mereu marca neglijenfei interioare. 

Una dintre ispitele evlaviei este excesul de aparenfe 
evlavioase. 

Eram in metrou §i o maica foarte cucemica sta in fa^a 
mea. Dar excesul ei de a fi crezuta cucernicd o facea sa i§i 
scuture din frumuse^ea evlaviei reale pe care o avea. 

A da tuturor motive despre sfm^enia ta personala e pana 
la urma o reclamd necuviincioasd, o reclama care deterioreazd 
sinceritatea evlaviei tale. 

Insa nu e de acceptat nici a vrea sa fii neevlavioasd, 
de§i ai con§tiin^a ca lipsa de evlavie §i de ru§ine sunt pdcate. 

Sa fugim deci de snobismul de afi considera}i perfec}il 

Grija. prea mare la imaginea a ceea ce trebuie sdfaci te 
face sa nu mai fii eel care e§ti. 

Ac^iunile noastre treneazd deoarece ne imaginam ca nu 
trebuie sdfacem anumite lucruri de§i ele sunt foarte bune. Dar 
ne imaginam ca nu trebuie sa le facem, pentru ca nu ne-am 
gdndit deloc sa le facem. 

Trebuie sa dam multe md§ti jos ca sa ajungem la noi 
inline. 



Oe ce lipsesc multe amdnunte despre vietile, bolile, 

pacatele, neajunsurile Sfm^ilor lui Dumnezeu in descrierile 
despre ei? 

Pentru ca nu erau cunoscute de cei care au scris despre 
ei. 

Pentru ca nu au vrut sa fie spuse decat lucrurile 
principale. 



427 



Pentru ca s-a ^inut cont de puterea de infelegere a 
oamenilor. 

Pentru a nu se crede ca via^a Sfm^ilor e tot la fel de 
„ banald " ca a noastra. 

Dar aceste amanunte ne scapa de multe pacate, de multe 
incle§tdri interioare, de multa. fixitate in ac^iunile noastre. 

Insa citite cu aten^ie car^ile Sfin^ilor lui Dumnezeu sunt 
un izvor inepuizabil de via}d §i de simfire autenticd, iubitoare 
de Dumnezeu. 

Vorbim adesea despre ce trebuie sa fim noi, dar nu 
spunem §i cum suntem noi de fapt, despre cat putem noi sa 
facem acum, astazi. 

Caci via^a noastra nu e liniard §i nici nu e lipsitd de 
surprize. 

Trebuie sa ne rugdm §i cand suntem bolnavi §i cand 
suntem veseli. Dar nu e tot una a te ruga cufebra in sdnge §i a 
te bucura cu inima plind de dragoste §i de bucurie 
dumnezeiascd. 

Acum, preotul acesta are inmormantare, dar gandul lui e 
la un pdcat pe care 1-a facut sau nu poate scapa de grija, ca 
maine vine cineva la el, poate episcopul lui. 

El §tie ca trebuie sa fie atent la rugaciunile de dezlegare, 
dar trupul lui }ipd altceva §i grija nu iipiere din minte deloc. 

Pentru acesta, ceea ce §tie el ca e rugdciunea nu il poate 
ajuta acum, daca nu §tie cum sa le impace pe toate, sa i§i 
impace toate gdndurile. 

Episcopul vine maine. Dar pana la episcop, patima 
maniei ii colcdie in inima. 

Cum po^i opri inima sdnu urlel 

Ce unealtd poate ucide aceasta mdnie, care te-a apucat 
pe aceia, care nici la inmormantare nu §tiu sa tacd §i vorbesc 
in spatele tdul 

Trebuie sa §tii, tu trebuie sa §tii totul. 

Dar unde ai invd}at, la ce §coald teologicd, cum sa ifi 
astdmperi mania? Nu avem la teologie un curs despre mdnie si 
altul despre hule si altul despre gdnduri desfrdnate. 

Cineva ar fi trebuit sa te inve}e. Cine? §i ar fi trebuit sa 
te mYQ\Qfoarte multe. 

Transpira^ia gdlgdie pe tine. 

E luna august §i ei tot nu tac. 

l\i vine sa opre§ti slujba §i sa le spui ca e inadmisibil sa 
vorbeascd intr-una, cand e vorba tot de mortul lor. 



428 



Dar tot tu i^i spui: „De ce sa par un preot natdng §i 
moralizatorl\ Lasa-i safaca ce vor!"... 

Poate alt preot gande§te altcumva. 

Poate el nu ar tolera babilonia in timpul slujbei. 

§i gandurile pot sa il fure in alta parte, la ceva din 
trecutul lui, la ceva din viitorul lui, la ceva aiurea. 

§i slujba se termina fara sa tefi rugatpufin §i pentru eel 
adormit. 

Ne putem ruga fara sa ne rugam, pentru ca mintea nu ne 
sta la slujba. 

§i episcopul vine maine. Si tu te gande§ti sa fii bine 
pregatit la toate. 

Multe ne enerveaza. 

Poate ca la fel ii enerveaza pe episcopi faptul cand 
trebuie sa ajunga la patriarh §i sa-i raspunda la intrebari. 

lar pe copil il enerveaza profesorul ca ii cere prea multe 
la lecfie. 

lar pe parin^i copiii care nu se mat intorc noaptea de la 
discotecd. 

lar pe fete ca nu au cu cine se culca, de§i nu au terminat 
nici clasa a opta unele. 

Enervarea aceasta ne poartd, chiar daca vorbim sau nu 
despre ea. 

E o realitate pe care mul^i nu o mai simt aiurea in fiin^a 
lor. 

§i ma intorc: un astfel de preot trebuie sa slujeascd. 

Insa nu sluje§ti intr-un mod ipotetic §i la cine vrei tu, ci 
de multe ori slujim la oameni care nu ne plac mai deloc, care 
nu sunt j9e calapodul nostru dar pe care Dumnezeu ii vrea §i ii 
iube§te. 

Trebuie sa ne depa§im continuu mofturile interioare §i 
sa le slujim. 

§i una e cand oamenii participa la rugaciune §i tu ii 
simfi §i alta e cand ei se uitd in nori §i par plictisifi de atata 
„balmajeala" a preotului. 

Preotul e incurajat §i intdrit de impreuna slujire cu el, 
de iubirea §i evlavia celor din jur. Dar el sufera depresii 
adanci, schilodiri ale sim^amintelor §i ale firii sale, cand 
rdutatea §i inddrdtnicia enoria§ilor sai sunt fdrd de seamdn. 

Suntem in mijlocul lupilor (Lc. 10, 3), dupa cum ne-a 
spus Domnul dar §i a inimilor tari, a inimilor murdare §i 
imbdcsite de rdutate. 



429 



§i uneori stmt cum preotul nu mai poate, e dezgustat, nu 
§tie cui sa spuria durerea lui, durerea care li vine sa o fipe din 
toti rarunchii. 

§i atunci ma simt §i eu rau, ma doare inima, sufar, cand 
vad ca acesta, preotul lui Dumnezeu, nu are un confident, nu 
are cui sd spund ceea ce al^ii ii spun lui. 

Nu trebuie sa fii duhovnic ca sa fii duhovnic, ci trebuie 
sa fii duhovnicul pe care nimeni nu il contestd, pentru ca 
experienta, intelepciunea §i puterea sa de intelegere §i de 
maleabilitate sufleteascd este evidentd, mult prea evidenta 
pentru to^i care il aud §i il vad. 

§i unde te duci tu, iubitul meu parinte? Unde, cui, cand 
spui tu ceea ce aipe suflefl 

Nu e vorba neaparat de pdcate, ci de intelegerea durerii, 
a neputin^ei, a greuta^ii vietii. 

Sufletul uman are nevoie de un alt suflet care sd il 
inteleagd. 

Omul nu se poate confesa unci ma§ini sau unui copac, 
chiar daca §i asta se poate pana la urma. 

Insa ne confesdm cu adevdrat la cei care §tim ca ne pot 
in^elege, ca pot da din cap cu intelegere la ceea ce le spunem 
noi. 

Preotul are preoteasa. Preotul are copii. Preotul are 
socri, parin^i, bunici, fra^i, veri, unchi, rude, cunoscu^i. 

§i to^i vor sd i§i spund punctul de vedere in ceea ce il 
prive§te. 

§i suntem strivifi uneori de remarcile §i insinudrile lor, 
de rdsul lor, de neinfelegerea lor. 

Nu traim intr-o lume ideald §i nu tot ce gandim noi e 
bun sau vor toji sd il implineascd. 

Banii pe mancare, banii pe incal^aminte, banii pe 
cadouri sunt de fapt banii de la pomelnice, banii de la sfe§tanii, 
banii de la inmormdntdri ^iparastase. 

Ho^ii sparg Biserica, fura ve§mintele, fura icoane §i tot 
tu, preotul, le plate§ti. 

Cotele la protopopiat §i episcopie sunt foarte mari 
pentru unii. 

Banii pentru car^i sunt pu^ini. 

Nu mai spun sa vrei sa faci studii superioare §i sa fii un 
preot modest. 

E cam imposibil fara mari eforturi §i fdrd mila lui 
Dumnezeu din bel§ug. 



430 



Exista apoi certurile in familie, patimile preotului 
streseaza pe mul^i, ale preotesei, ale familiei §i ale copiilor lui 
in general enerveaza comunitatea. 

Dupa cum §i patimile §i neghiobia comunita^ii ii 
enerveaza mult pe preo^i. 

Nici ei §i nici el nu sunt cu totul Jam de pacat. Numai 
Dumnezeu Qfara de pacat §i ne cunoa§te §i pe unii §i pe alfii. 

§i una e preotul la 30 de ani §i alta e la 60 de ani. 

Una e cand are multa putere §i tragere de inima §i alta e 
cand e obosit §i epuizat §i imbolndvit de atdtea tracasdri. 

Cum ar arata spitalul ideal pentru un preot sau locul 
ideal de odihnd pentru el? 

Cred ca in afara de Sfantul Altar nu e niciun spital §i 
niciun loc de odihna mai relaxant, mai inviordtor pentru un 
preot. 

§i, cu toate astea, §i preotul trebuie internat in spital. 

Si el poate suferi &q prostata sau de inima. 

Cred ca familia preotului este expusa la multe 
intemperii din partea tuturor. 

Uneori speram sd mai treacd gura rea a oamenilor, sa 
mai uite gre§elile noastre din trecut §i sd o ludm de la zero, sa 
fie totul bine. Dar de unde atdta intelegerell 

Pacatele tree. ..Dar cine ne mai da inapoi ^i puterea de 
muncdl 

lertarea lui Dumnezeu vine peste pacatele noastre. Dar 
noi devenim prea bolnavi pentru o munca sus^inuta in ogorul 
lui Dumnezeu. 

Suntem ni§te plugari ai credintei sau nu7 

Nedumeririle tanarului preot sunt multe §i nu mai §tie 
uneori cu cine sd se dea ca totul sdfie bine. 

La noi fiecare e cu ai sdi. 

Daca nu §tii pe cine ai lezat te omoara te miri cine, pe 
care nu 1-ai vazut niciodata la fa^a. 

Unii cred in conspirafii, al^ii apara idealuri meschine, 
cineva acoperd urmele celor care au furat §i §manglerit, §i a§a 
mai departe. 

Ne astupdm gropile unii altora, atat cele de murddrie cat 
§i cele de ingropare. 

Ne zgdrcimprea mult pentru o via^a a§a de pasagerd. 

O tanara din Tahiti ^"^ spunea ca e sclava unora care o 
bat. Lacrimile ei curgeau in mod dureros pe obraz. 



^"^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tahiti. 



431 



Unul e sclavul femeii lui, ca nu poate trai Jam sa faca 
dragoste cu ea §i de aceea face toate relele de pe lume la 
ordinul ei, altul e plin de datorii la banca, altul are nevoie de 
bani de li sar ochii. 

Lumea aceasta efoarte reald. 

§i cand traie§ti in lumea reald si nu in inchipuirea 
patimilor tale, cand e§ti treaz duhovnice§te, duhoarea §i 
sfintenia vie^ii te ating in acela§i timp §i e§ti un om care pldngi 
§i rdzi. 

§i, cu toate acestea, §i-a adus aminte ca episcopul i-a 
atras aten^ia asupra unui lucru, iar el nici acum nu 1-a rectificat. 
§i el vine maine. 

§i e nevoie de masa, dar §i de oameni la slujba, vor veni 
§i al^i preo^i, preoteasa e pu^in bolnava. Dar cand vine 
episcopul nimeni nu mai e bolnav... 

Si copilul eel mic are un abces. Si trebuie sa i§i faca §i 
rugaciunile pentru a doua zi, dar nu s-a spovedit inca. 

§i unde, unde e lini§tea lui §i lini§tea ta, daca tu ai fi el 
§i el ar fi tu, §i a}ifi in aceea§i situa}ie7 

Unde fugi? 

Cine sa te ajutel 

Dar alaturi de acest crdmpei de vorbe se pot ivi multe 
nepldceri, care tocmai acum incep cu adevdrat. 

Nu ai timp §i ai prea multe de facut, mai pe scurt. §i cu 
toate astea. ..Q^tipreot. 

Cineva spunea: daca vrei sd-l injuri pe preot, atunci sa 
faci mai mult decat el in tot ceea ce el/ace bun. 

§i dupa ce vei face asta, vei inva^a sa il iube§ti §i f// va 
pdrea rdu ca ^i-a trecut prin cap sa il injuri. 



H 



u stiam ca Jonathan Swift^"^ a fost preot anglican. Si 
ieri, din stiva de car^i §i de romane pe care o am la bloc, am 
luat tocmai o carte de-a lui^°^ de peste 600 de pagini. 

Am citi pe ici pe colo §i am ramas surprins: de§i a trait 
in secolele XVII-XVIII QStQfoarte actual in multe. 



^"^ Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jonathan_Swift. 

Jonathan Swift, Cdlatoriile lui Gulliver, Povestea unui poloboc §i alte satire, trad, de 
Leon Levijchi §i Andrei Brezianu, Ed. Univers, Bucuresti, 1985, p. 646. 



432 



Am gasit la el: „Carte catre un June domn de curand 
primit la Sfanta Hirotonie" §i, intrigat fiind de ea, am citit-o. 

§i lata pasaje: „de indata ce a pus mdna pe o 
diploma.. .viitorul cleric se grabe§te la randul sau sa primeasca 

CAT 

hirotonia fara a mai sta pe gdndurt" . Parca ar fi astazi! 

§i despre predicd §i stil are multe argumente pretioase: 
„cuvantul potrivit la locul potrivit, lata ce hotdrd§te stilur ; 
sa nu folosim cuvinte pe care nu le pot intelege oamenii care 
ne asculta, chiar daca sunt termeni teologici foarte cunoscu^i 
pentru teologii de profesie; observa „frecventa epitetelor j^/a^e 
§i de prisos" dar §i „redescoperirea §i folosirea prosteascd a 
vechilor expresii tocite"^^^; o paralela intre Demostene §i 
Cicero foarte obiectiva, din care reiese, pana la urma, ca 
a^a^area pdrfii emotionale in detrimentul invdtdturii de 
credintd e ddundtoare, pentru ca „nu se cade pasiunii sa fie 

7 .. ,,506 

mai presus de rapune 

Tree peste cateva lucruri. Scrierea aceasta de cateva 
pagini ar putea fi Idtitd intr-o conferin^a. 

§i concluzionez cu urmatoarele: ,Jgnoranfa poate fi 
uneori mama a superstifiei; din experien^a, nu reiese insa sa fi 
fost §i mama sentimentului religios; intr-adevar religia cre§tina 
a propa§it mereu eel mai iute §i mai bine in ^arile civilizate. Jin 
sa pomenesc aici acest lucru pentru ca s-a sus^inut cum ca 
preo^imea ar avea mai mare trecere acolo unde domne§te 
ne§tiinta (cu siguran^a ca daca ar fi a§a, ^ara noastra ar fi un 
adevdrat rai pentru clerici)"^"^. 

Cu cat oamenii se apropie de dreapta ra}iune a firii cu 
atat spun lucrurilor pe nume. 

Ei nu pot ajunge niciodata, fara Revela^ia dumnezeiasca, 
la in^elegeri care decurg din aceasta, dar pot ajunge la ni§te 
infelegeri, care pot fi utilizate §i imbogdtite de cei care sunt 
plini de cuvintele celeprea sfinte ale lui Dumnezeu. 

De aceea, de la un moment dat, in urcu§ul nostru 
duhovnicesc nu trebuie sa ne mai fie teamd de a privi peste tot, 
oriunde, pentru ca sa in^elegem adevdrurile Sfmtei Ortodoxii. 

Pot privi pe un scriitor, pe un muzician, pe un filosof, pe 
un eretic §i din ei pot extrage argumente pentru veridicitatea 
adevdrului Sfmtei Biserici §i nu argumente impotriva ei. 



^"^ Idem, p. 536. 
^""^ Idem, p. 537. 
^"^ Idem, p. 540. 
^'"' Idem, p. 543. 
^"^ Idem, p. 552. 



433 



De curand m-au surprins placut trei forma^ii hip-hop 
romanesti, care au spus ni§te adevaruri categorice ale vie|ii 
noastre. 

Una instiga la cultura, la a mai citi o carte, alta cere 
Romaniei sa se trezeasca §i da exemplu pe unul care munce§te 
de diminea^a pana seara §i cade lat seara, amintindu-ne 
totodata ca in decembrie, la revolu^ia romana, al^ii au murit ca 
sa itifie tie mai bine iar a treia vorbe§te despre lumea aceasta 
nebuna, in care nu trebuie sa mori de tdnar, pentru ca mai po^i 
visa, adica mai po^i vedea ceva bine in viitor. 

Cu cat prive^ti mai atent lucrurile, cu cat le cuno§ti mai 
aproape de adevdr, cu atat po^i spune lucrurilor pe nume. 



M 



trebuit sa plec la Sfanta Biserica. Ziua pogorarii 

Sfantului Duh. 

§i dupa ce am terminat de scris la computer cele de mai 
sus, acesta s-a stricat „din senin". Imprimantele, doua la rand, 
una dupa alta, s-au stricat si ele tot „din senin". 

Totul se stricd... dai numai cand eu am cea mai mare 
nevoie de ele. 

Parintele profesor Dumitru Popescu a acceptat tema mea 
pentru doctorat dar a extins-o si mai mult, pentru ca sa aiba 
intdlnire cu problematica culturald a lumii de astazi. 

§i mi-am adus aminte ca aseara eroul poporului a rdmas 
singur, pentru ca lumea sa a trecut §i de el, cei de astazi, nu 
mai au nevoie, de§i el a luptat pentru ei. 

M-a durut aceasta realitate, cand el cdnta din muzicu0 
un mar§ osta§esc, era orb, dar sta in fa^a statuii ridicate pentru 
fo§tii sai combatan}i, acum morfi pentru }ard. 



Lseara am vazut un film inspdimdntdtor in esen^a lui. 



508 



Subiectul tezei mele doctorale. 



434 



Un grup de femei se intelesesera intre ele ca sa i§i ucida 
barba^ii. §i fiecare trebuia sa ucida barbatul alteia, cu §tiinta 
sotiei aceluia. A§a ceva este inspaimdntator pentru mine. 

in casa unde barbatul se teme de so^ia lui ca sd nu-l 
ucidd sau femeia se teme sd nu fie ucisd de so^ sau copiii se 
tem sd nufie uci§i de parin^i sau parin^ii se tem sa nu fie uci§i 
de proprii lor copii e un adevdrat iad. 

Frica, teama persistentd in fiin^a noastra ne scelereaza, 
ne face sa acceptam inrdurirea demonilor foarte adanc §i sa 
comitem fapte tq\q, foarte rele. 

Intr-o astfel de stare semi-con§tientd po^i fi un monstru. 

Oamenii care nu dorm lini§ti}i sau indeajuns de mult §i 
sunt enervati pot deveni asasini Jdrd sd vrea, pentru ca se lasd 
purtafi de imaginea deformatd a realita^ii pe care ei o percep in 
aceasta stare. 

Oboseala multa, epuizarea extrema, drogurile, mandria 
ca po^i face una sau alta sunt factori de debilitate perpetud. 

E foarte greu dar, cu harul lui Dumnezeu, e posibil sa 
treci peste obstacole mari intr-o asemenea stare. 

Omul care se simte neajutorat sau care nu se roagd cu 
tdrie Domnului se inchide in el §i, ca un animal incol^it, 
a§teapta un sfdr§it iminent. 

Dar nu vine nimic! 

El se simte claustrat, nedorit, apasat...Dar nu e reald 
sim^irea lui. E numai o influentd satanicd. 

Daca §i-ar smeri cugetul ar vedea ca starea aceasta de 
a§teptare catastroficd efalsd. 

Starea de boald te face sa te ui^i in urma cu slid, ca §i 
cand nu ai facut nimic care trebuie sd rdmdnd. 

De multe ori Satana ma impinge sd arunc tot ce am scris 
aici, in aceasta carte §i in celelalte. Imi spune ca totul e pueril, 
ca nimeni nu vrea sd citeascd a§a ceva. 

§i chiar daca nimeni nu ar vrea sd citeascd, cuvintele 
acestea md tin treaz pe mine insumi §i prin ele md eliberez de 
uitare sau de lips a de curaj de a leprivi infafd. 

Ispita distrugerii sau a autodistrugerii o avem la fiecare 
pacat pe care il facem. 

Pasiunea satanica de a ne rdni e inspaimantatoare. 



435 



\/ interesant faptul ca in structura noastra lingvistica 
prezentul e o actiune care nu se termina in prezent. 

Spunem: „eu vad", ca §i cand am spune: „eu voi vedea 
oricdnd\ 

§i privind aceasta speranta a prezentului cu ochii unui 
batran putem spune ca prezentul e foarte juvenil. Ca el, 
prezentul, nu §tie ca oamenii pot §i orbi la un moment dat. 

Istoria vie^ii omene§ti neaga aceasta speranta 
netarmurita a indicativului prezent. 

„Poate fi §i altfeF, spune ea. 

Insa, daca raportam la suflet acest prezent, e adevarat: 
sufletul intotdeauna va vedea. 

Vom vedea §i dincolo de moarte. 

Sufletul vede. 

Bogatul, fiind in lad, vedea Raiul dar se vedea §ipe sine. 
Isi con§tientiza chinul in care se afla. 

Noi privim Sfmtele Icoane ca sa incepem sa ne curdtim 
privirea, sa ne-o sfintim. 

E o mare lini§tire, o mare bogafie de sens §i o prolificd 
teologie in contemplarea Sfmtelor Icoane. 

Privirea te duce la infelegere. 

Privind un Sfant vrei sa ii cuno§ti §i mai bine via^a. 

Cau^i via^a lui §i o cite§ti dar fH §i legdtura cu acel Sfant 
prin rugaciunea directd §i cu inimd deschisd catre el. 

Rela^iile cu Sfm^ii lui Dumnezeu, legatura de iubire §i 
de incredere in ei sunt cele mai sincere prietenii ale umanita^ii. 

Pe cat ne privim pe noi in mod egoist, pe atat nu mai 
in^elegem rostul aproapelui nostru, nu mai vedem importanfa 
lui covdr§itoare pentru noi. 

Nu mai in^elegem ca el ne face sa ne simfim iubifi, 
ascultati, ca el ne da increderea in celdlalt, pacea inimii ca 
iubire pentru oameni ^i pentru Dumnezeu. 

Oamenii fara prieteni sunt decdzuji din umanitate, sunt 
maipufin oameni. 

Atata timp cat singuratatea ta e din cauza egoismului tdu 
via^a // se pietrificd, inima i^i devine de ghea^a. 

E infioratoare aceasta gheafd a neiubirii, sl nein^elegerii 
durerii celuilalt, a apelului celuilalt. 

Dar tot la fel de dizgrafioasd e §i rela^ia cu un altul, 
atunci cand urmaresti un scop meschin sau situatia in care nu il 
la§i sd intre in inima ta daca vezi ca e sincer, daca vezi ca te 



436 



iube§te enorm, daca vezi ca vrea sa fie intr-o rela^ie de sfdnta 
prietenie cu tine. 

In ultimul timp am incercat o deschidere enormd fa^a de 
fiecare om, care a vrut sa intre in contact cu mine. Au intrat 
msdi prea putini pana la urma. 

Am spus tot ce mi-a trecut prin inimd in fa^a lor, le-am 
aratat toata dragostea §i toata increderea incat unii au ramas 
uimiti. 

Dar nu am gasit niciunul care sd rdmdnd langa mine, 
pentru ca ar fi in^eles ca are mare nevoie de mine. 

Eu insa aveam mare nevoie de fiecare dintre acei 
oameni, care mi-au calcat pragul, numai pentru ca vreau sdfiu 
in relafii vii cu to^i. 

§i am in^eles ceva: ca nu e de ajuns sa vrei sa ai intdlniri 
mari cu oamenii, ci ca acestea sunt un dar al lui Dumnezeu 
pana la urma. 

Oamenii vin la tine §i fara sd vrei tu. 

Daca vrea Dumnezeu, prietenii apar din toate zdrile 
lumii. 

Insa, cred eu, ca e bine sd vii in fa^a oamenilor, sa ii 
a^tepfi, sa ii cau}i, daca vrei sd iube§ti oamenii §i sd ii ajufi. 

A sta acasd nu e intotdeauna un lucru bun. Uneori 
trebuie sd ie§i afard §i sd caufi. 



3 



m ramas in suflet cu rdceala crematoriului din parcul 
Tineretului^^^ . §i niciodata pana azi mausoleul comuni§tilor^^° 
din parcul Carol^^^ nu mi s-a parut mai ridicol §i dizgrafios. 

Cand am vazut crematoriul am crezut ca e un templu 
evreiesc. Privind pe geam, patra^elele cu urne pline cu cenu§a 
umana m-au infiorat. 

Comuni§tii distrugeau Sfmtele Biserici, care aveau 
Sfmte Moa§te in ele §i isi puneau in mijlocul spa^iilor verzi 
osemintele lor pagane, atee. 

S 1 7 

Propaganda Partidului Democrat impotriva Sfintei 

CIO 

Catedrale , care se vrea construita in parcul Carol §i a celor 
care se impotrivesc e de un satanismferoce. 



^*" A se vedea: http://wikimapia.org/62368/ro/Crematoriul-uman-Cenu%C5%9Fa. 
^'^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mausoleul_din_Parcul_Carol. 
^" Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Carol_I. 



437 



Prefera un monument fara nicio semnificatie in locul 
unui loca§ al lui Dumnezeu. E ca §i cum ar spune ca 
Dumnezeu nu are ce cauta in acel pare, ea „nu 1-a faeut El". 

li refuzam lui Dumnezeu existen^a. Ce ridicol! 

11 refuzam pe Dumnezeu pretutindeni unde spa^iul se 
folose§te impotriva voii Sale. 

Parcul Herastrau^^"^ mi se pare singurul pare din 
Bucure§ti unde po^i sa respiri sanatos. 

In rest, spa^iile sunt amenajate mai mult comercial. 

Urcam scarile spre crematoriu, scari concentrice. Era ca 
o reduta in care moartea trona. Nu exista niciun semn, nicio 
inscrip^ie. Gianina [Piciorus] a dedus ca e un crematoriu din 
ni§te afi§e care vorbeau despre urne. 

l\\ duci mama la crematoriu §i o la§i pe mana unui 
necunoscut ca sa o incinereze. Poate sa-§i bata joe de trupul ei 
cum vrea. 

La fel la morga: le taie capul cu unelte electrice §i le 
privesc creierul, le scot tot din stomac §i cap. §i ii cos trupul la 
loc ca pe un sac. 

Trupul nu mai are nicio demnitate, nicio valoare in ochii 
lor. 

Ce diferen^a este intre evlavia cu care se umbla cu 
trupul unui Sfdnt, de catre cei care il iubesc §i modul cum 1-ar 
fi tratat, pe acela§i trup, cei de la incinerare sau de la morgdl 

Citeam despre Sfm^ii care au fost martirizafi in Rusia de 
catre comuni§ti. 

Le aruncau trupurile unele peste altele §i sfantul lor 
sange era ca o baltd in acele camere unde ii aruncau. Umblau 
oricum cu trupurile lor pentru ca nu simteau mireasma cura^iei 
acelor trupuri. 

Nu aveau nasul infundat, ci sufletul. Asta e marea 
drama a diCQSiov persecutori nebunil 

Am Stat pu^in pe o banca. Am luat aer...dar nu mi-am 
facut niciun prieten. 



''^ Acum se numeste: Partidul Democrat Liberal. Pe atunci era Partidul Democrat: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Democrat. 

^'^ Catedrala Mdntuirii Neamului s-a dorit sa fie construita in Parcul Unirii, unde e 

crucea patriarhala de acum, care ii enerveaza pe multi si nu mai stiu cum sa o mascheze, 

cand vine vorba de evenimente culturale. 

Apoi s-a dorit construirea ei in Parcul Carol I, in locul mausoleului...dar unii au inceput 

sa protesteze legandu-se de copaci. 

In cele din urma lucrarile s-au inceput aici si continua: http://catedralaneamului.ro/. 

^"* A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Her%C4%83str%C4%83u. 



438 



Furam momentele de lini§te, de racoare. Dar cand vom 
vrea sa avem §i ore de intimitate, de bucurie §i de daruire cu 
altii? 

Ca sa vindem ceva punem reclame facem §i desfacem. 

Dar ce reclame punem ca sa ne cunoa^tem §i sa ne 
iubim cu sfintenie uniipe altii, „a§a cum ne-a iubit EFl 

Nu e mult mai u§or sa scrii oamenilor, decat sa-i iube§ti 
§i sa te darui lor? 

§i, cu toate acestea, astazi am avut o stare de bucurie de 
cand m-am trezit. Uneori, cineva se roaga pentru mine §i ma 
bucura mult aceste rugaciuni. 

Mul^umesc ^\q, Doamne, pentru mila Ta cea mare §i 
prea minunata, pe care o rever§i in inima mea, a pacatosului! 

Scrisorile Fericitului Hie [vazatorul de Dumnezeu] sunt 
§i ele o altd lecfie profunda de viatd in via^a mea. 

Sunt scrise de el la varsta pe care o am eu acum. 

§i ne asemanam atdt de mult incat el e tatdl meu mai 
mult decat propiul meu tata. 

A§a trebuia sa arate tatal meu! A§a vroiam sa fie! §i 
Dumnezeu mi l-a ddruit din plin. 

Darurile sale, ale Dumnezeiescului Hie, sunt cele mai 
mari §i mai sfinte bucurii ale vie^ii mele. 

Sunt darurile unui Sfdnt pentru fiul sdu eel prea 
nevrednic. §i iubirea aceasta te umple de lacrimi, de o bucurie 
fdrd margini. 



M 



-am reintors la Omul din subterand ca la o « 
amintire frumoasd dar uitatd in mod fundamental. 

Cineva cu o memorie impecabild (daca existd §i a§a 
ceva) nu m-ar in^elege, daca i-a§ spune ca am uitat tot ce am 
citit pana acum, §i ceea ce imi amintesc este a§a de vag incat 
trebuie sa recitesc ceea ce am mai citit §i tot nu imi aduc 
aminte totul. 

Destainuirile lui sunt fire^ti, normale, cu tot ficfionalul 
lor. Intri in pielea unui personaj, care este de fapt autorul. 

Dar un autor dublat de toate senza^iile, perceptiile §i 
amintirile pe care le are vizavi de al^i nu §tiu ca^i oameni, pe 



^'^ F. M. Dostoievski, Omul din subterana, col. „Marii scriitori - Marile carji", trad, de 
v. Em. Galan §i Igor Blok, Ed. Orfeu, Bucuresti, 1993. 



439 



care i-a intalnit sau a vrut sa ii intalneasca, pe care si i-a 
imaginat sau pe care i-a „falsificat" in scris, deoarece in 
atingerea cu via^a sa au fost prea brutali. 

§i eel care vorbe§te mult - §i un scriitor vorbe§te mult 
(caci scrisul e o forma de vorbire foarte lunga, epuizant de 
lunga) - scrie despre sine: „unica menire a oricarui om de§tept 
e palavrageala" . 

Binein^eles ca e ironic. 

Se autoironizeaza autorul nostru, deoarece in fa^a 
multimii ne§colite omul de§tept e doar unul care vorbe§te mult 
dar nu si esential. 

Pentru ei vorbirea lui nu e esentiala... pQntm ca ei nu au 
nimic de-a face cuprofunzimea. 

E adevarat: omul de§tept e foarte obositor atunci cand 
nu po}i sd-l urmdre§ti. §i asta pentru ca nu §tii despre ce 
vorbe^te. Pentru ca nu cuno§ti ce vrea el sd i}i spund. 

Teoria despre civiliza}ie mi s-a parut de un mare 
realism. 

Spune Dostoievski: „Civilizatia nu face decat sa ne 
dezvolte varietatea senzafiilor; nimic mai mult. De pe urma 
dezvoltarii acestei varieta^i s-ar putea ca omul sa evolueze atat 
de-al dracului^^'' incat sa-§i afle desjdtarea in sdnge"^^^. 

§i tot el remarca, ca cei care au varsat eel mai mult 
sdnge nu erau de teapa lui Atila sau Stenka Razin, ci din 
categoria domnilor celor mai civilizati . 

Cautand sa-1 civilizdm pe om fara sd il transfigurdm 
duhovnice§te, ontologic, ajungem la ideea de civilizatie ca la 
cea mai anostd utopie, care inca se practicd: „sunteti ferm 
convin§i ca omul se va obi§nui neapdrat, cand vor disparea cu 
desavar§ire diversele apucdturi vechi §i proaste, cand bunul- 
simt §i §tiinta, reeducand firea omului pe deplin, o vor indruma 
pe calea normaW . 

Omul secularizat crede ca se poate domina, ca se poate 
educa pe deplin de unul singur. 

De aceea copiii lui fac meditafii la orice nu §i la Religie. 

Religia e privita ca „o apucatura veche", care nu ne mai 
trebuie §i, mai ales, viafa Bisericii nu ne mai trebuie. 

Insa Sfanta Biserica are puterea de a ne transfigura 
ontologic. 



^"' Idem, p. 24. 

^'^ A se citi: „de satanic". 

^'* F. M. Dostoievski, Omul din subterana, ed. cit., p. 29. 

^" Ibidem. 

^^^ Idem, p. 30. 



440 



Adevaratul bun stmt ^ifolosirea corecta a cercetarilor 
§tiin}ifice \mQ de transformarea harica a fiin^ei noastre. 

Reeducarea pur umana nu e decat o schilodire §i mai 
nefir eased a firii umane. 

Omul care se eentreazdpe sine e eel mai exasperant. 

§i devine eel mai exasperant, pentru ca „§tiinta insa^i il 
va inva^a pe om...ca in realitate el n-are niei voin0, nici 
eaprieii, cum de altfel n-a avut nieiednd; ca el nu-i, in fond, 

en 1 

decat ceva gen elapa pianului sau butonul orgif . 

^tiin^a il inva^a pe om ca el e ceva inert, ca e einevafdrd 
valoare. 

Insa intruparea Fiului lui Dumnezeu ii arata omului 
adevarata valoare: omul e ehemat la indumnezeire. 

Omul nu e o ma§ind, nu e eineva programat sa faca una 
sau alta. 

Candva poate am sa ma intore la aceasta carte. 

Utopia e o viziune umana inadeevatd despre lume, care 
este infuzatd la nivel politic in via^a noastra. 

Comunismul e o utopie pe care am digerat-o cu greu. 

Democra^ia e o alta utopie, pe care o digeram §i pe asta 
cu greu. 

Nu po^i face proiecte soeialo-politiee perfeete, atata 
timp cat unii vor sa se curdteascd de pdcate iar al^ii vor sa faca 
orice ca sa se imbogdteascd. 

Incompatibilitatea tine de voinfa antagonicd a celor care 
trebuie sa traiasca intr-un astfel de stat, gandit §i condus 
comunist sau democratic. 

Insa ideea ca ni se va arata de ce suntem a§a sau a§a, 
Sra cuvantul lui Dumnezeu, e cea mai periculoasd afirmafie a 
^tiin^ei §i culturii contemporane. 

Atata timp cat ni se va „demonstra" ca nu ne putem 
schimba pe deplin, ci numai partial, se va lupta impotriva 
vie^ii duhovnice§ti, care il transfigureaza pe om §i il face om 
nou cu adevarat. 

Falsa „soteriologie" a culturii §i civiliza^ie e un subiect 
care merita a fi cercetat. 

Increderea omului exclusiv in sine constituie e§ecul 
lumii contemporane. 



^^' Ibidem. 



441 



V^a sa fim ironici cu adevarat trebuie sa spunem 
prostii cu carul. Dar ca sa fii ironic intr-un mod nebune§te de 
enervant e ca in intamplarile care urmeaza. 

Mergem la o filiala BCR ca sa spunem ca avem in cont 
o sumd de bani dar ea nu mai apare §i pe cardul nostru. Ni se 
cer ni§te acte, le aducem §i cand colo, in loc sa ne spuna de 
banii pe care trebuia sd ii ridicdm datorita unci banale erori de 
soft, doamna cu pricina se uita daca nu cumva actul nostru de 
casatorie Qfals. 

Venisem sa ridic banii §i ea se uita la acte care nu aveau 
nimic de-a face cu cardul. Asta mi se pare de-a dreptul ironie 
nebuneascd. 

Insa un caz §i mai „tare" decat al nostru a fost acela, ca 
in acela§i timp, unui tanar, bancomatul bancii ii „mancase" 
cardul cu totul, pe care avea 400 de euro. 

Acesta cerea sd i se restitute banii si cardul, pentru ca ii 
ramasese in bancomat iar cea care il indruma ii spunea sd sune 
in Elvefia, ca sa primeasca un fax de acolo, pentru ca sa se 
confirme faptul ca pe acel card sunt banii lui. 

Insa el ii spunea cu foe, din toata inima, ca nu mai are 
niciun ban §i ca doar aceia sunt banii lui, pe care, in loc ca 
bancomatul bancii sa /-/ dea...i-a inghitit. 

Vazand ca nu o scoate la capat cu impertinenta, pana la 
urma a cerut, sarmanul, numai cardul si le-a oferit banii 
„cadou", ca si asa nu avea banca prea multi bani. 

Dar femeia, func^ionara de un prost gust veritabil, si 
cand acesta i-a spus ca nu mai vrea banii ci doar cardul, in loc 
sa spuna ca e vina lor si ca se rezolvd imediat, pentru ca 
nenorocitul de bancomat e al bdncii si daca ii dddea 
banii. ..rmnQni nu il mai innebunea de cap, a tinut-o una §i 
buna, pana la final, ca o placa stricata: ca trebuie sd sune in 
Elvefia. 

Nu vroia sa-i restituie cardul, de§i se putea face foarte 
u§or acest lucru, deschizandu-se bancomatul, caruia i-au pus, 
dupa toata tarasenia, un „defect" pe el... in timp ce cardul 
omului era induntru. 

Dar el nu era defect, ci cu 400 de euro in el, care nu erau 
ai bdncii ci ai unui cetdfean oarecare, care nu trebuie umilit si 
nici escrocat de nimeni. 

Dar pentru ca totul era foarte usor de fdcut, pentru ca 
QVO-prea simplu de fdcut, tocmai de aceea nu s-apututface. 



442 



Nici banii mei nu au fost gasiti. 

Ideea era ca introdusesem cardul in bancomatul unei alte 
banci §i aceea mi-a „mancat" banii instantaneu...fara ca eu sa ii 
scot. 

Nu am facut decat sa introduc cardul intr-un bancomat 
Bancpost, sa stabilesc cuantumul de bani pe care il 
doream...si...cand trebuia sa imi curga banii... mi s-a afisat ca 
am zero lei in cont! 

Insa banii nu mi i-a mdncat nimeni, pentru ca pe 
desfa§uratorul primit de la bancomatul BCR se spunea ca banii 
sunt la ei. 

Deci am banii intr-o banca §i, in acela§i timp, nu-i am. 

Nu era pentru prima data cand foloseam bancomatul 
Bancpostului. De fapt foloseam bancomatele ambelor banci §i 
pana acum n-am mai avut probleme de acest gen. 

Dar daca eu bag un card al unei banci in bancomatele 
altei banci §i imi „dispar" banii, ce inseamna asta: ca bancile 
se fura intre elel Atunci ce siguran^a pot avea in astfel de 
instrumente de vehiculare a banilor, cand banii dispar ca la 
hocus-pocus? 

Nu ni s-a restituit niciun ban. Nici tanarului nu i s-au 
restituit cei 400 de euro. 

Ambii avem „probleme de nerezolvat" de§i nu avem 
nicio problema. 

Lui putea sa ii dea cardul in doud minute iar mie putea 
sa imi dea banii j^e loc §i sd-mi schimbe cardul. 

Insa mi-au facut doar formele de schimbare ale cardului, 
pe cand problema banilor anteriori a rdmas in aer. 

Cardul e pe numele so^iei. Pe ea nu a crezut-o 
func^ionara bancii ca e mdritatd cu mine, pana nu i-am adus 
acte „doveditoare". Dar cand i-am dat cardul sa ni-1 schimbe, 
ni 1-a luat si nu ne-a dat nici mdcar o chitantd in schimb, ci din 
partea noastra s-a mers „pe incredere". 

Adica ei: hoti cu noi, pe cand noi: oameni de zahdr cu 
hotii. 

De ce nu s-a mers pe incredere §i in cazul nostru? 

„Marile" banci apar pe spinarea pdrli}ilor care pierd. La 
fel ca §i cazinourile. 

Statul roman, la fel §i marile institu^ii comerciale, te 
taxeaza la zi, la secunda daca nu ifi pldte^ti taxele, insa cand 
faci reclamafii, cand i^i ceri drepturile, cand vrei sa ^i se faca 
dreptate, se face dreptate niciodatd sau dupd ce mori. 

E ironic. O ironie absurda. 



443 



Credem ca suntem aparati sau in siguranta pentru ca 
statul are grija de noi. 

Insa nu e adevarat! Suntem singuri, pe cont propriu, intr- 
o lume pe care nu o guvemeaza decat Dumnezeu. 

leri am mers spre noi Sfmte Biserici. Am luat-o pe jos. 

Am trecut prin fa^a casei lui Anton Pann , care acum e 
locuita de ^igani. Nu §tiu daca au auzit vreodata cum suna 
cuvintele acestuia. 

Cainii ie§eau din cur^i cu bucuria de a ne mu§ca. 

Am scapat totu§i. 

Pu^in mai incolo, langa o casa paraginita, o vila avea §i 
pare cu statui in gradina ^i piscina. 

Contrastul era deprost gust. 

Era un nefiresc total in acest ansamblu arhitectural, ca in 
cazul bogatului cu zece lanfuri de aur §i a saracului ce sta 
langa el §i care nu are chiloti in cur . 

Mergem mai departe §i ajungem la prima Sfanta 
Biserica din fa^a noastra. 

Era pe un deal pusa si arata ca si cand ar fi fost un 
container de gunoi, pentru ca nu avea ce sd facd pe delusorul 
ala. 

Nefirescul ei era evident. Fostul regim cred ca §i-a spus 
cuvdntul §i aici. 

Ne a§ezam in dreapta §i o femeie, imediat, imi da 
scaunul ei. Nu §tiu unde a disparut acea femeie, pentru ca nu 
am mai vazut-o. 

Insa atmosfera de aici mi-a fost atdt de insuportabild, 
datorita celor care o compuneau, incat am plecat pdnd sd 
inceapd Sfanta Liturghie. 

Era un soi de debandadd, de ducere si intoarcere 
continud, care spune multe despre cei care slujesc aici. 

Se vorbea care cu cine dorea §i cum se putea, unii se 
spovedeau, al^ii erau intr-un continuu voiaj la Biserica iar 
cantare^ul a cantat canoanele Adormirii Maicii Domnului, apoi 
s-au intors cu slujba §i s-au citit Sfintele Evanghelii (a 
duminicii §i a praznicului), pentru a se reveni la Laude. 

Probitatea §i credibilitatea multor preo^i e indoielnica. 
Te uifi la femeie lor §i intelegi acest lucru. 



^^^ A se vedea: http://ro. wikipedia.org/wiki/ AntonPann^ 

^^^ O expresie romaneasca neao§a: „a nu avea chiloti in cur". Inseamna: a nu avea de 
nici unele, a fi sdrac lipit. Daca a§ fi spus ca ar fi fost numai sdrac, ax fi fost prea pufin 
pentru a spune adevdrul. 



444 



Ie§im afara. Cineva ne indruma spre o alta din 
apropiere: BisQvica. Dobroteasa. 

Lume multa. Mergem in fa^a. Caldura mare. 

11 vad pe patronul de la Sofia^^^, care face drumuri dese 
cu car^ile §i pe al^i ca^iva pe care ii cunosc din vedere. 

Preotul slujitor e parintele Gheorghe Sima , care mi-a 
fost profesor de Spiritualitate ortodoxd la facultate. 

II §tiam in alta parte §i nu ma a§teptam sd il vad aid. 

Insa in timp ce noi ne a§ezdm langa Sfmtele Icoane, tot 
pe partea dreapta, datorita cozii de la impdrtd§it, apar mai 
multe doamne, una dupa alta, csLYQfdrd sd ne ceard voie, ne fac 
sd ne ddm la o parte, ca sa se inchine ele un minut la doua 
Sfinte Icoane... 

M-am enervant §i mai mult §i le-am certat din tot 
sufletul. Au fost uimite de reac^ia mea, chiar indispusQ, insa 
fara sa con§tientizeze ca nu seface a§a ceva niciodatd. Ca nu 
exista rugdciune pentru tine... ddca. in timp ce tu crezi ca te 
rogi...ii umplii de nervi pe cei de langa tine. 

Le-am intrebat: „Daca erau vreo 30 de Icoane aici, ce 
facea^i: ii dadea^i pe to^i la o parte, numai ca sa va inchina^i 
dumneavoastra?...In ce institufie de stat va mai comporta^i a§a, 
ca lapia07...'\ 

N-au zis nimic. 

Insa una dintre ele s-a indreptat spre rdsdrit §i a inceput 
sd se roage, ca §i cand eu a§ fi deranjat-o enorm prin 
„mojicia" mea...nu mojicia Qipe mine. 

Insa zisul de la obraz a fost un lucru Zjm«... pentru ca 
nimeni nu a mai indrdznit sa ne deranjezc.dupa cum nici noi 
nu am deranjatpe nimeni injur. 

S-a terminat fa^aitul in zona noastra. 

A inceput predica. Foarte slabd, de altfel. Ma a§teptam 
la ceva mai mult de la el. 

Dar am avut parte de o alta surprizd: un om la vreo 40- 
50 de ani se inal^a pe varfuri in spatele nostru, pentru ca sa il 
vada pe preot predicand. 

I-am dat voie, cu stupoare, ca sa treaca mai departe. 

In fa^a noastra, in spatele unci doamne care statea la 
slujba, el se inal^a pe varfuri ca un §oarece, pentru ca sa auda 
ce se predica. 

Nu 1-am intrebat ce a auzit el din predica. Insa stiu ca eu 
nu am re^inut nimic din cauza enervarii pe care mi-a produs-o . 



^^'^ Editura 5q/;a din Bucuresti: http://www.sophia.ro/index-ro.htm. 
^^^ A se vedea: http://dobroteasa.ro/parohie/slujitori/. 



445 



Dar el nu a sesizat cat e depenibil. 

Si sunt uluit mereu de asta: credinciosii nostri nici macar 

5 5 5 

nu isi dau seama ca sunt penibili, ridicoli prin anumite gesturi, 
daramite sa le ceri maimultl 

Harul lui Dumnezeu ne atrage ca sa mergem la Sfanta 
Biserica, insa mergem acolo cu nesimtirea §i proasta cre§tere 
de acasd. 

§i li spuneam Gianinei [Piciorus]: ortodoc§ii no§tri nu 
au nici macar orgoliul satanic al omului civilizat &q a nu se 
face de rds, de a spdla aparenfele, chiar daca ei sunt mitocani 
de inaltd clasd. 

I§i arata prostia in stil mare in Biserica si in societate, in 
timp ce ereticii sau liber cugetdtorii isi ascut limba la orice 
prostie pe care o spun, pentru ca sa para „intelectuali rasati", 
„profunzii profunzilor". 

La miruit am fost surprins de faptul, ca fostul meu 
profesor §i-a adus aminte de mine. 

M-a intrebat despre cum am ajuns eu tocmai pe aid. §i 
i-am raspuns: „Am cautat strada". Nu am gasit ceva mai bun 
pentru o asemenea intrebare. 

De la Timpuri Noi am ajuns cu metroul in Unirii §i am 
cumparat un spray. Domni§oara care ni l-a vdndut era mult 
mai drdgutd decat cei care au mers astazi sa se impdrtd§eascd. 

Nu conteaza daca a facut-o din interes comercial sau nu 
dar eel pu^in s-a dovedit mai atentd decat cei care erau la 
slujbd. 

Asta e dramatic: sa gase§ti oameni mai deschi§i la minte 
in afara Sfmtei Biserici §i noi, cei care ne unim totdeauna cu 
Dumnezeu, sa fim mult maifazi decat ei. 

Asta ma omoara cu zile: nici macar nu nimdm evlavia, 
delicatetea, voiosia, frumusetea in Biserica si in relatii daca tot 

5 -' 5 -' 5 5 5 

nu le avem ci distrugem totul in jur prin trei cuvinte si doud 
priviri. 

Condi^iile in care noi facem slujbe nu sunt deloc 
potrivite. 

Avem loca§uri mici, cantare proasta, incalzire §i aerisire 
precara §i slujitori care rar se ridicd la inal^imea unui 
intelectual fin §i de-a dreptul infiordtor de rar sunt cei care 
traiesc ca ni§te teologi ai lui Dumnezeu. 

Situa^ia ma inspdimdntd. Ce vad ma §ocheazd. 
Constemarea pe care o traiesc ma lasd mut. 



446 



lar cand te uiti la credinciosi ei arata, cu precadere, ca 
preotii care ii conduc. §i cand te ui^i la zidurile Bisericii §i 
acestea ii reprezinta. 

Langa un hotel bea ceva un barbat care avea steaua 
evreiasca la gat. 

A§ vrea sa intreb pe un evreu: ce inseamna inca pentru 
evrei acest semnl 

Pentru mine e dezolant sa privesc o sinagoga sau 
a§teptarile unui evreu. E dezolarea care apare atunci, cand se 
calca eviden^ele §i se cauta, in acela^i timp, acelea§i evidence 
„prea evidente". 

Dezolarea aceasta ma cuprinde §i cand privesc un 
mahomedan sau un budist, un catolic sau un luteran sau pe 
oricine altcineva, care incearca sa ma inve^e ce e adevdrul, 
unde e adevdrul, fara ca el sdfie in adevdr. 

Dezolarea mea e fundamental religioasd pentru ca 
reprezinta durerea mea fata in fata cu minciuna, cu lucrurile 
rastalmacite, viciate. 

Ni s-a imbdcsit fiin^a de satanism. Peste tot ni se 
pompeazd in suflet egoismul, dezinteresul de ceilal^i, crezul ca 
poti sdfaci totul de unul singur sau prinfor}d. 

De aceea, acele femei treceau peste noi ca sa se inchine, 
pentru ca nu vedeau §i nu sperau decat la o relafie egoistd cu 
Dumnezeu, la o rela^ie singuratic-egocentricd, in care 
comunitatea celorlal^i credinciosi nu era importantd. Sau vin 
sa se inchine numai ca sa epateze a femei credincioase dar 
acasa, in mediul privat, nu au timp de rugdciune. 

Omul rugdciunii nu e niciodata un om prost-crescut sau 
indiferent fata de ceilalti. 

Rugaciunea creeaza o sensibilitate enormd fa^a de to^i 
oamenii, o amabilitate evanghelicd §i o smerenie profunda. 

Mul^i incurca smerenia cu la§itatea plind de egoism, 
care se propune drept „suferinfd pentru Dumnezeu". 

Insa niciodata fariseismul nu are sa fie canonizat §i 
slavit ca sfintenie. 

Stam in pat §i vedeam un reportaj din comuna 
Cumpdna^^^ . Primari^a a facut multe in aceasta localitate din 
jude^ul Constanta... 

Dar in interviul pe care ea 1-a dat unci televiziuni a 
repetat de atdtea ori numele de Cumpdna, incat la noi, in casa, 
a devenit proverbiala: „ca la Cumpana", dupa cum e 



'^''Idem:http://ro.wikipedia.org/wiki/Cump%C4%83na,_Constan%C8%9Ba. 



447 



proverbiala: „care este", a domnului Vanghelie^^^ de la 
sectorul 5. 

„E de la Cumpana" a devenit semnul distinctiv pentru 
acela, care nu §tie sa vorbeasca prea pedant dar vrea sa se dea, 
totu§i, de rotund. 

Era u§or de gasit un inlocuitor pentru acest nume sau se 
putea vorbi omene§te, jovial, direct despre realizarile din 
comuna. 

insa ea nu a vrut in ruptul capului acest lucru, pentru ca 
vroia sa fie recunoscutd drept o femeie cu un anumit standard 
informational, in ciuda faptului ca nu-l avea. 

Imi aduc aminte de o func^ionara a Polifiei (un exemplu 
tras la xerox), care m-a intrebat ce studii am. Asta cand ne-am 
schimbat buletinele... 

§i i-am spus ca am studii post-universitare. 

Ea s-a uitat la mine mirata (pentru ca nu avea rubrica 
pentru cetdteni cu studii post-universitare) §i m-a intrebat: 
Adicd ce? §i i-am spus ce. 

S-a uitat la mine...§i a tras concluzia „nefericita": „Deci, 
a^i absolvit o facultateV. 

Ea nu in^elegea insa ce sunt acelea studii post- 
universitare, adica dupd facultate §i...pana la urma: a scris ce a 
vrut. Si asa nu conta pentru Politic daca eu am sau nu am 
studii post-universitare. . . 

Insa nu e ea de vind, sarmana...ci eel care apus-o acolo. 

Incompetenta e anume cdutatd, e selectionatd si pusd in 
functie, ea nu e o mirare ci o cotidianitate, si e pusa expre 
acolo... pentru ca sa te intalne§ti cu Qapeste tot. 

§i, in Romania, gradul de intdlnire cu incompetenta §i 
ridicolul la nivelul institu^iilor statului e de-a dreptul sinistru. 

Mor ataxia, pentru ca cei care ne conduc nu sunt cei care 
trebuie. 

§i eel mai grav e ca nu avem mulfi care pot sa conduca 
in a§a fel tara asta incat lucrurile sdfunctioneze ca unse. 

Langa Magazinul Unirea doua domni§oare strangeau 
semnaturi pentru doamna Lia Roberts . 

Liderii americani cred ca vor sa vada, daca romanii sunt 
tot la fel de pro§ti ca §i alte state ale lumii, care au ales ca 
pre§edin^i persoane venite din America §i care reprezinta 
mdtreata economiei capitaliste americane. 

Nu am gre§it cuvantul cand am spus: „matreata". 



'^' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marian_Vanghelie. 
^^* Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Lia_Roberts. 



448 



Matrea^a e ceva de prost gust. Cam a§a arata mare parte 
din economia americana. 

In aceasta perioada nimeni de la noi nu mai ataca 
America, chiar daca ne aduc aia containere intregi cu deseuri 
toxice. 

Tot ce vine de acolo a devenit „sacru", la fel de „sacru" 
cu ceea ce venea odinioara din China sau Rusia, ambele 
comuniste ca §i noi. 

Nu cred insa ca va dura prea mult adulafia aceasta 
prosteasca pentru America. Va pieri tot atat de penibil ca si 
adulatia pentru comunism. 

Oamenii vor vedea/oar^e curdnd ^ifoarte evident ceea 
ce au inceput sd vadd deja: ca democra^ia nu e „un rai" pentru 
to^i, ci dosiY pentru unii. 

§i ca e tot la fel de dictatoriald §i de meschind ca §i 
dictatura politicd anterioard, ca ne infesteaza de relativism in 
orice domeniu, de boli §i de prostie, de coruptie §i de §antaje 
de diferite feluri, de manipulare grotescd, terorism, rdzboaie §i 
distrugere. 

Mie nu-mi plac exemplele de viata sociala in care doi 
mdndncd banane iar o mie mdndncd rdbddri. 

La nivel social nu e de a ajuns ca doar cd}iva sa o ducd 
bine, ci majoritatea trebuie sd o ducd bine. 



VI m vazut reluarea unui reportaj despre greco-catolicii 
din Ucraina, in care ei apareau ca singurii ostracizafi ai 
regimului sovietic ateu. E o mare minciuna. 

Li se parea ca nu trebuie sa fie cu ortodoc§ii, ci cu 
catolicii, de§i mixtura enervanta de ortodoxie §i de catolicism 
pe care ei o practica, ii face sa fie mai aproape de Ortodoxie 
decat de catolicism in ceea ce prive§te slujbele §i monahismul. 

Eu atat l-a§ intreba pe un greco-catolic: Daca §tii ca 
ortodoc§ii s-au unit cu catolicii la un moment dat, numai 
pentru ca sa aiba privilegii politice §i sociale, cum po^i numi 
greco-catolicismul „credinta" sau „Biserica", cand ea nu e 
decat rezultatul unui interes pecuniar §i nu o voinfd divindl 

Greco-catolicismul e un fel de stru}o-cdmild, o corciturd 
penibild in materie de eclesiologie. 



449 



Din cand in cand imi aud numele strigat sub geam, 
alaturi de batjocuri la adresa mea. Si tare a§ vrea sa §tiu ce 
gdndesc aceste femei demonizate. Bat atata drum numai ca sa 
ma enerveze. 

Se „satura" numai din ideea ca imi strica lini§tea §i apoi 
pleaca. Nimeni sanatos la minte nu ar face a§a ceva. 

Dumnezeule, Prea Bunule, Tu §tii toate. Faca-se voia Ta 
intotdeauna §i ne miluie§te! 

Cand vrei sa faci ceva bun apar multe ispite, multe 
hopuri. Demonii se lupta cu tine din rasputeri. 

Dar punandu-ne nadejdea in Dumnezeu, toate barierele 
ce ni se pun in fa^a se sfardma. Am vazut acest lucru minunat 
de zeci de ori. 

Oricand Dumnezeu actioneazd cu putere in viata 
noastra, observam cu mare bucurie rezultatele. 

E mult prea vizibil unde lucreazd Dumnezeu, unde 
Dumnezeu consimte §i ajutd la crearea unui lucru. 



\). 



'enirea bunicii mele la Bucure^ti a fost o bucurie, o 
odihnd a inimii §i o intdrire in acela§i timp. M-am gasit in 
postura de « o bucura, dupa cum ea m-a bucurat toatd viafa 
prin ceea ce ajdcutpentru mine. 

Am mers la Sfanta Manastire Cemica, ne-am plimbat 
prin padure, am stat pe banca de langa fresca Raiului din 
cimitir, am privit mormintele, am stat pu^in langa lac §i am 
cumparat pepene, pentru ca ea nu mancase niciun pepene pe 
acest an. 

§i cum sa nu ma bucur §i cum sa nu o iubesc enorm de 
mult, cand ea este singura persoand din lumea asta, care e in 
stare sa ne dea toata pensia ei de 1.600.000 de lei §i tot ce are, 
chiar §i viafa, numai pentru a ne fi noud bine, fara a ne cere 
nimic in schimbl 

A venit incarcata cu de toate: cu came, cu zarzavaturi, 
cu prajituri, cu cadouri, cu bani. 

§i cand eram la seminar §i la. facultate, tot ea, iubita mea 
bunica, venea cu sarsanalele pline, pentru ca sd imi fie bine. 

Ne-a repovestit faptul, cum atunci cand trebuia sa ma 
boteze eram atdt de slab din punct de vedere fizic, incat mul^i 



450 



credeau ca am sa mor in curand. §i ea nu dorea sa creada 
acest lucru, pentru ca ma considera/rMmo^* §i al ei. 

Bunicul meu §i bunica mea m-au iubit enorm toata 
viafa incat nici nu pot explica cdte aufdcut pentru mine. 

in schimb, parin^ii mei au fost de o indiferenfd, de un 
Satanism §i de o rdutate ie§itd din comun. 

Ca sa va inchipui^i ce inseamna iubirea de pdrinti pe 
care am primit-o, trebuie sa va spun ca acum, cand a venit 
bunica mea la noi, tatal meu, pe furi§ de mama mea, i-a dat 
bunicii mele (§i mamei lui), ca sa imi aduca mie, nici mai mult 
§i nici mai pu^in dQCSit...doud oud. 

Cam atat valoreazd rela^ia lor cu propriul lor copil, cu 
care se laudd peste tot, dar caruia nu i-au dat mai nimic toata 
via^a §i pe care bunicii lui 1-au crescut incepand de la varsta de 
doud sdptdmdni. 

Imi spunea mamaia, ca mama nu a mai vrut sa imi dea 
\2i\di, pentru ca sa nu i§i pateze §i sa i§i distruga hainele. 

§i ei, bunicii mei, m-au luat de la parin^ii mei §i m-au 
crescut, de§i locuiam cu to^ii in aceea§i curte, din cauza 
iresponsabilitdtii parintilor mei fata de cresterea unui copil. 

Pentru ca acum mamaia a ramas vdduvd, to^i vor sa o 
in§ele, sa o fure, sa o escrocheze, sa o omoare. 

Cele mai apropiate dintre rude s-au aratat cele mai 
mdr§ave, cele mai rele fiin^e cu noi. 

Imi aduc aminte intotdeauna acel dumnezeiesc: „M-au 
urat pe nedrept" (In. 15, 25) §i il vad §i in mine. Pentru ca, 
„daca M-au urat pe Mine §i pe voi va vor uri" (In. 15, 1 8). 

Ni se rasplate§te binele cu rdu, pentru ca diavolul sa ne 
§opteasca: „Vezi, i-aifdcut bine astuia iar el itiface rdu. AM 
data sa nu mai faci bine la nimeni, pentru ca tot la fel se 
intampla!". 

Insa binele fdcut e rasplatit cufericirea ve§nicd §i nu cu 
un bine aparent sau de conjuncturd. 

Dumnezeu rdspldte§te binele §i nu trebuie sa incetdm 
niciodatd de a-1 face. 

Dar in drum spre Sfanta Manastire Cemica am fost din 
nou „escortat" de una dintre agitatoarele care imi canta sub 
fereastra cdntdrile inmormdntdrii. Luase un copil cu ea, pentru 
ca sa para „serioasa". 



^^' Marin Piciorus. 
^^^ Floarea Piciorus. 



451 



Si a mers cu noi in acelasi microbuz, a stat cat am stat 
noi la Manastire, s-a reintors cu aceeasi masina ca si 
noi...pentru ca la un moment data sa dispara... 

Problema e ca acest triou de femei, care ma sicaneaza 
continuu, e angajat de cineva, pentru ca sicanele au inceput 
intr-un moment bine stabilit. 

Si acel cineva, care le-a angajat si le pdstreazd viu 
„dinamismul" nebuniei lor e de-al Bisericii...carQ vrea sa ma 
incomodeze in pregdtirea mea pentru doctorat. 

Adica cat de „periculos" par/sunt pentru unii de mi se 
doreste atat de intens neintrarea la doctorat? 

Si cat de „ortodocsi" sunt acesti ortodocsi, care 
insceneaza o astfel de mizerie, pentru un tanar care doreste sa 
aprofundeze viata si teologia Bisericii, pentru ca vrea sa 
trdiascd si sa lucreze cu sfintenie pentru mantuirea lui si a 
oamenilor? 

Adica nu sunt atat de „invizibil" precum par, daca sunt 
urmarit atat de insistent si sicanat atat de tenace. 

De unde mi-am dat seama ca „angajatorii" lor sunt „de- 
ai Bisericii"? E simplu! Pentru ca le-a invatat sa spund si sa 
facd anumite lucruri, care reies dintr-o mentalitate aeclesiald, 
pe care eu o cunosc foarte bine, si care e atmosfera interioard 
a unor oameni ai Bisericii. 

Mai pe scurt: asa ceva fac unii oameni ai Bisericii, care 
nu au nicio constiintd atunci cand vine vorba sa il linseze 
mediatic pe cineva, pentru a se da binepe Idngd altcineva. 

Cele trei nu stiu ca eu stiu ca ele vorbesc cu vorbele 
altora si csifacfaptele pe care altii ar dori sa mi le facd. ..si ca 
ele sunt doar niste biete unelte, de care mie mi-e mild. 

De ce mi-e mild? Pentru ca treaba asta a inceput de doi 
ani, de cand am intrat la master si s-a accentuat tocmai acum, 
cand eu md pregdtesc pentru doctorat. 

lar daca doi ani femeile astea au fost sugestionate sa 
spund si sa incerce si sd facd toate draciile de pe lume asta 
denota faptul, ca cei care le-au pus... sunt mai satanisti decat 
ele. 

lar mie mi-e si mai mild de cei care le-au pus si care vor, 
cu o curiozitate iesitd din comun, sa stie: ce fac, unde ma due, 
ce gandesc, cum reactionez. 

Pe scurt: s-a activat o securitate „eclesiasticd" 
underground in ceea ce ma privestc.si agentele, 3 la numar 
(sunt mai multi?!), au o diversa activitate de manipulare. 



452 



instigare la violenta si strangere de date, o activitate putemica 
deci dQfilaj. 

Azi diminea^a, „tartora" lor mi-a aruncat o plasa pe 
balcon, care continea tamdie §i un pietroi. 

Acest mod de exprimare al nebuniei insa s-a inmultit 
enorm de mult in societatea de azi. 

Cand trebuia sa luam masina la intoarcere si sa iesim din 

T 5 5 

curtea Manastirii Cemica, o alta scrantita, care se dadea drept 
„inchinatoare", il agasa pe un monah batran, care lucra pe 
pamantul Manastirii, ca sd vind sd vorbeascd cu ea. 

Acela i§i vedea de treaba lui iar ea ^ipa la el din toate 
puterile, invocand tot felul de motive de vorbd. 

Vazand ca monahul nu o bagd in seamd...a. venit dupa 
noi la masina. Cat a stat sa a§tepte ma§ina spre Bucuresti a 
cantat, s-a plimbat, s-a intors pe toate par^ile...Demonii nu o 
lasau in pace. 

Ne-a enervat mult situa^ia asta, pentru ca nu a fost o 
coinciden}d. 

Iar pe dracii care ma agaseaza continuu i-a apucat o 
panicd puternicd de ceva vreme, de cand cu inceputul 
pregdtirii pentru doctorat, ca sunt in stare sa ne smulga blocul 
si sa-1 arunce pe luna. 

Ni se strica lucruri din senin, cele trei ne urmaresc si tipa 
in spatele nostru peste tot, ne mai pleaca din viata noastra cate 
un prieten pe te miri ce motiv, alarme deschise si muncitori 
zgomotosi la strada si la firmele de jos, cand ti-e lumea mai 
tihnitd, fapt pentru care invat la cote maxime de buruiaj, de 
stres continuu. 

leri, dupa ce am condus-o pe mamaia la tren, 1-am 
vizitat (fara sa ne asteptam sd-l gdsim acolo) pe parintele 

CO 1 

Grigore Mazilescu §i impunatoarea sa catedrala. E una 

con 

dintre cele mai frumoase Sfmte Biserici ale Bucure§tilor . 

Ne-a spus ca a schimbat tabla de pe acoperi§ §i ca ea 
cantare§te 3000 de kilograme. Am gasit aici Sfinte Moa§te de 
la trei mari Sfm^i. 

Convorbirea cu el ne-a bucurat. A fost o discu^ie 
sincera, deschisa, fara echivocuri. 

Ceva care nu s-a mai intdmplat de mult in ceea ce md 
prive§te. 



^'' Timp de doi ani de zile 1-am avut asistent la Noul Testament. A se vedea: 

http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=9%3Apr-asist-dr-grigore- 

mazilescu&option=com_content&Itemid=272. 

^'^ E vorba de Biserica Sfdnta Vineri-Noud: http://sfvineri.ro/index-l .html. 



453 



Cu mine, eel mai adesea, se vorbeste lapidar, cu fereala, 
eu subintelesuri si deloe cu inima deschisa. Sau daea totusi 
vreunul dintre preoti vorbeste cu mine, nimeni nu ma intreaba 
daca imi trebuie ceva, daca pot sd md ajute cu ceva sau nu 
initiaza discutii teologice sau confesiuni cu mine. 

Insa in drum spre casa am vrut sa intram in sinagoga 
evreilor de langa noi, sa vedem cum e §i ne-au oprit portarii, 
pentru ca nu avem „acoperaminte" pe cap. 

N-am acceptat cele doua petice de carpa murdare (tot 
folosite de cei care vin...si care nu reprezinta nimic pentru noi), 
pe care unul dintre ei dorea sa ni le dea, pentru ca sa ni le 
punem pe cap §i pentru aceea am plecat consternati de rautatea 
lor. 

Unul din ei, pentru ca il infruntasem in ceea ce priveste 
„necesitatea primirii acoperamantului evreiesc pe cap, desi eu 
sunt ortodox'\ m-a facut „bulangiu", adica „homosexual" (in 
ciuda faptului ca eram cu sotia Idngd mine), desi amandoi 
spuneau ca sunt tot ortodoc§i. 

Dar daca eu eram „bulangiu" pentru ca aveam barbd, 
rabinii, care au barba, sunt tot „bulangii"? Sau doar ortodocsii 
cu barba sunt „bulangii", desi au sotii acasa, ca si rabinii cu 
barba? 

§i le-am spus-o §i lor, ortodocsi sau evrei fiind ei: „Daca 
a§a se comporta to^i evreii fata de neevrei, nu e de mirare ca 
al^ii vor sd-i bombardeze". 

Pentru ca, daca Biserica Ortodoxa Romana ar pune un 
afi§ imens langa fiecare Biserica: „Cine nu are batic pe cap §i 
fusta lunga §i e femeie sau cine nu se inchina §i nu saruta 
Sfmtele Moa§te sau Sfmtele Icoane nu au ce cduta in acest 
loca§", ne-ar eticheta to^i ca suntem „fundamentali§ti". Si, cu 
adevarat, asa am fi! 

Insa, intr-o sinagoga evreiasca din Romania, 
ultracentrala in Bucuresti (in comparatie cu intratul tuturor in 
Bisericile ortodoxe din Romania), nu am putut nici mdcar 
intra, de§i nu formam nicidecum unpericol public. 

§i daca mi-a§ fi pus pe cap acel petic de pdnzd, nu a§ fi 
devenit evreu. 

lar daca a§ fi fost evreu, nu mi-ar fi placut ca un altul, de 
alta religie, sa se prefaca ca e evreu, atunci cand intra la mine 
in sinagoga. 

Acest incident m-a lasat cu gust amar. 

Am ajuns ca in propria noastra ^ara sa fim considera^i 
minoritari §i sa fim tratafi cu scdrbd. 



454 



Focusarea evreilor numai pe holocaustul lor a inceput sa 
stresezQ pe omul de bun simt, atata timp cat nu vor sa vada 
decat propria lor drama dar nu si pe a altora si se erijeaza in 
singurii persecutati ai istoriei. 

Insa cand maximalizezi drama ta ca natie in detrimentul 
dramelor altor natii nu faci decat sa devii o natie penibild in 
acest sens si drama ta sa nu maifie luata in serios, atata timp 
cat esti indiferenta fata de persecutarea sdngeroasa a altor 
natii. 

Satanismul acesta halucinant ma scdrbe§te cand e vorba 
de evrei. Imi pare nespus de rau ca acest popor magnific, care 
a dat ataxia Sfinfi, atatia oameni mari pentru lumea asta si din 
care Insusi Domnul S-a intrupat a devenit din ce in ce mai 
inver§unat §i ipocrit fa^a de toata lumea. 

Cand oamenii incep sa ii urascd pe ceilalti numai pentru 
un concept, numai pentru o presupusd „ superioritate " 
mincinoasa, atunci aceia devin ni§te oameni decdzu^i, ni§te 
fiin}e ranchiunoase §i rdzbundtoare. 

Razbunarea se gase^te numai intr-o inima in care rdul se 
simte la el acasd. 

Ca sa te razbuni, trebuie sa fii o fiin^a foarte adanc ranita 
de nefericire §i singurdtate, si care nu sunt consecin^ele unci 
vie^i sfmte, ci ale uneia depravate §i egoiste. 

Doamne, Dumnezeul meu, iarta-ma pe mine, pacatosul 
§i arata-mi calea pe care trebuie sa merg. Scoate-ma la lumina 
Ta §i bucura-ma cu bucuria Ta cea sfanta, Dumnezeul meu, ca 
sufletul meu s-a umplut de durere §i tristefe. Ajuta-ne noua, 
tuturor, lubitorule de oameni §i ne iarta! 



M. 



n prieten a venit si mi-a spus, ca s-a intalnit cu un 

coleg al meu, care a vorbit cu unfost coleg al meu (nu am vrut 
sa le cunosc numele, pentru ca inseamna ca ma cunosc beton 
armat si de aceea nu are rost sa le stiu numele), care 1-a 
atentionat ca nu mai trebuie sa ma viziteze. 

Adica ce fel de rau as putea eu sa fac cuiva, daca 
vorbesc cu el despre teologie, cultura, stiinta, viata cotidiana si 
il mai pun si la masd si ii mai dau si ceva de bdutl 

Pot discutiile astea personalizatoare si iesite din inima 
sa indobitoceascd pe cineva? 



455 



Ar putea cineva sa isi piarda mintile daca vorbeste cu 
mine lucruri teologice profunde sau sa isi schimbe viata in 
bine? 

Da, singurul rdu e: sa imi pierd timpul cu discutii, in 
care doar eu spun lucruri interesante... si primesc in schimb 
nimicl 

Numai ca e interesat modul in care sunt privit, daca o 
simpld discutie cu mine te poate afecta irevocabil. 

A venit vorba despre acest amanunt, atunci cand 
prietenul meu imi spunea, ca „nu mai avem o privire de 
ansamblu'' asupra lumii din jurul nostru. 

Imi reaminte§te despre un film, in care regizorul 
incetine§te imaginea, §i il face pe actorul principal sa vada o 
gara, in ansamblu, dintr-un singur punct. 

La care eu imi aduc aminte de bucuria pe care am avut-o 
in metrou, cand am stat langa doi tineri - un el §i o ea - care 
pareau afi la teologie. 

Tanarul ii spunea prietenei sau sofiei lui un banc despre 
„extratere§tri", in care ace§tia vin pe pamant §i cer 
pamantenilor sa le explice ideea de timp, pe care ace§tia nu o 
infelegeau. Unele fragmente din discutia lor nu le aud. 

insa, la un moment dat, ii spune ca ceasul nostru, fiind 
ca o brdfard e de fapt o cdtu§d. §i de aceea noi suntem 
„incatu§a^i in timp". 

Cred ca e singurul moment public elevat, necreat de 
profesionisti ai ideilor, pe care 1-am trait in Bucure§ti de 6 ani 
de zile incoace. 

Adica nu am mai asistat, ca o persoana neutra, la o 
convorbire in public intre doi sau mai multi insi, in care sa vad 
oameni gdndind frumos . 

Oamenii nu mai gandesc acum, pe loc, nu mai sunt 
spontani. 

§i cei care gandesc acum au o spontaneitate de multe ori 
prefabricatd, ticluita dupa modele intelectuale precise. Modele 
proaste insa, care nu mai vor sa vorbeasca romaneste cu toatd 
gura. 

Insa acest tanar m-a entuziasmat prin spontaneitatea lui 
ingenud si prin faptul ca, in mod vddit, sincer, dorea sa ii 
vorbeasca si astepta sa i se rdspundd tot lafel. 

El era o bucurie comunionald cu prietena/sotia lui si ii 
vorbea din toatd inima despre tot felul de lucruri. 



456 



Si in gura acestui om, care cugeta simplu dar cu 
dragoste de gdndire, aceste cuvinte au sunat far a fisurd, ca un 
cadoufrumos primit in mod nea§teptat. 

Vorbim in continuare despre faptul, ca atunci cand 
intram intr-un supermarket culorile ne atrag cape ni§te copii. 

Suntem identificati cu obiectele pe care trebuie sd le 
cumpdrdm. Asta imi spunea el. 

§i isi aduce aminte despre ceea ce ii spusesem candva 
(pe cand nu era casatorit), ca a vedea pe cineva gol nu 
inseamna a-l privi §i cu patimd §i ca a scdpa de patimd 
inseamna a-i privi pe to^i oamenii lafel. 

11 intreb, daca acum, dupa ce s-a culcat cu so^ia lui, mai 
ii e ru§ine de ea, ca atunci cand a cunoscut-o prima datd §i mi- 
a raspuns ca nu. 

§i am continuat: sexul, atunci cand e§ti casatorit, devine 
ceva normal, chiar se banalizeazd, ca §i mdncarea uneifripturi 
sdu faptul de a bea un ceai. 

In^elegi ca el nu e un tabu, ci un act fires c pentru doi 
oameni casatori^i. 

§i imi spune CQYa.frumos §i adevdrat, atunci cand eu ii 
spun, ca daca a§ fiforfat de cineva sdfac sex cu ea, nu mi-ar 
strica relafia de dragoste cu so^ia mea, pentru ca rela^ia este 
intre noi doi: „rela}ia implica dialogul §i impdrtd§irea'\ 

De§i spunem atat de multe cuvinte despre dragoste, ea 
este ceva care ne scapd din cuvinte de§i o trdim. 

II intreb de ce nu mai sunt oamenii sinceri unii cu alfii §i 
imi raspunde: din cauza lipsei de incredere. „Interesul perfid" 
e eel csiYQ primeazd. 

Ii parea rau, ca intr-o anume zi nu a anunfat pe cineva 
despre un anume lucru, care ii era necesar aceluia. Nu 1-a 
anun^at din invidie. 

Insa, continua el: „sunt demersuri rele in care nici tu nu 
crezi, §i totu§i lefacf\ 

Mi se pare foarte firesc sd dialogdm §i sa spunem ceea 
ce simfim §i gdndim, a§a cum putem sd o facem si nu sd ne 
fandosim tot timpul. 

Aseara, Costion Nicolescu a amintit cuvintele 
Fericitului Dumitru Staniloae, cum ca trebuie sd afierosim lui 
Dumnezeu tot ceea ce avem noi mai bun. 



^'^ Articole ale sale: http://www.formula-as.ro/redactia/costion-nicolescu-91. 



457 



Nu pe baiatul nostra mai slabuf trebuie sa-1 facem preot, 
cipe eel mai bun, pentru ca lui Dumnezeu trebuie sa-I dam tot 
ee e mai bun. E un foarte mare adevdr. 

Ce vor filmele sd ne invefel Ce vor car^ile §i ziarele sd 
ne transmitdl §i de ee le folosese unii pentru a distruge mul^i 
oameni? 

Ideea unei televiziuni duhovniee§ti, cu reportaje §i 
emisiuni despre luerurile de taind ale Ortodoxiei ar fi un mare 
seandal. 

Insa un canal cu filme porno nu e niciun seandal, ci e 
chiar „o reu§ita" a firmei de cablu. 

Iluzoriul, fic^ionalul e totu§i o edutare spirituala. Prefer! 
sd te erezi in lumi paralele, omorand mon§tri, creand civilizatii 
utopice, pentru ca nieiodatd nu veifaee asta. 

Xi se da iluzia sd erezi in lucruri pe care nu le vezi, care 
nu existd §i nu vor exista nieiodatd dar care sunt puse in scena 
intr-un mod impeeabil. 

Orice incercare §i mai demonied de prezentare a unei 
lumi presupuse sau a unui sfdr§it al lumii „ apoealiptie " nu e 
decat o dorin^a luciferica de a muta limitele imagina^iei. 

Insa imagina^ia nu are o evolufie salvatoare a lumii. 

Niciodata Utopia nu va da speranfe reale omului. 

Eroul care moare dramatic si care, pana moare, te face 
sd ti se taie respirafia cand era sd eadd de pe o stanca...sau 
criminalul, care intra in casa §i vrea sa ii omoare so^ia unui 
ofi^er de politic. sunt momQntQ fulminante dintr-o via^a, care 
nu s-a petreeut nieiodatd... pentru ca sa avem ee vedea la 
televizor. 

Fic^ionalul e un mod pldeut de a-}i pierde timpul dar, in 
acela§i timp, creeaza un alt om: omul care nu mai §tie ee sd 
faed daca nu i se mai daufiefiuni, omul care nu mai poate trdi 
durerea daca nu are pldeere, daca nu i se da o dozd mare de 
pldeere, oricum ar fi §i oricare ar fi aceasta. 

Devenim dependenfi nu de vreun personaj anume, ci de 
ideea ca trebuie sd vedem eeva nou, de ideea ca eeea ee am 
vdzut e eeva mai prost in comparable cu eeea ee vom avea de 
vdzutpe mai departe. 

A§teptam ca maine, filmul de mdine sa fie §i mai sexy 
sau §i mai oribil decat eel de ieri. Neapdrat vrem acest lucru. 

Cautam cu ardoare sd vedem eeva dar, in acela§i timp, 
vazand eeva, ne schimbam dupd aeel eeva pe care il vedem. 

Cum arata vedeta arata §i speetatorul eare o iube§te. 



458 



Apare trupul mirosind a patima pe ecran, bataia, 
injuratura, viciul, minciuna, accidentul cu mor^i §i rani|i, 
atentatul cu bomba, in care totul e numai frica, incordare, 
teroare. 

Te a§tepti ca maine §i tu sa fii tdlharit, sa cada §i la tine 
un avion de luptd pe casd, sa se intample §i cu tine o mare 
dragoste, la fel ca in filme. 

In secolul al XVIII-lea, Montesquieu^^"^ scria: „Fardul nu 
e numai o dovada ca femeile se gandesc mai mult la 
frumusetea lor, ci dimpotriva, ca se gandesc mai 
/?«//«... (Candva) fe^ele erau nefardate, iar frumusetea era a 
fiecdreia. De unde §i erau mari deosebiri §i mari superioritdti. 
Astazi toate fe^ele sunt lafer 

Daca atunci erau la fel, ce sa mai spunem de astazi, 
cand, de§i exista multe farduri, toate dau cu farduri. Sau de§i 
exista multe farduri, foarte purine vor sa nu lefoloseascd. 

In propozi^ia de mai sus nu e nicio eroare. 

Pe mine ma mira faptul, ca de§i exista atdtea farduri, 
prea purine femei i§i pun intrebarea la ce folosesc, pentru ca 
mai frumoasd tot nu po^i fi, cu ceva care nu aduce decat o 
frumusete de 5 secunde. 

Multitudinea lor imi da de gdndit, cum imi da de gandit 
multitudinea restaurantelor sau a revistelor deocheate. §i imi 
dau de gandit, pentru ca toate sunt cam la fel de proas te. 

Ideea nu e ca tu sa ie§ifolosit cu ceva ci sa pierzi. 

Societatea de azi, numita in mod eufemistic: „de 
consum", nu e nici pe departe o societate care sa-^i faca 
placere sa „o mdndnci", ci abia poti sa „o inghiti". E un fel 
de muzica ^iganeasca, cantata dupa ureche, pe care o auzi 
numai cand te intereseaza votca din fa^a ta. 

Caderea in alcool a omului postmodern sau Idsarea in 
voiafumului defurnal care iti iese din gurd e un mod de a uita 
de tine, un refuz criminal de a-}i da o notd bund. 

Erau intrebate femeile, care au pozat in reviste 
„explicite", despre motivul care le-a determinat sa faca acest 
lucru. Insa niciuna nu a recunoscut ca doreste, in mod 
nebune§te, sa fie adulatd de bdrbafi §i, nu in ultimul rand, ca 
in fa^a pozelor ei barba^ii sa se masturbezQ. 

Ele §i-au luat banii iar barba^ii, ca niste fraieri, i§i pierd 
puterea... rmiStarba.ndu-SQ in fata unor poze. 



^^* A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Montesquieu. 

^'^ Montesquieu, Scrisori persane. Caiete, trad, de §tefan Popescu, cu prefaja de Irina 

Eliade, Ed. Minerva, Bucuresti, 1970, p. 353. 



459 



§i sexul vine, in lumea de azi, ca „o compensare", ca „o 
sarbatoare" pe care §i-o ofera oamenii intre ei sau pe care §i-o 
cumpara sau §i-o iau cuforfa. 

Bucuria rugaciunii e mult prea ram in compara^ie cu 
bucuria sexuala. 

Sexul e o idolatrie depersonalizanta in stadii mai 
avansate de impdtimire sexuala. 

In revistele porno romane§ti apare la un moment dat, ca 
un icon, un penis ditamai de barbat, pe care o femeie il 
imbrd}i§eazd ca §i cum l-ar adora. 

M\x\\\ dintre credincio§ii no§tri, inca tulburi la minte, 
vad in Sfintele Icoane ni§te trupuri care le produc pldcere, 
care ii excitd. 

Uneori sarutatul Sfintelor Icoane sau al Sfintelor Moa§te 
se transforma in altceva mult mai grefos. 

Filmele porno sunt categorisite foarte „§tiin^ific". Unde 
trebuie sa vezi zoofilie asta gase§ti. Daca e vorba de 
transsexuali gase§ti transsexuali. 

Apar actri^e imbracate in calugari^e romano-catolice §i 
sunt posedate in chip §i fel. 

Bancurile romane§ti cu preofi, nu de putine ori vorbesc 
despre femeile care vin sa se spovedeascd dar fac sex oral cu 
preofii, pentru ca ingenuncherea la spovedanie o asimileaza 
felatiei. 

Mai ales barba^ii vad in reverenda preotului ortodox o 
„fusta", ca §i cum el arfi femeie. lar daca q femeie inseamna ca 
e cineva slab. Si preotul ortodox e vazut ca. femeie pentru ca 
poarta „fusta". 

Ra^ionamentul, desi destul dcpueril, q foarte rdspdndit. 

Cand trece preotul pe langa cei mici, auzi: „Doamne 
miluie§te, popaprinde pe§te!". Sau: „Ve§nicapomenire!". 

E interesant cum sunt pdstrate in timp, cu multa 
ardoare, de catre cei mai pufin credincio§i, aceste citate 
celebre ale batjocurei la adresa preo^ilor. 

Filmul porno vrea sa i^i redea intregul act, vrea sa te 
faca sdfii acolo dar nu ifi spune pentru ce. l\i da ocazia sa vezi 
dar nu i^i spune care e motivafiafilmului. 

Aproape to^i cred ca §tiu care e motivafia filmului 
porno: sa te masturbezi sau sa faci sex cu cineva uitandu-te la 
un film. 

Dar motivatia filmului porno e alta: sa crezi ca totul e 
atdt de u§or, ca sexul e ceva pldcut §i fara nicio urmare rea §i 



460 



ca placerea e cea care te impline§te, placerea e scopul tau, 
adevarata ta norma de viafa. 

De fapt nu vrea sa i}i arate ceva, ci sa te invefe ceva, sa 
te convinga de ceva. 

La fel sta treaba §i cu momentele publicitare. Nu vor sa 
cumperi ceva anume in primul rand, ci sa te convinga ca ceea 
CG pot ei safaca, de acelea ai tu nevoie. 

Reclama nu te duce spre produs, ci spre firma care il 
produce. Firma e laudatd pana la urma §i mxprodusul. 

§i nici firma nu conteazd pana la urma ci banii pe care ii 
ca^tiga cei care detin firma. 

La alt nivel, orice firma e ca un petic de pdmdnt pe care 
tu sdde§ti ceva. Te folose§ti de pamantul acela dar nu te 
mXQVQSQ2iZ2i pdmdntul, ci profitul. 

Dar profitul nu inseamna sa ai, ci sa §tii ca ai numai tu 
§i ai mai mult decdt alfii. 

Cel care ne vinde paine, face ca totul sa ni se para bun, 
dar pe el nu il prea intereseazd de painea noastra. Poate chiar 
ne urd§te ca nu cumparmn paine mai multd. 

Cand trebuie sa depui bani la bancd sunt foarte amabili, 
ca §i cand ar fi vazut cobordndu-se soarele la ei in casa, dar 
cand trebuie sa ii scofi, parca ei sunt proprietarii banilor tai iar 
tu le-ai lua ceva care nu i}i aparfine. 

Ideea de posesivitate e larg mediatizata. De la ideea de 
„drept elementar al omului", pana la ideea de „libertate de 
manifestare §i de opinie" acest e al meu suna cu putere. 

§i \i se spune: „cumpdrd pentru ca merifi\ Dar de ce 
meritl 

Ideea de merit nu mai e legat de persoana mea ci de 
banii mei. De fapt nu merit ceva, daca nu am bani. 

§i merit ceva, orice vreau, in masura in care pot sa imi 
permit sa il cumpdr. 

In teologia romano-catolica ideea de merit a aparut ca 
ceva distinct de persoana. 

In conceptia romaneasca, ideea de merit apare cam a§a: 
nu meri}i ceva, daca nu munce§ti, daca nu trude§ti pentru el. 

Dar astazi // se implementeazd contrariul: daca ai o pild 
undeva, poti sa intri oriunde. 

Ideea dcpild, de apili este extrem de sugestiva. 

Pe unde se pile§te ceva sau unde se erodeazd fierul pot 
sa intre to^i gandacii de bucatarie. 

Insa „a te pili" inseamna §i „a te imbata", caci bautura 
erodeazd mintea. 



461 



§i iara§i ma intorc la exploatarea sexualita^ii pentru a-l 
degrada pe om. Se doreste cu tot dinadinsul desfiinfarea 
ru§inii. 

Dar ru§inea odatd diminuatd in om are numai consecinfe 
nefaste pentru societate. 

Vocabularul pomografic distruge limba pe care o 
vorbim, ne pupam §i facem sex in public, facem tot felul de 
semne obscene, ne folosim de trupul nostru ca sa ca§tigam 
ceva, ne cream obsesii asupra anumitor persoane, distrugem 
via^a altora. 

Anarhia societa^ii e creata in undergroundul ei. De aici 
izbucne§te afara toatd mizeria pe care o avem stagnatd in noi. 

Atata timp cat barbatul §i femeia nu vor fi decat ni§te 
sexe care isi produc pldcere reciproc, rela^iile dintre oameni 
vor deveni strict impulsive, fara pic de dialog, de in^elegere, de 
cunoa§tere reciproca, de dragoste. 

Casatoria insa nu e numai sex. Este in primul rand 
dialog, incredere, dragoste, compasiune, punerea mereu in 
locul celuilalt §i trairea in haul lui §i cu el. 

Acolo unde sexul devine o obsesie toata frumuse^ea 
interioara §i exterioara a celor doi devine banald, o marfa 
vandabild, ceea ce nu e. 

Scopul ideologiei porno, care iti da sa vezi tot e sa te 
duca spre acel moment, cand ^i se va parea normal sa te culci 
cu oricine, de la mama ta si pana la vaca pe care o ai in curte, 
pentru ca sa te simfi „ liber " . 

§i, dupa ce faci asta, sa mergi mai departe, spre lucruri 
din ce in ce mai greu de suportat de o minte sanatoasa, pentru 
ca sa devii mai rdu decat to^i. 



[liomentele de bucurie sunt daruri dumnezeie§ti. 

Bucuria adevarata e un har sfant, o deschidere spre 
bucuria dumnezeiasca. 

Daca nu te-ai bucurat de frumuse^ea lui Dumnezeu, de 
mila Sa, de bucuria care vine de la El, e normal sa nu §tii ce e 
bucuria.. §i daca nu §tii ce e bucuria, cum aratd ea in om, 
nume^ti bucurie ceea ce nu e bucurie. 

Acum ma bucur. Prea Curata Maica a lui Dumnezeu ma 
incdlze§te cu iubirea §i cu bunatatea sa. O simt aproape de mie 
azi. 



462 



O, Prea Curata Maica, iarta-ma pe mine pacatosul care 
gre§esc mereu! Indreapta-ma la bunatatea Fiului Tau §i ma 
miluie§te. 



l<3e ce Tom e mare §i Jerry e mic §i trebuie sa fie mereu 

alergaf! Ce dorea sa ne spuria desenul animat^^*' al timpului 
cand eu eram copil §i credeam ca e „frumos" safii alergatl 

Nu e nicio frumusefe in afi alergat. 

Nu e nicio frumuse^e In a fi mare numai pentru a fi 
schingiuitorul celor mici. 

Mi se pare a fi o parabola la mijloc. 

Tom e pisicul, motanul eel mare dar cam prostu}. El il 
alearga continuu pe sarmanul Jerry dar, de fiecare data, acesta 
ii face „bucata" §i Tom „o ia in freza" in mod sistematic. 

Apropo: o trupa romaneasca vorbea de „statul in freza" 
pe faleza. E o problema semantica demna de discutat. 

Dar Jerry, parca tocmai de aia e mic: ca sa fie sprinten. 

§i cu toate astea, oricat ai fi tu de tare la fuga, tot nu e 
bine sa fii mic doar pentru ca sa fii persecutat. 

Insa, americanii care au facut desenul animat, nu au vrut 
sa spuna ca sistemul economic e tocmai balena cea mare, care 
ma.na.nca.pe§ti§orul de aur al omului de rdndl 

Nu cumva au vrut sa ne inve^e, ca putem fi numai ni§te 
mici fiinfe intotdeauna, in comparable cu „putemicii lumii" §i 
ca, daca avem nebunia de a ne lupta cu ei, nu avem decat 
§ansa de afifugdriti tot timpull 

Nu suntem noi, Jerry? 

Nu suntem noi micul animal cu doua urechi, care nu are 
lucru mai bun defdcut, decat sd se ascunddl 

§i peste Tom §i Jerry planeaza din cand in cand o 
femeie, stdpdna casei (ca §i la Mr. Bean de altfel), care ar 
putea fi numita „dumnezeul" desenului animat, care face pana 
la urma dreptate. 

Insa de ce aceasta femeie nu e nedreaptd, ca vrajitoarea 
cu nasul plin de negi? 

De ce nu omoara §i ea pe micul §oarece, atata timp cat 
§oarecele, in „cariera" lui naturald e doar un devastator al 
casei unde sta opisicd atentdl 



^^^ A se vedea: http://www.imdb.coni/title/tt0274294/. 



463 



Se vede treaba ca intruchipeaza aici spiritul dreptatii 
de§i „Dreptatea" e o femeie goala, legata la ochi, care face 
totu§i dreptate. 

Se poate ajunge §i la dreptatea nedreaptd... 

Dar ce mai conteaza, cand avem desene animate? 

Ochii lui Tom se dubleazd de multe ori, cand i se mai 
dau tupe de catre caini. Caini il alearga, politia il claxoneaza, 
teroarea devasteaza ora§ul. . . 

Si cu toate astea, happy end-ul^^^ vine foarte 
reconfortant in lumea oamenilor, care au pisici in casa sau in 
care §oarecii fac §mecherii de ^i se blocheazd mintea intre 
etaje. 

§i ma gandeam: De ce facem desene animate sub forma 
diQfabuldl Pentru ca omul sa fie „intepat" frumos de realitatea 
inconjurdtoare. 

lar copilul - asta e important! - inva^a de mic cum stau 
lucrurile cu lumea in care va locui ceva timp, e drept, j9M/m. 

Insa mul^i vor ramane §i in stadiul de adul^i pe rolul 
micului §oricel, care nu are altceva de facut, decat sa traiasca 
chinuit de cine vrea sa il chinuiel 

§i poate ca trebuie sa ie§im intr-o zi, fiecare, cu o 
placarda in maini, pe care sa scriem: „Cine vrea sa ma 
chinuieT. 

Fiindca astazi dorin^a de a chinui pe cineva este 
evidenta. 

A§tepti la ghi§eul nu §tiu care. Se uita la tine. Vrea sa 
suferi §i tu ceea ce simte ea. 

A§tepti. Te ui^i la ceas. Dai din picioare. Nerabdarea ^i 
se urea pana in cre§tet iar ma^ele i^i chioraie, pentru ca n-ai 
mancat nimic de diminea^a. 

§i a§tepti sa vina cineva, care sa dea la o parte pe acest 
Tom de la ghi§eu, care te urmare§te, care te umple de nervi. 

§i parca nu vine nimeni. 

Numai Dumnezeu te poate scapa de aceasta stationare 
continud de la ghi§eu, numai ca nu §tiu daca e§ti prieten cu El. 

§i vine rocdrul (denumirea standard data de romdnul 
sutd la sutd) §i i^i spune: „Ce, ba, ai venit sa imi tii predicil Eu 
nu cred in Dumnezeu. Eu sunt satanist... You understand 
me I . 

Insa trebuie sa vorbim si de implementarea reala a bunei 
vointe. Eu te respect §i tu ma respecti chiar daca nu mdplaci. 

In engleza: final fericit. 
^'* Idem: Ma intelegi? 



464 



Insa nici pe mouse nu-1 plsLcea. pisoiul fi^os . 

El fugea fugarit fund iar pisoiul alerga, alergdndu-l de 
zor. 

Daca ai infeles ideea, cand te vei face mare, vei fugari 
pe oricine pare mai neajutorat, il yqi jecmdni , pentru ca sa 
pari un om „ agreabil ". 

Azi am luat o carte a unui preot foarte frumos prin 
onestitatea lui. §i i se spusese, ca daca vrea sa spuna anumite 
lucruri, trebuie sa aiba experientd in spate ca sa le spuna, in 
sensul ca: „trebuie sd aibd spate"". 

Ideea cu a avea spate se traduce cam a§a: daca spui ceva 
bun §i nu e§ti omul nimdnui e un lucru „ridicol", pentru ca ai 
spus tu acel lucru §i nu altul. 

Daca e§ti al cuiva insa, daca e§ti pila cuiva, atunci po}i 
sd spui multe dar nu din alea incendiare §i trdie§ti bine mersi. 

Insa tanarul nu are „voie" sa gandeasca in fa^a celui 
bdtrdn, asta e ideea, pentru ca sa nu para ca i-a luat-o inainte. 

Eu nu sunt de acord cu acest cumul de date bizare ci cu 
adevdrul in care crezi. 

Daca cineva are ceva de zis §i e bine ce zice atunci sd 
vorbeascd indiferent de ce vdrstd are. §i daca e tdndr, atunci 
sd fie remarcatd in^elepciunea lui iar daca e bdtrdn, sd ludm 
aminte la pova^a sa in^eleapta. 

Unde este egalitatea de §anse, daca neofi}ii sunt 
considera^i drept §oareci iar vdndtorii se ascund in spatele 
ghearelor complezen}ei7 

Unde mai po|i respira §i construi o lume noud, o lume 
mai bund, daca §oarecii sunt buni numai pentru a fi 
exterminatil 

Dar §ti^i ce se intampla cand mor §oareciil 

Atunci se intampla ca mor §i pisoii, nu de alta dar nu 
mai 2i\xpe cine sd mdndnce. 

Raman la ideea ca suntem programati subtil inca din 
copilarie §i nu spre binele nostru. 

Trebuie sa inve^i de mic, trebuie sa mergi la §coald, sa 
fii premiant, sa te realizezi. . . 

Dar pentru cine, ma rog, facem toate astea? 

Multe dintre cuno§tin}ele noastre scolare sau 
extrascolare pot fi convertite in bine. 



Idem: soarece. 



' Am auzit si ioxvaa.:jegmdni. 



465 



Dar ramanem ni§te himere care a§teptam moartea, daca 
scopul nostru, singurul scop nu e decat acela de a avea un 
viitor pe pamdnt. 

E fantastica somnolenta umana. Mii de ani au murit 
oameni iar oamenii nu s-au trezit §i vor sd construiascd mereu. 

Vor sa construiasca numai aid. 

Raman lucrurile §i mor cei care le-aufdcut. 

§i Tom devine acest trecut, care il tot inghite pe Jerry, 
adica pe acest nesemnificativ prezent pentru mul^i. 

Ajungi in pragul situa^iei cand spui: „Nu mai in^eleg! 
Nimic nu mai are sens''. 

Dar tot ce se intampla are sens, numai ca noi nu-1 putem 
privil 

IdQQSL privitului in oglindd, care este sinonima cu privitul 
in urmd... Sau ajungand la semnifica^ia duhovniceasca, aceea 
de a-}i privi sufletul, trecutul vie^ii tale, care pare sa fie tot mai 
eclipsatd. 

Putem gandi §i altfel. 

Putem sa credem ca tot ce ni se pune in fa^a e regizat §i 
ca asta e doar dorin^a celor care au puterea, a dinozaurilor pe 
care i-a nascut puterea financiard. 

In spatele sloganurilor, in via^a reala sunt mii, milioane 
de oameni care nu au acelea§i scopuri meschine. 

Insa nu au glas ca sd protesteze sau poate ca nu mai vor 
sa protesteze. 

Vezi cate un batran care nu mai vrea nimic decat sa fie 
Idsat in pace, ca sa poata sa se bucure de ceea ce pufini se mai 
bucura: de pu^in soare, de pu^ina mancare §i de lini§te. 

Vrei sa dormi lini§tit pe pema ta, a§teptand sa mergi 
dincolo, in cer. 

Mul^i vor sd moard pe perna lor. Nu vor sa fie du§i la 
azil sau la spital. Vor sa moara in casa unde au iubit §i aufost 
iubifi, unde s-a clddit via^a lor, a§a cum a f3st ea, cu bunele si 
relele ei. 

Oricat de rozd a fost via^a omului au existat in ea §i 
multe bucurii. 

Bucuria de a primi un ursulet, bucuria de a primi un cec 
cu bani, o floare, bucuria de a fi iubit fdrd vreun interes 
meschin, bucuria simpla din cauza careia ne dau lacrimile e 
bucuria pe care ne-o dorim. 

Poate ca Jerry ar vrea sa fie pentru o buna bucata de 
timp iubit. 



466 



Poate ar dori sa se termine alergarile §i sa auda cum 
lini§tea rasuna intre el §i Tom. 

Poate ca §i Tom ar vrea sa nu mai fie o haimana §i sa 
treaca la afaceri mai bune. 

In loc sa te gande§ti la infinit la cum ar putea fi e mai 
bine sa actionezi in vreun fel anume. 

Mul^i si-ar dori sa mearga, cu siguranta, la Sfanta 
Biserica daca ar §tii cat defericiti suntem noi, cei care II iubim 
pe Dumnezeu §i, mai ales, care simtim iubirea Lui. 

Daca ar §tii ca placerea pe care fi-o provoaca o femeie 
cu care te culci e infinit mai mica decat bucuria §i placerea pe 
care ^i le aduc implinirea voii lui Dumnezeu §i unirea cu El, 
mul^i ar fi astazi mireni si monahi cu viatd sfanta. 

Dar oamenii nu §tiu, pentru ca ei alearga precum pisicul 
din povestea noastra §i se gandesc cum ar fi sa il mdndnce pe 
celalalt, in loc sa se gandeasca ce multe ar invd}a, daca nu l-ar 
mai alerga pe celalalt, ci l-arprivi in fa^a §i l-ar intreba cine e. 

§i ar fi uimit sa in^eleaga, ca acela intelege cine e, 
pentru ca e privit de un altul §i ca acel altul ii cere sa fie 
responsabil cu sine ca sa fie responsabil cu el. 

Oamenii nu te cunosc, pentru ca se practica ideea ca 
trebuie sa fugim cu intimita^ile noastre intr-un mediu unde nu 
putemfi atacafi. 

Dar o carte ca aceasta ma face vulnerabil, pentru ca totul 
e la vedere. §i tepot acuza cu propria ta marfd. 

Dar cealaltd parte a ideii e ca oamenii pot vedea cine 
e§ti tu, in cea mai addncd parte a ta, in rela^ia ta cu 
Dumnezeu, cu oamenii, cu tot ce exista §i pot trage concluzii 
bune. 

imi doresc sa fie trase concluziile bune §i nu neaparat 
pentru mine, ci pentru fiecare in parte. 

Ceea ce se petrece cu noi ii poate modela §i pe al^ii. 

Cand citesc car^ile Sfin^ilor lui Dumnezeu vad cat de 
important e ceea ce se intdmpld in viafa noastra. 

Oamenii de cultura spun §i ei mdsura lor, ce prind din 
lumea asta. 

To^i spun ceva important pentru cine aude, pentru cine 
nu se crede atot§tiutor. 

§i cand iei atitudine asupra unui lucru ia pentru fiiinfa ta, 
nu pentru alfii. 

Cel mai mult imi displace ostentafia. 



467 



Rasfoiam ni§te car^i teologice intr-o librarie. §i 
librarului i se adreseaza o cititoare cu remarca: „Cartile 
duhovnicesti sunt pentru hrana noastra". 

La ea in gura, acest mare adevar suna strident, nelalocul 
lui, pentru ca imprumutase un vocabular teologic, 
duhovnicesc, experential care nu se potrivea deloc cu cat de 
sclifositd era. 

Pentru ca ea vorbea pe un ton impropriu, cu cuvinte 
improprii ei, crezand ca daca imprumutd limbajul si unele 
gesturi a si ajuns ofemeie duhovniceasca. 

Si marea nenorocire a multora care citesc acum carti 
sfinte de toate calibrele, mai grele sau mai putin grele, e ca se 
stmt in stare de toate cdrtile din fata lor, chit ca ei nu pot sd iti 
reformuleze trei lucruri din ceea ce citesc intr-o carte. 

In teatrul de satira, sclifoseala doamnelor simandicoase 
se aseamana unci cdrpe stropite cu aur. Pacat de aur pentru 
a§a cdrpe, nu? 

Baiatul care i§i ia femeie doar pentru banii lu ' ta-so, 
lingaul, §menarul de femei e prezentat cu alurd de mincinos, 
de farsor, de fanfaron. 

La fel §i femeia care fuge dupd bdrbafi bogafi §i e 
sdracd e curva cu dragoste excedentard, care face orice pentru 
faptul de a i se spune: „doamna". 

Chipuri desfigurate. 

Arta postmodema e o arta care prezinta nebunia 
sufletului cu lux de amdnunte. Care destructureazd firescul 
tocmai pentru ca sa te faca sa crezi ca execrabilul e preferabil 
normalului, coerentului, firescului. 

Tot ceea ce poti sd iti imaginezi se poate scrie §i picta 
astdzi. 

Zgomotul devine muzicd, carpa §i celofanul e material 
artistic, sexualul §i macabrul sunt adjective pentru fiecare 
roman sau film. 

De ce atunci cand e vorba de un film de iubire, nu apare 
niciun personaj urdt in scena? Pentru ca lumea in care se 
iubesc personaj ele e ireald. 

§i, la fel, in filmul macabru totul e urdt pentru ca e o 
halucinafie. 

Dar mintea omului nu e pictatd doar de o singurd 
culoare. Nu e doar alba sau doar neagrd. 

§tim lucruri din ambele pdrfi, pentru ca via^a ne da sa 
vedem tot ceea ce am vrea §i nu am vrea in acela§i timp. 

§i, cu toate astea, cand ajunge Tom lapensiel 



468 



Po^i sa crezi ca filmul nu are moarte, pentru ca el nu 
imbatrdne§te. Actorul ramane lafel. 

El poate ca a §i murit iar tu ramai sa prive§ti la el ca la 
un om viu. 

Conteaza ce vrei sa vezi, pe cine vrei sa vezi. 

§i conteaza cat vrei sa-l vezi pe eel pe care acum vrei 
sa-l vezi. 

Trebuie sa invatam ca atat Tom, cat §i Jerry pot sa 
moara. Si chiar mor... 



Jia] 



lartuirea ta de catre altii e o luare de contact cu 

nebunia care sta dedesubtul aparen^ei. 

Se autoinvita unul sau altul de§i vad ca te deranjeaza. 

Nu-i interesezi tu, ci ceea ce au ei nevoie de la tine. 

Nu ne mai intQVQSQSiZd. persoanele, ci obiectele lor. 

Fugim dupa obiecte vandabile, dupa obiecte care 
discrediteazd oamenii. 

Vrem sa stam fa}d infafa cu idolul, chiar daca idolul e o 
copie dupa un personaj real sau nu e decat o ndlucire de-a 
noastrd. 

Omul are nevoie de defuldri. 

O romanca a scris un roman de curand, „Bagau"^'^^ se 
nume§te, §i costa peste 200.000 de lei. E un roman obscen, 
unde zice ce vrea §i zice din inimd. 

I§i descarcd inima, sarmana, se expune in toata 
trivialitatea ei. 

Iar patima exprimata cu precizie e triviald, e exploziva. 

§i cand te ui^i in carte ^i se pare totul normal, pentru ca e 
vorba de o anumitd stare a omului, care este expusd bine. 

Ifi place cartea pentru ca e o patima si nu pentru ca nu 
§tii ca e o patima. 

Tu cauti patima §i de aceea cumperi cartea. Si tocmai 
pentru acest lucru a fost scris Bdgdu: pentru ca e despre patima 
pe care tu o cauti.. .si care se vinde bine. 



^'^ Romanul Bagau al loanei Bradea a fost unul dintre subiectele de discutiei in cartea 
noastra: Lumea postmodernd si depersonalizarea omului, din 2005, tratat la p. 169-176. 
Ea poate fi downloadata de aid: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea- 
postmodema-%c8%99i-depersonalizarea-omului/. 



469 



lar daca aipatima i\i place cartea de§i nu te inva^a nimic 
bun. 

Cartea asta e o dezamagire confesata §i fata care a scris- 
o e dezamagita, e rea cu via}a. 

Daca a vazut numai barbafi rai in via^a ei, curvari, 
profitori, binein^eles ca are o asemenea conceptie. 

Dar oricine scrie un roman erotic exagereaza §i tocmai 
exagerarea aia. place. 

Eroul american, razboinicul Jam teama si constiinta, 
care mitraliaza la nesfdrsit si tot rdmdne in picioare, place 
pentru ca e ireal, nu pentru ca e real. 

Harry Potter place tocmai pentru ca e o minciund cu vdrf 
§i indesat. 

Cand cineva i§i mai si exprimd patima iar tu nu §tii sd o 
fact ca ea, tocmai de aceasta i^i place „Bagau", pentru ca te 
surprinde sinceritatea ei. 

Dar sinceritatea ei poate sa fie 90% minciund. 

Dar daca 10% e emotia ei, daca a trecut §i ea/>e acolo, 
romanul curge spre public. 

Nu pot sd sugerez acum nimic, sd dau detalii din carte - 
nu o am de fapt, ci am rdsfoit-o numai intr-un stand de car^i - 
dar po^i sa fii oricum, cand nu mai fi-e fried de Dumnezeu. 

Literatura lumii vorbe§te despre Dumnezeul nostru ca 
despre o realitate fdrd confinut. Acum, El a devenit doar un 
nume. 

§tim ca Nietzsche^"^^ L-a declarat „mort" pe 
Dumnezeu... desi inaintea lui o mai fdcuserd multi altii. 

5 ^ 5 5 

Dar El poate „muri" tocmai pentru ca noi suntem morfi. 

Nu Dumnezeu a murit - e cea mai prosteascd idee 
posibild, naiva la culme - ci noi nu-L mai percepem, pentru ca 
nu-L mai dorim decatfoarte pu}in in modvoit. 

Harold Bloom spunea in Canonul occidental. Cdrfile 
§i §coala Epocilor. „Kafka , o sensibilitate religioasd de 
mare geniu, nu credea in Dumnezeu, nici macar in Dumnezeul 
infinit de indepartat al gnosticilor^"^^. El imparta§e§te aceasta 
necredintd cu Freud^'^*', Woolf^"^^, Joyce^"^^, Beckett^"^^, 
Proust^^°, Borges^^\ Pessoa^^^ §i Neruda^^^"^^^ 



'''^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 

^''^ Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Harold_Bloom. 

^''"^ Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Kafka. 

^''^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism. 

^''^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Freud. 

^''^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Virginia_Woolf. 

^''^ Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/James_Joyce. 



470 



§i departarea lor de Dumnezeu e tocmai motivul pentru 
care au scris mult, frenetic, incisiv, cu rautate. §i tocmai asta 
place. 

Omul pacatos de rand e ispitit de asemenea mari autori 
§i se crede §i el in stare sa i§i bata joe de Dumnezeu. 

§i pe cat facem rele, pe cat devenim mai rdi §i pe cat ne 
departam de normalitate, sim^im „nevoia" sa ne luam la 
intrecere cu al^ii, sa-i discreditdm, sa-i nimicim. 

Autorul de mai sus sus^ine ca Joyce era obsedat de 
Shakespeare^^^ §i ca aceasta obsesie i-a produs multe dureri, 
pentru ca a simtit ca nu-lpoate intrece. 

De unde „nevoia" acestui egoism imens la arti§ti? A§ 
putea spune, pe scurt: din cauza dorinfei de posteritate, de 
posteritate luatd cuforta. 

Cine nu mai a§teapta rdsplata Judeca^ii lui Dumnezeu, 
cand binele e rdspldtit §i raul e pedepsit, spera la o glorie 
vand, telurica, dupd moarte. 

Influenza scrisului satanic e nefasta. §tiu asta pe 
propria-mi piele §i prin influenfa negativd pe care am avut-o 
asupra altora la un moment dat. 

Arta e plamadita din vdltoarea patimilor noastre. 

Pentru a deveni un om smerit trebuie sa te curd}e§ti de 
patimi. 

Dar un artist nu poate fi un om smerit cu adevdrat, 
pentru ca el trebuie sa apeleze la resorturile lui interioare §i 
acelea sunt viciate rdu. 

Po^i sa fii un om credincios ca artist. Dar cand 
Dumnezeu te acapareazd cu totul, atunci renunfi la orice 
profesie pdtimasd ai avea, pentru ca sim^i ca nu e nicio 
profesie compatibild cu via^a duhovniceasca, daca vrei §i 
profesia §i viafa dupd Dumnezeu. 

Nu po^i impdca lucrurile decat daca precumpdne§te 
viafa duhovniceasca in tine. 

Cand te addnce§ti in cura^irea de patimi, incepi sa dai 
prea pu^in importanfd profesiei tale, pentru ca nu mai ai 
orgoliul de „bun profesionist". 

^"^ Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Samuel_Beckett. 
^^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcel_Proust. 
^^' Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jorge_Luis_Borges. 
^^^ Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Femando_Pessoa. 
^^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Neruda. 

Harold Bloom, Canonul occidental. Carfile §i §coala Epocilor, trad, de Diana 
Stanciu, cu postfa^a de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, Bucuresti, 1998, p. 
354. 
^^^ A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/William_Shakespeare. 



471 



Profesia e telurica. Muzicianul vede note, agricultoml 
vede grdu, vanzatorul bani. Peste tot bani. 

Dar Dumnezeu te ridica dintre cele ale lumii §i i^i cere 
uitarea de toate. 

§i atunci vezi, ca pentru a-fi cd§tiga existenta ca 
ortodox, in societatea de azi, trebuie sd ascunzi in tine via^a ta 
intima §i pe afara sd afisezi doar standardele piefei. 

Dar standardele societa^ii contemporane sunt o 
cochetdrie care f/z displace instinctiv, insa trebuie sd joci cum 
joaca §i alfii. 

Te forteaza atmosfera sa iesi cu capul gol daca ceilal^i 
nu mai poarta nimic/7e cap, pentru ca sa nu se uite la tine ca la 
urs. 

Eu nu trebuie sa fac anumite gesturi §i nici anumite 
remarce, pentru ca sa nu par „nepotrivit" pentru ora§ul asta. 

Dar ora§ul acesta nu m-a primit in burta lui, ci doar o 
persoand din el m-a primit in inima ei. 

Aceasta m-a primit Idngd ea, pe cand ceilal^i §i-au vdzut 
de ale lor. 

Cam peste tot se in^elege ca suntem singuri daca nu ne 
ajutam mdcar cu ca^iva oameni. 

Unul bea sd uite. 

Eu scriu ca sa privesc mai destins lucrurile care se 
intampla. 

Cand vrem sa uitam cine suntem §i sd ignordm harul 
dumnezeiesc atunci ne poticnim intr-o mare nefericire: 
nefericirea de a nu mai simfi niciun sprijin in noi inline. 

La emisiunea lui Doru Octavian Dumitru^^*' a venit 
domni§oara cu pictoriale erotice. Sutienul ei alb se vedea 
aproape jumatate la o cupa §i la celalalt pu^in §i s-a pus tocmai 
acolo unde lumina cddea bine pe trupul ei. 

To^i §tiau cine e §i cum aratd pe dinauntrul hainelor. 

Ea este „un bun comun al multor consumatorf. 

§i cand §i-a spus varsta am ramas j9«/: 22 de ani. 

La 22 de ani a facut poze in multe „feluri" §i §tie multe. 

Ar fi trebuit sa fie studentd... dar ea are o avocatd de pe 
acum. 



^^* Pe data de 5 decembrie 2010, marele umorist de geniu Doru Octavian Dumitru, din 

nefericire, s-a retras din activitate. Vom vedea daca pentru totdeauna sau pentru o 

anume perioadd. 

In 2004 era realizatorul unci emisiuni TV cu dialoguri inedite si umor fin. 

Pentru mai multe file video: 

http://www.youtube.coni/results?search_query=+Doru+Octavian+Dumitru+. 



472 



Actri^ele porno sunt „visele noastre ascunse", ale 
barba^ilor. Demonii ni le aduc pe tava, la ma§ina gandului 
nostru, ca sa ne infruptam din ele. 

Dar nici noi nu §tim la ce serve§te toata aceasta 
„mdustrie" a gandurilor desfranate. 

La unii poate ca le place sexul cu animalele, mancatul 
excrementelor, sexul cu cadavre, cu obiecte. . . 

Sporirea placerii e „o a§teptare" a lumii de azi. 

„Asta imi place, asta nu-mi place", auzi. 

Dar nimeni nu prea mai zice: asta trebuie sa fac, asta e 
voia lui Dumnezeu pentru noi. 

Ispita artei ca §i a altor religii e o ispita a uitarii §i a 
promisiunilor in stil electoral. 

Renegarea credin^ei ortodoxe din tine e, de fapt, 
inceputul unci lupte interioare cu tine, cu tine eel bun, cu 
binele din tine. 

Zbuciumul sufletesc nu vine din ne§tiintd intotdeauna, ci 
si din neaderarea interioard la voia lui Dumnezeu. 

Lupta cu Dumnezeu, iubi^ii mei, e o lupta cu voi in§ivd 
§i nu cu Ell 

Voi va lupta^i sa va nimici^i propria voastra frumuse^e, 
dorin^a voastra de bine, aspira^ia inimii voastre spre 
desdvdr§ire. 



\/e inseamna sa fii antifeministl Cineva poate sa-mi 
spuna ca nu suporta unelefite ale femeilor §i cu asta basta. 

Dar Sfanta Ortodoxie Qv\dQn\\diZ2i foarte precis atat rolul 
barbatului cat §i al femeii in aceasta lume. 

Barbatul este cap femeii, conducator al ei in cele bune. 

Si barbatul despre care vorbim acum e barbatul care std 
in Sfanta Bisericd §i nu de orice barbat insurat, care vrea sa-§i 
conducd femeia. 

§i la fel, femeia care se supune barbatului ei, se supune 
in cele sfinte §i curate. 

Daca barbatul §i femeia sunt oameni duhovnice§ti rela^ia 
aceasta de supunere e de la sine trditd §i inteleasd in autenticul 
ei. 



473 



Dar ce ne facem daca cei doi au inceput sa se bata, sa se 
jigneasca §i sa se deteste unul pe altul? 

Casnicia devine un chin daca cei doi nu au la baza 
credinfa, iubirea §i sfintenia. 

Rela^iile se deterioreaza cand abdici din bine, cand 
renun^i lafidelitate. 

Cand „lupti" sd ifi bafi joe de celalalt, casnicia e cu 
ambele picioare la tribunal, cautand o „solutie". 

Solu^ia pentru oriee edsnieie e Dumnezeu. Dumnezeu e 
Cei care ii alind §i ii impaed pe cei doi. 

Dae vin in fa^a Lui, recunoscandu-§i amandoi vina, o 
casnicie ramane ceea ce e: un puternie legdmdnt de dragoste 
in fa^a lui Dumnezeu §i o implinire duhovnieeased. 

Poti fi un homosexual §i un ortodox in acela§i timp? 

Astazi, cei de la Accept^^^ vor sa spuna ca pdcatul 
trebuie „ tolerat", pentru ca omulpoate alege „ ce vrea ". 

Dar homosexualul e un om bolnav, ca oricare alt bolnav, 
care, daca nu se pocdie§te cu adevdrat, ramane cu o in}elegere 
deterioratd a Ortodoxiei §i cam asta e. 

El face parte dintre not, daca e ortodox, dar sta departe 
de curdfia pe care ne-o cere Dumnezeu. 

La fel ortodoxul care curve§te, care ia mitd, care furd, 
care omoard. Sunt bolnavi. 

Suntem bolnavi dar trebuie sd recunoa§tem acest lucru. 

La o emisiune televizata, un fost student ortodox, care a 
facut ceva ani de teologie la Bucure§ti, a declarat ca a devenit 
neoprotestant §i a marturisit ca e homosexual. 

§i el spunea, ca nu se reduce dragostea la sex. Si a§a el 
Insa nici nu inseamnd dragoste pdcatul. 

Cand pdcdtuiesti din dragoste ai o dragoste din ce in ce 
mai viciatd de pacat. Sau cand confunzi patima cu dragostea 
nu ai nicio implinire adevdratd, pentru ca raul nu implineste ci 
te urdteste. 

Dar el credea ca noi nu ne dam seama ca §i 
homosexualitatea e „ceva bun" pana la urma. 

I§i da seama ca homosexualul nu da na§tere la copii dar 
nu vede in pasajele Sfintei Scripturi o respingere a 
homosexualismului. 

Dar homosexualitatea e o bdtaie de joe la adresa 
normalitdtii dorite de Dumnezeu. 



^^' A se vedea: http://accept-romania.ro/. 



474 



§i minciuna este spusa prin cuvdnt. Insa nu cuvantul e 
mincinos, ci mesajul transmis prin el. 

Tot la fel, placerea sexuala e ingdduitd in casatorie, cand 
o dore§ti spiritualizatd. Cand copiii tai, care urmeaza unirii 
tale cu so^ia ta, sunt asumati §i crescufi cu toata 
responsabilitatea. 

Po^i sd nu ai copii dar po^i sd ifi spiritualizezi sufletul §i 
trupul. 

Sfin}irea vie}ii e lucrul urmarit de oricare din Sfanta 
Biserica. 

De aceea, cei casatori^i trebuie sa traiasca ca §i cum nu 
ar fi casatori^i, adica fara addncirea in teluric ci urmdrind 
mereu voia lui Dumnezeu. 

Pofta pentru pofta: asta e homosexualitatea §i 
lesbianismull 

Inchiderea in carapacea genului tau. 

Renun^i la adevarata deschidere §i implinire a casatoriei, 
^Qnivw. pldcere §i egoism in doi sau intre mai mulfi. 

Batjocorind firea idi prin desfrdu nu-I po^i da „lectii" lui 
Dumnezeu daca e bine sau nu. 

Suntem prea ipocrifi §i ipocrizia e un rdspuns la tot ceea 
ce am schimbat in rdu in fiin^a noastra. 

De ce exista o imagine oribild a barba^ilor §i a femeilor 
despre ei insisi sau in mod reciproc? 

Cum po^i crede ca barbatul sau femeia sunt ni§te 
mon§tri, a§a, fara nicio cauzd sau explicatiel Ce ne determina 
sa fim, spre defavoarea noastra, atat de imprevizibilil 



Parintele Diacon Andrei Kuraev folose§te in „Daruri 
§i anateme"^^^ paralelefoartefuturiste. 

Pana la pagina 229 am remarcat trei §i anume: parabola 
supraviefuirii dupa un cataclism global, parabola scafandrului 
§i parabola addpostului sigur. 

Cuvintele sale au mare for0, for^a celui care se 
transpune cu totul in realitatea celui care trdie§te, simte §i 
gdnde§te a§a. 



^^^ Blogul sau: http://diak-kuraev.livejoumal.com/ si portalul sau: http://kuraev.ru/. 

^^' A se vedea: http://www.sophia.ro/Daruri-si-anateme.-Ce-a-adus-crestinismul-lumii- 

de-Diac.-Andrei-Kuraev-colectie carte-ro-141 .htm. 



475 



Cineva mi-a spus ca a aparut o carte la Deisis^^^ (eu n- 
am citit-o) §i unde ar fi singurul care se declara pro- 
evolutionist intre semnatarii articolelor din carte. Imi pare rau 
daca acest lucru e adevarat. 



h 



SL Manastirea Sfdntul Fanurie de la Sili§tea- 
Teleorman^*'^ a curs sange, in Joia Mare, din Sfanta Cruce §i 
unele Sfmte Icoane plang. 

Parintele Gheorghe Holbea^*'^ §i Gheorghi^a Ciocioi^*'^ 
au vorbit aseara la Pax TFdespre aceasta minune. 

Eu cred ca e o minune. 

Spa^iul nostru teleormanean nu a avut §i nu are multe 
Sfmte Manastiri. In Teleorman acum se construiesc Sfmte 
Manastiri. 

Reticenta, chiar ura fata de viata monahala, vine din 
neintelegerea vietii monahale ca atare. 

Minunea lasa urme in adancul con§tiin^ei noastre oricum 
am fi noi. Chiar daca nu o credem, fraparea noastra in fa^a 
minunii e cu mult mai mare ca fraparea pe care o traim in fa^a 
unci explozii. 

Nu po^i sd o conte§ti, caci ea lasd urme. 

Noi contestam^/^-e/e minuni, nu minunile adevdrate. 

§i parintele Gheorghe a vorbit despre un monah de la 
Sfantul Munte Athos, care, de§i orb, avea chilia plina de Sfinte 
Icoane. §i el sim^ea prezenfa haricd a Sfmtelor Icoane, 
prezen^a Sfantului din Icoana, de§i nu le vedea pe niciuna 
dintre ele. 

Costion Nicolescu^*''^ a pus problema ca Icoanele de la 
Sili§tea nu sunt autentice, dupa canonul ortodox §i totu§i 



^*° Idem: http://www.edituradeisis.ro/opencart/. 

^^' Idem: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/schitul-sfantul-fanurie-siIistea- 

gumesti-68002.html. 

^^^ Idem: http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=35%3Apr-lect-dr-gheorghe- 

holbea&option=com_content&Itemid=276. 

^" Idem: 

http ://www. editurachristiana.ro/index.php?option=com_content&view=article&id= 107: 

de-vorb-cu-sora-lui-valeriu-gafencu&catid=26:cuvantul-christianei&Itemid=85. 

«^Idem: 

http://www.ziarullumina.ro/autor.php?wid=0&actual=l&editia=1540&autor=Costion+ 

NICOLESCU. 



476 



pldng. La un moment dat a spus ca a plans §i icoana imprimata 
de pe calendar. 

El era sceptic fa^a de aceste Icoane neconforme cu 
canonul ortodox §i care i se par ni§te erezii, pentru ca 
deformeaza dogma ortodoxa. 

li dau dreptate ca deformeaza dogma, via^a ortodoxa. 

Dar parintele Holbea a avut o remarca buna, adevarata: 
ca Dumnezeu, in iconomia Sa, lucreaza §i prin acele Icoane, 
mai pu^in canonice, dupa cum e Sfanta Icoana a Maicii 
Domnului de la Sfanta Manastire Nicula^*"^. 

Daca oamenii nu §tiu atdt de multe despre cum arata 
adevdratele Sfinte Icoane - de fapt acestea sunt §i exorbitant 
de scumpe pentru mul^i - Dumnezeu lucreaza §i prin cele care 
sunt apropiate cumva, de cele adevarate, care sunt pictate 
dupa canonul ortodox. 

§i iara§i vedem modul cum Dumnezeu intrece modul 
nostru de a§teptare\ 

Dumnezeu ii „sminte§te" pe cei care nu acceptd, ca 
Dumnezeu poate face derogdri de la lege de dragul mdntuirii 
oamenilorl 

Dumnezeu lucreaza iconomic: aceasta e marea lectie a 
minunilor autentice, care lezeazd, intr-un anume fel, aspectul 
standard al vietii bisericesti. 



Dc 



►e vreo doua zile am mari ispite sexuale, tendin^e 
homosexuale, masturbatorii, neastampar interior. Am inva^at 
fdrd oprire §i acum imi merge mintea mai mult decat vreau eu 
§i nu mai pot sa ma concentrez. 

Sunt o noutate pentru mine aceste start dar // mulfumesc 
lui Dumnezeu pentru ele, caci astfel infeleg ce se intampla cu 
al^i oameni in astfel de situa}ii de supraincdrcare, de solicitare 
excesivd a persoanei lor. 

Frica de a nu mai putea sa invdt, panicile din fa^a 
examenelor. 

Lini§te§te, Doamne, inima §i trupul meu §i ma iarta! 

Demonii se lipesc de mine. Nu-mi dau pace. De§i nu am 
nicio dorin^a inspre sexualitate §i vreau sa ma concentrez la 
invdtdturd sunt agresat, in for^a, in fiin^a mea. 



'*' Idem: http://www.manastireanicula.ro/index.php?id=l 3&category=home&lang=ro. 



477 



Cautarea in dictionare e o problema continua, de 
fiecare clipa pentru mine. Probabil e problema tuturor celor 
care vor sa invefe si sa traduca dintr-o limba straina, care are o 
gramatica complicata. 

Traducatorii, unii dintre ei, fac chintesenta propozi^iei §i 
pe aceea o noteazd. Al^ii sunt mai largi, iau cuvintele ca atare 
§i sunt mai greoi la in^elegerea textului. 

Problema traducerii mi se pare o problema deschisd, 
niciodata invdtatd pdnd la capdt. 

Putem sa-i impartim pe intelectuali in doua mari 
categorii functionale: unii, care sunt foarte specializati 
lingvistic dar fsLYSLfor0 personald §i altii, care due via^a in plan 
lingvistic dar nu au o hiperspecializare a limbajului. 

Prefer a doua categoric de intelectuali (pentru ca nu vor 
sa se rupd de viata, ci vor sa ridice viata in cuvinte, in mod 
esentializator) dar, in acelasi timp, cred ca e nevoie de o 
addncire continua a limbajului, pentru a putea spune lucrurile 
mult mai concis §i mult mai bine. 

Adica eruditia lingvisticd trebuie sa aiba in spate 
experienta de viata pe care trebuie sa o puna in cuvinte. 

E interesant cum ne desfd§urdm frica, cum o mdrim in 
mod gratuit. Facem din imposibil o cerinfa de cdteva zile §i ne 
cream iluzii epuizante. La ce bun? 

Cerin^ele pentru doctorat la teologie sunt prea mari 
pentru un examen, fiindca nu se cer lucruri punctuale ci 
totalizatoare. 

Greaca, latina, plus engleza, pentru mine inseamna o 
totalitate, pentru ca trebuie sa fac un efort de cuprindere a cat 
mai mult si nu a unor lucruri secventiale. 

Nu ni s-au dat ni§te pdr}i, ni§te fragmente, ci suntem 
pusi in fata a trei colosi, a trei limbi care se constituie in arhive 
uriase, din care ni se da cate un fragment, la intamplare, pe 
care noi trebuie sa ilpricepem la modul absolut. 

A§a ceva e imposibil si o stiu {sper acest lucru) si cei 
care au instaurat examenul. 

§i tocmai pentru ca nu vor sa inva^am CGva. foarte bine 
pentru acest examen, pentru aceste examene, programa e 
foarte vagd si inuman de mare. 

lar de asa ceva tree doua feluri de candidati: cei pe care 
ii ajutd Prea Curata Stapana si care au studiat pe branci sau cei 
cu pile. 



478 



E imposibil altfel, pentru ca nu ni se cere verbul in latina 
si substantivul in limba greaca, ci toata greaca, toata latina si 
toata engleza. 

Si mi-am dat seama in anul cand am intrat la master, ca 
programa de la doctorat era mult mai pipernicita la 
Dogmaticd decat cea de la master. §i asta e iara§i inadmisibil. 

„Eliniinatoriile conteaza": asa spun to^i. La Sibiu am 
auzit ca nu au eliminator ii, adica greaca, latina, limba straina. 

Discrepanfa aceasta intre facultati e nedreapta. 

lar daca eel care intra la doctorat nu mai are nimic de-a 
face cu greaca sau latina (eu am de-a face cu ele si ma bucur 
ca sunt acolo si trebuie sd rdmdnd acolo) nu face altceva decat 
sa invete Jdrd tragere de inimd, numai pentru ca sd treacd 
probele eliminatorii. 

Programele de acest tip, in care ti se cere totul si nimic 
punctual, nu fac altceva decat sd te submineze mental, sa te 
oboseasca.. 

Studiul e la comandd, nu e depldcere sau pentru ca tu ai 
dorintd pentru munca de cercetare §i nici nu e§ti impins sd 
studiezi ce ifi place. E de la sine inteles ca nici nu esti ajutat sa 
studiezi ceea ce iti place sa studiezi. 

Fuga dupa cunoa§tere masivd, detaliatd a teologiei 
(indiferent despre ce specializare ar fi vorba) nu este inclusd in 
programul nostru universitar pentru doctorat. 

Se cauta un cadidat care trebuie sd lipeascd texte, sa 
para erudit dar sd nu aibd personalitate, fapt pentru care, dupa 
doctorat, abia mai scrie, odata la 10 ani, cate o carte. Sau poate 
niciuna... 

Cu alte cuvinte, daca in timp ce scrii o tezd doctorald 
(singurul lucru care /; se cere, de fapt) nu mai scrii alte cdteva 
cdrti si nu ai o munca de cercetare ampld pe detalii ajungi un 
Doctor in Teologie care stii atdt de putine lucruri incat te 
rusinezi sd teprivesti in oglindd. 

Dar, pentru mine, abia odata cu studiile postdoctorale si 
nu cele doctorale incepe munca de cercetare teologicd. 

Acum, prin teza pe care vreau sa o scriu despre Sfantul 
Simeon Noul Teolog, Parintele nostru, abia imi fac incdlzirea 
pentru ceea ce ndddjduiesc sd urmeze in viata mea. 



479 



V, 



n film fran^uzesc despre problemele copiilor. 

Doi prieteni stau ascun§i in iarba, pentru ca sa priveasca 
o doamna dezbracata care se bronza in propria curte. 

Unul dintre ei, al doilea erou al filmului, spune la un 
moment dat ca e o femeie „vicioasa", dar primul, ro§catul, zis 
§i Morcovifa, e interesat de culoarea parului pubian al femeii 
cu pricina. 

Se intreba el: Daca este blonda, de ce are parul...dQ 
acolo negrul 

Curiozitatea lui merge si mai departe. Vrea sa o 
surprinda pe mama lui dezbracata, pentru ca sa vada daca, desi 
e blonda la parul din cap, jos, la. . .e tot neagrd. 

Pe motivul ca are pdduchi, Morcovita reuseste sa se uite 
la trupul mamei lui, care era imbracata (o, neglijentd perversa 
a mamelor!) doar intr-o cdmd§u}d transparentd. 

Prime§te o palma. 

Baiatul insistd... 

Nu se lasa batut! 

Mama face bale iar Morcovita „intervine". 

Se uita pe gaura cheii...dar, la momentul „principal", 
capodul mamei astupd raza vizuala. 

lese afara, in curte, se urea pe o scara §i vrea sa o vada 
pe mama lui cum face bale. Dar nu poate sa-i vada decat 
piciorul pe care §i-l sapunea. Face eforturi de apropiere de 
„tinta"...dar cade cu scara. 

§i cand ceilal^i doi fra^i dau „alarma", ca Morcovita e 
lovit la cap, mama iese goald la fereastra, cu parul blond din 
cap §i cu parul pubian negru. 

Binein^eles: era vorba despre un par vopsit, caci asta 
vroia sd vadd §i Morcovita. 

Deci mama e ca vecina... si sus. . .si jos... trage concluzia 
bdiatul. 

Vazand-o goala insa pentru prima datd, Morcovita se 
indrdgoste§te de propria sa mama. E vorba de erotism, de 
fantezie sexuald sau de dragostel 

li scrie o scrisoare de dragoste mamei sale §i i-o 
inmdneazd pe cand toata familia stdtea la mas a. 

Scrisoarea e cenzuratd. 

Nu apare in ea tot ce trebuia spus. 

Regizorul vrea sd ne inculce ideea ca e vorba de 
fanteziile sexuale ale unui copil de vdrstd pre§colard. 



^^^ Un regionalism teleormanean pentru capot. 



480 



Mama cite§te scrisoarea §i incepe sa rdda in hohote. 

Numai tatal nu rdde. El §tie ca problema asta, 
bdrbdteascd, nu e o simpld glumd. 

Pentru ca rela^iile lui cu so^ia sa nu erau tocmai bune, 
femeia rade, in acela§i timp, dQ fanteziile copiilor ei dar §i de 
„neputintele" propriului so^. 

Iresponsabilitatea femeii este ilustrata cu pregnan0. 

In loc sd constate cu multd seriozitate (ca de aia mamele 
trebuie sa fie mature si experimentate in cresterea copiilor), ca 
a aparut o problemd foarte delicatd, o problema grava la unul 
dintre copiii ei, ea o trateazd u§or, ca pe o glumd. 

Si asta, pentru ca femeia era tot lafel de iresponsabild in 
modul cum se imbrdca prin casa sau la faza cu ie§itul la geam, 
in fa^a unor min^i crude, care se aprind repede de pofta. 

E interesant modul cum copilul i§i dore§te mama din 
punct de vedere sexual. 

O fire precoce, cu multa energie §i imaginable. Era pe de 
parte liderul fra^ilor sai in materie de originalitate. 

In mintea lui incepe sd se imbine dragostea fireascd 
pentru ea cu imaginea ei dezbrdcatd. 

O viseaza stand deasupra patului lui, fara tentd sexuald, 
pentru ca la acea varsta el nu §tia ce face mama lui cu tatal 
prietenului sau, atunci cand inchid obloanele de la geamuri. 

Morcovitd (adica un pusti prost, care nu are niciodata 
probleme serioase) credea ca dorm de foarte devreme. 

Dar prietenul lui §tia ca ei fac dragoste in spatele 
obloanelor inchise. Si, mai ales, ca tatal lui face ilegal 
dragoste cu mama prietenului sau eel mai bun, cu mama lui 
Morcovita. 

Apare un cadru in care Morcovita era pe bicicleta iar 
doamna pe care ei o urmdreau din iarbd (cea de la care a 
plecat obsesia pdrului pubian) era in propria ei marina. 

incepe sd alerge cu ma§ina in spatele ei. 

El alerga dupdi propria sa iluzie. 

Alearga dupa aceea §i dupd mama sa. 

Ideea lui Morcovita de femeie frumoasd se bifurca 
deocamdata in persoanele a doua femei. 

Ajunge la concluzia ca mama lui nu il iube§te. Dar crede 
ca nu il iube§te pentru ca nu efiul ei. 

Insa vazandu-§i certificatul de na§tere e dezamagit de 
faptul ca nu a fost un copil adoptat, pentru ca el credea ca 
trebuie sdfi avut ni§te pdrinfi bogafi. 



481 



Dupa o vizita la medic impreuna cu mama lui i§i da 
seama ca si doctorul are o aventura cu aceasta. Si planuieste sa 
se razbune. 

Ce face? Noaptea se duce in fa^a cabinetului aceluia, ia 
o caramida §i li sparge geamul doctorului. 

E dus la politic, tatal sau il scoate de acolo §i lui 
Morcovita lipare rau pentru acest gest. 

Nu mai mananca vreo trei zile. 

Mama se da bine pe langa el, ii face o mancare buna, el 
o mananca... dar constata ca in loc de mujdei aceea ii pusese 
din urina lui, pastrata in sticla unde el se pi§a in timpul nop^ii, 
pentru ca sa nu mai iasa afara din camera. Acest gest il 
dezarmeazd. 

Neiubirea ei il dezamdge§te profund. 

Vrea sd se inece dar e scapat de doi „du§mani " buni. 

Vorbe§te apoi cu tatdl sdu §i ii cere sd il ducd la admin. 

I§i ia la revedere de la tofi, inclusiv de la dddacd - o fata 
care ^inea mult la el - dar nu §i de la mama. 

Mama plangefdrd consolare. . . 

Atunci §i-a dat seama ca nu s-a comportat deloc bine cu 
copilul ei §i ca acela e mult mai infelept decat ea. 

Tatal il duce cu ma§ina. §i el ii spune la un moment dat 
lui Morcovita, ca mama lui e rea pentru ca e nefericitd dar ca 
nu a fast mereu a§a. 

Morala filmului e foarte onestd: copiii care cauta sd 
inteleagd ceva anume trebuie sd fie ajutafi sd infeleagd acel 
lucru iar pedepsirea nepedagogicd a unui copil arata cat de 
slab pregdtit e§ti tu pentru afi pdrinte §i, mai ales, lipsa ta de 
intuitie si de experientd fa^a de perspectiva viefii lui. 

Nu po^i na§te in sufletul cuiva dragostea cuforfa §i nici 
nu po^i opri sentimentele care se nasc in inima ca sd nu 
vorbeascd, oricat te-ai impotrivi voinfei copilului tau. 

Inocenfa lui Morcovita q foarte addncd. 

El cauta lucrurile care il fascineazd dar §tie, in acela§i 
timp, sd i§i asume greul vie^ii, responsabilitatea singurata^ii, 
cand vede ca nu e dorit de cdtre tofi in propria sa casa. 

I se refuza dreptul fiiresc de a avea o casd. 

Mama lui il face sd nu se mai simtd acasd, tocmai 
pentru ca nefericirea ei conjugala §i-o proiecteazd, in mod 
nefast, asupra unuia dintre copiii sai. 

De ce doar pe acesta nu-1 dorea? Pe ceilal^i ii placea 
pentru ca nu aveau voinfa clard §i cinstitd a acestuia. 



482 



Poate ca se identifica cu ceilal^i doi, care i§i ascundeau 
adevaratele sentimente, dupa cum facea si ea. 

Copilul „problema" insa se dovede§te a fi copilul 
„adevarat", copilul cu bunele §i relele lui dar care nu abdicd de 
la principiile in care crede. 



\yste mereu nevoie de to 6lktuov, de o plus a, de un laf, 
de o cursd pusa inaintea noastra, pentru ca sd ne impiedicdm in 
ea §i sd ne mai trezim unpic. 

Necazul e un mijloc de reimprospdtare duhovniceascd 
sau un moment de derutd. 

Unde este gandul nostru atunci? Acest lucru e foarte 
important. 



\Vste bine sa nu suferim rdutatea invederatd, minciuna 

(Apoc. 2, 2) dar nu e bine sd pdrdsim dragostea cea dintdi 
pentru Dumnezeu (Apoc. 2, 4). 

Sa nu ne fie teamd de cele ce patimim (Apoc. 2, 10), 
caci cei care biruie pana la sfar§it au cununa viefii. 

Dumnezeu a§teaptd pocain^a celor care sunt atei §i 
desfrdnati (Apoc. 3, 21). 

El da bo aid acelora care sunt cu cea desfrdnatd (Apoc. 
3, 23), pentru ca ea §i ei sa se trezeascd din pacatele lor §i sd 
se pocdiascd. 

Boala de aici nu este „o rautate" a lui Dumnezeu vizavi 
de oameni, ci un manual de ajutorare a lor, un impuls spre o 
noua via^a. 

Sa nu-i repro§dm lui Dumnezeu propria noastra 
indiferen0\ §i indiferen^a este o mare greutate, o povara 
interioara. 

Daca treci peste conflictul cu tine insu^i, conflictele cu 
ceilal^i vor fi resim^ite tot lafel de dur pentru ca e§ti dezarmat 
in fa^a vietii. 

Avem nevoie de sprijin. Este evident acest lucru. 



483 



Cand nu apelam la al^ii dupa ajutor asta nu inseamna ca 
ne simtim tocmai bine, ci ne este teamd sa nu ie§im din 
singurdtatea noastrd pentru a-i intdlnipe al}ii. 

Uneori putem fi §ocati de intalnirea cu semenii no§tri. Ei 
ne pot face foarte nefericiti. 

Insa daca ii cunoa§tem pe oamenii lui Dumnezeu, 
bucuria este imensd. 

Teologia unitd0, areata din bucuria comuniunii e foarte 
putemica. In ea gasim bucuria trditd, experiata a comuniunii. 



D. 



>aca eu, care nu am mai fost la Sfanta Biserica de o 
lund §i ceva, datorita examenelor pentru intrarea la doctorat, 
ma simt ca pe§tele pe uscat, fara oxigen in aceasta lume, cum 
se simt cei care nu merg delocl 

Mi-e foarte greu fara Hristosul meu, fara citiri 
duhovnice§ti. Uneori simt ca totul mi-e potrivnic . . . 

Poate sunt numai eu de vind, care nu mai suport efortul, 
stresul mai mult decat prelungit si efortul dsta urias pe care il 
fac de ani buni. 

A§ vrea din toatd inima sa intru la doctorat §i sa continui 
addncirea in studiu §i in dragoste inceputa la seminar, 
continuata la facultate §i prelungita la master. 

O, Prea Curata Maica, vezi dorinfa mea addncd §i nu te 
uita la noianul pdcatelor mele, caci daca ai privi la el, n-a§ mai 
avea dreptul sa traiesc deloc! 

Ajuta-mi mie §i nu fa de ru§ine pacatele mele, nu ma fa 
sa hulesc in inima mea, sa fm trist, sa fiu indurerat §i 
dezamagit in inima mea. 

§tiu ca nu merit nimic. §tiu ca nufac nimic bun. §tiu ca 
n-am facut niciodata ceva bun in via^a mea, ci numai ticdlo§ii. 

Dar daca tu e§ti cu mine, Prea Sfanta mea Stapana, 
inima mea va fi cople§itd de bucurie, de dulcea^a 
dumnezeiasca, de lacrimi dumnezeie§ti. 

Nu da motive de intristare, din cauza mea, celor care md 
iubescpe mine ^ipe tine §i se roagd tie pentru mine. 

Bucura-ne pe to^i cu bucurie mare, cu bucurie plina de 
frumusete dumnezeiasca §i ne iartdl 

Am mers cu computerul la service dar mi-a fost respins, 
pe motiv ca nu mai au placd de baza ca a mea. La cat de 



484 



blegomani pareau tinerii care se ocupau de ele...e si normal ca 
nu stiu mare lucru. 

> 

Ho^aria celor cu computerele este mare. Fac ce vor §i nu 
ai unde reclama. 

Celputernic il calca in picioare j^e eel slab. 

Uneori ma intreb daca mai pot sa rezist, sa mai suport 
tiealo§ia din aceasta lume. 

Mi-e din ce in ce mai greu §i ma stmt singur printre 
oameni, pentru ca nu mai am oameni care sa vada profund 
oamenii. 

Parca iara§i nu mai am gustul vie^ii reale, nu mai am 
apetenta pentru el. 

Retragerea in tine poate crea mulfi idoli. §i mie mi-e 
teamd de ace§ti idoli ai singurata^ii, ai depravarii, ai disperarii. 

Mi-e dor de oameni, de§i ii vdd trecdnd pe langa mine 
tot timpul. 

Mi-e dor de sinceritatea, de dragostea, de incurajarea 
lor. Dar nebunia din oameni ma inspaimanta. 

Via^a pe care }i-o imaginezi pentru tine nu are in ea 
ineditul lui Dumnezeu, lucrarea feluritd sl lui Dumnezeu, 
pentru ca aceea nu poate fi imaginatd. 

§i cand trdie§ti via^a asta ea te §ocheazd: parca traie^ti 
viata altuia, pentru ca nu }i-o cuno§ti. 

§i uneori se spune: „nu mi-am imaginat ca mi se poate 
intdmpla mie a§a ceva". Asta pentru ca imaginafia noastrd e 
maiputin bogatd decat via^a noastrd. 



In fa^a con^tiinfei treze pacatul e o ru§ine §i vafi mereu 
a§a. §i ru§inea asta e mare in noi. E o ru§ine care ne frdmdntd 
mult. 

Doamne, spala-mi toata ru§inea mea §i ma iarta! Mi-e 
tare ru§ine de tot ceea ce am facut §i fac rau. 

Imi crapd obrazul de ru§ine uitandu-ma la pacatele mele 
dar totpdcdtuiesc. 

O, nefericit om! O, bolnava faptura! la aminte, Doamne, 
la lucrul mainilor Tale §i ma iarta! 



485 



Oumnezeu Se reveleaza oamenilor. El nu sta ascuns, ci 

le vorbe§te. Sfanta Scriptura e glasul Prea Sfintei Treimi catre 
oameni. In Sfanta Tradi^ie gasim reperele adevaratei cai catre 
Dumnezeu. 

Dar a trai in Sfanta Biserica inseamna a trai in harul lui 
Dumnezeu. 

Pe baza datelor Revela^iei s-au format dogmele 
dumnezeie§ti. 

Teologia consta in aprofundarea adevdrurilor de 
credintd in interiorul unei vieti cu totul ddruite lui Dumnezeu 
si oamenilor. 



In. 14, 16: „another Counselor/Comforter". 

Harul Sfantului Duh avea concretefe personald in Sfintii 
Apostoli, pentru ca „ramane la vol §i in vol va fi" (In. 14, 17). 

Ei nu vorbeau de cineva caruia nu it observaserd 
prezenfa, ci de Cineva care locuia in ei §i care era Altcineva 
decdt ei. 

Simti alteritatea personald a lui Dumnezeu cand // 
experiezi prezenfa. De§i harul dumnezeiesc e in tine, el vine de 
la Dumnezeu §i nu po^i confunda harul cu simfdmintele tale 
omene§ti sau - mai rau - cu patimile tale. 

Insa adesea se confunda prezenfa Sa in noi cu mi§cari 
pdtima§e ^ifrivole ale fiintei noastre. 

Dar in astfel de oameni care incurca lucrurile lucreaza 
patimi vii §i multd aroganfa §i nu harul Sfantului Duh. 



\/e se intampla la mine sub geam de vreo cateva 
saptamani e o fresca a ceea ce inseamna capitalismul, 
adevarata lui fata, cea reald si nu cea imbrdcatd in rochie de 
gala. 



486 



Fosta firma s-a mutat §i patronii cei noi fac 
reconstructii, cu zgomote §fichiuitoare, pe fiecare zi. 

Se taie fiare, ciment tare §i asfalt. 

Se da muzica la maximum (daca a§a vrea muncitorul 
sau patronul), se bocane§te cat nu vrei, fara sa ne intrebe 
nimeni, pe noi, locatarii etajului unu, daca suntem de acord cu 
aceasta traumatizare zilnica. 

Se fac ca nu existam. 

Ei i§i vad de ale lor §i prea putin conteaza daca ne place 
sau nu atmosfera. 

Ei muncesc in indiferenta totala fata de tot ce e in jurul 
lor sau deasupra lor... 

„Ce ne pasa noua, daca tu vrei sa scrii §i sa inve}i, cand 
noi vrem safacem baniT\ 

Democratia e una si inseamna numai un vot la 4 ani, in 
care se face (daca se face) o rocada politica, pe cand 
capitalismul e ceea ce se face daca ai bani si pentru bani. 

Demosul, poporul, cei care isi aleg oamenii politici care 
sa ii reprezinte voteaza sau nu in cunostintd de cauzd, pe cand 
capitalistul e eel care are bani si proprietdti si doar la ele 
viseaza si pe ele doreste sa le inmulteascd continuu. 

Si pentru ca, in mintea lui, eu sunt un nimeni, care 
locuieste deasupra unui santier viu in comparable cu el, 
patronul de dedesubtul apartamentului nostru, se poate face 
orice pe nervii §i lini§tea mea. 

La drept vorbind, renovarile lor sunt ingdmfare §i atata 
tot. Daca nu sunt rentabili, maine-poimaine zboard §i a§tia, §i 
vine alt „ideatic", care ne mai omoara luni intregi cu finisarile 
lui. 

Sunt bune ^ifrumoase democratia, cat si capitalismul la 
televizor sau in somn dar nu §i pe stradd, nu §i in viafa reald a 
oamenilor. 

In via^a reald, cei boga^i calcd pe gdtul celor slabi §i 
saraci §i care sunt nevoi^i sa se piece in fa^a lor, daca vor sa 
trdiascd. 

N-ai cui sa reclami. 

Nu te ajuta nimeni. 

Ei i§i vad de ale lor iar noi ne uzdm psihic §i suflete§te, 
asistand neputinciosi la nebunia unor oameni, care, daca au 
bani, nu ii mai intereseaza ca al^ii vor sa aiba mdcar lini§te. 

Democratia e acea rezervatie cu lei si cu oameni la un 
loc in care fuga dupd bani a capitalistilor e invers 



487 



proportionala cu puterea oamenilor de a lupta, cu mdinile 
goale, cu leii. 



r S Sebastian Pascanu^*'^ a predicat azi dumnezeie§te. 

Fiii Impara^iei vor fi arunca^i afard, pentru ca sa vina 
cei care nu-L cunosc pe El dar sunt sinceri cu El. 

Suta§ul a fost pus deasupra Israelului. Paganul roman a 
avut mai multd credintd decat tot Israelul credincios si asta 
datohta. profunzimii credin^ei lui. 

La sfar§it, Parintele Episcop a spus: „Sa avem bun-simf 
in rela^ia cu Dumnezeu". Sa nu li poruncim lui Dumnezeu, ci 
sd ne rugdm cu smerenie §i cu sfiald Lui. 

Slava Jie, Doamne, Cel care nu treci cu vederea pe 
nimeni! Cel care nu uifi pe cei ce Te doresc pe Tine, cu toate 
pacatele lor! 

Slava JiQ, Cel ce dai putere multd Episcopului Tau, spre 
plinirea Sfintei Tale Evanghelii! 

Intotdeauna mi-a placut delicatetea §i cdldura curatd a 
cuvintelor sale. 

Intare§te-1 pe el, Doamne, §i pe mine pacatosul, prin 
sfintele sale rugaciuni! 

A predicat §i slujit la Patriarhie de unul singur. Adica 
fara alt episcop. 

Cand faptele noastre nu mai vin dintr-o simtire 
puternicd a prezen^ei lui Dumnezeu sunt ca ni^tefructe uscate. 

Si eu sunt asa §i de aceea am plans. 

Eu sunt cel care voi fi aruncat afard. Eu sunt cel cu 
fapte formale. Eu sunt impostorul. larta-ma, Doamne §i ma 
miluie§te! 



k\ seara am avut parte de o surprizd negativd majord, 
cand o spiritista de „traditie", un creator de „noua religie" §i o 
vazatoare „ortodoxa" - to^i romani - au apdrut pe ecran. 



^^' A se vedea: http://www.episcopiaslatinei.ro/episcop^iografia/. 



488 



Toti ace§ti nefericiti „vazusera" Raiul §i ladul, 
Atlantida, Ingeri §i demoni, avusesera tot felul de „revelatii" 
demonice §i credeau in lucruri care intrec orice nebunie. 

Credeau in reincamare, in extratere§trii, in vorbirea cu 
cei adormi^i, impar^eau Raiul §i ladul in te miri cate par^i. . . 

„Vazatoarea" fusese in extaz 4 nop^i §i 3 zile §i i s-au 
„dictat" 4 car^i. Ultima pe care a scris-o se refera la ce „s-a 
§ters" din Sfanta Scriptura despre Mantuitorul Hristos. Pentru 
ea, Mantuitorul Hristos „a fost" esenian §i a calatorit mult pana 
la 30 de ani, pentru ca sa „invete". 

Vorbea de un Rai unde sunt §i musulmani §i care este 
impartit in 7, dupa numarul zilelor saptamanii. 

Creatorul de „noua religie" crede ca trebuie sa faca o 
biserica, pe care sa se picteze oamenii de §tim0 §i nu Sfintii. 

Biserica lui se nume§te „Biserica Puritana". 

A§teaptd extratere§trii, picteazd §i vrea sa i§i faca o 
farfurie zburdtoare. 

Vorbeau de un „canal energetic" deschis in Romania, 
prin care po^i vorbi „direct" cu Divinitatea. 

Spiritista a cobordt in lad §i a vorbit cu Satana insu§i, 
sub forma unui barbat frumos, dar foarte viclean, care a 
momit-o cu bani ca sa treaca de partea lui. 

Dar ea „nu a trecuf\ ci „i-a rezistat eroic". 

Satana i-a spus ca vrajitoarele sunt ale lui. 

In lad le-a vazut pe femeile care avorteazd si modul in 
care i§i mdndncd copiii. Dar eu cred, mai degraba, ca sunt 
lucruri pe care le-a citit in car^ile noastre ortodoxe si le-a 
inteles dupa cum a vrut. 

Cuno§teau elemente de credin^a ortodoxa, pufine e 
drept, §i pe ele le uneau cu tot felul de idei strdine Ortodoxiei. 

Femeile se declarau §i ortodoxe §i altceva in acela^i 
timp, adica „vazatoare" sau „mediumi", aveau parul facut §i 
bijuterii din destul la maini. 

Mo§ul cu „noua religie", ura^it de timp §i cu probleme la 
cap, spunea ca Dumnezeu e in materie §i in tot ce existd §i ca 
Biserica Ortodoxa e „eretica". 

Fiecare dintre cei trei l-au intrecut pe Petrache Lupu^*'^ 
in afirma^ii. 

Mihail Urzica (daca nu a murit) mai poate sa scrie incd 
o carte §i chiar mai multe, despre aceasta noua 



'** Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrache_Lupu. 

^^' Idem: http://www.scribd.com/doc/6443775/Minuni-Si-FaIse-Minuni. 



489 



„efervescenta profetica" din Romania, in care „noii profe^i" §i 
„vizionari" romani se iau la intrecere. 

Pacat ca nu mi-am luat notite in timp ce ei vorbeau. 

Fizionomia interioara a doctrinei lor era cu totul 
„inovatoare". 



\/e s-a gandit un regizor: De ce sa nu creez un 

„Hristos" venit pe pamant, numit Joshua, care sa reinvigoreze 
lumea de azi? 

El e un tanar american, cazut intr-o comunitate baptista, 
unde incepe sa faca „minuni". 

O femeie incepe sa vada. li reda vederea. 

Un barbat negru, care a dorit sa puna in functiune 
clopotul noii biserici baptiste din sat, a cazut de pe scara. 

Joshua vine §i li reda spiritul acelui om, pentru ca 
negrul mai avea ceva de facut. 

El e „Iisus", caci de aceea e numit Joshua. 

O femeie vaduva - so^ul ei murise intr-un accident - 
vine sa-l vada muncind. Era noapte. 

Joshua vine de la bapti§ti dar el ciople§te statui pentru 
catolici. Era dulgher. 

§i ea incearca sa il sdrute. 

Dar el o opre§te, spunandu-i ca nu e bdrbatul potrivit 
pentru ea. 

Un moment penibil pentru femeia refuzatd. De nervi 
sparge o vazd, dar pe care Joshua o va reface la loc, o va face 
din nou „un intreg". 

Joshua se imprietene§te cu un preot catolic. 

Preotul crede in „minunile" lui, dar superiorul sau 
ierarhic era sceptic. Superiorul sund la papa. 

Papa il cheamd pe Joshua la Roma §i mai inainte de a i 
se face intrarea la el, Joshua vindeca „neiubirea" superiorului, 
care il vede in el pe „Hristos". 

Joshua ingenuncheazd in fa^a papei - privi^i blasfemia! 
- §i il nume§te Petru, spunandu-i ca el trebuie sa umple golul 
neiubirii din inimile oamenilor. 

Papa Idcrimeazd iar „Hristos" dispare, lasandu-i papei in 
bra^e sculele sale de dulgher. 



490 



Putem spune ca e un subiect furat din Marele 
Inchizitor al lui Dostoievski . Are puncte comune. 

O parabola pentru ce vrea sa faca §i face Dumnezeu 
pentru noi. 

Ar fi un punct bun al filmului, nu? Dar acest film, ca §i 
multe altele, spun ca toate religiile sunt la fel, ca trebuie sa 
iube§ti, a§a, pe oricine, fara sa §tii chipul real al voii lui 
Dumnezeu. 

Minunile ^ifalsele minuni se doreste afipuse la un loc. 

Apare intr-un film lumini din cer, care penetreaza tot ce 
exista §i fa^a lumii se schimba. 

Mon§trii invie §i i§ifac legea lor. 

Spiritele merg pe unde vor §i sunt ce vor. Nimeni nu le 
trage la cherem. 

Realitatea virtuala §i realitatea se scufunda intr-o istorie 
ireala, fabuloasa, frenetica. 

Oamenii filmului nu spun ca au suflet §i daca au, ce le 
pasa de el?! 

Sufletul nu ^ine de mdncare. Banul ^ine de mdncare si 
de aceea el e „zeul". 

Pupi pe cine are bani. 

Strigi la eel care are. 

Te imprietene§ti cu eel coxQpoate sd-fi dea ceva. 

Lingu§e§ti pe oricine, corupi, ucizi, furi... banul 
conteazd. 

Cand Ho lograf cmta.: „banii vorbesc, unii te ridica, al^ii 
te lovesc. . .totul e in mdna lor'' , la varsta aceea a mea parea 
totul doar un cdntec la modd. 

Nu-i percepeam realitatea dramaticd. Dar realitatea 
aceasta zbiard, urla la noi. 

Intr-un alt film, cineva pictase un trup defemeie, care i§i 
scotea propriul cap din fund. Ce inseamna asta? „De ce trebuie 
sa insemne ceval E picturd... si asta e totV. I§i avea capul 
tdiat §i bagat in propriul anus. 

E tot o obsesie sexuald sau e dorin^a cuiva fa^a de 
altcineva, care dore§te sa-i faca acestuia o a§a „surpriza 
frumoasa"? 



De aici puteti downloada Marele Inchizitor. Dostoievski - Lecturi teologice [de] 
Konstantin Leontiev, Vladimir Soloviov, Vasili Rozanov, Serghei Bulgakov, Nikolai 
Berdiaev, Semion Frank, trad., pref. si note de Leonte Ivanov, Polirom, lasi, 1997, 248 
p. in PDF : http://www.filehost.ro/1775293/marele_inchizitor_pdf/. 
^^' A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski. 
^^^ Concert live la Bucuresti (5 decembrie 2006): 
http://www.youtube.com/watch?v=7TvdeIoMR2k. 



491 



§i am auzit o alta expresie gangstereasca: o sa-fi trag 
limba prin beregata daca nu ma asculfi. 

Cultul macabrului, al ridicolului, al orgiasticului, al 
infrico§atorului, al dezgustatorului troneaza peste tot. 

Se desfigureaza firea umana intr-un mod infrico§ator. 

Imagini online cu mame violate de proprii lor fii sau 
caricaturizarea relatiilor dintre parinti si copii, batrane urate 
cu sani mari si trupuri desfigurate, transsexuali bucurosi de 
„noua lor configuratie sexuala", zoofili satanizati, canibali 
plini de insanitate, terori§ti interna^ionali cu sange rece, multa 
reclama la orice, multa risipa de informa^ie, de imagini, de 
timp. 

Cine e§ti tul\ Nu ii mai intereseaza cine sunt pe foarte 
mul^i, ci doar supravietuirea, aceasta ramdnere in viafd fara 
valori, fara Dumnezeu §i fara oameni. 

Fuga min^ii intr-un spatiujdrd final. 

Fuga omului intr-un spa^iu exacerbat de mizerie, de 
singuratate, de dramatism necrufdtor. 

Discrepanta dintre boga}i §i sdraci na§te mult obsesii, 
multe crime. 

Saracul se rdzbund, pentru ca simte ca cei de sus il vor 
„domesticit". 

Negativismul e o stare de spirit nascuta dintr-o 
singuratate debusolantd. 

E necrezut si nevdzut plansul multor inimi. 

Omul se stinge ca o flacara, cer§ind pe trotuar sau 
jucand teatru pe picior mare. 

Lacrimile lor, ale noastre, par un cdntec. 

S-a devalorizat pana §i negatia. §i nega^ia, pana si ea, 
adica dracuitura, sanatismul, raul, azi inseamna altceval 

Zici ca nu vrei sdfaci ceva anume. Dar daca e§ti nevoit 
sa faci, se schimba multe in via^a ta. 

Nu te mai recuno§ti nici daca zdmbe§ti, nici daca 
rdnje§ti. 

Sub crusta de normalitate sta o lume interioara crispatd, 
ultragiatd,furatd sau ucisd. 

Carapacea inimii e foarte translucidd. 

Daca dai cu barosul in ea binein^eles ca se alege praful. 

Praful pare sa fie mai jos decat noi dar in el ne culcdm 
pana la urma. 

Ma gandeam: cat de bine te simfi, cat de u§urat, cand 
dai ceva, cand ifi deschizi inima! Ce minundfie sta aici, intre 
ace§ti doij96>//personali: tu §i celdlaW. 



492 



Joshua din film nu era Hristos. Era o simpla dar 
dementa afirmare a liberta^ii teribiliste. 

El a disparut printr-un banal efect regizoral. 

Totul a fost... film. 

Nu confunda^i/z/mw/ cu realitateal 

Hristos e real §i nu o fiictiune. lar tot ceea ce e fictional 
nu tine defoame. 



r e la unu noaptea, Viorel Pop^^^ vorbea in direct 
telespectatorilor de la OTV. 

E vorba de un „vindecator" in§elat de demoni, care le 
spunea in direct celor care il sunau, ce boli au, ce caracter au, 
cum aratd parul uneia, cum o femeie i§i drdcuie fml. . . 

Telespectatoarele erau entuziasmate de acest om, care 
crede ca a primit acest „dar" de la Dumnezeu. 

Fa^a lui ascundea o mare pdrere de sine, un §arlatanism 
bine conturat, sub pielea unui om nu prea cultivat §i cu accent 
de moldovean. 

Telespectatoarea punea mana pe locul unde o durea, el 
se concentra in studio, in direct, §i, deodata, aceea se simfea 
mai bine. 

Uneia ii spune ca s-a dus la medicul stomatolog de 
curand, alteia ca are probleme cu un picior, alteia ca trebuie 
sa-§i facd sfe§tanie in casa (asta ca sd para al lui Dumnezeu) 
dar §i sa ia „tratament medicamentos". 

Cele in cauza recuno§teau ca a§a stau lucrurile. 

Nici eu nu ma indoiesc ca acele femeie aveau 
problemele pe care le spuneau - pe langa altele mult mai mari, 
pe care nu le §tiau nici ele §i nici ddnsul cu pricina - dar ceea 
ce nu vedeau femeile sau nu §tiau erau acei draci care il ajutd 
pe domnul Viorel sa i§ifacd treaba. 

Adica demonii faceau munca de curierat foarte rapid 
pentru acest om. 

In cazul vrajitoarelor, demonii fac aceea§i munca de 
cdrdu§ie ultra-rapidd. 

El era foarte increzdtor ca face acest lucru spre „binele 
omenirii" dar le anun^a pe cele trei persoane, care 1-au 



'" Saitul sau: http://www.viorelpop.com/. 



493 



persecutat indelung, ca vor veni asupra lor pedeapsa lui 
Dumnezeu, dar ca el nu se bucura de acest lucru. 

O alta situa^ie comica exploatata de mass-media: un 
batran din nu §tiu ce sat romanesc a trimis o cerere catre 



574 



primarul din comuna dar §i la ONU , ca vrea sd piece in 
Irak^^^, ca sa il prindd pe Osama bin Laden^^*', care se ascunde 
prin pe§terile de§ertului. 

Vrea sa piece a§a cum e imbrdcat el p-acasd, cu o 
metoda romaneasca neao§a de capturare a teroristului: sa bage 
fum de ardei iute in toate pe§terile, ca de ardei iute iese 
teroristul §i din gaurd de §arpe. 

Reportajul era creat pentru a produce ilaritate. §i a 
produs de fapt. 

Dar naivitatea romanului nostru nu era a§a de 
prosteascd precum parea. 

Ca bagi ardei iute, ca bagi gaze lacrimogene sau mai 
§tiu eu ce substance toxice tot acela§i este efectul. 

insa telespectatorul rade cand vede vdrsta §i infd}i§area 
celui care propune o asemenea strategic militard. 

Dar asta se intampla, pentru ca socote§te ca eel batran 
nu mai e bun de nimic §i ca toate ideile bune le au §i trebuie sd 
le aibd tinerii. 

Lupta asta dementa intre ce a fast §i ce trebuie sd fie ne 
face sa nu mai vedem ce e bun in trecut §i ce nu e bun in 
prezent. 

Discreditdm mai inainte de a cunoa§te situafia ca atare. 

Pentru ca nu suntem con§tienti de via^a parin^ilor §i a 
bunicilor no§tri, ni se pare ca la viafa lor ei nu au inteles 
nimic, daca nu au avut telefan celular, computer sau televizor 
plat ca noi. 

Daca am ras §i eu de naivitatea acestui om, care nu a 
inteles ca acum nu e bdgat in seamd de nimeni dintre 
ingamfa^ii care lupta in golf, la fel rad §i de cei impreund tineri 
cu mine, care cred ca sunt buricul pdmdntului, tocmai pentru 
ca au in fa^a o viafd pe care cred ca o inteleg §i ca le aparfine. 



^^"^ A se vedea: 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Na%C8%9Biunilor_Unite. 
^^^ Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ocuparea_Irakului_din_2003-2004. 
^^* Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Osama_bin_Laden. 



494 



r utem sa detaliem foarte putin rela^ia noastra cu 
Dumnezeu de§i putem spune multe lucruri in acela§i timp. 

Tot ce §tim noi despre Dumnezeu, El Insu^i ni le-a 
descoperit despre Sine. 

Teologia e venirea Lui catre noi ca Dumnezeu treimic, 
ca Dumnezeu tripersonal. 

E foarte adevarat ce spunea un teolog, ca prin Intruparea 
Domnului noi am aflat ca Dumnezeu e Tata, e Fiu §i e Sfdnt 
Duh. 

Dumnezeu ni S-a adresat prin Fiul in mod direct, 
deschis. Fiul a aratat dragostea Lui pentru Tatal prin ascultarea 
Sa pana la moarte §i ne-a vorbit despre faptul, ca Cel care 
purcede din Tatal este Sfantul Duh. 

Prin intruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu a devenit cea mai 
explicitd persoand pentru credinciosul de rand. 

Insa persoana Tatalui e vazuta adesea ca avand 
„primatul" fa^a de celelalte doua, de§i aceasta reprezinta o 
vedere gre§itd a realitatii lui Dumnezeu. 

Persoana Sfantului Duh este in^eleasa si ea foarte 
defectuos. Pentru ca aude vorbindu-se despre „Duh", romanul 
se gande§te imediat la duhuri, stafii, la ceva ca un abur §i nu la 
o persoand. 

Simtirea lui Dumnezeu, care inseamna sim}irea harului 
dumnezeiesc e o realitate indiferentd pentru mul^i. 

Omul credincios, care a intrat intr-o relatie perifericd cu 
adevdrul total al Bisericii, nici nu §tie ca trebuie sa ajungd la 
aceasta impdrtd§ire simtitd de harul dumnezeiesc inca in via^a 
aceasta. 

E greu sa explici lumii de azi, in termenii pe care ea ii 
vrea, cum e trupul lui Hristos in Prea Sfanta Treime, cum te 
aud Sfm^ii lui Dumnezeu cand te rogi lor, cum actioneazd 
Dumnezeu in via^a noastra. 

Sfantul Vasile eel Mare scria: „nu se poate sa ne gandim 
la Fiul fara sa fim luminati de Duhur . 

Cam acesta e rdspunsul: harul lui Dumnezeu a 
indumnezeit trupul Domnului, pin har ne aud Sfm^ii §i 
Dumnezeu lucreaza tot prin harul Sdu cu fiecare in parte. 

Suntem luminafi de Duhul Sfant pentru ca sa ne gandim 
la Fiul §i la Tatal, la intreaga Prea Sfanta Treime. 



^^' Cf. Vladimir Lossky, Teologia mistica a Bisericii de Rasarit, trad., studiu introd. §i 
note de Pr. Vasile Raduca, Ed. Anastasia, f. a., p. 98. 



495 



Tot Dumnezeu e Cel care ne aduce aminte pe cele 
despre Sine, dupa cum tot El ne inva0 care e calea spre Sine. 

De aceea, teologia este descoperirea personald a lui 
Dumnezeu eel in Treime. Noi vedem prin harul Sau Treimea 
cea Preasfanta §i Preadumnezeiasca §i astfel vorbim despre Ea. 

Catolicismul vorbe§te despre primatul fiinfei lui 
Dumnezeu asupra persoanelor dumnezeie§ti, pentru ca II 
intelege pe Dumnezeu ca pe o esenfa din care aparpersoanele. 

E vorba aici de un rationalism extrem de satanic, in care 
mintea cdzutd i§i imagineaza despre Dumnezeu in afara de 
relatia cu El. 

Pe cand noi vorbim despre Dumnezeu, Care este iubire, 
pentru ca e comuniune ve§nicd de persoane. 

Nu o esen^a na§te o persoana, ci persoana e cea care are 
in sine fiin^a! 

De fapt tot jocul acesta rationalist e o cadere din 
Revela^ia dumnezeiasca, pe care catolicismul nici nu o mai 
sesizeaza. 

Teologia ortodoxa vorbe§te despre monarhia Tatalui, 
despre faptul ca Tatal este Cel care II na§te pe Fiul §i II 
purcede pe Sfantul Duh din ve§nicie, El fiind principiul de 
unitate in Prea Sfanta Treime. 

§i cu toate acestea, persoanele Prea Sfmtei Treimi sunt 
egale, locuind una in alta §i contindndu-se unape alta. 

lar persoanele dumnezeie§ti nu au o intdietate logicd 
una in fa^a alteia, de§i Tatal e Acela din care I§i iau fiinta 
celelalte doua persoane §i toate ale Lor. 

Insa Tatal, in daruirea Sa totala cdtre Fiul prin na§tere §i 
cdtre Sfantul Duh prin purcedere, nu pierde nimic din cele ale 
Sale, fiind impreuna cu Fiul si cu Sfantul Duh, ca unii ce au 
aceea^i fiinta. 

Discu^ia asupra lui oiioouaioc;^^^ a fost o discu^ie profund 
teologicd, pentru ca s-a pus intr-un cuvdnt al credintei modul 
de existen^a supradumnezeiesc al Treimii, al lui Dumnezeu cel 
tripersonal. 

Prin acest tQvmQnfoarte inspirat s-a spus in acela^i timp 
ca Dumnezeu are o unitate de fiinta, ca e unul in fiinta Sa dar 
§i ca e intreit in persoane. 

Pavel Florenski spunea in Stdlpul §i Temelia Adevdrului, 
ca prin acest cuvant „nu a fost exprimata doar dogma 
hristologicd, ci §i valoarea legilor rationale ale 



578 



Transliterarea cuvantului: omousios. In greaca veche: deofiintd. 



496 



gandirii...(unde) ra^iunea a primit lovitura de gratie"^^^, 
deoarece ra^iunea umana nu poate asimila integral 
deofiintimea. 

Ra^iunea vrea, pentru ca e comodd, sau doar pe 
Dumnezeu unul, adica un Dumnezeu monopersonal sau doar 
un Dumnezeu triteist, format din trei persoane separate. Insa 
nu si pe Dumnezeu unul in trei persoane. 

Pentru a accepta taina prea dumnezeiasca a Treimii 
trebuie sd o prime§ti cu mintea credin}ei §i nu cu o minte care 
vrea sd distrugd aceasta prea dumnezeiasca antinomie a lui 
Dumnezeu, Care e Trei §i Unul in acela§i timp. 



r entru ca mai sus m-am referit la realitatea tripersonala 

a lui Dumnezeu §i am spus ca ea nu e in^eleasa de o minte 
„ monistd "^^°, de aceea afirm, ca tot ceea ce poate spune omul 
fdrd Revelafie §i Jdrd o schimbare a minfii despre Dumnezeu 
QStefoarte pueril. 

Mul^i au o idee despre Dumnezeu destul de vagd, de 
ambigua §i nu o credin0. 

Credin^a se sprijina in primul rand pe contactul direct cu 
Dumnezeu, cu acest Dumnezeu treimic. 

Orice filosofie care nu are la baza aceasta realitate 
experiata in mod direct poate fi considerata o pierdere de timp, 
daca omul cauta ceva concret pentru mantuirea lui. 

Aspira^ia omului spre „altceva" sau nemul^umirea sa cu 
ceea ce „are" sunt un pas spre credinfa, spre acceptarea lui 
Dumnezeu. Dar II accep^i pe Dumnezeu cand in^elegi ca tot 
ceea ce ai tu nu e pe mdsura boga^iei pe care ti-o ofera El. 

Credin^a e acea simtire a lui Dumnezeu prin care 
prime§ti de la El o garanfei mai presus de orice dovadd 
palpabild, ca ceea ce El iti promite i}i va §i da. 

Credin^a muta centrul de greutate din tine spre El. El 
devine ceva infinit mai important decat tine, fara ca asta sa 
insemne ca nu mai e§ti con§tient de ceea ce faci sau ca ceea ce 
faci tu nu are nimic de-aface cu rafiunea §i cu intelegerea ta. 



Pavel Florenski, Stdlpul §i Temelia Adevdrului. Incercare de teodicee ortodoxd in 
doudsprezece scrisori, in romane§te de Emil lordache, pr. lulia Friptu §i pr. Dimitrie 
Popescu, cu studiu introd. de Diac. loan I. lea jr., Ed. Polirom, Ia§i, 1999, p. 41. 

Idem, p. 47: „A refuza pentru Dumnezeu monismul gdndirii, lata inceputul 
credinfei". 



497 



Crezi pentru ca sim}i viafa care vine de la El, gdnde§ti §i 
cugefi despre ceea ce sim^i in relatie cu El, in^elegi ca ce spun 
Sfm^ii lui Dumnezeu despre El e adevarat, pentru ca exista 
foarte multe marturii care explica in mod similar via^a cu El. 

§i identitatea esenfiald a experien^ei lor te convinge §i 
mai mult daca o aprofundezi personal §i daca accep^i §i tu, cu 
totul, adevarurile lor. 

Interiorul celui care crede se imbogdteste pe fiecare zi. 

Acceptarile personale, racordarea la Sfanta Tradi^ie a 
Bisericii aprofundeaza §i mai mult universul personal al celui 
care crede §i, in acela§i timp, adevdrul in care el crede. 

A crede in Dumnezeu nu implica numai a afla cine e 
Dumnezeu, cum vorbe§te El cu noi, cum vorbim noi cu El sau 
ce sdfacem noi pentru Dumnezeu, ci trimite §i la cunoa§terea 
Bisericii Sale, a oamenilor Sai, a istoriei §i a lumii in 
ansamblul ei. 

Credin^a te inva^a sd respecfi natura, sd te bucuri de 
succesele bune ale ^tiin^ei §i ale medicinii, ale tehnologiei, sa 
fii tolerant in sensul de a fi bun cu tofi §i a cduta binele 
adevarat al tuturora, de a fi un bun patriot, un om de nddejde, 
muncitor, sensibil, priceput. 

Credin^a te inva^a cum sd te raportezi la tot ceea ce 
Dumnezeu a creat sau ingdduie sd existe, chiar daca nu e bun. 

Cu cat esti mai aproape de Dumnezeu cu atat te rupi 
interior de oameni, cu atat traie§ti mai mult in lumea cealaltd, 
fiind in acelasi timp eel mai propriu vietii in societate si 
relatiilor cu oamenii, pentru ca vezi lucrurile in curdtia lor. 

Paradoxurile credin^ei ortodoxe sunt numeroase §i acesta 
e unul dintre ele: pe de o parte, trebuie sd ne integrdm in lume, 
sd o intelegem si sd o ajutdm iar, pe de alta parte, trebuie sa 
privim lumea cu ochii lui Dumnezeu, traind sfdnt, adica nefiind 
ca lumea care este indiferentd la voia lui Dumnezeu. 

Vrem sd ne umplem de harul lui Dumnezeu, pe de o 
parte iar, pe de alta parte, vrem sa fim competitivi, pentru ca sa 
avem ce manca, ce bea, cu ce ne imbraca. 

Pozi^ia celor necredincio§i fa^a de noi e o pozi^ie cat se 
poate de „normala" din punctul lor de vedere. 

Rugaciunile noastre, pentru ei, sunt ceva care nu ne tin 
defoame iar daca nu ne uitam prea mult la televizor sau nu ne 
fardam sau nu ne traim viata ca ceilal^i suntem socoti^i ni§te 
oameni tdmpifi, inapoia^i. 

Faptul ca stdm mult la slujbe e o alta nebunie in fa^a lor. 



498 



Omul ideologiei postmodeme e omul care are in ochi 
profitul. Daca nu ies bani din tot ceea ce face se simte 
neimplinit. 

Cand oamenii aud ca trebuie sa ne lasam averile asta e o 
curata „nebunie" pentru ei, pentru ca scopul lor e tocmai sa i§i 
stranga cat mai mult capital financiar §i imobiliar. 

Nu sunt intelepti §i pe drept cuvant. Pentru ca in fiin^a 
lor ei sunt prea plini de ei in§i§i §i de ceea ce vor §i au ei 
nevoie, incat se ghideaza numai dupa mintea corupta a acestei 
lumi a pacatului. 

Nu exista in ei o prefacere a mintii in Hristos. 

Ei nu pot sim^i bucuria dumnezeiascd pe care o ai tu 
impdrtd§indu-te cu Sfintele Taine, bucuria ta de a da ceva 
fratelui tau, bucuria ta de la rugdciune, din clipele cand cite§ti 
despre viafa duhovniceascd. 

Pentru omul trupesc via^a aceasta e cea mai „anosta" §i 
mai „prosteasca" via^a. 

Ceea ce propovaduie§te Biserica lui Dumnezeu e atat de 
imens pentru omul de azi incat nici nu poate sd-§i mai dea 
seama de mare^ia ei. 

E o mare minune sa po^i sa mai crezi astazi §i sa crezi 
profund ortodox, fara nicio indoiala. 

Ne desparte deja slcqsl prdpastie dintre Rai §i lad, dintre 
cei care // iubesc pe Dumnezeu §i cei care sunt indiferenti la 
tot ce exista. 

Nu vad o diferenfa esenfiald intre un indiferent 
„religios", care pastreaza aparentele civilizatiei, §i un pacatos 
„notoriu" desfigurat de patimi. 

Indiferentul religios, care se imbraca in plato§a firava a 
moralita^ii sale sociale, prin faptul ca sta departe de Dumnezeu 
§i de Biserica Sa, face cea mai mare gre§eald a vie^ii lui numai 
prin aceasta. 

El poate pacatui oricand, pentru ca nu are de cine se 
teme. El e tentat sdfacd orice. 

Cei care face de toate, adica pacate cu duiumul, fara. sa 
ii para rau, e §i el tot departe de Dumnezeu, dar pe el „bunul 
sim^ convenfionar il considera mai pacatos decat pe 
indiferentul religios, care pacatuieste sub masca civilizatiei. 

Dar ei sunt la fel de pacato§i, pentru ca nu stau in 
legaturd cu Dumnezeu. 

Insa oricand omul poate sa-§i gaseasca via^a drept o 
ruind §i sa se apropie de Dumnezeu. 



499 



Dar cu cat te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atat te 
indepartezi de „binele tau" visat cu o minte trupeasca §i pe 
care //-/ cere lumea de azi. 

Biserica lui Dumnezeu e in lumea aceasta dar ea o 
depa§e§te cu totul. 

Nu se pot stabili relatii de intelegere intre Biserica §i 
conducerea statala decat sub ideea compromisului, pentru ca 
Biserica are o traiectorie eshatologicd pe care lumea 
secularizata o refuza. 

Lumea va merge mereu orizontal sau, mai bine zis, 
descendent, spre tenebrele ladului, daca nu va accepta 
traiectoria pnevmatizatoare a Sfmtei Biserici. 

Omul nou, Sfantul, se desavar§e§te in lumea asta dar el 
nu are fondul interior al acestei lumi. El e crucificat in lumea 
asta, ca §i Biserica, Trupul lui Hristos. 

Nu ne este prielnicd lumea care nu are principii 
evanghelice autentice. 

Oricum am scalda-o noi, nu ne sim^im bine in lumea 
asta, atata timp cat scopul nostru esenfial, incepand de la 
Sfantul Botez, e de „a ne muta de pQpdmdnt la cer'\ 

Suntem legati, prin trup, de lumea asta §i suntem nevoiti 
ca vrem sau ca nu vrem noi sd ne pdtdm de murdariile acestei 
lumi, daca vrem sa traim la ora§ sau la sat. 

Chiar daca ca^iva arfugi in mun^i §i pustieta^i, la nivel 
global, Biserica, membrii ei nu pot scdpa de lumea aceasta, ci 
trebuie s-o suporte §i sd se suporte, pentru ca avem in noi 
flagelul rdutdtii §i al perversitdtii acestei lumi. 

Oricat nu ne-ar pldcea civiliza^ia noastra de azi trebuie 
s-o acceptdm §i sd coabitdm in nauntrul ei ca intr-un castron 
cu de toate. 

Pe masura ce ne apropiem mai mult de lumea noastra §i 
o intelegem, pe atat o invingem in noi in ceea ce ea are mai rdu 
§i o folosim ca pe o pistd spre intelegere §i bucurie prin ceea 
ce are ea mai bun. 

Suntem nevoi^i sd ne acceptdm §i propriile noastre 
slabiciuni, sd nu le trecem cu vederea §i sa gasim o izbdvire de 
ele prin mila lui Dumnezeu. 

Daca ne blocdm in noi, daca ne astupdm ochii la tot ceea 
ce se vede, nu vom scapa de patimi, ci ne vom umple de 
ingamfarea ca suntem mai tari decat o patima, pentru ca 
suferim de una mai mare decat aceea. 

Orica^i §i-au inchipuit ca buba lor e micd au pierdut in 
Ortodoxie. 



500 



Orica^i au considerat ca nu mai au ce face, pentru ca au 
facut tot, s-au zdrobit cu amar de pamant in zborul lor luciferic 
spre scaune pe care nu le pot ocupa. 

Ortodoxia e o crucificare continua. 

E o viatSL a paradoxurilor vii, a antinomiilor mdntuirii. 

In Sfanta Cruce se afla toata traiectoria noastrd spre 
lumea de dincolo. 

Nimic nu e fara durerea acestei cruci, de multe ori 
exasperant de grea, alteori atdt defericitd incat ui^i tot rdul ce 
s-a intamplat cu tine §i ^i se pare ca nu ai trecut deloc prin 
zbucium §i durere cumplita. 

Suntem aici, pe pdmdnt §i nu suntem din lumea asta, 
pentru ca suntem ndscuti de sus §i nu dorim, in mod 
fundamental, decat implinirea cereascd. 

Combinarea carierei omene§ti, oricare ar fi ea, cu 
munca pentru viafa cealaltd e o durere continua, e crucea 
fiecaruia. 

A pastra calea de mijloc aici e greu, daca focul 
dumnezeiesc ifi ia mintile §i // le indumnezeie§te. 

Sfm^ii nu sunt prea pldcufi, de§i oamenii „comuni", 
recunosc cu to^ii ca nu pot sa ajunga la „performantele" lor. 

Ce sa facem fiecare cu noil E intrebarea pe care §i-o 
pune fiecare om in via^a lui, chiar daca gase§te o solufie 
proastd la ea. 



N 



u-1 auzisem vorbind pe parintele profesor Sterea 
Tache^^^ niciodata^^^. Predica lui de duminica despre Sfanta 
Cruce m-a impresionat. Verva cuvintelor §i a gesturilor sale 
era impreunatd cu addncime de gdndire. 

Ideea principala era ca Sfanta Cruce e §i putere dar §i 
in^elepciune. 

Pentru eel care vede in Fiul lui Dumnezeu doar un om 
care moare pe cruce §i crucea e o moarte de ru§ine, crucea nu 
ii inspira multd incredere. Ba, dimpotriva, i se pare ca 



A se vedea: http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=38%3Apr-prof-dr- 
stere-tache&option=com_content&Itemid=276. 

^^^ Predica din 19 septembrie 2004. Am recitat Apostolul si am gasit aici, in Biserica de 
langa parcul Tineretului, doua fragmente din Sfintele Moa§te ale Sfantului Sfinjitului 
Mucenic Haralambie. 



501 



Dumnezeu nu poate sa se piece pana acolo, incat sd II omoare 
to^i descreiera^ii §i nenorocitii cu o a§a moartejosnicd. 

Cand Dumnezeu e vazut numai ca Atotputernic care Se 
manifestd discre^ionar, care ii inspdimdntd pe to^i prin maretia 
Lui, ipostaza condescendentd a lui Dumnezeu fa^a de oameni, 
infmita Sa iubire fa^a de om nu mai poate fi in^eleasa mai 
deloc, pentru ca omul cu pricina nu poate sd imbine aceste 
doud aspecte ale realita^ii lui Dumnezeu §i sa II vada pe 
Dumnezeu cobordnd la oameni §i devenind om, fara a renun^a 
la ceva din ceea ce era El, adica la dumnezeirea Sa. 

Crucea Domnului e intelepciune pentru ca prin harul 
adus de Jertfa Domnului fiecare dintre noi cunoa§tem adevdrul 
mdntuitor. 

Puterea Crucii Sale e puterea care ne curdte§te de 
pacate, e puterea care ne face sa fim mai tari decat patimile §i 
apucaturile noastre pacatoase. 

Atunci cand cineva // se dezvdluie in alta lumina Qfoarte 
impresionant. 

Odata cu aceste examene prin